Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 629/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 629/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-06-2013

Dosar nr. _

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 629/2013

Ședința publică de la 04 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător A. P.

Judecător D. G.

Grefier I.-M. M.

Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

M. C. - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. I., inculpatul L. G. și partea civilă G. V. împotriva sentinței penale nr. 461/3.12.2012 pronunțată de J. A. I..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:

- inculpatul recurent L. G. asistat de avocat ales S. S.;

- inculpatului intimat O. D. P. asistat de a avocat D. H. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat D. A..

- partea civilă G. V. asistată de avocat ales Ș. O.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța ia act de încetarea mandatului din oficiu a avocatei H. O. față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului recurent L. G..

Întrebat fiind, inculpatul L. G. arată că ar dori să dea declarație în legătură cu faptul că 3 martori au mințit.

Instanța aduce la cunoștință faptul că cele invocate sunt motive de recurs.

Inculpatul L. G. arată că, suplimentar nu are nimic de declarat.

Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului, arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicitare regăsită în punctul 4 al motivelor de recurs deoarece partea civilă Spitalul de Urgență A. nu a fost citată. Partea vătămată a fost internată 25-30 de zile și a primit îngrijiri medicale. În cauză s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit. c C. pr. pen. cu privire la partea vătămată G. V. deși acest motive de achitare nu a existat. De asemenea, trebuia reținut art. 37 lit. a C. pen.. Instanța de fond urmează să se pronunțe cu privire la toate aspectele invocate în motivele de recurs.

Avocat Ș. O., apărător ales al părții civile G. V. solicită admiterea recursului declarat de partea civilă și arată că este de acord cu recursul declarat de parchet și se impune casarea sentinței penale atacate și trimiterea spre rejudecare doar pentru vicierea procedurii de citare cu Spitalul de Urgență A. și pentru clarificarea tuturor împrejurărilor și a făptuitorilor care au participat la săvârșirea faptei. În mod eronat s-a reținut acel dubiu care ar profita inculpatului și că nu există date certe cu privire la persoanele din bar care ar fi fost agresorii. Inculpatul a recunoscut la urmărire penală iar în faza de cercetare judecătorească a adus un martor Ș. care a transferat culpa asupra sa, de aici rezultând dubiul. Declarațiile de la urmărire penală sunt probe câștigate, judecătorul fondului a făcut o interpretare greșită deoarece intenția a fost de lovire iar partea vătămată a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale. S-a schimbat încadrarea juridică în cauză. Arată că recursul declarat vizează și latura civilă și latura penală a cauzei. La bar a apărut G. și apar declarații contrare ale lui Ș. care spune că nu l-au lovit pe G.. Partea vătămată a căzut și a suferit multiple leziuni. Casarea se impune pentru identificarea tuturor făptuitorilor.

În subsidiar solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului L. G. pentru vătămare corporală și obligarea acestuia la despăgubiri civile care au fost demonstrate cu înscrisuri. Solicită și despăgubirea cu privire la prejudiciul moral deoarece partea vătămată nu și-a putut valorifica contracte deoarece a fost internat. Arată că instanța de fond nu a acordat în mod greșit cheltuielile de la fond.

Avocat S. S., apărător ales al inculpatului recurent L. G. arată că achiesează la concluziile reprezentantei parchetului iar cu privire la art. 37 Cod penal pe acea infracțiune de vătămare corporală nu a existat iar instanța corect a motivat această achitare. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea Spitalului de Urgență A..

În subsidiar solicită achitarea în baza art. 10 lit. c C. pr. pen. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Din probele de la dosar rezultă două momente, primul este cel în care O. intră în bar și este lovit și îl cheamă pe L. care vine la bar. Arată că toate discuțiile au avut loc în interiorul barului, nefiind întrunite condițiile ultrajului contra bunelor moravuri. Olteanul a fost agresat în primul incident care a avut loc. Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi strigat, simpla prezență a lui în calitate de recidivist nu îl poate prezenta ca un ispășitor. Celelalte părți nu au fost acuzate de ultraj contra bunelor moravuri. Martorul Coltiuleanu N. în declarația de la fila 33 dup nu îl mai menționează pe L. G.. Solicită admiterea punctului 4 al recursului declarat de parchet, admiterea 37 a sau b Cod penal. Instanța de fond a apreciat corect declarația părții vătămate G. care nu știe care a fost motivul agresiunii, acesta a declarat în fața instanței de fond că nu știe cine l-a lovit, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice. Există martorul H. care spune că el l-a lovit, iar acel dubiu rezultă și din declarația lui Ș. T..

