Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 792/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-10-2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.792/A/2014
Sedința publică din 20 octombrie 2014
Președinte: A. P. -judecător
S. I. M. -judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- S. T. A. I. reprezentat prin D. M. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 460/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr.145/2014.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații intimați N. G. P. și B. R., asistați de avocat S. S., apărător ales și inculpatul intimat V. D. I., asistat de avocat N. G., apărătorul desemnat din oficiu.
Se prezintă avocat N. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat V. D. I.. Se prezintă avocat V. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B. R.. A lipsit avocat T. L., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat N. G. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, conform dispozițiilor art.91/4 Cod procedură penală ia act de încetarea mandatelor avocaților V. D. și T. L., privind asistența juridică obligatorie a inculpaților N. G. P. și B. R. față de prezentarea apărătorului ales al acestora și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR privind acordarea onorariilor parțiale.
Instanța pune în discuția părților și a participanților, în conformitate cu dispozițiile art.421 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.6 CEDO și art.8 Cod procedură penală trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile deciziei nr. 70/2013 a Curții de Apel A. I., prin care în același dosar s-a statuat că nu este posibilă disjungerea cauzei și soluționarea separată a laturii civile, în prezenta cauză inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni de prejudiciu.
Instanța aduce la cunoștința părților și a participanților că în prezenta cauză nu s-a dispus citarea persoanelor vătămate, raportat la numărul ridicat al acestora, urmând ca ulterior deliberării asupra chestiunii invocate din oficiu, dacă se va aprecia necesar a se repune cauza pe rol acestea să fie citate.
Reprezentantul D.- S. T. A. I. solicită respingerea excepției invocate de instanță din oficiu, având în vedere că inculpații intimați au înțeles să-și valorifice poziția procesuală prin recunoaștere.
Raportat la împrejurarea că inculpații intimați nu au contestat cuantumul prejudiciului, apreciază că, sub acest aspect, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Avocat S. S., apărătorul ales al inculpaților intimați N. G. P. și B. R. învederează că este de acord cu concluziile reprezentantului D. S. T. A. I. întrucât inculpații au înțeles să uzeze de procedura de urgență, simplificată și au arătat că nu contestă prejudiciul.
Instanța întreabă apărătorul ales al inculpaților care este cuantumul prejudiciului necontestat de inculpați.
Apărătorul ales învederează că inculpații sunt de acord să achite prejudiciul care urmează a fi stabilit de instanță.
Precizează că într-adevăr, latura civilă a cauzei urmează să se soluționeze, însă apreciază că inculpații pot fi trași la răspundere civilă doar în limita activității lor infracționale, respectiv a sumelor de pe card-uri de care au beneficiat, care au intrat în conturile lor și nu a întregului prejudiciu. Relevă că se pot identifica, sumele intrate în contul fiecărui inculpat, astfel că sumele reprezentând prejudiciu sunt certe.
Solicită respingerea excepției și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Avocat N. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat V. D. I. achiesează la concluziile celorlalți participanți în sensul respingerii excepției puse în discuție din oficiu.
Inculpatul intimat B. R., având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul intimat V. D. I., având ultimul cuvânt arată că a fost mulțumit de hotărârea instanței de fond și lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul N. G. P., având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 460/26.06.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public – D.I.I.C.O.T – S. T. A. I. și în consecință:
- a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat din art. 8 al. 1 din L. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a teza 2 și lit. b pct. 5 cu aplic. art. 323 Cod penal (din 1968) în art. 367 al. 1 NCP.
- a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune din art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal (din 1968) în art. 244 al. 1, 2 NCP.
A fost condamnat inculpatul B. R., fiul lui L. R. și A., născut la 18.07.1983 în A. I., jud. A., cetățean român, domiciliat în A. I. . CNP_, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infr. de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 367 al. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 al. 1 NCPP, prin schimbarea încadrării juridice din art. 8 al. 1 din L. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a teza 2 și lit. b pct. 5 cu aplic. art. 323 Cod penal (din 1968);
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infr. de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 al. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, art. 5 NCP și art. 396 al. 10 NCPP, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (din 1968);
S-a constatat că prin sentința penală nr. 94/28.02.2011 a Tribunalului A., definitivă prin dec. nr. 2275/27.06.2012 a ÎCCJ, inc. B. R. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A fost descontopită această pedeapsă în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor și anume:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 7 al. 1 din L. 39/2003, art. 2 lit. b pct. 18, art. 2 lit. a cu aplic. art. 74, 76 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 48 din L. 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74,76 Cod penal.
