Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/A/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. I. P.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H., inculpata M. M. E. și părțile civile DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. H. și . C. PETROȘANI împotriva sentinței penale nr. 193/28.09.2012 pronunțată de T. H..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 11 februarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr.193/28.09.2012 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._, a fost condamnată inculpata M. M. E., fiica lui V. și M., născută la 22.07.1972 în Ghelari, jud. H., cetățean român, studii superioare, fără ocupație, necăsătorită, un copil minor, domiciliată în B., Calea București nr.94, ., ., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.și ped.de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 .
A fost privată pe inculpată de exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 și 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
S-a dispus obligarea inculpatei la plata următoarelor daune materiale:
- 14.423 lei către partea civilă S. U. S. Cooperativa Petroșani, cu sediul în Petroșani, ..1, jud.H. ;
- 6.711 lei către partea civilă S. R. prin A. reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. a județului H., cu sediul în D., ., jud.H..
Au fost respinse în rest pretențiile părților civile .
S-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, T. a reținut următoarele:
Inculpata M. M. E. a încheiat cu partea vătămată S. U. S. Cooperativa Petroșani un contract de administrare și gestiune pentru Unitatea nr.115A – Restaurant, devenită ulterior „Bar Jaro”, contract în baza căruia cea dintâi avea obligația să întocmească contabilitatea primară, până la nivel de balanță inclusiv.
În data de 04.08.2009, comisari din cadrul Gărzii Financiare H. și lucrători de poliție au efectuat o verificare la Unitarea nr.115 A „Bar Jaro” unde au constatat că mai multe documente nu au fost înregistrate în contabilitate, după cum urmează:
-8 chitanțe din perioada 15.06 – 16.11.2006, în valoare de 2.026 lei ;
-4 chitanțe din perioada 01.01.2007 – 17.08.2008, în valoare de 995,67 lei ;
-17 chitanțe din perioada 12.08.2008 – 26.08.2008, în valoare de 4.560,32 lei ;
-64 chitanțe fără dată, în valoare de 16.557,26 lei ;
-20 facturi emise în anul 2008 de diferiți furnizori, în valoare de 4.058,82 lei.
Aceste documente contabile au fost predate D.G.F.P.Hd. în vederea efectuării unei inspecții fiscale.
Inspecția fiscală s-a finalizat prin procesul verbal încheiat la data de 12.03.2010 de inspectorii D.G.F.P.Hd., care a concluzionat că prin neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor documentelor contabile aducătoare de venituri, inculpata M. M. E. s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 4.481 lei, respectiv TVA în sumă de 12.692 lei.
Concluziile raportului de inspecție fiscală au fost însușite de instanță, acestea nefiind contrazise nici de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
În ceea ce privește modul în care a fost stabilit impozitul pe profit suplimentar și TVA-ul, instanța a arătat următoarele:
1.Impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru perioada 01.01.2009 – 30.09.2009.
În urma centralizării tuturor documentelor contabile neînregistrate în evidențele financiar contabile ale Unității 115 A „Bar Jaro” s-a stabilit că valoarea venitorilor neînregistrate este de 24.139,45 lei. Totodată s-a constatat că Unitatea 115A „Bar Jaro” a înregistrat potrivit balanței de verificare încheiată la data de 30.06.2009, un sold scriptic al contului de mărfuri, în valoare de 55.375,6 lei, însă acest stoc de mărfuri nu exista faptic la sediul unității.
Situația de fapt a condus la indiciul că stocurile de bunuri au fost comercializate, că veniturile din vânzarea acestor bunuri nu au fost înregistrate în evidența contabilă, că impozitul pe profit nu a fost stabilit ca obligație fiscală datorată bugetului de stat, că acesta nu a fost înregistrat de contribuabil în evidența financiar contabilă și nu a fost declarat, prin depunerea de declarații fiscale, trimestriale, la organul fiscal.