Avocat Ș. O. pe recursurile declarate de O. și L., solicită respingerea acestora ca nefondate, există probe directe că L. a dat în bar, ultraj mai mare nu există iar solicitările de achitare sunt neîntemeiate. Sunt probe directe că L. a lovit partea vătămată chiar dacă pe parcursul cercetării judecătorești acesta a încercat pasarea declarațiilor. Arată că este de acord întru totul cu recursul declarat de parchet. Depune cheltuieli judiciare în recurs.

Avocat D. H. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat D. A. pentru inculpatului intimat O. D. P. arată că în cauză nu s-a procedat procedural, este admisibil recursul declarat de parchet deoarece trebuia citat spitalul. Solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de partea vătămată și arată că lasă la apreciere recursul inculpatului L..

Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de partea civilă G. și trimiterea cauzei spre rejudecare, cheltuielile judiciare sunt pertinente. Declarațiile martorilor H., O. au fost menționate de către instanța de fond la fila 175 care ia asupra sa fapta comisă de G. V.. Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul L. G. în măsura în care coincide cu motivele de recurs ale parchetului. Celelalte aspecte invocate de părți sunt nefondate.

Având ultimul cuvânt, inculpatul O. D. P. arată că a fost bătut înăuntru și este nevinovat.

Având ultimul cuvânt, inculpatul L. G. arată că a stat 4,5 luni în penitenciar, solicită reaudierea martorilor, arată că nu a intrat în bar.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 461/3.12.2012 pronunțată de J. A. I. în baza art. 334 C.p.pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei comise de inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

A fost condamnat inculpatul L. G. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și G., născută la data de 15.09.1973 în A. I., jud. A., cu antecedente penale, domiciliat în A. I., .. 19, ., jud. A., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. în condițiile art. 37 lit. a și b C.pen.

În baza art. 61 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 394/2009 a Curții de Apel A. I. și contopește restul de 621 zile rămase de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa de 621 zile închisoare.

În baza art. 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive din perioada 07.09._12.

În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 350 C.p.pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 16.01.2012.

S-a luat act de retragerea plângerii prealabile formulată de partea vătămată H. A. și, în consecință:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. h C.p.pen. s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 1 C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c C.p.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. (în dauna părții vătămate G. V.).

A fost condamnat pe inculpatul O. D. P. (CNP_), cetățean român, fiul lui P. și M., născut la data de 04.12.1967 în Ocna M., jud. A., fără antecedente penale, domiciliat în A. I., ., ., ., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.

În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni. În baza art. 359 C.p.pen. pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a luat act de retragerea plângerii prealabile formulată de partea vătămată O. M. și, în consecință:

S-a respins acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă G. V..

S-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă formulată de părțile civile O. M. și H. A..

S-a acordat onorariul de 300 lei apărătorului din oficiu al inculpatului O. D..

În baza art. 191 și 192 alin. 1 pct. 2 lit. c C.p.pen. au fost obligate părțile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează:

- inculpatul L. G. la suma de 925 lei

- inculpatul O. D. P. la suma de 475 lei

- partea vătămată O. M. la suma de 175 lei

- partea vătămată H. A. la suma de 175 lei

În considerente instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 05.09.2011 în cafe-barul Autentic din A. I. se aflau părțile vătămate, O. M. (concubina inculpatului O. D.) și H. A., martorii G. N. și T. L., precum și S. I. M. ( barmanul de serviciu).

