Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 659/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-09-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.659/A/2014
Ședința publică din 22 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
Judecător: A. B.
Grefier: T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea apelurilor penale formulate de P. de pe lângă J. D. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr.1436/2014 pronunțată de J. D. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant S. I., personal și asistat de avocat O. N., apărător ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului S. I. depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând: adresa emisă către . Strehaia, procesul verbal încheiat la 13.08.2011 la sediul ., adresa nr.13/08.02.2012emisă către O.J.P.D.R.P. Drobeta Turnu Severin, adresa nr. 604/19.08.2014 emisă de Cabinetul Individual de Insolvență H. G., copia sentinței civile nr. 7111/2012 pronunțată de J. D., copia contractului de antrepriză nr.01 din 25.10.2010, act adițional nr.15/2011. Precizează că societatea administrator de inculpat a intrat în procedura de executare silită.
Instanța pune în vedere participanților și părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului apelant învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se majora amenda de 1.000 lei la care a fost condamnat inculpatul S. I., raportat la cuantumul prejudiciului.
Avocat O. N., apărătorul ales al inculpatului S. I. solicită în temeiul art.421 alin.1 lit.b Cod procedură penală respingerea apelului parchetului.
Cu referire la apelul declarat de inculpatul S. I. solicită admiterea acestuia, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a rap. la art. 16 lit. c Cod procedură penală și a se dispune încetarea procesului penal.
În subsidiar solicită în temeiul dispozițiilor art.396 alin.3 Cod procedură penală renunțarea la aplicarea pedepsei, precizând că sunt întrunite în cauză cerințele art.80-84 Cod penal.
În susținerea apelului arată că se reține în actul de sesizare a instanței, că în perioada mai 2011-aprilie 2012, societatea inculpatului derula contracte. Din lucrările executate, în valoare de 561.000 lei, societatea a înregistrat restanțe de 285.000 lei. Mai relevă că societatea a intrat în conciliere directă în data de 13.08.2011 iar dacă s-ar fi recunoscut existența datoriilor, inculpatul nu s-ar mai fi aflat în prezent în fața instanței.
Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.80 alin.1 Cod penal rap. la art.396 alin.3 și a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Reprezentantul parchetului, cu privire la apelul inculpatului, solicită a fi respins ca nefondat.
Inculpatul S. I., având ultimul cuvânt, învederează că este nevinovat. Precizează că sumele confirmă că a fost furat de 8 milioane lei și că nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.
La interpelarea instanței, inculpatul susține că este de acord cu efectuarea muncii în folosul comunității.
C. DE A.,
Asupra apelurilor penale de față constată:
P. sentința penală nr. 1436/18.06.2014, pronunțată de J. D. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul S. I. la 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a, art. 76 lit. e teza I, art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p., rap. la art. 63 alin. 3 C.p. 1969, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep.
În baza art. 81 și 82 C.p., cu aplic. art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 an.
I s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 C.p.1969.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, rep., s-a dispus, după rămânerea definitivă a sentințe, comunicarea ei la Oficiul Național al Registrului Comerțului și cazierul fiscal.
În baza art. 25 C.p.p. a fost obliga inculpatul la plata sumei de_ lei, plus plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, conf. art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003, către partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – A.N.A.F. – D.G.F.P. Hunedoara.
S-a menținut sechestrul asigurator dispus de P. de pe lângă J. D. prin Ordonanța din 26.06.2012.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. D., nr. 1545/P/_, înregistrat la prima instanță sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. I., pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al S.C. DEMARK METCONF SRL D., a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Din analiza materialului de urmărire penală, respectiv: adresa nr. 1811/C/28.06.2012 a DGFP Hunedoara ( f. 26 dosar up), adresa nr._/28.05.2012 a DGFP Hunedoara ( f. 27 dosar up), adresa nr. 2177/CM/23.08.2012 a BRD ( f. 6-7 dosar up), suport optic conținând extrase de cont ( anexă), registrele de casă în original ( anexă), înscrisuri ( f. 11-12, 15-16, 18-24, 28-50, 52-59, 87 dosar up), declarații inculpat ( f. 84-85 dosar up), precum și din cuprinsul celorlalte acte și lucrări ale dosarului cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada mai 2011 – aprilie 2012 inculpatul S. I., în calitate de administrator al . D., cu intenție, a reținut și nu a virat către bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 79.015 lei.