În contextul în care unitatea administrată de inculpată nu și-a îndeplinit obligația de a conduce conform legii evidența fiscală, nu a depus declarații fiscale la organul fiscal teritorial din care să rezulte cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, în speță sunt incidente dispozițiile art.67 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art.65 pct.1 din H.G.nr.1050/2004 privind aprobarea normelor de aplicare a Codului de procedură fiscală, care permit organului fiscal să stabilească din oficiu obligația fiscală prin estimarea bazei de impunere.
Procedându-se conform acestor dispoziții s-a estimat o valoare totală a veniturilor din vânzarea de bunuri neînregistrată în evidența contabilă în sumă de 66.805 lei. S-a estimat și cheltuiala cu costul mărfurilor vândute, având în vedere valoarea adaosului comercial în sumă de 16.561 lei la data de 30.06.2009 (astfel cum rezultă din soldul creditor al contului 378 „Adaos comercial”), stabilindu-se că această cheltuială cu costul mărfurilor vândute este de 38.796 lei (55.357 lei reprezentând soldul scriptic la data de 30.06.2009 – 16.561 lei valoarea adaosului comercial). Profitul fiscal determinat suplimentar a fost calculat prin scăderea din valoarea veniturilor determinate suplimentar din vânzarea bunurilor (66.805 lei) a cheltuielilor aferente costurilor mărfurilor vândute (38.796 lei), rezultând astfel un profit suplimentar de 28.007 lei. P. aplicarea cotei de 16% la acest profit, a rezultat că impozitul pe profitul stabilit suplimentar este în sumă de 4.481 lei.
S-au stabilit majorări de întârziere de 976 lei.
2.Taxa pe valoarea adăugată.
Și această obligație fiscală s-a calculat prin estimare, potrivit art.67 din O.G.92/2003 privind Codul de procedura fiscală și art.65 pct.1 din HG 1050/2004 privind aprobarea normelor de aplicare a Codului de procedură fiscală, stabilindu-se prin raportare la veniturile impozabile determinate suplimentar, în sumă de 66.805 lei, TVA-ul datorat este de 12.692 lei.
S-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 2.985 lei.
T. a considerat că faptele inculpatei M. M. E. astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii..
Referitor la apărarea inculpatei care susține că documentele contabile neînregistrate în evidențele contabile ar aparține altor subunități ale părții vătămate S. U. – S. C. Petroșani și nu Unității nr.115 A-„Bar Jaro”, s-a arătat că nu poate fi reținută, întrucât nu este confirmată de nicio probă.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp.art.72 Cod penal și anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei, împrejurarea în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere că inculpata se află la prima pătrundere în câmpul infracțional, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art.81,82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În ceea ce privește latura civilă, T. a arătat că se impune ca prejudiciile cauzate să fie reparate.
În acest context, s-a reținut că din suma de 4.481 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, partea civilă S. U. – S. Cooperativa Petroșani a achitat bugetului statului suma de 1.731 lei, rămânând nerecuperat suma de 2.750 lei și majorările de întârziere în cuantum de 976 lei, în total suma de 3.726 lei.
TVA-ul suplimentar în sumă de 12.692 lei a fost recuperat prin executarea silită a unui imobil al S. U. – S. Cooperativa Petroșani, iar majorările de întârziere în sumă de 2.985 lei nu au fost recuperate.
Adunând sumele de 3.726 lei (diferență impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere neachitate) și 2.985 lei (majorări de întârziere pentru TVA neachitate) rezultă că prejudiciul nerecuperat cauzat bugetului de stat se ridică la 6.711 lei, sumă cu care partea civilă S. R. prin A. București reprezentat de DGFP H. s-a constituit inițial parte civilă. Această sumă apare ca fiind justificată în cazul acestei părți civile. Constituirea ulterioară de parte civilă cu suma de 46.972 lei (f.38 dosar cercetare judecătorească) nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât privește recuperarea de impozit pe salarii, CAS etc., este adevărat că tot de la S. U. – S. Cooperativa Petroșani (aceste obligații fiscale nu au făcut obiectul cauzei de față).