În baza art. 36 raportat la art. 34, 35 Cod penal (din 1968) raportat la art. 5 NCP au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală susmenționată cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și în baza art. 86/1 alin. 2 Cod penal (din 1968) cu aplic. art. 5 NCP s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 Cod penal (din 1968).
În baza art. 36 al. 3 Cod penal (din 1968) s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare durata cuprinsă între 09.08._10, precum și durata cuprinsă între 29.06._14, reprezentând perioade executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 94/2011 a Tribunalului A..
A fost condamnat inc. N. G. P., fiul lui Ș. și G. Elida, născut la 29.06.1974 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., .. 7f, ., cetățean român, CNP_, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infr. de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 367 al. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP și art. 396 al. 10 NCPP, prin schimbarea încadrării juridice din infr. prev. art. 8 al. 1 din L. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a teza 2 și lit. b pct. 5 cu aplic. art. 323 Cod penal (din 1968);
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infr. de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 al. 1 raportat la art. 244 al.1,2 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 NCP, art. 5 NCP și art. 396 al. 10 NCPP, prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2,3,5 Cod penal (din 1968)cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (din 1968)
S-a constatat că prin s.p. nr. 94/2011 a Tribunalului A. (definitivă prin dec. nr. 2275/2012 a ÎCCJ), inc. N. G. P. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 5 ani, iar prin s.p. nr. 25/2012 a Judecătoriei Alba Iulia (definitivă la 31.01.2012 prin nerecurare), același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe o perioadă de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 865 rap. la art. 85 Cod penal (din 1968) a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 94/2011 a Tribunalului A., precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 25/2012 a Judecătoriei Alba Iulia și în baza art. 865 al. 2 Cod penal rap. la art. 85 al. 1 și art. 34 Cod penal (din 1968), cu aplic. art. 5 N.Cp au fost contopite atât pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin. S.p. nr. 94/2011 a Tribunalului A., cât și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 25/2012 a Judecătoriei Alba Iulia, cu pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate pentru infracțiunile din prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare iar în baza art. 865 alin. 2 rap. la art. 861 Cod penal (din 1968) cu aplic. art. 5 N.Cp s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpaților B. R. și N. G. P. că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 Cod penal (din 1968) și anume:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate;
b) să anunțe, (în prealabil), orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;.
S-a atras atenția inculpaților B. R. și N. G. P. asupra prevederilor art. 864 rap. la art. 15 din L. 167/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A fost condamnat inculpatul V. D. I. (zis I.) fiul lui F. și C., născut la 7 dec. 1972 în Orăștie, jud. Hunedoara, cetățean român, domiciliat în com. Turdaș .., CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infr. de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 al. 1 rap. la art. 244 al. 1,2 N.C.p cu aplic. art. 5 N.C.p și art. 396 alin. 10 N.Cpp prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 Cod penal (din 1968) rap. la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal(din 1968).
S-a constatat că prin s.p. 54/2012 a Judecătoriei Orăștie (definitivă prin d.p. 223/25.02.2013 a C.A. A. I.), inc. V. D. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani.
În baza art. 85 al. 1 Cod penal (din 1968) rap. la art. 5 N.Cp a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei susmenționate și în baza art. 85 al. 1 și 3 rap. la art. 34 Cod penal (din 1968) cu aplic. art. 5 N.C.p a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. 54/2012 a Judecătoriei Orăștie în pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și în baza art. 81, 85 Cod penal (din 1968) cu aplic. art. 5 N.Cp s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
I s-a atras atenția inculpatului V. D. I. asupra prevederilor art. 83 Cod penal(din 1968) rap. la art. 15 al. 2 din L. 187/2012 privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 274 al. 1,2 N.C.pp inculpații B. R. și N. G. P. au fost obligați la câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat în faza de urmărire penală iar pe inc. V. D. I. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat în aceiași fază de urmărire penală, urmând ca suma reprezentând cheltuielile judiciare la instanță să fie stabilită după soluționarea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul A. a reținut următoarele:
S-a constatat că prin Rechizitoriul nr. 76D/P/2009 al D. S. T. A. I. au fost trimiși în judecată inculpații V. D. I., B. R., N. Gabirel P., M. E. I., C. M. C., V. D. I., I. N. și C. F. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 alin. 1 din L. 39/2003 rap. La art. 2 lit. a teza II și lit. b pct. 5 cu aplicarea art. 323 Cp (din 1968) și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2,3,5 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp(din 1968).
