Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 282/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 282/2014
Ședința publică din 13.05.2014
Judecător de drepturi și libertăți: A. G. M.
Grefier: B. C. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații N. I. S. și A. S. S. împotriva încheierii penale nr. 20/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I. S. aflat în stare de arest preventiv asistat de avocat ales P. A. și inculpatul A. S. S., aflat în stare de arest preventiv asistat de avocat ales P. I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai inculpaților contestatori și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului N. I. S. solicită admiterea contestației formulată cu consecința casării încheierii nr.20/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, iar ca urmare a rejudecării să se pronunțe o soluție de respingere a cererii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului N. I. S. și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai blândă.
Critică motivația încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara, considerând că raportat la probatoriul administrat până la acest moment de organul de urmărire penală, respectiv P. de pe lângă C. de A. A. I., nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a luat până la acest moment și s-a prelungit arestarea preventivă. Solicită a se observa că motivația parchetului pentru nefinalizarea dosarului de urmărire penală și respectiv pentru continuarea privării de libertate a inculpatului se referă strict la administrarea unor probe cu caracter științific, respectiv de efectuarea unei expertize criminalistice ce a fost dispusă a se efectua până la data de 28.04.2014 și deși s-a împlinit acest termen lucrarea nu a fost depusă la dosar precum și pentru efectuarea unei completări a raportului de expertiză medico-legală a părții vătămate, deoarece nu s-a avut în vedere la efectuarea acesteia și actele medicale aferente internării părții vătămate în Spitalul Județean Timișoara, deși acesta a fost externat din 27.03.2014.
Precizează că la acest moment inculpații și martorii au fost audiați, dispunându-se totodată și prelevarea urmelor și examinarea autovehiculelor implicate în accident. Așadar arată că din punct de vedere al probatoriului nu mai subzistă necesitatea privării de libertate a inculpatului care nu are nici un interes să influențeze buna derulare a anchetei și efectuarea celor două expertize dispuse în dosar.
Totodată solicită a se avea în vedere faptul că de la ultima prelungire a măsurii preventive și până la momentul de față s-au schimbat temeiurile care au generat luarea măsurii arestării preventive, respectiv nu mai subzistă indiciile ce fac presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor și respectiv ultraj. Precizează că încă de la început a contestat cele susținute de parchet referitor la caracterul intenționat al faptei comise de inculpat, respectiv că în mod intenționat a urmărit producerea accidentului auto, sens în care ar fi avut o intenție indirectă de a suprima viața părții vătămate O. P. N.. În acest arată că nu există probe și solicită a se avea în vedere că partea vătămată și-a modificat substanțial declarația, respectiv în prima declarație a arătat că în mod repetat a fost lovită în spate, de către autovehiculul condus de către inculpatul N. I. S., încercând să provoace accidentul, iar în ultima declarație dată a arătat că au existat două impacturi, unul în spate și altul în lateral, despre care nu a făcut vorbire în prima declarație și care se coroborează cu probele materiale, respectiv planșele foto, și care evidențiază o altă dinamică a accidentului.
Așadar solicită a se face o delimitare între gravitatea de care este acuzat inculpatul și probatoriul nefinalizat în cauză. Apreciază că este o necesitate a se depune la dosar expertiza criminalistică, însă apreciază că este o teză inacceptabilă susținerea parchetului, respectiv aceea că odată formulată o acuzație gravă, aceasta nu mai poate fi înlăturată și se impune menținerea stării de arest.
Totodată arată că în motivarea încheierii contestate judecătorul susține că chiar dacă s-ar accepta teza impactului neintenționat și a coliziunii între cele două mașini, tot ar persista infracțiunea de ultraj reținută în sarcina inculpatului făcând trimitere la conflictul existent anterior, care ar genera necesitatea prelungirii măsurii preventive, însă se omite a se avea în vedere că la conflictul care a existat anterior în localitatea B. Română, inculpatul N. I. nu a participat, acesta nu a coborât din mașină și nu a adresat nici un cuvânt polițistului, aspect recunoscut chiar și de polițist prin declarația dată.
