Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 142/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 142/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
Judecător de Drepturi și Libertăți - S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I. este reprezentat de procuror I. F..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul M. G. împotriva încheierii penale nr. 34 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat M. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat Armand B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului M. G., avocat Armand B., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.
Învederează că prezenta contestație nu vizează motive de legalitate, ci scopul măsurii, conform art. 202 alin. 1 și 2 din codul penal. Opinează că situația de pe precedentul termen nu este staționară prin prisma următoarelor aspecte:
Din cele 7 persoane despre care se face vorbire în actul de acuzare n-au fost identificate cele 4 persoane.
Învederează că s-a făcut o percheziție informatică pe mijloacele de stocare ale inculpatului și nu au fost găsite date relevante în cauză, nu a reieșit nici un element care să conveargă spre o asemenea măsură.
Apreciază că este o situație clarificată de la ultimul termen.
Învederează că la data de 1 aprilie contractul cu CAS este upgradat deoarece și-a găsit un înlocuitor ce-l poate înlocui doar pe o perioadă maximă de 30 de zile.
Arată că situația particulară este foarte grea, de a fi trimis în judecată în stare de arest preventiv, precizând că lucrările sunt finalizate, se va întocmi rechizitoriul și se va sesiza instanța.
Concluzionând, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare altă măsură dintre celelalte măsuri preventive.
Reprezentanta D. solicită respingerea contestației, apreciind încheierea Tribunalului A. ca temeinică și legală prin prisma argumentelor relevate de Tribunalul A., considerând a fi oportună menținerea măsurii arestării preventive, nefiind relevate elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă.
Inculpatul contestator M. G., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut încă de la început faptele comise și a rămas la declarația inițială în care a spus doar ce era adevărat.
Precizează că cei 3 bărbați la care le-a favorizat întâlnirea cu o prostituată au fost cei mai apropiați prieteni ai săi. Arată că nu din inițiativa lui le-a dat numărul de telefon, ci aceștia i-au solicitat. Arată că în afară de cei 3 nu a vorbit cu nimeni. Precizează că nu a beneficiat cu nimic, nici fizic, nici financiar.
Menționează că nu a fost conștient cu privire la repercusiunile faptei sale.
Arată că este la vârsta de 68 de ani și suferă de numeroase boli, iar în stare de arest îi este greu să-și ia medicația.
Precizează că deservește acea comunitate de 40 de ani și că el a construit dispensarul, iar anul trecut l-a renovat.
Prezintă spre vedere o carte editată în urmă cu 10 ani și arată că în această carte îi este dedicat un spațiu de 20 de pagini, deoarece a făcut un fel de apostolat la munte, unde majoritatea populației este îmbătrânită .
Arată că la data de 1 mai se va semna un nou contract cu Casa de Asigurări de Sănătate și are nevoie de foarte multe acte pentru a fi depuse la sediul acestei instituții, iar prin nesemnarea contractului este posibil să-și piardă locul de muncă.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.34 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală, în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 242 alin.1, 2 Cod procedură penală respingerea cererii de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul M. G., aflat în Arestul I.P.J. A..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin cererea formulată de inculpatul M. G., înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 26.03.2014 sub dosar nr._, acesta a solicitat revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, motivând că raportat la conduita procesuală a inculpatului, precum și a evaluării împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, o măsură preventivă mai ușoară este suficientă și proporțională cu gravitatea faptei; că raportat la anturajul și mediul din care provine, al antecedentelor penale, a împrejurărilor privitoare la persoana sa, vârsta - 68 ani și situația familială, nu se mai impune menținerea măsurii preventive.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură penală că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii de arestare preventivă cu măsura controlului judiciar față de inculpat sau măsura arestului la domiciliu .
Se motivează, în esență, că inculpatului M. G. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 zile, reținându-se în sarcina acestuia că, în vara anului 2013, profitând de minoritatea persoanei vătămate B. L. F., născută la data de 24.04.1998, prin inducere în eroare cu privire la posibilitatea de a o ajuta să progreseze și să parvină din punct de vedere material și profitând de vulnerabilitatea vădită a susnumitei, a racolat-o în vederea practicării prostituției. Totodată, inculpatul M. G. a înlesnit practicarea prostituției și pentru numita B. M. C., majoră, pentru care a efectuat operațiuni de intermediere a practicării prostituției, prin identificarea și furnizarea de clienți, precum și prin organizarea unor astfel de întâlniri cu persoane din anturajul și cercul său de interese, tot pentru întreținerea de relații sexuale.
La luarea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de :trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 și proxenetism, prev. de art.213 alin. 1,3 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, relevante, în acest sens, fiind, printre altele, declarațiile inculpatului coroborate declarațiile persoanei vătămate, procesul verbal de confruntare, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, - declarațiile martorilor: R. V., B. S..
În prezenta cauză, gravitatea ridicată a faptelor reținute în sarcina inculpatului, forma continuată a acestora, numărul persoanelor implicate, calitatea de medic a inculpatului, pot fi suficiente argumente pentru a contura aprecierea că acestea constituie o stare de pericol pentru ordinea publică, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
În prezenta cauză, gravitatea deosebită a faptelor de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul (trafic de minori), modul și mijloacele de săvârșire (recrutare în vederea practicării prostituției, prin inducerea în eroare și profitând de vulnerabilitatea minorei), urmarea produsă (afectarea comportamentului, intelectului și psihicului în formare al minorei), modul josnic al inculpatului de a acționa (care nu s-a sfiit să profite de funcția și poziția sa pentru a racola și impresiona o astfel de persoană, oferind-o ca pe o marfă unor persoane din anturajul și cercul său de interese), sunt elemente suficiente pentru a contura aprecierea că acesta prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinicie reținute și analizate mai sus.