În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca stare de fapt că în cursul anilor 2008-2009 inculpații au constituit o grupare infracțională nestructurată în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut.
În acest sens, membrii grupului au dat anunțuri în mai multe ziare de pe tot cuprinsul țării în care anunțau că sunt reprezentanții unor firme interesate de achiziționarea mașinilor de cusut vechi - diferite mărci - pentru care ofereau prețuri extrem de mari, de la zeci de mii la sute de mii de euro și menționau diferite numere de telefon pentru contact.
După ce erau contactați de diferite persoane, inculpații le comunicau acestora un așa zis „preț de catalog” al mașinii de cusut oferite și le cereau să depună diferite sume de bani în conturile bancare indicate telefonic, menționând că banii sunt necesari pentru obținerea certificatelor de autenticitate, fără de care mașina nu putea fi achiziționată. Ulterior, se solicitau alte sume de bani reprezentând așa zise taxe, comisioane, decontări, deplasări, etc. După ce persoanele vătămate plăteau sumele solicitate, constatau că nimeni nu se prezenta să achiziționeze mașina de cusut și nimeni nu mai răspundea la apelurile telefonice.
În ceea ce-i privește pe inculpații B. R., N. G. P. și V. D. I., care au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Tribunalul a reținut că potrivit rechizitoriului, primii doi au acționat împreună cu coinculpații M. E. I. și C. M. C. și cu numitul L. P.(în prezent decedat) și au obținut prin mijloacele frauduloase descrise, peste 390.000 RON, fiind trimiși în judecată atât pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 alin. 1 din Legea 39/2003 rap . la art. 2 lit. a teza II și lit. b pct. 5 cu aplicarea art. 323 Cp (din 1968), câr și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune în cazul inculpatului N..
În ceea ce-l privește pe inculpatul V. D. I., în actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina acestuia doar infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cp (din 1968) constând în aceea că a procurat două carduri bancare, unul de BCR pe numele cumnatului său D. C. și unul de BRD pe numele mătușii sale M. M. și le-a vândut numitului L. P., cunoscând că acesta urma să le folosească pentru săvârșirea de înșelăciuni cu mașinile de cusut.
S-a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost reținută de către procuror pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și anume: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate cu autorizarea instanței; extrase de cont; procesul verbal de percheziție la domiciliul inculpatului B. R. și al inculpatului I. N.; proces-verbal cu planșe foto privind pe inculpatul V. A. cu ocazia retragerii de la ghișeul Raiffeisen Bank în 02.03.2009 a sumei de 3482 RON și suportul optic CD-R aferent; declarațiile martorilor Fântânaș I. E., C. V., N. A. M.; declarațiile inculpaților B. R., N. G. P. și V. D. I. care au recunoscut încă de la urmărirea penală săvârțirea faptelor; declarațiile celorlalți inculpați trimiși în judecată și ale învinuiților care au fost cercetați în cauză dar față de care s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală.
Reținând că inculpații B. R., N. G. P. și V. D. I. au declarat că doresc să fie judecați în baza probelor administrate la urmărire penală, cf. art. 374 alin. 4 N.C.pp, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport de prevederile noului Cod penale.
Tribunalul a constatat că cererea este întemeiată și a apreciat că se impune a fi admisă întrucât ulterior întocmirii rechizitoriului a intrat în vigoare noul Cod penal, iar infracțiunile pentru care inculpații sus-menționați au fost trimiși în judecată sunt prev. la art. 367 alin. 1 N.C.p, respectiv art. 244 alin. 1, N.C.p.
În ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional nestructurat Tribunalul a avut în vedere Decizia nr. 12/02.06.2014 a Î.C.C.J potrivit căreia faptele prev. de art. 323 din Cp anterior și art. 8 din L. 39/2003 în reglementarea anterioară modificărilor, aduse prin L. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 Cp, nefiind dezincriminate.