Pentru toate aceste motive arată că solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, existând garanții suficiente că inculpatul nu va mai interacționa cu alte persoane, decât cu membrii familiei sale, fiind prevenită și în această modalitate posibilitatea săvârșirii oricăror infracțiunii de către inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului A. S. S. solicită admiterea contestației, casarea încheierii nr.20/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, iar ca urmare a rejudecării să se pronunțe o soluție de respingere a cererii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului A. S. S., și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau măsura preventivă a controlului judiciar.
Având în vedere temeiurile pentru care s-a solicitat prelungirea măsurii preventive a inculpatului, respectiv reaudierea inculpaților, efectuarea suplimentului de expertiză criminalistică și a expertizei tehnice auto, solicită a se observa că instanța a preluat aceste temeiuri fără a le cenzura.
Astfel în ceea ce privește reaudierea inculpaților arată că instanța nu a avut în vedere posibilitatea reaudierii inculpaților chiar și în stare de libertate, neexistând date de unde să rezulte că inculpatul A. S. S. s-ar fi sustras de la urmărirea penală. Mai mult arată că poziția procesuală a inculpatului este foarte clară și reiese din toate declarațiile acestuia fiind întărită de concluziile calculului alcoolemiei, care justifică faptul că inculpatul nu își aduce aminte despre cele întâmplate în aceea seară.
Cu privire la expertiza criminalistică arată, pe lângă faptul că pentru efectuarea acesteia se preconizează un timp mai îndelungat, aceasta nu implică prelungirea măsurii arestării preventive.
Referitor la afirmația instanței cu privire la manifestarea actelor de violență ale inculpatului pe o perioadă mare de timp și existența unui risc de comitere a unor noi fapte violente arată că aceasta este lipsită de orice suport probator. Mai mult arată că la dosarul cauzei există acte de unde rezultă că inculpatul A. S. S. nu a fost cercetat niciodată de către partea vătămată, nici în dosare penale și nici măcar pentru sancțiuni contravenționale.
În ceea ce privește susținerea parchetului, preluată de către instanță, potrivit căreia aceea urmărire s-a datorat unei stării de inamiciție între partea vătămată și inculpatul A. S. S., arată că din toate actele dosarului rezultă faptul că aceea stare tensionată dintre partea vătămată și inculpat nu a existat, nefiind dovedită.
De asemenea referitor la afirmația potrivit căreia inculpații au urmărit producerea unui accident, solicită a se observa faptul că inculpatul A. S. S. se afla pe locul din dreapta față a autoturismului și nu avea nici o implicare în conducerea autoturismului.
Mai arată că este adevărat faptul că a existat aceea discuție tensionată între inculpat și partea vătămată în fața dispensarului B. Română și că inculpatul a încercat să lovească cu piciorul partea vătămată, însă solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate de unde se poate observa că partea vătămată era lângă geamul șoferului pe partea din stânga, iar inculpatul A. S. S. se afla în fața mașini. Prin urmare arată că de la aceea distanță nu avea cum să agreseze partea vătămată.
Cu privire la comportamentul inculpatului A. S. S. descris de către partea vătămată pe acel traseu arată că există semne de întrebare cu privire la ce a putut observa partea vătămată în oglinda retrovizoare.
Mai arată că în măsura în care instanța apreciază că ar exista temeiuri pentru luarea unei măsuri preventive, apreciază că scopul procesului penal poate fi atins și prin luarea măsuri arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Arată că cele învederate de către apărătorii aleși ai contestatorilor au în vedere în principal motive care țin de fondul cauzei, respectiv încadrarea juridică, or la acest moment nu se discută aspecte care țin de fondul cauzei.
Arată că ceea ce este evident la acest moment din probele administrate este starea de fapt, respectiv faptul că cei doi inculpați au pornit cu autoturismul în urmărirea părții vătămate polițist în uniformă, aflat tot într-un autoturism, proprietate personală, și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar nereușind să determine partea vătămată să oprească autovehiculul cu care se deplasa, inculpații l-au tamponat din spate, ceea ce a determinat producerea acelui accident de circulație, urmare a căruia partea vătămată a suferit leziunile rezultate din actele medicale.
Prin urmare raportat la o asemenea stare de fapt arată că se justifică cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv întrucât sunt întrunite cerințele luării unei asemenea măsuri față de inculpați, existând presupunerea rezonabilă și indiciile temeinice că au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.