În privința pretențiilor părții civile S. U. – S. Cooperativa Petroșani, instanța a apreciat că aceasta justifică doar suma de 14.423 lei, achitată fie direct, fie prin executare silită, bugetului de stat (1.731 lei impozit pe profit și 12.692 lei TVA suplimentar). Această sumă reprezintă parte din prejudiciul cauzat de inculpata M. M. E. prin intermediul Unității nr.115 A „Bar Jaro”. Pentru diferența până la 24.304 lei, partea civilă nu a produs probe din care să rezulte că ar fi achitat bugetului statului acești bani.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă T. H., partea civilă Direcția Generala a Finanțelor P. H., partea civilă S. U. – S. Cooperativa Petroșani și inculpata M. M. E.
P. apelul Parchetului de pe lângă T. H. s-a solicitat desființarea sentinței atacate și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea hotărârii după cum urmează:
a) să se dispună ca pedeapsa aplicată inculpatei M. M. E., pentru infracțiunea de evaziune fiscală să fie cu privare de libertate;
b) aplicarea față de inculpată a pedepselor complementare și accesorii a privării de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. c C.p. în condițiile art. 71 C.p. și anume interzicerea inculpatei a dreptului de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială;
c) să se dispună ca în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 și art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. H., pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, iar în baza art.2 din OUG nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice la Direcția G. a Finanțelor P. a Județului H., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:
I. În raport cu prevederile art. 72 C.p., instanța de fond a aplicat, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei M. M. E., o pedeapsă rezultantă greșit individualizată sub aspectul modalității de executare.
Analiza cauzei, confirmă justețea soluției instanței de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatei M. M. E., dar, în egală măsură, evidențiază caracterul neadecvat al pedepsei rezultante aplicată inculpatei sub aspectul modalității de executare, întrucât de modul în care se realizează sancțiunea depinde, de fapt, eficiența funcțională a acesteia.
Aceasta deoarece gradul de pericol social al infracțiunii săvârșită de către inculpata M. M. E. este reflectat de limitele de pedeapsă stabilite de către legiuitor (închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală-omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate - prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005).
În ceea ce privește modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunilor, instanța de fond trebuia să țină seama că acestea au fost săvârșite într-un interval lung de timp (01.01._09), paguba a fost foarte importantă (impozitului pe profit în sumă de 4.481 lei RON și TVA în sumă de 12.692 lei RON) și nu a fost recuperată nici măcar parțial.
S-a apreciat că scopul pedepsei, respectiv reeducarea inculpatei M. M. E. și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa cum este definit de art. 52 C.p., poate fi realizat numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
II.În mod greșit instanța de fond nu a aplicat inculpatei M. M. E. pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a privării de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. c C.p. în condițiile art. 71 C.p. și anume de a interzice inculpatei a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială, interzicere justificată și care se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținută în cauză.
S-a arătat că există o legătură între interdicția de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
III. Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 (privind registrul comerțului), „Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii”.
Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 (pentru prevenirea și combaterea evaziunii, fiscale), „La data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege, instanța va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.”, iar conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, „La primirea dispozitivului hotărârii judecătorești definitive de condamnare Oficiul Național al Registrului Comerțului va face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.”
Potrivit art. 2 din OUG nr. 75/2001 (privind cazierul fiscal), „La nivelul Ministerului Finanțelor P. se organizează cazierul fiscal național, în care se ține evidența contribuabililor de pe întregul teritoriu al României, iar la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și municipiului București, se organizează cazierul fiscal, în care se ține evidența contribuabililor care au domiciliul/sediul în raza teritorială a acestora.” Art. 4 din OUG nr.75/2001 prevede: „(1) în cazierul fiscal se înscriu date privind: a) sancțiuni aplicate contribuabililor pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2, rămase definitive și irevocabile potrivit prevederilor în vigoare; b) măsuri de executare silită aplicate contribuabililor în legătură cu faptele prevăzute la art.2, rămase definitive și irevocabile potrivit prevederilor în vigoare; (2) înscrierea datelor în cazierul fiscal se face pe baza documentelor rămase definitive și irevocabile potrivit legislației în vigoare.” Conform art. 6 alin. 1 lit. a din OUG nr. 75/2001, înscrierea datelor prevăzute la art. 4 se face în baza extraselor de pe hotărârile judecătorești definitive, transmise de instanțele judecătorești Ministerului Finanțelor P..
D. urmare, instanța de fond trebuia să dispună ca în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 și art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. H., pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, iar în baza art. 2 din OUG nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice la Direcția G. a Finanțelor P. a Județului H., pentru înscrierea în cazierul fiscal.
P. apelul formulat, Direcția Generala a Finanțelor P. H. a solicitat obligarea inculpatei la plata integrală a sumei menționate în constituirea de parte civilă, respectiv 46.972 lei.
Al doilea motiv de nelegalitate a hotărârii penale pronunțată de T. H. invocat constă în faptul că instanța nu a dispus în sarcina inculpatei și plata de accesorii reprezentând majorări și penalități de întârziere calculate până la data efectuării integrale a plății, obligații fiscale accesorii aferente sumei de 46.972 lei, astfel cum a fost formulată cererea de constituire de parte civilă în cauză.
În acest sens, s-au invocat dispozițiile art. 119 alin.l din Ordonanța Guvernului nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscală, ale art. 14 din Codul de procedura penala și ale art. 998 din Codul civil.
Partea civilă S. U. S. Cooperativa Petroșani a solicitat, prin apelul formulat, obligarea inculpatei la plata sumei de 21.234 lei + 3170 lei majorări întârziere către partea civilă S. U. S. Cooperativa.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea privind obligarea inculpatei la plata sumei de 21.234 lei, suma stabilită prin Raportul de Inspecție Fiscala nr._/12.03.201 al AFP H., deoarece aceasta a fost achitată în întregime de către societate, astfel cum s-a stabilit si în raportul de expertiza efectuat în cauză, expertiză care avea între obiectivele încuviințate de către instanța de fond si pe acela de a stabili dacă prejudiciul reprezentând obligații fiscale către stat, respectiv TVA si impozit pe profit, la care s-au adăugat accesoriile aferente a fost achitat în întregime de către S. U. S. Cooperativa .
De asemenea în mod greșit inculpata nu a fost obligată si la plata accesoriilor în cuantum de 3170 lei stabilite de către AFP H. și care decurg din lege în conformitate cu prevederile art. 120 din O.G. 92/2003, deoarece si acestea au fost achitate în întregime de către ei, astfel după cum stabilește raportul de expertiza contabila la pag. 17 si 20.
Inculpata M. M. E. nu și-a motivat în scris apelul și nu s-a prezentat în fața instanței, iar prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin eficientizarea dispozițiilor art.74 Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform art.371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
I. Sesizarea instanței
P. rechizitoriul procurorului din 28.03.2011, dat în dosarul nr.3489/P/2009 al Parchetului de pe lângă T. H., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.
În expunerea actului de sesizare a instanței s-au relatat următoarele:
Inculpata a încheiat cu S. U.- S. C. Petroșani un contract de administrare și gestiune pentru Unitatea nr.115 A-Restaurant și ulterior devenind „Bar Jaro”.
În data de 04.08.2009, comisari din cadrul Gărzii Financiare H., lucrători de poliție și angajați ai S. U. au efectuat o verificare la Unitatea nr.115 A „Bar Jaro”, constatând mai multe documente contabile, facturi, chitanțe neînregistrate în contabilitate. Astfel:
-8 chitanțe din perioada 15.06 – 16.11.2006, în valoare de 2.026 lei ;
-4 chitanțe din perioada 01.01.2007 – 17.08.2008, în valoare de 995,67 lei ;
-17 chitanțe din perioada 12.08.2008 – 26.08.2008, în valoare de 4.560,32 lei ;
-64 chitanțe fără dată, în valoare de 16.557,26 lei ;
-20 facturi emise în anul 2008 de diferiți furnizori, în valoare de 4.058,82 lei.