În consecință, Tribunalul a admis cererea reprezentantului Ministerului Public și a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat din infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 din L. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a teza II și lit. b pct. 5 cu aplic. art. 323 Cp (din 1968) în infracțiunea prev. de art. 367alin. 1 NC.p iar a infracțiunii de înșelăciune din art. 215 alin. 1,2,3,5, Cod penal (din 1968) în art. 244 alin. 1, 2 N.C.p.
Totodată, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 N.C.pp rap. la art. 375 N.C.p, Tribunalul a adoptat o soluție de condamnare a inculpaților B. R., N. G. P. și V. D. I..
1. Astfel pe inculpatul B. R. l-a condamnat la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 367 alin. 1 N.C.p cu reținerea Deciziei nr. 12/2 iunie 2014 a Î.C.C.J și cu aplicarea art. 5 N.C.p și art. 396 alin. 10 N.C.pp; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată prev. de art. 244 alin. 1, 2 Cp cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.C.p, art. 5 N.C.p și art. 396 alin. 10 N.C.pp. Întrucât din fișa de cazier a acestui inculpat rezultă că ulterior trimiterii în judecată în prezenta cauză, a fost condamnat prin s.p. nr. 94/2011 a Tribunalului A. (definitivă prin decizia nr. 2275/27.06.2012 a ÎCCJ) la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, Tribunalul a descontopit această pedeapsă în componenta ei de: 3 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din L. 39/2003, art. 2 lit. b pct. 18, art. 2 lit. a cu aplicarea art. 74, 76 Cp); 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 din L. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp (din 1968); 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 74, 76 Cp (din 1968) și constatând că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care s-au aplicat pedepsele susmenționate s-a dispus în baza art. 36 rap. la art. 34, 35 Cp (din 1968) rap. la art. 5 N.C.p contopirea tuturor pedepselor în cea mai grea de 5 ani închisoare, iar în baza art. 86/1 alin. 2 Cp (din 1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare cf. art. 86/2 Cp(din 1968).
În baza art. 36 alin. 3 Cp (din 1968) s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, durata cuprinsă între 09.08.2010 – 24.12.2010, precum și durata cuprinsă între 29.06.2012 – 11.02.2014 reprezentând perioade executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 94/2011 a Tribunalului A..
2. Pe inculpatul N. G. P. Tribunalul l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 367 alin. 1 N.C.p cu aplicarea art. 5 N.C.pp și art. 396 alin. 10 N.C.pp și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1, 2 Cp cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.C:p, art. 5 N.C.p și art. 396 alin. 10 N.C.pp.
Întrucât din fișa de cazier a acestui inculpat rezultă că ulterior trimiterii în judecată în prezenta cauză, a fost condamnat prin s.p. nr. 94/2011 a Tribunalului A. (definitivă prin decizia nr. 2275/2012 a Î.C.C.J) la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, iar prin sentința penală nr. 25/2012 a Judecătoriei Alba Iulia(definitivă prin nerecurare) a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei Tribunalul a constatat că se impune anularea suspendării executării celor două pedepse și aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni. Astfel, în baza art. 86/5 rap la art. 85 Cp(din 1968) s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghe a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 94/2011 a Tribunalului A. precum și a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 25/2012 a Judecătoriei Alba Iulia și în baza art. 86/1 alin. 2 rap. la art. 85 alin. 1 și art. 34 Cp (din 1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p s-a dispus contopirea pedepselor susmenționate, de 2 ani închisoare și 8 luni închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, iar în baza art. 86/5 alin. 2 rap. la art. 86/1 Cp(din 1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare.
Tribunalul a pus în vedere inculpaților B. R. și N. G. P. ca pe durata termenului de încercare trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 Cp(din 1968) și anume: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate; b) să anunțe, (în prealabil), orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Totodată, li s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86/4 Cp (din 1968) rap. la art. 15 din Legea 167/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
Pe inculpatul V. D. I., Tribunalul l-a condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1,2 N.C.p cu aplicarea art. 5 N.C.p și art. 396 alin. 10 N.C.pp prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cp din 1968.