De asemenea arată că nu este adevărat faptul că se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru administrarea de probe, respectiv cele două expertize, prelungirea măsurii arestării preventive fiind solicitată și luată de instanța de fond pe considerentului că temeiurile care au impus luarea acestei măsuri și ulterior prelungirea acesteia subzistă și la acest moment, starea de fapt nu a suferit modificări până la acest moment, nu au intervenit temeiuri noi care să aducă argumente în favoarea unor alte stării de fapt, iar cele două probe care urmează a fi efectuate au justificat faptul că până în prezent nu s-a terminat urmărirea penală.
Pentru aceste considerente apreciază încheierea atacată ca fiind temeinică și legală iar contestațiile formulate de inculpați ca fiind nefondate.
Inculpatul N. I. S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul A. S. I., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C. DE A.
Asupra contestațiilor penale de față constată:
I. Prin încheierea penală nr.20/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ a fost admisă sesizarea formulată de către P. de pe lângă C. de A. A. I., și în consecință:în baza prevederilor art.234 și urm. Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților:
1. N. I. S., fiul lui E. și C., născut la 11.01.1994 în Hunedoara, domiciliat in ..133, județul Hunedoara, CNP_, arestat preventiv in Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Poliției Municipiului D.; și
2. A. S. S., fiul lui S. și E. R., născut la 11.11.1984 in Hațeg, domiciliat in com.B. Română, ., jud.Hunedoara, CNP_, arestat preventiv in Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Poliției Municipiului D., pe o durată de 30 de zile, respectiv pe perioada 11.05.2014 și până la 09.06.2014.
De asemenea s-a respins cererea formulată de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr.2/CC/2014 Judecătoria Hațeg a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg și a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. I.-S. și A. S.-S. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 10 februarie 2014 și până la data de 11 martie 2014, inclusiv, pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 C.pen., faptă pentru care inculpații au fost cercetați in dosarul nr. 124/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg.
Dosarul nr. 124/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg a fost preluat de către P. de pe lângă C. de A. A. I., unde a fost înregistrat sub nr. 138/P/2014, fiind dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații sunt cercetați și arestați preventiv, din infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 C.pen., în infracțiunile de ultraj și tentativă de omor prev. de art. 257 al. 1, 4 C.pen. rap. la art. 32 C.pen. și art. 188 C.pen.
Măsura preventivă a fost prelungită, ultima prelungire fiind dispusă prin încheierea penală nr.14/02.04.2014 măsura arestului preventiv a fost prelungită cu 30 de zile urmând să expire la 10.05.2014.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților N. I.-S. și A. S.-S. cu 30 de zile, de la 11.05.2014 până la 09.06.2014.
În motivarea propunerii s-a arătat că, de la ultima prelungire a arestării preventive până la acest moment, au fost efectuate acte de urmărire penală, respectiv expertiza medico-legală asupra părții vătămate și expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei privind pe inculpatul A. S. S., fiind in curs de efectuare expertiza criminalistică dispusă a fi efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
S-a mai arătat că vor fi audiați inculpații dacă vor fi necesare lămuriri suplimentare și întrucât procurorul a apreciat că subzistă motivele de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților, și că aceștia prezintă in continuare pericol concret pentru ordinea publică, se impune prelungirea arestării preventive.
Inculpatul A. S. S. a solicitat înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu, susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu este cunoscut ca o persoană cu o fire violentă, că a fost implicat . partea vătămată in urmă cu mai mulți ani, însă este greu de crezut că faptele ce fac obiectul dosarului de față, ar fi o răzbunare legată de incidentul din urmă cu mai mulți ani, că fiind numai pasager în autoturismul care a acroșat vehiculul condus de parte vătămată și fiind și într-o stare de ebrietate avansată, nu a avut controlul acestui autovehicul și nu se poate reține că ar fi avut intenția sau posibilitatea fizică de a suprima viața părții vătămate.
Cu privire la urmărirea părții vătămate echipată în uniformă de serviciu, pe timp de noapte pe circa 7 km, s-a arătat că această activitate poate fi considerată cel mult un element a infracțiunii continue a infracțiunii de ultraj, care a început să se consume in fața dispensatului comunei B..
