Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 566/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-05-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 566/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Tițian
Judecător C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. – procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 38/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 mai 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
I. Constată că prin sentința penală nr. 38/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul penal nr._, în baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicațiunea art. 320 ind. 1, 7 C. pr. penală, art.41 alin.2, art. 42 C. penal, a fost condamnat inculpatul,
- G. D. – fiul lui Eugenio și E., născut la data de 01.01.1954 în loc. S., Treviso –Italia,, cetățean italian, văduv, studii superioare, fără antecedente penale, administrator la . SRL Mediaș, dom. în Italia, Treviso, . nr.8 b și domiciliul procesual ales în loc. S., ., jud. S.;
- la pedeapsa de - 2 ani închisoare ptr. săvârșirea infracțiunii conexe evaziunii fiscale în forma nevărsării impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă.
În baza art. 71 C. penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C .penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81,82 alin.1, 71 alin.5 C .penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare.
S-a obligat inculpatul în solidar cu partea resp. civilmente . B. 1 SRL Mediaș să plătească p. civile S. R. - prin ANAF și Direcția G. a Finanțelor P. a Județului S., suma de 231.206 lei, contribuții și impozite datorate, sumă la care se vor percepe dobânzile și majorările de întârziere legale calculate până la stingerea datoriei prin plată.
S-a respins orice alte pretenții bănești.
S-a obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul G. Daniele a fost administratorul societății R. G. Incalzaminte B. 1 SRL Mediaș, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, până în 05.10.2011 când funcția de administrator a fost preluată de Chighine Alessandro. Cu toate că societatea a avut activitate, iar angajaților le-au fost reținute la plata salariilor, contribuțiile datorate statului respectiv impozitul pe salarii, contribuția individuală la asigurările sociale, la asigurările de șomaj și la asigurările de sănătate, pentru perioada septembrie 2010- iulie 2011, sumele reținute nu au mai fost vărsate în fondurile statului, foarte mulți dintre salariați care au și sesizat autoritățile, văzându-se puși în situația de a nu mai beneficia de asistență medicală gratuită sau de plata concediilor medicale.
Inculpatul a recunoscut că nu s-au făcut aceste plăți datorită situației economice financiare a firmei, aceasta înregistrând o pagubă de 50.000 EUR ca urmare a unui incendiu în care a fost compromisă marfa pregătită pentru export. Incendiul a avut loc în data de 31.10.2010. Din actele contabile ale firmei/ filele 137,138 dosar/, rezultă însă că în perioada octombrie 2010 - octombrie 2011 societatea a avut încasări substanțiale, valoarea acestora prin decontări bancare fiind, în EUR, în sumă de 589.304, în lei, de_ lei, iar în numerar, în sumă de 895.414 lei. Pe această perioadă, pentru contribuțiile reținute angajaților, au fost virate sume modice și numai începând cu anul 2011 când angajații au semnalat autorităților situația cu care se confruntau.
Astfel, așa după cum rezultă din situația contabilă de la fila 136 dosar, pe perioada septembrie 2010 - iunie 2011, inclusiv, când instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, firma administrată de inculpat figura cu contribuții nevărsate astfel: pentru contribuția la pensii, valoarea debitului era de 132.892 lei din care s-a achitat suma de 43.463 lei; la contribuția de sănătate, din suma de 68.035 lei s-a achitat numai 26.120 lei; la contribuția de șomaj de 6.251 lei, s-a plătit numai 2.055 lei, iar la impozitul pe salarii din suma total datorată de 142.401 a fost achitată numai suma de 46.939 lei, valoarea totală a datoriei fiind de 231.206 lei, conform adresei de la fila 152 dosar.
Toate aceste împrejurări denotă că în perioada de referință societatea administrată de inculpat a desfășurat activitate comercială constantă, rulând sume importante și având surse de disponibilități suficiente ce puteau fi utilizate și pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat, mai înainte de efectuarea altor plăți, în condițiile în care respectivele contribuții figurau ca fiind reținute din drepturile cuvenite angajaților .