Astfel, în urma verificărilor efectuate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara s-a constatat că, pentru perioada menționată, societatea a înregistrat restanțe la plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă mai vechi de 30 de zile de la data scadenței, în sumă de 79.015 lei, compusă din:
- contribuție asigurări sociale – 31.582 lei ( debit – 26.588 lei, dobândă – 1769 lei, penalități – 3225 lei);
- contribuție asigurări sociale de sănătate – 16.414 lei ( debit – 13.901 lei, dobândă – 892 lei, penalități – 1621 lei);
- contribuție fond de șomaj – 1461 lei ( debit – 1.224 lei, dobândă – 83 lei, penalități – 154 lei);
- impozit pe venituri din salarii – 29.558 lei ( debit – 25.050 lei, dobândă – 1594 lei, penalități – 2.914 lei).
Debitul înregistrat este aferent perioadei mai 2011 – aprilie 2012, fiind stabilit în temeiul declarațiilor fiscale lunare emise de . D.. S-a reținut faptul că de la data înființării, respectiv 18.06.2009 societatea a fost administrată de inculpatul S. I. până la data de 25.05.2012, când prin sentința 806/F/2012 a Tribunalului Hunedoara s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență fiind numit administrator judiciar.
Fiind audiat, în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că neplata sumelor menționate s-a datorat crizei financiare și intrării societății în insolvență, sumele de bani încasate fiind folosite pentru plata salariilor și continuarea activității.
Cele de mai sus au condus la concluzia că inculpatul, cu intenție, în îndeplinirea calității profesionale, deși avea efectiv resursele necesare pentru achitarea debitului către bugetul consolidat de stat, nu a procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute de la angajați cu titlu de stopaj la sursă, începând cu luna mai 2011. Apărarea inculpatului conform căreia nu a reușit virarea către bugetul de stat a sumelor menționate datorită dificultăților financiare prin care a trecut societatea nu a putut fi reținută în faza de urmărire penală întrucât din actele existente la dosarul cauzei reiese că . D. a dispus în permanență de sume de bani din care ar fi putut fi efectuate periodic plăți către bugetul de stat lucru care nu s-a întâmplat, aceste sume fiind folosite în alt scop deși, contribuțiile cu reținere la sursă trebuie plătite cu prioritate. Astfel, exemplificativ, la data de 31.12.2011 societatea a înregistrat un profit al exercițiului financiar în cuantum de 186.345 lei, în anul 2011 obținând venituri din vânzarea de mărfuri și din exploatare în cuantum de 1.502.663 lei. Mai mult, din registrele de casă aferente perioadei menționate reiese că societatea a avut încasări în valoare de 77.696 lei, cu precizarea că există mai multe ridicări de numerar în această perioadă și s-au efectuat diverse plăți. S-a putut observa că debitul principal este în valoare de 66.763 lei, astfel încât societatea dispunea de sumele necesare acoperirii acestuia.
Totodată din extrasul de cont nr. SV_ deschis la BRD Groupe Societe Generale, titular . D., reiese că, în perioada 01.01.2011 – 01.07.2011, acest cont a avut un rulaj total de 1.747.764,85 lei, fiind efectuate atât încasări cât și plăți diverse, altele decât plata salariilor (exemplificativ: la data de 05.05.2011 a fost plătită suma de 9.055,65 lei cu titlu de contravaloare energie, la data de 09.05.2011 a fost ridicată suma de 10.000 lei pentru plăți diverse, la data de 11.05.2011 a fost ridicată suma de 10.000 lei pentru plăți diverse, la data de 06.07.2011 a fost efectuată o plată interbancară în valoare de 39.377 lei, la data de 07.09.2011 a fost ridicată suma de 10.000 lei pentru plăți diverse etc., totalul acestora depășind debitul restant).
De asemenea, apărarea inculpatului, care a susținut că nu a virat sumele necesare bugetului de stat întrucât firma a intrat în insolvență este fără relevanță, atât timp cât, astfel cum reiese din propria sa declarație, . D. a intrat în faliment, după perioada incriminată în rechizitoriu, respectiv mai 2012.
Atitudinea subiectivă a inculpatului față de ilicitul comis este specifică intenției eventuale, aspect care rezidă din declarația acestuia, corelată cu extrasele de cont și documentelor contabile ale societății, care învederează împrejurarea că . D. a avut disponibilități financiare pentru achitarea obligațiilor fiscale cu reținere la sursă. Mai mult, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani din prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii.
În drept, prima instanță a reținut următoarele:
Fapta astfel cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, cu aplic. art. 13 c.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a arătat că a avut în vedere disp. art. 52 și art. 72 C.p.1969, mai favorabile inculpatului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului. În acest sens, se va reține: lipsa antecedentelor penale și totodată vârsta inculpatului, nivelul superior de pregătire profesională, prezentarea inculpatului la chemările organelor judiciare contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei.
Astfel, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul S. I., la 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a, art. 76 lit. e teza I, art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p., rap. la art. 63 alin. 3 C.p. 1969, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep.
În legătură cu reținerea infracțiunii continuate prev. de art. 41 al. 2 C.p. 1969 prima instanță a sbliniat faptul că acțiunea inculpatului s-a desfășurat în timp, aspect care atrage reținerea prevederilor anterior menționate.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei, la data comiterii faptei și la persoana inculpatului, menționate mai sus, precum și la prevederile art. 52 C.p. 1969, cu privire la scopul pedepsei, prima instanță a considerat că scopul legii va fi atins și în situația aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81 C.p.1969, punându-i, totodată în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.p.1969, respectiv a faptului că, în situația comiterii unei noi infracțiuni intenționate suspendarea condiționată va fi revocată.
În consecință, în baza art. 81 și 82 C.p., cu aplic. art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 an.
I s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 C.p.1969.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 prima instanță a dispus, după rămânerea definitivă a sentințe, comunicarea ei la Oficiul Național al Registrului Comerțului și la cazierul fiscal.
În baza art. 25 C.p.p., inculpatul a fost obligat, cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, la plata sumei de_ lei, plus plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, conf. art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003.
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. a fost menținut sechestrul asigurator dispus de P. de pe lângă J. D. prin Ordonanța din 26.06.2012.
În final, prima instanță a făcut aplicarea art. 274 alin. 1 C.p.p.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel P. de pe lângă J. D. și inculpatul S. I..
P. apelul său parchetul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, arătând că perioada infracțională destul de lungă, atitudinea de nerecunoaștere și neplata nici măcar parțială a prejudiciului sunt tot atâtea argumente pentru care amenda penală de 1000 lei este netemeinică.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul dar, întrebat fiind, la termenul din 01.09.2014, prin apărător ales, a criticat sentința sub aspectul temeiniciei individualizării sancțiunii, solicitând modificarea ei și, în rejudecare, a se dispune o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. Cu ocazia dezbaterii apelului apărătorul inculpatului a solicitat și a se pronunța o soluție de achitare (deși a intitulat-o greșit încetare a procesului penal) în temeiul art. 16 lit. c din noul Cod de procedură penală.
Inculpatul a fost audiat în faza de judecată în apel.
Analizând apelurile pe baza motivelor invocate și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. reține:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul probelor existente la dosar. De altfel, inculpatul recunoaște că nu a vărsat la bugetul statului sumele reținute de la angajați cu titlu de impozite sau contribuții cu reținere la sursă, dar se apără susținând că a ales să plătească alte datorii ale societății pe care o administra, care erau mai oneroase și care, dacă nu ar fi fost plătite, ar fi dus la oprirea activității societății.
O astfel de apărare nu poate fi reținută deoarece nu poate fi admis să rămână la latitudinea inculpatului alegerea datoriilor pe care trebuie să le plătească în funcție de ierarhizarea propriilor nevoi. Mai mult, inculpatul pierde din vedere că respectivele sume de bani nici măcar nu aparțineau societății administrate de el ci angajaților, făcând parte din câștigurile salariale brute ale acestora. În astfel de situații angajatorul nu este decât un intermediar între angajat și stat, obligat să rețină de la salariați sumele de bani ce trebuie vărsate la bugetul statului cu titlu de impozite și contribuții de asigurări sociale.
Și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost corect stabilită de prima instanță, acestea întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de prev. și ped. de art.6 din Legea nr. 241/2005 în forma continuată.
Prima instanță a dat și o justă aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, alegând, după o temeinică analiză în concret, legea veche ca fiind cea mai favorabilă, mai ales prin prisma posibilităților de individualizare a executării pedepsei.
Procesul de individualizare a pedepsei, atât sub aspectul naturii, cât și sub aspectul cuantumului, dar și sub cel al modalității de suspendare a executării, corespunde unei potrivite aplicări a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 și art. 74 din Codul penal din 1969.
Deși faptele inculpatului sunt de o gravitate medie, prin prisma urmărilor și a perioadei de timp în care au fost săvârșite, celelalte criterii care privesc persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, pregătire superioară, integrare socială și familială, vârstă destul de înaintată – 62 de ani) fac să fie întemeiată sancțiunea amenzii penale în cuantum de 1000 lei și suspendarea condiționată prev. de art. 81 și urm din Codul penal din 1969.
Nici analizând cauza și sub celelalte aspect de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, C. nu desprinde vreun fine de netemeinicie sau de nelegalitate.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, C. va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 1436/18.06.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 1436/18.06.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
07.10.1021, 2 ex.
J.F. N. D. P.
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 842/2014. Curtea... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