La un moment dat, în jurul orei 23⁰⁰, în timp ce la una dintre mese se afla partea vătămată O. M. împreuna cu partea vătămată H. A. și martorul G. N., în incinta barului și-au făcut apariția inculpatul O. D. și învinuitul Ș. T.. În acest context inculpatul O. D. observând-o pe concubina sa la masă cu alți bărbați, s-a enervat și s-a hotărât să-i aplice o „corecție”. Astfel s-a deplasat la masa respectivă și a început să o agreseze fizic pe aceasta, lovind-o cu pumnii și trăgând-o de păr. Atunci martorul T. L., speriat de ce se întâmplă, a plecat din bar. Incidentul a continuat mai multe minute, context în care partea vătămată a fugit într-o încăpere din spatele barului pentru a-și asigura scăparea. A fost urmărită de către inculpatul O. D., care a lovit-o și acolo. În acel moment au intervenit clienții care rămaseră în bar, pentru a o apăra, împrejurare în care partea vătămată H. A. a fost și ea lovită însă nu a formulat plângere penală prealabilă față de inculpatul O. D.. În tot acest timp, la . afla învinuitul Ș. T. care ținea în mână un obiect, despre care barmanul a declarat că este un cuțit, și le spunea clienților ca-i va aștepta afară.

Apoi inculpatul O. D. l-a contactat telefonic pe inculpatul L. G., nașul său, solicitându-i sprijinul. Cei doi (O. și Ș.) l-au așteptat în fața barului pe inculpat. Între timp barmanul a închis ușa localului, însă la sosirea inculpatului L. G. care a amenințat că o s-o spargă a deschis-o, apoi s-a ascuns după bar, de frică și a anunțat politia. Atunci inculpatul a pătruns în bar împreună cu inculpatul O. D. și învinuitul Ș. T. și, fără nici un fel de reținere, pentru a-l răzbuna pe finul său, a început sa-i lovească cu pumnul și picioarele, dar și cu o sticlă pe H. A. și martorul G. N.. În timpul scandalului, partea vătămată G. V. a fost și ea agresată de mai multe persoane

Scandalul a continuat și în fața barului, producându-se tulburarea ordinii și liniștii publice dar și indignarea locatarilor din apropiere care au sunat la politie, concomitent cerându-le celor de la bar să înceteze.

În drept:

A constituit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică.

A constituit infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 1 C.pen. lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice.

A constituit infracțiunea de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen. fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.

Potrivit art. 131 alin. 2 C.pen. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

Având în vedere starea de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța:

1. Privind fapta prin care s-a tulburat liniștea publică la data de 05.09.2011, instanța a constatat că ea există, constituie infracțiunea prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. și a fost săvârșită de inculpații L. și O. împreună cu numitul Ș. T., care a avut calitatea de învinuit în timpul urmăririi penale, fiind scos de sub urmărire penală deoarece procurorul a apreciat că, deși fapta a fost săvârșită de inculpat în calitate de autor, însă contribuția acestuia face ca fapta sa să nu prezinte pericolul social al infracțiunii respective. Cu toate acestea, participarea sa nu poate fi ignorată în această fază a procesului penal cu atât mai mult cu cât art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. vorbește despre săvârșirea „faptei” iar nu a „infracțiunii”. În consecință, instanța a constatat că fapta a fost săvârșită de trei persoane împreună, aspect ce atrage incidența circumstanței atenuante prevăzută la art. 75 alin. 1 lit. a c.pen. urmând dispune, în baza art. 334 C.p.pen. schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei comise de inculpați din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

2. Privind pe inculpatul L. G., instanța a constatat că fapta acestuia care, împreună cu alte două persoane, a provocat și participat la un scandal în public, săvârșind totodată acte ce au adus atingere bunelor moravuri, există și a constituit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. astfel că, în baza art. 345 alin. 1 și 2 C.p.pen. l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului, reținând în sarcina acestuia circumstanța agravantă prevăzută la art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. dar și că fapta a fost comisă în stare de recidivă, atât postcondamnatorie, prevăzută la art. 37 lit. a C.pen. cât și postexecutorie, prevăzută la art. 37 lit. b C.pen.

În baza art. 61 C.pen. instanța a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 394/2009 a Curții de Apel A. I. și a contopit restul de 621 zile rămase de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa de 621 zile închisoare.

În baza art. 88 C.pen. din durata pedepsei aplicate inculpatului s-a dedus durata arestării preventive din perioada 07.09._12.

În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 350 C.p.pen. instanța a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 16.01.2012, având în vedere că scopul măsurilor preventive este și acela de a preveni sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei.

În ceea ce privește fapta comisă în dauna părții vătămate H. A., instanța constată că aceasta și-a retras plângerea prealabilă formulată, aspect de care instanța a luat act și, în consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. h C.p.pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 1 C.pen.