Inculpatul N. I. S. a susținut prin apărătorul ales că nu se impune prelungirea arestării preventive fiind posibilă înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, întrucât probele ce mai urmează a fi administrate in dosar au caracter pur tehnic și nu pot fi influențate d e inculpat. Nedepunerea rapoartelor de expertiză . constituie o culpă a organelor statului și nu poate determina prelungirea arestării. S-a susținut că atâta vreme cât nu există probe certe in sensul că accidentul in care a fost rănită partea vătămată a fost produs intenționat, nu se justifică prelungirea arestării numai pentru acuzația de ultraj.
Examinând propunerea formulată de P. de pe lângă C. de A. A. I., cererile de înlocuire a arestării preventive cu controlul judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că, și la acest moment, subzistă datele, indiciile temeinice și chiar probe, care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați in stare de arest preventiv, respectiv că rănirea părții vătămate O. P.-N. este urmarea unei fapte intenționate.
Din probele administrate în cursul anchetei până la acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au pornit în urmărirea părții vătămate cu intenția de a-l prinde și a îl agresa după ce, în faza incipientă a conflictului dintre inculpatul A. S. S. și partea vătămată O. P. N., partea vătămată a fost amenințată cu acte de violență, iar inculpatul A. a afirmat că intenționează să-l prindă pe partea vătămată și să-l agreseze, împrejurarea relatată de martorii care au asistat la incident. Nereușind să determine pe partea vătămată să oprească autovehiculul cu care se deplasa acesta, inculpații l-au tamponat din spate, prevăzând riscul ca viața părții vătămate să fie pusă in pericol, ceea ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit tentativă la infracțiunea de omor, cu intenție indirectă, fără ca această nouă încadrare să excludă ultrajul deja reținut la începutul cercetărilor.
Din declarația inculpatului N. I. S. și a martorului Tiroi C. – S. (fila 112) rezultă că inculpatul A. S. S. a afirmat înainte de a porni in urmărire „să vezi ce-i dau lui P.” (fila 113).
Din declarația părții vătămate (fila 151) rezultă că autovehiculul condus de aceasta a fost lovit in partea din spate, de două ori.
Este irelevantă împrejurarea invocată de apărătorul inculpatului A. că acesta s-a aflat pe locul din dreapta și nu a putut controla mașina, devreme ce acesta și-a declarat la plecarea in urmărire intenția de a prinde și agresa pe partea vătămată. Inculpatul N. S. S. a trecut la urmărirea părții vătămate la îndemnul și cu acordul explicit al inculpatului A., între cei doi existând coeziune psihică.
Se arată că și în ipoteza în care s-ar admite că accidentul in care a fost rănită partea vătămată, s-a produs fără intenția directă a conducătorului auto N. I. S., infracțiunea de ultraj constând in, amenințarea părții vătămate in uniformă pe timp de noapte, in centrul satului B. Română, încercarea de a-l agresa pe acesta in zona dispensarului din . acestuia, noaptea, pe un drum slab circulat, pe distanță mare, cu intenția de a-l prinde și de a-l agresa, constituie o faptă suficient de gravă pentru a menține inculpații in stare de arest preventiv, întrucât există date că aceștia au manifestat acte de violență pe o perioadă mare de timp împotriva unei polițist in uniformă aflat in timpul serviciului, iar riscul de a săvârși acte de violență împotriva altor persoane este ridicat și trebuie înlăturat.
O altă măsură preventivă decât arestarea nu înlătură acest risc, cu atât mai mult cu cât inculpatul N. I. S. a fost sancționat de două ori cu amenzi administrative pentru infracțiuni de loviri sau alte violențe in cursul anilor 2012-2013, in prezenta cauză fiind cercetat pentru o faptă de violență, iar inc. A. S. S. a fost condamnat la 4 luni cu suspendare a executării pedepsei pentru conducere a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, in prezent aflându-se in termenul de încercare, Tribunalul reține că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune privarea lor efectivă de libertate.
Din declarația martorului Tiroi C. S. rezultă că inculpatul N. I. S., imediat după producerea incidentului, i-a solicitat să se prezinte la locul unde se aflau cele două mașini avariate și să declare organelor de poliție care urmau să sosească in acel loc că el a condus autoturismul VW Polo, lucru pe care martorul l-a refuzat (fila 113).