Răspunderea pentru nevărsarea sumelor reținute incumbă inculpatului acesta îndeplinind calitatea de administrator al firmei, pe perioada respectivă, și fiind mandatat cu puteri depline, ceea ce însemnă că numai dânsul avea abilitarea legală de a dispune și asupra plăților ce trebuiau să fie efectuate, nu și alte persoane, mai ales că a cunoscut care era situația cu privire la contribuțiile reținute de la angajați, periodic fiind depuse la organele financiare teritoriale, declarațiile cu privire la sumele datorate cu acest titlu și la situația financiară trimestrială și anuală a firmei, documente care se contrasemnează pentru veridicitate de către administratorul societății comerciale respective. De altfel, din înscrisurile de la Oficiul Comerțului – fila 116 dosar, rezultă că inculpatul din 2010 a desfășurat activitate, fiind asociat și administrator la o altă societate G. Logistik Commercial SRL, pe care inculpatul a creditat-o personal cu sume consistente de bani, conform înscrisurilor de la filele 176,177 dosar, și care a avut relații comerciale cu R. G., având o creanță rămasă neîncasată în sumă de 399.517,3 lei - fila 142 dosar, fapt ce demonstrează încă o dată intenția sa în raport cu posibilitățile reale de plată a contribuțiilor pe care le avea de plătit la stat pentru ca angajații săi să beneficieze de minime, dar importante servicii de asistență socială/ pensie, șomaj, prestații medicale/.
Starea de fapt expusă rezultă din sesizarea depusă de Garda Financiară S. – fila 8 dosar și a plângerii angajaților – fila 11 dosar, care se coroborează cu nota de constatare – fila 9 dosar, cu situațiile financiar-contabile de la filele 136-138 dosar, declarațiile privind obligațiile la bugetul de stat – filele 154-163 dosar; datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului – filele 75-131 dosar, și nu în ultimul rând, se mai coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatul și-a asumat vinovăția deplină pentru fapta de care a fost acuzat și trimis în judecată; și-a însușit aceste probe, neavând alte probe de solicitat. Înscrisurile depuse de inculpat cu privire la plățile efectuate de societatea comercială, parte dintre ele figurează ca fiind scăzute din situația contabilă de la fila 136 dosar, iar celelalte nu pot fi luate în considerare pentru că vizează viramente pentru alte dosare penale /cum ar fi ordinele de plată de la filele 43,49, 50 dosar/ sau în legătură cu alte obligații generate de înființarea unor popriri/ chitanțele de la filele 43-48 dosar.
Așa încât, în contextul enunțat, instanța a reținut că fapta inculpatului G. Daniele care în calitate de administrator al societății R. G. Incalzaminte B. 1 SRL Mediaș, în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada septembrie 2010- iulie 2011 cu intenție nu a achitat contribuțiile datorate bugetului de stat pentru angajații societății, cauzând un prejudiciu în sumă de 231.206 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicațiunea art. 41 alin.2 C. penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 an - 3 ani sau amenda.
Având beneficiul procedurii recunoașterii vinovăției, limitele legale ale pedepselor enunțate se reduc pe temeiul legii cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul amenzii ceea ce înseamnă că pedeapsa aplicabilă pentru fapta săvârșită se situează între 8 luni-2 ani închisoare sau în cazul amenzii, de la 375 lei - 22.500 lei.
Fapta în conținutul ei și prin consecințele produse prezintă gravitate deosebită. Inculpatul a fost sincer atunci când și-a recunoscut vinovăția, însă a încercat să minimalizeze și să transfere consecințele punând pe seama altor împrejurări efectele păgubitoare ale faptei sale, invocând aspecte colaterale, incendiul, starea economică a firmei, ce s-au dovedit că nu au avut nici o înrâurire asupra posibilităților de plată. Inculpatul nu prezintă antecedente penale, dar nu a depus nici un fel de diligențe proprii pentru recuperarea prejudiciului creat.
P. urmare, având în vedere toate aceste circumstanțe, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul special, iar față de împrejurarea că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și nu prezintă antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală, în temeiul art. 81,82 alin.1 C. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei ce va fi aplicată.
Ca atare, în raport de toate aceste împrejurări, pentru infracțiunea săvârșită inculpatul G. D. a fost condamnat la pedeapsa de - 2 ani închisoare .