Judecătorul de drepturi și libertăți constată că, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv, pericolul ca inculpatul să tulbure ordinea publică, astfel încât apreciază că luarea unei măsuri preventive mai ușoare față de acesta ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația de a avea un mecanism care să descurajeze comiterea de asemenea fapte.
Aspectele invocate în apărare de către inculpat în sensul că profesează în prezent ca medic de familie și are probleme de sănătate datorită vârstei, nu constituie motive suficiente în favoarea cercetării sale în stare de libertate, raportat la gravitatea acuzației aduse acestuia și necesitatea realizării scopului urmărit prin privarea de libertate, pe de o parte, iar pe de altă parte, deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C.E.D.O., cu excepția dreptului la libertate, beneficiind potrivit art.240 Cod procedură penală de un tratament medical pentru toate afecțiunile de care suferă, în interiorul sistemului penitenciar.
Pentru toate aceste motive, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază ca în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.242 alin.1, 2 Cod procedură penală de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri penale a formulat contestație în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpatul M. G., care prin motivele scrise și susținute oral prin apărătorul ales, a solicitat desființarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, motivând, că măsura preventivă dispusă este excesivă prin lumina art. 202 alin. 1 și 3 Cod proc.pen. și că față de împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor și datele ce caracterizează persoana inculpatului - anturajul și mediul din care provine, calitatea de medic, lipsa antecedentelor penale, vârsta, de 68 ani și situația familială, nu se mai impune menținerea măsurii preventive o măsură preventivă mai ușoară este suficientă și proporțională cu gravitatea faptei. Mai învederează că menținerea detenției provizorii ar avea consecințe negative asupra activității sale de medic de familie.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, Judecătorul de Drepturi și Libertăți constată că prezenta contestație nu este fondată pentru cele ce se vor expune în continuare:
Judecătorul de Drepturi și Libertăți constată că în mod corect s-a apreciat de către Judecătorul de prima instanță că în prezenta cauză nu se impune, cel puțin la acest moment, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, controlul judiciar sau arestul la domiciliu, atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Potrivit art. 202 C. proc. pen., între măsurile preventive ce pot fi luate împotriva suspectului sau inculpatului, cercetat într-o cauză privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei este arestarea preventivă, cât și controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată, întotdeauna, la latitudinea judecătorului ori, după caz, a instanței de judecată în cursul judecății pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv, menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Instanța de judecată poate respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă mai puțin restrictivă, dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal, astfel cum este definit în art. 202 alin. 1 C. proc. pen., nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive, cu obligația de a respecta, pe toată durata procesului, principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Raportând dispozițiile legale, atât cele cuprinse în legea națională, cât și cele prevăzute în CEDO, la speța dedusă judecății, se constată că, la acest moment procesual, un control judiciar sau arestul la domiciliu instituit inculpatului prin admiterea cererilor de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal.
În contextul concret al cauzei – inculpatul este acuzat și există suspiciuni rezonabile că, în vara anului 2013, profitând de minoritatea persoanei vătămate B. L. F., născută la data de 24.04.1998, prin inducere în eroare cu privire la posibilitatea de a o ajuta să progreseze și să parvină din punct de vedere material și profitând de vulnerabilitatea vădită a susnumitei, a racolat-o în vederea practicării prostituției și, totodată, a înlesnit practicarea prostituției și pentru numita B. M. C., majoră, pentru care a efectuat operațiuni de intermediere a practicării prostituției, prin identificarea și furnizarea de clienți, precum și prin organizarea unor astfel de întâlniri cu persoane din anturajul și cercul său de interese, tot pentru întreținerea de relații sexuale, se constată că scopul măsurii preventive dispuse împotriva inculpatului, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și apărarea valorilor și relațiilor sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat, prin raportare la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, precum și la modalitatea de săvârșire a acestora, prin admiterea cererilor revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin punitivă.
Sub acest aspect, existența pericolului public rezultă, între altele și din însăși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În prezenta cauză, raportat la gravitatea deosebită a faptelor de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul (trafic de minori), modul și mijloacele de săvârșire (recrutare în vederea practicării prostituției, prin inducerea în eroare și profitând de vulnerabilitatea minorei), urmarea produsă (afectarea comportamentului, intelectului și psihicului în formare al minorei), modul josnic al inculpatului de a acționa (care nu s-a sfiit să profite de funcția și poziția sa pentru a racola și impresiona o astfel de persoană, oferind-o ca pe o marfă unor persoane din anturajul și cercul său de interese), sunt elemente suficiente pentru a contura aprecierea că acesta prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică și că arestarea preventivă este singura măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În dezacord cu opinia contestatorului, punerea inculpatului în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii nu se justifică pentru argumentele invocate de acesta, respectiv: este medic, are vârsta de 68 de ani, are o stare de sănătate precară, nu are antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurarea că temeiurile de fapt și de drept ce justifică menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se menține în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat și gravitatea faptelor.
Este de precizat că aceste considerente de ordin personal invocate nu pot justifica la acest moment procesual concluzia schimbării temeiurilor ce au impus luarea măsuri arestării preventive, ci pot fundamenta atenuarea eventualei răspunderi penale.
Față de aceste considerente, se reține că temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat la acest moment și nu se impune înlocuirea ei cu o măsură mai ușoară.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art.204 Cod proc.pen. se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. G., cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. 2 Cod proc.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. G. împotriva încheierii penale nr. 34 din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosar nr._ .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod pr.p. obligă pe numitul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în prezenta contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2014.
Judecător de drepturi și libertăți,Grefier,
S. TrifCornelia M. N.
Red. / Tehnored. S.T.
2 ex./ 07.05.2014
Jud. fond T. Ț.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 792/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 236/2014. Curtea de... → |
|---|
