Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-04-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 238/2014
Sedința publică din 28 aprilie 2014
Președinte: A.-D. B. -judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. B. T. împotriva sentinței penale nr. 207/17.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul C. B. T., în stare de deținere din P. A., asistat de avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu. Se prezintă mandatarul condamnatului, numita C. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar motivele contestației formulate de condamnatul C. B. T., prin mandatarul C. T..
Condamnatul C. B. T., în motivarea orală a contestației, învederează că solicită reducerea pedepsei.
Avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul C. B. T., solicită amânarea cauzei în vederea efectuării unei adrese către Administrația Finanțelor Publice, pentru a se face dovada achitării parțiale a prejudiciului.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de condamnatul C. B. T., prin apărătorul desemnat din oficiu în vederea efectuării unei adrese către Administrația Finanțelor Publice, pentru a se face dovada achitării parțiale a prejudiciului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de amânare întrucât efectuarea adresei către Administrația Finanțelor Publice nu are relevanță în raport cu obiectul cauzei.
Instanța, deliberând, în raport cu obiectul cauzei, care este limitat la verificarea incidenței legii penale mai favorabile, respinge cererea de amânare formulată de condamnatul contestator.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul condamnatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul C. B. T., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se înlocui restul de pedeapsă rămas, cu amenda.
Susține că, pus în libertate, inculpatul ar obține venituri și ar avea posibilitatea de a achita întreg prejudiciul.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
În susținere arată că în raport de obiectul cauzei nu este posibilă rejudecarea cauzei în fond.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Asupra contestației de față,
C. DE A.
Constată:
Prin sentința 207/17.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul C. B., n. la data de 20.07.1963, deținut în P. A., privind incidența aplicării legii penale mai favorabile și, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dos. nr._, condamnatul C. B. T. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 357/2012 pronunțată de T. A., definitivă prin decizia penală 2720/2013 a ÎCCJ .
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 357/2012 pronunțată de T. A., definitivă prin decizia penală 2720/2013 a ÎCCJ inculpatul C. B. T. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b,c Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal .
Alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b), lit. c) Cod penal.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 511/2012 de către T. A. executarea pedepsei începând la data de 16.09.2013.
S-a arătat de asemenea că, pedeapsa principală aplicată inculpatului este mai mare decât maximul special prevăzut de Codul penal, astfel că aceasta trebuie reduse la limitele speciale prevăzute de legea nouă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și o copie a sentinței penale menționate, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, prima instanță reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 357/2012 pronunțată de T. A., definitivă prin decizia penală 2720/2013 a ÎCCJ inculpatul C. B. T. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b,c Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal .
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 511/2012 de către T. A., executarea pedepsei începând la data de 16.09.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, faptele pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul fiind însă incriminate în aceleași dispoziții legale, respectiv ale art.9 din Legea nr.241/2005, cu aceleași limite de pedeapsă, închisoarea de la un 2 la 8 ani.
Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1, lit b din Legea 241/2005 este reglementată tot de dispozițiile art. 9 alin.1, lit. b din Legea 241/2005 fiind sancționată atât înainte cât și după . Legii 187/2012 cu pedeapsa închisorii, de la 2 la 8 ani.
Față de cele reținute, prima instanță a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de Legea 241/2005
În privința pedepselor complementare aplicate prin hotărârea menționată, prima instanță reține că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.
Solicitarea condamnatului de a se face aplicarea dispozițiilor art.100 alin.1 Cod penal, în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii penale excede cadrului procesual al cauzei deduse judecății, a mai conchis prima instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, contestație condamnatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a textelor legale pertinente, curtea reține:
Prima instanță a dat o justă interpretare dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal.
În ceea ce privește art. 4 din noul Cod penal, a reținut corect că fapta de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat inculpatul nu a fost dezincriminată prin intrare în vigoare, la data de 01.02.2014, a noii legislații penale, fiind incriminată prin același art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.
În ceea ce privește art. 6 din noul Cod penal, prima instanță a reținut în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a acestui articol deoarece pedeapsa principală concret aplicată inculpatului, 2 ani închisoare, nu depășește limitele maxime speciale prevăzute de lege la fel ca și înainte de momentul 01.02.2014.
Prima instanță a reținut în mod corect și că cererea de înlocuire a pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii excede prezentului cadru procesua,l limitat de dispozițiile art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală la verificarea condițiilor de incidență ale art. 4 și art. 6 din noul Cod penal.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. B. T. împotriva sentinței penale nr. 207/17.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
C. va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, stabilit cf. art. 5 lit, g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. B. T. împotriva sentinței penale nr. 207/17.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe condamnatul contestator să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-D. B. T. C.
Red./Tehnored.
BA/CT
26.05.2014, 2 ex.
J.F. T. Ț.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