În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. penal se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. penal pe durata executării pedepsei principale, existând o evidentă incompatibilitate între fapta săvârșită și exercițiul acestor drepturi ce presupun și implică funcții de autoritate publică.
În baza art. 81,82 alin.1 și art. 71 alin.5 C. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pentru o durată de 4 ani, termen de încercare, urmând a se atrage atenția inculpatului asupra art. 83 C. penal, referitoare la revocarea acestui beneficiu, al suspendării executării, în cazul comiterii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit.
În ceea ce privește latura civilă a acțiunii, instanța a constatat că S. R. – prin unitatea reprezentativă a ANAF, în teritoriu, Direcția G. a Finanțelor P. S., a solicitat acordarea sumei de 345.681 lei, reprezentând taxele și impozitele cu reținere la sursă reținute și nevărsate la stat. Ținând seama de probele administrate în cauză, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, a inculpatului în solidar cu p. resp. civilmente R. G. Incalzaminte B. 1 SRL Mediaș, în condițiile prev. de art. 346 C. pr. penală prin rap. la art. 1357 și art. 1382 C. civil.
Însă, în ceea ce privește cuantumul solicitat, instanța a constatat că în această sumă, au fost incluse și alte datorii calculate pe o perioadă ulterioară celei când a fost emis rechizitoriul, și ca atare, aceste sume exced obiectului cauzei de față, neputând fi incluse în valoarea prejudiciului înregistrat în perioada supusă anchetei și urmăririi penale, care potrivit adresei de la fila 152 dosar este de 231.206 lei, la care se vor percepe și accesoriile legale, dobânzile și majorările de întârziere.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept enunțate, inculpatul G. Daniele în solidar cu p. resp. civilmente a fost obligat să plătească părții civile suma de 231.206 lei, cu titlu de despăgubiri pentru contribuțiile nevărsate, sumă la care se vor percepe dobânzile și majorările de întârziere legale calculate până la stingerea datoriei prin plată, urmând a fi respinse celelalte pretenții bănești formulate de partea civilă.
Consecință a condamnării, în temeiul art. 191 C. pr. penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate cu acest proces în sumă de 400 lei.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen. inculpatul G. D. care prin apărător ales solicită casarea hotărârii supusă recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în considerarea faptului că partea responsabilă civilmente se afla în insolvență la momentul derulării procedurii judiciare în fața instanței de fond. Consideră esențială opinia lichidatorului pentru ca acesta să lămurească dacă au fost efectuate plățile către bugetul de stat și dacă s-a antrenat răspunderea administratorului.
În subsidiar opinează în sensul că este neîntemeiată obligarea la o despăgubire integrală în contextul în care unele plăți ar trebui să fie regăsite.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub toate aspectele raportat la disp. art. 385/6 alin. 3 C. pr.pen. constată întemeiate motivele invocate de inculpatul G. D. din perspectiva cuantumului contribuțiilor și impozitelor datorate efectiv.
Cu prioritate se impune a fi făcută precizarea că apărătorul ales al inculpatului a menționat expres la termenul din 14.04.2013 faptul că pentru perioada iunie 2012-martie 2013 inculpatul nu a plătit nici o sumă globală.
Recursul vizează exclusiv aspecte de natură procedurală și care țin de modul de soluționare a maturii civile.
Din perspectiva criticilor exprimate în contextul în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat aplicarea procedurii simplificate în circumstanțele prev. De art. 320 ind. 1 C. pr. pen. Curtea reține împrejurarea că nu este incident motivul de casare invocat de către inculpatul recurent deoarece inculpatul trebuia să informeze instanța în legătură cu deschiderea procedurii insolvenței în timp util, el având calitatea de administrator al societății parte responsabilă civilmente.
Față de această parte procedura de citare a fost îndeplinită în fața instanței de fond iar partea responsabilă civilmente nu a exercitat cale de atac.
Sub alt aspect celelalte motive pentru care s-a solicitat trimitere aspre rejudecare sunt neîntemeiate și țin de o procedură specială aplicabilă societăților aflate în lichidare ce nu are repercusiuni asupra fondului cauzei penale.