În ceea ce privește . suferită de partea vătămată G. V., instanța a constatat că din probele administrate (inclusiv declarația părții vătămate dată în fața instanței) nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi lovit partea vătămată, existând mijloace de probă atât în susținerea faptei ce i se impută cât și probe care pun sub o îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a faptei. În consecință, urmare acestui dubiu, instanța a constatat că nu se poate stabili cu certitudine că fapta a fost săvârșită de inculpat, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c C.p.pen. instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută la art. 181 alin. 1 C.pen.

3. Privind pe inculpatul O. D. P. instanța a constatat că fapta acestuia care, împreună cu alte două persoane, a provocat și participat la un scandal în public, săvârșind totodată acte ce au adus atingere bunelor moravuri, există și constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 321 alin. 1 C.pen. astfel că, în baza art. 345 alin. 1 și 2 C.p.pen l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

La individualizarea pedepsei, instanța a considerat că procesul penal în sine, căruia inculpatul a trebuit să îi facă față, pronunțarea hotărârii și condamnarea sunt suficiente pentru îndreptarea acestuia. De aceea, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni. Potrivit art. 83 C.pen. instanța a pus în vedere inculpatului că, dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune, suspendarea condiționată va fi revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen.

În ceea ce privește fapta în dauna părții vătămate O. M., față de care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 1 C.pen. instanța a constatat că partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă formulată, astfel că s-a luat act de manifestarea de voință a acesteia și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.pen. coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. h C.p.pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru acea infracțiune.

4. Instanța a constatat că părțile vătămate G. V., O. M. și H. A. s-au constituit părți civile în cauză.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile G. V., având în vedere că instanța nu a putut stabili, pe baza probatoriului administrat, că inculpatul L. G. este autorul faptei reclamate de partea civilă și pentru care aceasta a formulat acțiunea civilă, văzând dispozițiile art. 346 alin. 3 C.p.pen. instanța va respinge acțiunea părții civile. De asemenea, un alt argument în favoarea respingerii acțiunii civile ar fi acela că, potrivit declarației părții civile, aceasta ar fi fost agresată de mai multe persoane, iar o persoană nu poate fi obligată să răspundă pentru fapta altuia decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce privește părțile civile O. M. și H. A., odată cu retragerea plângerilor prealabile formulate, acestea au precizat că nu mai au pretenții civile de la inculpați, ceea ce echivalează cu renunțarea la acțiunile civile formulate, aspect de care instanța a luat act.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă J. A. I., inculpatul L. G. și partea civilă G. V..

Prin recursul declarat P. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, J. A. I..

În motivarea recursului s-a arătat că partea civilă Spitalul de Urgență A. nu a fost citată. Partea vătămată G. V. a fost internată 25-30 de zile și a primit îngrijiri medicale. În cauză s-a dispus achitarea în baza art. 10 lit. c C. pr. pen. cu privire la partea vătămată G. V. deși acest motive de achitare nu a existat. De asemenea, trebuia reținut art. 37 lit. a C. pen. Urmează ca instanța de fond urmează să se pronunțe cu privire la toate aspectele invocate în motivele de recurs.

Prin apărătorul ales partea civilă G. V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, trimiterea cauzei spre rejudecare doar pentru vicierea procedurii de citare cu Spitalul de Urgență A. și pentru clarificarea tuturor împrejurărilor și a făptuitorilor care au participat la săvârșirea faptei.

În motivarea recursului se arată că în mod eronat s-a reținut acel dubiu care ar profita inculpatului și că nu există date certe cu privire la persoanele din bar care ar fi fost agresorii. Inculpatul a recunoscut la urmărire penală iar în faza de cercetare judecătorească a adus un martor Ș. care a transferat culpa asupra sa, de aici rezultând dubiul. Declarațiile de la urmărire penală sunt probe câștigate, judecătorul fondului a făcut o interpretare greșită deoarece intenția a fost de lovire iar partea vătămată a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale. S-a schimbat încadrarea juridică în cauză. Arată că recursul declarat vizează și latura civilă și latura penală a cauzei. La bar a apărut G. și apar declarații contrare ale lui Ș. care spune că nu l-au lovit pe G.. Partea vătămată a căzut și a suferit multiple leziuni. Casarea se impune pentru identificarea tuturor făptuitorilor.