S-a arătat că și în prezent, cu privire la inculpați subzistă situația reglementată de art. 223 al. 1 lit. „a” și al. 2 C.pr.pen., respectiv subzistă indiciile care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunea de ultraj, respectiv tentativă la infracțiunea de omor.
S-a susținut că necesitatea prelungirii arestării preventive este justificată întrucât in cauză urmează a fi efectuată probe utile lămuririi cauzei sub toate aspectele, expertiza criminalistică și completarea raportului de expertiză medico-legală fiind utile și necesare, împrejurarea că administrarea acestor probe durează relativ mult, se datorează caracterul științific al acestor probe, și nu inactivității organelor de urmărire penală.
II. Împotriva acestei încheieri au formulat, în termen, contestație inculpații N. I. și A. S. S. cu solicitarea de a se dispune respingerea cererii Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. de prelungire a măsurii arestării cu varianta subsidiară de a se dispune o altă măsură preventivă mai puțin severă, fie ceea a arestului la domiciliu, fie ceea a controlului judiciar.
III. Examinând încheierea penală atacată, C. constată contestațiile nefondate pentru motivele ce se vor arăta:
În mod legal și temeinic s-a reținut de către prima instanță că în cauză subzistă temeiurile avute în vedre cu ocazia dispunerii măsurii arestării care impun și pentru viitor privarea preventivă de libertate a inculpaților.
Indiciile de vinovăție reținute în sensul că inculpații au acționat cu intenție cu scopul de a vătăma partea vătămată O. P. N. nu au fost infirmate de alte probe administrate în cauză.
Existența indiciilor temeinice de vinovăție a inculpaților au fost reținute cu autoritate de lucru judecat cu ocazia dispunerii măsurii arestării și ele nu pot fi reanalizate și repuse in discuție la fiecare prelungire a măsurii preventive. Cu ocazia analizării solicitării de prelungire a măsurii arestării, instanța examinează subzistența temeiurilor care au determinat arestarea inițială precum și împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de liberate a inculpaților.
C. reține că în mod justificat s-a apreciat că indiciile temeinice de vinovăție reținute inițial nu au fost infirmate și că acestea impun prelungirea arestării preventive pentru viitor în senul avut în vedere de art.234 alin.1 C.pr. pen.
Inculpații sunt cercetați pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții care justifică prelungirea și pentru viitor a măsurii preventive a arestării. Intervalul de timp scurs de la momentul comiterii faptelor și până în prezent nu poate, în nici un caz, să conducă la concluzia dispariției pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă s-ar afla în libertate.
C. apreciază că o măsură preventivă mai puțin severă nu ar corespunde, la acest moment, scopului general al măsurilor preventive prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen, respectiv acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal și de a preveni comiterea unor alte infracțiuni.
Prelungirea măsurii arestării preventive este justificată pe deplin de necesitatea ca urmărirea penală să se desfășoare în bune condiții pe mai departe urmând a fi completată probațiunea cu efectuarea expertizei criminalistice dispuse în cauză a cărei necesitate a fost evidențiată nu doar de acuzare, ci și de către apărătorii inculpaților care insistă asupra faptului că administrarea acestui mijloc de probă va dovedi caracterul neintenționat al respectivului accident. De asemenea se impune și efectuarea unei completării la raportul de expertiză medico-legală efectuat. Aceste mijloace de probă au fost dispuse de către procuror, ele urmând a fi întocmite de către experți, astfel că, în mod corect a reținut instanța că prelungirea urmăririi penale nu se datorează inactivității organelor de urmărire penală.
Față de aspectele reținute C. concluzionează că soluția instanței este temeinică și legală, astfel că în conformitate cu art.204 C. pr. pen. va respinge contestațiile ca nefondate.
În baza art.275 alin.2 din C. proc.pen. va obliga fiecare inculpat contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații N. I. S. și A. S. S. împotriva încheierii penale nr. 20/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 din C. proc.pen. obligă fiecare inculpat contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.05.2014.
Judecător de drepturi și libertăți, Grefier,
A. G. M. B. C. F.
Red M./14.05.2014
Tehn BCF/14.05.2014/2 exp.
Jud fond. S. I. A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 371/2014. Curtea de... → |
|---|