Întrucât din fișa de cazier a acestui inculpat rezultă că după trimiterea sa în judecată în prezenta cauză, a fost condamnat prin s.p. nr. 54/2012 a Judecătoriei Orăștie ( definitivă prin decizia penală nr. 223/25.02.2013 a Curții de Apel A. I.) la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, Tribunalul a anulat în baza art. 85 alin. 1 Cp (din 1968) rap. la art. 5 N.C.p, suspendarea condiționată a executării pedepsei susmenționate și în baza art. 85 alin. 1,3 rap. la art. 34 Cp (din 1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și în baza art. 81, 85 Cp (din 1968) cu aplicarea art. 5 N.C.p a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
Tribunalul i-a atras atenția inculpatului V. D. I. asupra prevederilor art. 83 Cp (din 1968) raportat la art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare.
La stabilirea regulilor privind concursul de infracțiuni și a modalității de executare a pedepselor aplicate celor 3 inculpați în baza legii vechi, deși încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă au fost reținute în baza legii noi, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 5 N.C.p și a aplicat legea penală mai favorabilă, reținând că Decizia Curții Constituționale din 6 mai 2014 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 N.C.p nu se aplică în prezenta cauză, întrucât potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.
În fine, cu privire la cheltuielile judiciare către stat, Tribunalul, în baza art. 274 alin. 1, 2 N.C.pp i-a obligat pe inculpații B. R. și N. G. P. la câte 1000 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală iar pe inculpatul V. D. I. la 700 lei, cu același titlu, urmând ca suma cheltuielilor judiciare la instanță să fie stabilită după soluționarea laturii civile disjunse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D. S. T. A. I., invocând următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:
- nerespectarea deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, deoarece instanța de fond când a pronunțat soluția de condamnare a inculpaților a combinat dispozițiile din vechiul Cod penal cu cele din noul Cod penal;
- greșita dispunere a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B. R.;
- omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului N. G. P. a perioadei reținerii și arestării preventive dispusă în dosarul în care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 94/28.02.2011 pronunțată de Tribunalul A..
- aplicarea unor pedepse netemeinice inculpaților B. R., N. G. P. și V. D. I..
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2014 Curtea de Apel din oficiu a pus în discuție trimiterea în rejudecare a cauzei, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, coroborat cu art. 6 CEDO, art. 8 Cod procedură penală.
Analizând cu prioritate aspectul invocat din oficiu, Curtea de Apel reține următoarele:
Inculpații B. R., N. G. P. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis în dosar nr. 76D/P/2009 al D. S. T. A. I., alături de inculpații V. A., M. E. I., Ceara M. C., I. N., C. F. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 alin. 1 din L. 39/2003 rap. La art. 2 lit. a teza II și lit. b pct. 5 cu aplicarea art. 323 Cod penal din 1969 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2,3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată și inculpatul V. D. I. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, sub aspectul stării de fapt, că în cursul anilor 2008-2009, inculpații B. R. și N. G. P. alături de numitul L. P. și coinculpații M. E. I., C. M. C., A. V., au constituit o grupare infracțională nestructurată în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pentru a obține venituri ilicite, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut, persoane care au fost determinate să depună sume de bani în diferite conturi bancare, grupul obținând în acest fel venituri de peste 390.000 lei.
În sarcina inculpatului V. D. I. s-a reținut în esență că a procurat două carduri bancare cu toate datele aferente, unul pe numele cumnatului său D. C. și unul pe numele mătușii sale M. M., pe care le-a vândut numitului L. P., cunoscând că acestea urmau a fi folosite la săvârșirea unor înșelăciuni cu mașini de cusut.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că actele de inducere în eroare au vizat un număr de 71 persoane vătămate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. sub nr._ . La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013 inculpații B. R. și N. G. P. au declarat că solicită să fie judecați în baza procedurii de judecată simplificate, prevăzută la acea dată de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Cu ocazia audierii cei doi inculpați au declarat că recunosc întru totul faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și sunt de acord ”să despăgubească părțile civile în funcție de probele ce se vor administra” (fila 213- 214 vol. II, dosar nr._ ).
Judecătorul fondului, inițial investit cu soluționarea cauzei, a dispus prin încheierea din data de 14 ianuarie 2013 disjungerea cauzei și formarea unui alt dosar penal în privința inculpaților B. R. și N. G. P., respectiv dosarul nr._ . În dosarul nr._ s-a dispus continuarea judecății cauzei pe latură penală cu privire la inculpații care au declarat că nu recunosc faptele, iar pe latură civilă cu privire la toți inculpații, inclusiv inculpații B. R. și N. G. P..
Prin sentința penală nr. 24/28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul A. s-a dispus condamnarea inculpaților B. R. și N. G. P. la pedepse rezultante de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat, prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a și lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 Cod penal și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Împotriva sentinței de condamnare au formulat apel inculpații B. R. și N. G. P., care a fost soluționat prin decizia penală nr. 70/A/16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Prin această decizie s-a dispus casarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul A..
S-a reținut de către instanța de control judiciar că instanța de fond a dispus în mod nelegal disjungerea cauzei, având în vedere că în raport cu infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: „În cadrul soluționării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpați constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, referitor la vinovăția fiecărui inculpat, dar și în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare, întrucât în funcție de prejudiciu, fapta are anumite limite de pedeapsă. În acest context este mai mult decât discutabilă chiar nefirească din punct de vedere procesual, modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală, efectuată de către judecătorul instanței de fond, de vreme ce inculpații au contestat prejudiciul reținut în sarcina lor, prejudiciu al cărui cuantum este element constitutiv al infracțiunii calificate de înșelăciune.”
Dosarul nr._ a fost trimis Tribunalului A. în data de 19 decembrie 2013 (după ce ÎCCJ a luat act de retragerea recursului declarat de D. – S. T. A. I. împotriva deciziei penale nr. 70/A/16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia).
În data de 19 decembrie 2013 judecătorul inițial investit cu soluționarea cauzei, a formulat declarație de abținere, întemeiată pe dispozițiile art. 47 alin. 1 Cod procedură penală (fila 185 vol. III dosar nr._ ). Declarația de abținere a fost admisă prin încheierea nr. 65/20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul A. (fila 188 vol. III dosar nr._ ), iar dosarul a fost repartizat aleatoriu completului C2 fond.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2014 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, din acest moment judecata continuând în privința tuturor inculpaților, atât în latura penală, cât și în latura civilă.
Cauza s-a amânat succesiv la termenele de judecată din datele de 3 martie 2014, 31 martie 2014, iar la termenul de judecată din data de 12 mai 2014, instanța a constatat că apărătorul inculpatului N. P. a învederat că inculpatul dorește să beneficieze de judecata cauzei potrivit procedurii simplificate. S-a dispus amânarea cauzei printre altele și pentru a se prezenta inculpatul N. P. în vederea audierii.
La termenul de judecată din data de 23 iunie 2014 s-a procedat la audierea inculpatului N. G. P., precum și la audierea inculpaților B. R. și V. D. I.. Aceștia au arătat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu și doresc să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (filele 426-427, 428-429, 450-451, cu mențiunea că s-a numerotat greșit, de la fila 429 s-a trecut direct la fila 450).
La acest termen de judecată Tribunalul A., după ce pus în discuția părților cererea, având concluziile de admitere inclusiv din partea reprezentantului Ministerului Public, a dispus următoarele: „Instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind judecarea inculpaților B. R., N. G. P. și V. D. I. conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 și 375 Cod procedură penală, admite cererile acestora și acordă cuvântul pe fondul cauzei cu privire la latura penală, urmând a disjunge cauza cu privire la restul inculpaților, precum și cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei”.
Admiterea cererilor de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și pronunțarea asupra laturii penale, separat față de latura civilă, apare ca nelegală și total nejustificată, având în vedere că în același dosar, cu privire la doi dintre inculpații solicitanți, respectiv B. R. și N. G. P., s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil prin decizia penală nr. 70/A/16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia că nu se poate proceda la disjungerea cauzei și fracționarea judecății laturii penale de latura civilă a cauzei, inculpații fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune de prejudiciu, respectiv înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Instanța de fond a ignorat toate motivele expuse de instanța de control judiciar în decizia menționată anterior pentru care în cazul infracțiunilor de prejudiciu se impune soluționarea unitară a cauzelor, atât în latura penală, cât și în latura civilă. Prejudiciul este un element deosebit de important care se impune a fi stabilit la momentul soluționării laturii penale a cauzei, deoarece reprezintă un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei, durata pedepsei fiind influențată și de valoarea prejudiciului, alături ce celelalte criterii prevăzute de art. 74 Cod penal.
De altfel, Curtea constată și faptul că instanța de fond nu a analizat criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal în privința inculpaților, hotărârea apelată fiind criticabilă și în ceea ce privește conținutul expunerii. Potrivit art. 403 Cod procedură penală, expunerea trebuie să cuprindă: a) datele privind identitatea părților; b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare; c) motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză; d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Hotărârea apelată nu cuprinde descrierea faptelor, instanța de fond limitându-se a copia partea introductivă din starea de fapt redată în rechizitoriu. Sentința nu conține motivarea soluției pronunțate în latura penală a cauzei, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei cu privire la latura penală. Faptul că inculpații au arătat că recunosc faptele nu exonerează judecătorul de obligația de a descrie faptele și de a motiva hotărârea pronunțată. Motivarea hotărârii este una din garanțiile dreptului la un proces echitabil în sensul prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea constată că în prezenta cauză instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acuzației aduse inculpaților N. G. P., B. R. și V. D. I., prin actul de sesizare, acuzație privită în mod unitar atât în ceea ce privește componenta penală, cât și în ceea ce privește componenta civilă, componente care nu pot fi disociate având în vedere infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. În aceste condiții nu se poate reține că a avut loc o judecată a cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, specifice dreptului la un proces echitabil în sensul prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, judecată care să poată fi supusă analizei instanței de control judiciar, prin prisma motivelor invocate de către apelantul D. – S. T. A. I..
Curtea constată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 385 alin. 1 Cod procedură penală în vigoare la momentul la care a preluat cauza (reluate în noul Cod de procedură penală în articolul 425), care prevăd că instanța de judecată trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului. Prin decizia de trimitere a cauzei în rejudecare s-a dispus ca judecata să fie reluată de la termenul din data de 14 ianuarie 2013 (când s-a citit actul de sesizare), ceea ce ar fi presupus ca ulterior conexării dosarelor instanța să analizeze dacă de la această dată s-au efectuat acte de cercetare judecătorească în cauză și în caz afirmativ să pună în discuție necesitatea refacerii lor.
Referitor la problema „recunoașterii prejudiciului” la care a făcut referire apărătorul ales al inculpaților B. R. și N. G. P., Curtea constată că instanța de fond urmează să aprecieze cu ocazia deliberării poziția exprimată de inculpați, prin raportare și la modul în care procurorul a înțeles să evidențieze valoarea prejudiciului în rechizitoriu. În măsura în care se va aprecia că indicarea globală a prejudiciului de către procuror în rechizitoriu fără expunerea clară a modului în care a fost stabilit, i-a pus în imposibilitate pe inculpați să-și exprime manifestarea de voință în cunoștință de cauză sub acest aspect, instanța va analiza dacă aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în baza art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în măsura în care se va dovedi vinovăția lor. Însă această poziție a inculpaților, de a fi de acord cu plata prejudiciului care urmează a fi stabilit (consemnată de altfel doar în declarațiile luate la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013), nu poate fi luată în considerare pentru aplicarea procedurii de judecată simplificate, soluționarea laturii penale fiind strâns legată de lămurirea laturii civile, respectiv a valorii prejudiciului.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 6 CEDO, art. 8 Cod procedură penală, Curtea de Apel va admite apelul declarat de D. – S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 460/26.06.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului A., cauza urmând a fi conexată la dosarul nr._ al Tribunalului A..
Judecata se va relua de la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013.
Având în vedere motivele pentru care urmează a fi trimisă cauza în rejudecare, expuse în considerentele prezentei decizii, Curtea de Apel constată că nu se poate proceda la analizarea motivelor de apel invocate de D. – S. T. A. I., acestea vizând în special aspecte legate de individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat V. D. I. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații intimați B. R. și N. G. P. vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de D. – S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 460/26.06.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului A., cauza urmând a fi conexată la dosarul nr._ al Tribunalului A..
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat V. D. I. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații intimați B. R. și N. G. P. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. PURASTANCA-I. M.
GREFIER,
T. C.
Red.A.P.
Tehnored.CT
2 ex./23 octombrie 2014
Jud. fond G. I.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