Aspectele criticate în subsidiar sunt fondate din perspectiva în care inițial, prin plângerea adresată organului judiciar a rezultat un prejudiciu reclamat de 109.913 lei (f. 6-59 dup), ulterior stabilit prin adresa nr._ din 1.08.2011 emisă de ANF – DGFP S. – AFP Mediaș – Serviciul Colectare și executare Silită (f. 153-163 dup) la suma de 231.206 lei cu menționarea faptului că inculpatul a efectuat plăți după cum urmează:
- în contul impozitului pe venit salarii s-a achitat la data de 23.06.2011 suma de 23.243 lei:
- în contul CAS asigurați s-a achitat la data de 23.06.2011 suma de 17.427 lei;
- în contul șomaj asigurați s-a achitat la data de 23.06.2011 suma de 992 lei;
- în contul CASS asigurați s-a achitat la data de 04.05.2011 și 18.05.2011 suma totală de 16.114 lei din care 15.910 lei debite și 201 lei majorări întârziere.
La momentul trimiterii sale în judecată, autoritățile judiciare rețin un prejudiciu mai mic în contextul în care suma a fost exprimată astfel de DGFP și este mai mică deoarece la calculul prejudiciului nu s-a avut în vedere și perioada cuprinsă între lunile iulie-septembrie 2011, perioadă pentru care nu s-a început urmărirea penală în cauză.
Curtea opinează în sensul că autoritățile judiciare trebuie să distingă între obligațiile rezultate din săvârșirea unor infracțiuni și obligațiile fiscale supuse unor proceduri speciale pe care autoritățile le au la dispoziție efect al dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Este nejustificată din punct de vedere procedural suprapunerea celor două planuri și îngreunarea situației juridice a inculpatului care, deși pe parcursul derulării procedurilor judiciare achită datoriile reclamate de către stat, acestea sunt raportate la norma specială ce reglementează modalitatea de recuperare a creanțelor de către stat prin procedura executării silite reglementată de normele codului de procedură fiscală.
Din acest context, cumulând sumele exprimate de către partea civilă ca fiind achitate pe parcursul derulării procedurilor judiciare cu sumele menționate pe ordinele de plată ca fiind menționate pentru această cauză (f. 192 DUP foaie de vărsământ nr. 3/15.04.2012, fila 195 DUP foaie de vărsământ nr. 4, fila 197 - foile de vărsământ nr. 5 și 6, OP 221- fila 200 DUP, OP 218 și 219– fila 201 DUP, OP 220 – fila 208 DUP) rezultă un prejudiciu nerecupearet rezultat al săvârșirii infracțiunii conexe evaziunii fiscale în forma nevărsării impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă de 188.602 lei.
La această sumă se vor calcula penalități și majorări de întârziere de la momentul rămânerii definitive a hotărârii – 22.05.2013 și până la stingerea creanței.
În consecință, Curtea a constatat reținerea cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2 teza II C. pr. pen. ce impune rejudecarea cauzei numai din perspectiva modului de soluționare a laturii civile în sensul celor anterior menționate.
Va admite recursul declarat de inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 38/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._ și în consecință:
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și rejudecând în aceste limite:
Va obliga inculpatul recurent GALIAZO D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. R. G. Încălțăminte B. 1 S.R.L. Mediaș să plătească părții civile S. român – prin ANAF și Direcția G. a Finanțelor P. a Jud. S. suma de 188.602 lei cu titlu de contribuții și impozite, la care se vor percepe penalități și majorări de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la stingerea creanței.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul- recurent, va fi avansată din fondurile M.J.
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 38/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._ și în consecință:
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și rejudecând în aceste limite:
Obligă inculpatul recurent GALIAZO D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. R. G. Încălțăminte B. 1 S.R.L. Mediaș să plătească părții civile S. român – prin ANAF și Direcția G. a Finanțelor P. a Jud. S. suma de 188.602 lei cu titlu de contribuții și impozite, la care se vor percepe penalități și majorări de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la stingerea creanței.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul- recurent, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. Tițian C. M. M. D. G.
Detașat DNA – București
Semnează președinte
A. P.
Grefier
L. B.
Red/ tehn CM/21.06.2013
Jud. fond D. O.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 45/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 636/2013. Curtea de... → |
|---|