Toate documentele contabile au fost predate D.G.F.P.Hd. în vederea efectuării unei inspecții fiscale, cu următoarele constatări:
1.Impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru perioada 01.01.2009 – 30.09.2009.
În urma centralizării tuturor documentelor contabile neînregistrate în evidențele financiar contabile ale Unității 115 A „Bar Jaro” s-a stabilit că valoarea veniturilor neînregistrate este de 24.139,45 lei. S-a mai constatat că Unitatea 115A „Bar Jaro” a înregistrat potrivit balanței de verificare încheiată la data de 30.06.2009, un sold scriptic al contului de mărfuri, în valoare de 55.375,6 lei, însă acest stoc de mărfuri nu exista la sediul unității.
S-a estimat o valoare totală a veniturilor din vânzarea de bunuri neînregistrată în evidența financiar-contabilă a unității în sumă de_, 41 lei.
În consecință, situația de fapt a condus la indiciul că stocurile de bunuri au fost comercializate, că veniturile din vânzarea acestor bunuri nu au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă, iar impozitul pe profit nu a fost stabilit ca obligație fiscală datorată bugetului de stat și înregistrat de contribuabil în evidența financiar contabilă și nu a fost declarat, prin depunerea de declarații fiscale trimestriale la organul fiscal.
Toate acestea sunt elemente care dau dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate prin estimarea bazei de impunere, potrivit art.67 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală .
În condițiile în care au fost conduse evidențe contabile dar există facturile fiscale în baza cărora s-au achiziționat bunurile al căror sold scriptic era la data de 30.06.2009 în sumă de_ lei, s-au estimat și cheltuielile acestor venituri determinate suplimentar, rezultând un profit suplimentar de 4481 lei.
2.Taxa pe valoarea adăugată.
Aceasta s-a calculat prin estimare, potrivit art.67 alin.1,2 din O.G.92/2003 privind Codul de procedura fiscală și art.65 pct.1 din HG 1050/2004 privind aprobarea normelor de aplicare a Codului de procedură fiscală, stabilindu-se prin raportare la veniturile impozabile determinate suplimentar, în sumă de 66.805 lei, TVA-ul colectată de 12.692 lei.
Procurorul a concluzionat că fapta inculpatei, în calitate de administrator al societății comerciale de a nu înregistra în evidențele contabile toate documentele contabile aducătoare de venituri, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 4481 lei și TVA în sumă de_ lei constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1lit,b din Legea nr.241/2005.
II. Principii generale
Curtea de Apel reține că, în privința judecării cauzelor penale funcționează principiul potrivit căruia, pe de o parte, instanța nu se sesizează din oficiu, aceasta procedând la exercitarea funcției de jurisdicție doar în măsura în care a fost sesizată potrivit legii iar, pe de altă parte, că în raport cu dispozițiile art.317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în rechizitoriul procurorului.
Rechizitoriul procurorului, ca act de sesizare a instanței trebuie să aibă, potrivit art.263 Cod procedură penală un anumit conținut pentru a configura obiectul judecății. Între elementele pe care trebuie să le conțină rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței prin care procurorul cere acesteia să aplice legea inculpatului, alături de încadrarea juridică și probele pe care se întemeiază, se află și fapta imputată inculpatului. Rigurozitatea dispozițiilor legale privind obiectul judecății impune ca fapta dedusă judecății să fie reținută clar în actul de sesizare, adică determinată prin toate elementele ei constitutive. Simpla mențiune privind săvârșirea unei anumite infracțiuni sau simpla reproducere a conținutului unui mijloc de probă prin care se face o anumită narațiune privind o faptă penală nu răspunde exigențelor legii pentru a putea fi inclusă în obiectul judecății.
Ca atare, în condițiile în care învestește instanța prin rechizitoriu cu judecarea unei infracțiuni, procurorul este obligat să indice, iar judecătorul să aibă ulterior în vedere la efectuarea cercetării judecătorești, la deliberare și la rezolvarea acțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art.345 alin.2 și.3 Cod procedură penală, întrucât doar acestea constituie obiectul judecății în sensul art.317 Cod procedură penală - toate actele comise de inculpat, descrise prin elementele concrete de individualizare și care să poată fi verificate ulterior cu ajutorul probelor strânse la urmărirea penală și administrate de instanță în condițiile art.288-291 Cod procedură penală
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.
Nerespectarea obligațiilor legale imperative sus-menționate constituie pentru instanță o încălcare a regulilor de bază ale procesului penal stabilite prin art.2, art.3, art.4 și 6 Cod procedură penală și a dreptului la apărare și la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, aspectele legate de sesizarea instanței fiind sancționate cu nulitatea absolută a hotărârii pronunțate în condițiile art.197 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
III. În speța dată, analizând actul de sesizare a instanței, raportat la actele de urmărire penală, Curtea de Apel constată următoarele:
P. rezoluția din 08.01.2010 organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale față de inculpata M. M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator la S. U. –Unitatea 115 A a ținut evidență dublă, sustrăgându-se de la plata impozitelor.
Procurorul, prin rezoluția din 08.01.2010, a confirmat începerea urmăririi față de penale.
La dosarul cauzei există și procesul-verbal din 2.10.2009 întocmit de inspector de poliție din cadril Biroului de Investigare a Fraudelor, cu privire la sesizarea din oficiu despre faptul că numita M. M. E., în perioada 1.06._09 nu a înregistrat în contabilitate mai multe documente financiar contabile, respectiv 20 facturi, 93 de chitanțe și a ținut evidențe duble rezultând un prejudiciu de_ de lei.
În baza notei de constatare întocmite de Garda Financiară, a procesului-verbal și a raportului de inspecție fiscală, a actelor contabile ale societății, inclusiv a chitanțelor și facturilor menționate, contractului de administrare și gestiune și a declarațiilor martorilor C. F. și A. D., procurorul a emis rechizitoriul prin care a dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, constând în neînregistrarea în evidențele contabile ale societății a tuturor documentelor contabile aducătoare de venituri, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 4481 lei și TVA în sumă de_ lei
Din lecturarea actului de sesizare se constată că învinuirile aduse inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa sunt descrise sub forma reproducerii conținutului mijloacelor de proba în acuzare ( în special al conținutului raportului de inspecție fiscală), indicându-se, pe de o parte chitanțe și facturi emise în perioada 15.06.2006-26.08.2008, precum și chitanțe fără dată, iar pe de altă parte impozit pe profit stabilit suplimentar și TVA calculate pentru perioada 1.01._09. Totodată, contractul de administrare și gestionare a fost încheiat de inculpată începând cu 1.01.2008, la data de 30.01.2009 părțile încheind și un act adițional.
P. urmare, procurorul s-a rezumat să enumere constatările organelor de inspecție fiscală, fără a indica în ce constau actele comise de inculpată, lipsind descrierea elementelor concrete de individualizare, respectiv perioada săvârșirii faptelor ( începând cu anul 2006 sau doar pe parcursul anului 2009?), veniturile neînregistrate în contabilitate ( cele cuprinse în chitanțele și facturile fiscale enumerate, sau cele calculate pe baza stocului de mărfuri găsit doar scriptic ?) elemente în raport de care instanța să poată verifica ulterior, pe baza probelor în acuzare strânse la urmărirea penală, activitatea infracțională a inculpatei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin rezoluția din de începere a urmăririi penale față de inculpata M. M. E. s-a reținut că aceasta în calitate de administrator la S. U. –Unitatea 115 A a ținut evidență dublă, sustrăgându-se de la plata impozitelor, iar procesul-verbal de sesizare din oficiu se referă la faptul că inculpata, în perioada 1.06._09, nu a înregistrat în contabilitate mai multe documente financiar contabile, respectiv 20 facturi, 93 de chitanțe și a ținut evidențe duble rezultând un prejudiciu de_ de lei.
În acest context, Curtea constată că rechizitoriul nu stabilește cu claritate în ce constă infracțiunea amintită, când a fost aceasta săvârșită, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei, având drept consecință imposibilitatea identificării de către instanță a obiectului judecății, precum și a aducerii la cunoștința inculpatei, în faza de judecată asupra învinuirilor aduse.
În accepțiunea art. 317 Cod procedură penală, prin faptă arătată în actul de sesizare a instanței nu se poate înțelege simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatei, ci descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a învesti instanța.
Infracțiunea prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 constă în omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
T. a reținut în considerentele hotărârii că își însușește raportul inspecției fiscale și a reiterat starea de fapt expusă în rechizitoriul procurorului, fără a rezulta nici din actul de sesizare, nici din hotărârea primei instanțe în ce constă infracțiunea de evaziune fiscală pentru săvârșirea căreia a fost trimisă în judecată inculpata și condamnată de prima instanță.
Din acest punct de vedere, al neclarității sesizării instanței, se poate observa că în legătură cu o infracțiune care are ca subiect pasiv S. R. și care ar consta în sustragerea societății de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în cauza de față, persoana juridică S. U. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei, invocând că i s-a produs o vătămare prin acțiunile acesteia, acțiuni care s-ar presupune că au fost săvârșite în numele societății și pentru a crea acesteia o situație fiscală mai favorabilă.
De asemenea, cel puțin în mod aparent, nici partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. nu a înțeles în ce constă fapta pentru săvârșirea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, în condițiile în care, prin apelul formulat, aceasta a solicitat acordarea și a altor sume decât cele reținute în actul de sesizare a instanței.
Toate aceste lipsuri constatate sunt de natură să împiedice instanța de apel în stabilirea obiectului exact al judecații în cauză, instanță care apreciază că T. a procedat la o identificare incompletă a faptelor imputate inculpatei, mod de a proceda contrar dispozițiilor legale imperative anterior precizate, atrăgând nulitatea hotărârii pronunțate în cauză.
Totodată, se constată că a fost încălcat și dreptul la apărare al inculpatei care, nici la acest moment, nu este în măsură să cunoască, cu exactitate, care sunt faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt evidențiate cu claritate nici în celelalte acte de urmărire penală.
Potrivit art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice acuzat are dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației care este adusă împotriva sa.
Pentru toate considerentele ce preced, constatând existența unuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute în art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, referitor la sesizarea instanței, motiv pentru care nu se mai impune analizarea motivelor de apel de fond invocate în cauză, văzând și dispozițiile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă T. H., de părțile civile S. U. – S. C. Petroșani și S. R., prin Direcția G. a Finanțelor P. H. și de inculpata M. M. E. împotriva sentinței penale nr.193/28 septembrie 2012 pronunțată de T. H. în dosarul nr._, , va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, T. H..
Cu ocazia noii judecați, se va solicita procurorului, în procedura prevăzută de art.300 Cod procedură penală, să indice expres - în completarea expunerii din rechizitoriu - în ce constau faptele componente ale infracțiunii de evaziune fiscală, prin descrierea elementelor concrete de individualizare, respectiv indicarea perioadei săvârșirii acestora, identificarea operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate cu privire la care s-a omis a evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, persoana ( fizică sau juridică) pentru care s-a urmărit sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H., de părțile civile S. U. – S. C. Petroșani și S. R., prin Direcția G. a Finanțelor P. H. și de inculpata M. M. E. împotriva sentinței penale nr.193/28 septembrie 2012 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la T. H..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. A. I. P.
Grefier,
L. A.
RED. P.I.A.
TEHNORED. L.A.
2 EX./19.03.2013
J.F. C. A. D.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 268/2013. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 566/2013. Curtea... → |
|---|