În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului L. G. pentru vătămare corporală și obligarea acestuia la despăgubiri civile care au fost demonstrate cu înscrisuri. Solicită și despăgubirea cu privire la prejudiciul moral deoarece partea vătămată nu și-a putut valorifica contracte deoarece a fost internat. Arată că instanța de fond nu a acordat în mod greșit cheltuielile de la fond.

Prin apărătorul ales inculpatul recurent L. G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea Spitalului de Urgență A..

În subsidiar s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c C. pr. pen. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

În motivarea recursului se arată că din probele de la dosar rezultă două momente, primul este cel în care O. intră în bar și este lovit și îl cheamă pe L. care vine la bar. Arată că toate discuțiile au avut loc în interiorul barului, nefiind întrunite condițiile ultrajului contra bunelor moravuri. O. a fost agresat în primul incident care a avut loc. Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi strigat, simpla prezență a lui în calitate de recidivist nu îl poate prezenta ca un ispășitor. Celelalte părți nu au fost acuzate de ultraj contra bunelor moravuri. Martorul Coltiuleanu N. în declarația de la fila 33 dup nu îl mai menționează pe L. G.. Solicită admiterea punctului 4 al recursului declarat de parchet, admiterea 37 a sau b Cod penal. Instanța de fond a apreciat corect declarația părții vătămate G. care nu știe care a fost motivul agresiunii, acesta a declarat în fața instanței de fond că nu știe cine l-a lovit, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice. Există martorul H. care spune că el l-a lovit, iar acel dubiu rezultă și din declarația lui Ș. T..

Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursurile declarate deP. de pe lângă J. A. I., inculpatul L. G. și partea civilă G. V. sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Instanța de fond nu a motivat care sunt motivele pentru care a dispus achitarea inculpatului L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, limitându-se în a arăta că nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi lovit partea vătămată, existând mijloace de probă atât în susținerea faptei ce i se impută cât și probe care pun sub o îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a faptei.

Pentru a se putea pronunța o hotărârea legală și temeinică instanța de fond trebuia să facă o analiză a probelor care au condus la concluzia că inculpatul L. G. nu se face vinovat de săvârșirea faptei de care a fost acuzat.

Instanța de control judiciar nu poate analiza legalitatea și temeinicia soluției pronunțate întrucât instanța de fond nu a argumentat care a fost raționamentul care a condus la o asemenea concluzie.

Mai mult, Curtea constată că la termenul din 13.02.2012 partea civilă G. V. a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză medico-legală din care a rezultat că în perioada 9.11-19.11.2011 a fost internat la Spitalul Județean de Urgență A. I., urmare a agresiunii suferite.

Deși a constat această stare de fapt instanța de fond nu a dispus introducerea în cauză a unității medicale și nu a solicitat acesteia posibilitatea de a se constitui parte civilă în cauză, ulterior procedând la judecarea cauzei fără a cita unitatea medicală.

În aceste condiții Curtea apreciază că instanța de fond nu a dezlegat fondul cauzei și astfel se impune casarea hotărârii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, J. A. I..

Judecata cauzei se va relua de la termenul din 13.02.2012 iar la soluționarea acesteia se vor avea în vedere toate motivele de recurs invocate în cauză.

Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.p.p. vor fi admise recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. I., inculpatul L. G. și partea civilă G. V. iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond, J. A. I..

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent L. Ghe., în sumă de 75 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat O. D. P., în sumă de 300 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. I., inculpatul L. G. și partea civilă G. V. împotriva sentinței penale nr. 461/3.12.2012 pronunțată de J. A. I. și în consecință:

Casează hotărârea penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, J. A. I., judecata urmând a se relua de la termenul din 13.02.2012.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent L. Ghe., în sumă de 75 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat O. D. P., în sumă de 300 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,

C. M. M. A. P. D. G.

Detașat DNA – București

Semnează președintele Curții de Apel

A. P.

Grefier

I.-M. M.

Red. Tehn. DG/19.06.2013/ 2 ex

Jud. fond – T. O.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 636/2013. Curtea de...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 629/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 629/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA