Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-04-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI

PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.82/A/2013

Ședința publică din 30 aprilie 2013

Președinte: A. B.

Judecător A. I. P.

Grefier: T. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

Procuror: I. N.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. S. și partea civilă A.N.A.F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței penale nr.13/08.02.2013 pronunțată de T. S. în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15.04.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față

Constată că prin sentința penală nr.13/08.02.2013 pronunțată de T. S. în dosarul penal nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. raportat la art. 10 lit. i¹ C.p.p., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Criștof E., fiul lui E. și M. E., născut la data de 24.01.1970 în orașul Dumbrăveni, jud. S., CNP:_, cetățenia română, studii 10 clase plus școala profesională, domiciliat în Hunedoara, ., ., ., jud. Hunedoara și cu reședința în Dumbrăveni, ., jud. S., fără ocupație, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., iar în baza art. 10 al. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 91 lit. c C.p., a aplicat inculpatului Criștof E. amendă administrativă de 500 lei care se înregistrează în cazierul judiciar.

S-a constatat că inculpatul Criștof E. a acoperit prejudiciul produs părții civile Statul Român prin A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S., cu sediul în S., Calea Dumbrăvii nr. 28-32, jud. S. și în baza art. 346 C.p.p.a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă de P. de pe lângă T. S. prin ordonanța din 14.02.2011 în dosarul nr. 866/P/2010 asupra imobilului înscris în C.F. 312, nr. top. 244/1, proprietatea inculpatului Criștof E..

În baza art. 192 al. 1 pct. 2 lit. a C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, T. a reținut, în fapt, următoarele:

P.F.A. Criștof E. a fost autorizată inițial în baza Decretului Lege nr. 54/1990 potrivit autorizației nr._/21.02.2000 eliberată de Consiliul Județean S., apoi începând cu data de 5.05.2009 în baza rezoluției nr. 3407 emisă de către Registrul Comerțului S. conform O.U.G. nr. 44/2008 s-a transformat în persoană fizică autorizată iar la data de 12.07.2010 a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. S. (f. 19).

Obiectul principal de activitate al persoanei fizice autorizate era: „Comerțul cu ridicata al florilor și plantelor” – cod CAEN 4622 iar activitate secundară: „Comerțul cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe altor produse” – cod CAEN 4789. Titularul autorizației de funcționare era inculpatul Criștof E., acesta fiind persoana ce răspundea și de organizarea și conducerea evidenței în partidă simplă.

În luna iulie 2010, lucrători din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S. – Inspecție Fiscală Persoane Fizice, au efectuat un control tematic inopinat la P.F.A. Criștof E., ce a avut ca obiectiv verificarea documentelor justificative și contabile privind achizițiile intracomunitare efectuate de acesta, urmare a informațiilor furnizate prin sistemul V.I.E.S. (referitor la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din toate statele membre și datele din evidența contabilă), fiind întocmit în acest sens procesul verbal nr._/13.10.2010.

Potrivit Raportului privind informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din toate statele membre către P.F.A. Criștof E., C. RO_, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S. a concluzionat că acesta a efectuat mai multe achiziții intracomunitare din Olanda în perioada 1.07._10, respectiv: trimestrul 3/2009 achiziții intracomunitare în sumă de 55.826 lei echivalentul a 13.298 euro, trimestrul 4/2009 achiziții intracomunitare în sumă de 104.171 lei echivalentul a 24.629 euro, trimestrul 1/2010 achiziții intracomunitare în sumă de 73.655 lei echivalentul a 17.983 lei.

În condițiile în care existau neconcordanțe între evidența contabilă a P.F.A. Criștof E. și informațiile primite prin sistemul VIES pentru anii 2009 și 2010, organele de inspecție fiscală au procedat la estimarea bazei de impunere în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe venit, fiind avut în vedere la calcul, adausul mediu comercial practicat de P.F.A. Criștof E., de 12%.

Din verificarea documentelor justificative și contabile puse la dispoziție organelor de control fiscal s-au constatat neconcordanțe între evidența contabilă PF Criștof E. în ceea ce privește achizițiile intracomunitare cu informațiile primite prin sistemul VIES, în condițiile în care acesta a înregistrat în evidența contabilă doar trei facturi provenite de la furnizori din Olanda, valoarea acestora fiind inferioară valorii livrărilor declarate de către partenerii din Olanda.

Veniturile estimate a fi obținute de către inculpatul Criștof E. ca urmare a livrării florilor neînregistrate în contabilitate au fost stabilite la suma de 234.094 lei, sumă reprezentând baza de impunere. Taxa pe valoarea adăugată necolectată de către inculpatul Criștof E. s-a apreciat că este în sumă de 44.480 lei, fiind calculată prin aplicarea cotei standard de 19% (valoare la acea dată), la contravaloarea estimată a fi obținută ca urmare a livrării florilor neînregistrate în gestiune.

Au fost estimate a fi obținute veniturile de către persoana impozabilă ca urmare a livrării florilor neînregistrate în contabilitate:

- în anul 2009 (trimestrul III și IV) în sumă de 151.603 lei cu un impozit aferent de 24.256 lei

- în anul 2010 (trimestrul I) în sumă de 82.494 lei cu un impozit aferent de 13.100 lei.

Valoarea totală a prejudiciului a fost stabilită de către organul fiscal la suma de 97.187 lei ca fiind compusă din: 44.480 lei – taxa pe valoarea adăugată; 8.580 lei – majorări aferente taxei pe valoarea adăugată; 6.672 lei – penalități de întârziere; 24.256 lei – impozit pe venit an 2009; 13.199 lei – impozit pe venit an 2010 (fila 151 d.u.p.).

Pe parcursul urmăririi penale, organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S. au procedat la o nouă verificare a PFA Criștof E. ca urmare a neconcordanțelor între Formularul SCAC 2004 privind schimbul de informații de către PFA Criștof E. cu datele transmise prin Sistemul VIES, care au stat la baza întocmirii raportului de inspecție fiscală nr._ din 30.09.2010 și procesului verbal nr._ din 13.10.2010.

În luna octombrie 2010 Biroul Județean de Informații Fiscale a solicitat autorităților fiscale olandeze date privind livrările intracomunitare de flori existente de către Top Flowers BV către PFA Criștof E..

Răspunsul primit a relevat faptul că: „înv. Criștof E. a ridicat (colectat) flori cu propriul camion (bus). În data de 11.09.2009 a colectat flori în sumă de 1.399 euro (factura 1), florile au fost plătite în numerar. În data de 16.09.2009 în sumă de 3.249,36 euro (factura nr. 2). Suma de 2.600 euro a fost plătită în numerar, restul sumei urma să fie plătită mai târziu. Acesta nu a plătit factura. Persoana noastră impozabilă a stornat (factura nr. 3) această sumă și nu a făcut nici un efort pentru a obține bani. Nu au fost livrări suplimentare făcute, contribuabilul nostru nu mai efectuează tranzacții cu această persoană. Livrările declarate în trimestrul IV al anului 2009 arătate în sistemul VIES vor fi șterse”( f. 36 d.u.p.)

Urmare a informațiilor primite prin Formularul SCAC 2004, achiziția declarată în trimestrul IV 2009 prin sistemul VIES s-a conchis că nu este reală, baza de impunere diminuându-se cu suma de 22.915 euro echivalentul a 96.921 lei.

S-a procedat la un nou calcul al prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului Criștof E. fără a se avea în vedere achiziția nereală, organele de inspecție fiscală stabilind o taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar în minus cu suma de 20.625 lei și majorări aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită în minus cu suma de 4.096 lei.

Și în ceea ce privește impozitul pe venit organele de inspecție fiscală au stabilit diferența de venit în minus în sumă de 108.552 lei, urmare a diminuării venitului aferent trimestrului IV 2009.

Ca rezultat final sumele stabilite inițial drept prejudiciu cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului Criștof E. au fost diminuate la suma de 59.194 lei, apreciată a fi prejudiciul datorat bugetului consolidat al statului.

În fața instanței, prin ultima precizare a rechizitoriului (fila 223), P. de pe lângă T. S. a acuzat inculpatul de săvârșirea a 15 acte materiale, referitoare la: o factură emisă de . de 16.09.2009; 11 facturi emise de . Zuijlen Bloemenexport BV în datele de 19.02.2010, 24.02.2010, 04.03.2010, 22.03.2010, 30.03.2010; 3 facturi emise de ..V. în datele de 4.08.2009, 10.08.2009, 25.09.2009.

S-a constatat astfel că P. nu a mai considerat acte materiale imputate inculpatului cele referitoare la facturile emise de Top Flowers la 11.09.2009, 27.10.2010, la factura emisă de Natalis Flowers BV la 6.10.2009, la factura emisă de Sennaflor la 27.08.2009, facturi despre care inculpatul, de altfel, a și susținut că le-a înregistrat în contabilitate.

Față de conținutul rechizitoriului, de precizările acestuia, prin concluziile depuse la dosar ( f. 78-81, 274-276) inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 punct 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. a C.p.p. pentru actele materiale referitoare la facturile emise de Natalis Flowers în 25.09.2009, 4.08.2009, 10.08.2009, la facturile emise de societatea G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV, întrucât nici facturile și nici scrisorile de însoțire a mărfurilor nu poartă semnătura inculpatului, ștampila persoanei fizice autorizate.

Analizând actele dosarului în speța de față, instanța a reținut, mai întâi, că potrivit art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 66 C.p.p., în procesul penal inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

În al doilea rând, s-a arătat că inculpatul a recunoscut că nu a înregistrat în contabilitate factura emisă la 16.09.2009 de Top Flowers precum și facturile emise la data de 24.02.2010 de către societatea G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV, cu mențiunea că dintre acestea ultimele, factura cu nr._ (f. 46) este pe storno, respectiv pe minus.

În ceea ce privește cele 6 acte materiale ( corespunzătoare facturilor societății G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din 4.03.2010 - f. 48, 49, 51, din 22.03.2010 - f. 53, din 30.03.2010 - f. 54, 55), instanța a arătat că la dosar nu există scrisorile de transport însoțitoare, ștampilate, semnate de inculpat – ca în cazul celorlalte facturi, inculpatul contestând că ar fi achiziționat flori în aceste situații. De altfel, factura nr._ din 4.3.2010 este o factură de stornare (a se vedea f. 52). Aceeași este situația și în ce privește cele 3 acte materiale imputate inculpatului, corespunzătoare facturilor societății Natalis Flowers BV din 4.08.2009, 10.08.2009, 25.09.2009 ( f. 63 și urm.), la dosar fiind depuse CMR-uri, care nu poartă însă semnătura inculpatului și nu sunt recunoscute de acesta.

Pe de altă parte, astfel cum a subliniat și expertul contabil în raportul pe care l-a întocmit în cauză ( f. 111), în situația în care achizițiile nu sunt recunoscute de către contribuabil, informațiile din raportarea VIES trebuie coroborate cu documente certificate care să ateste realitatea livrării / achiziției respective (facturi confirmate de primire prin semnătura și ștampila beneficiarului).

P. urmare, în prezenta speță întrucât inculpatul nu a recunoscut toate livrările iar facturile sus menționate nu sunt recunoscute de inculpat, nici nu sunt însoțite de scrisori de transport, CMR-uri, care să poarte semnătura, ștampila persoanei fizice române autorizate ( precum în cazul altor facturi chiar din acest dosar!) iar în cauză nu există alte mijloace de probă care să susțină realitatea achizițiilor imputate inculpatului, tribunalul conchide că există un dubiu privitor la săvârșirea acestor acte materiale iar conform principiului in dubio pro reo - principiu fundamental în procesul penal român - acest dubiu nu poate profita decât inculpatului.

Mai mult, în rechizitoriu ( f. 4) s-a menționat că inculpatul „a obținut venituri din vânzarea florilor, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă”, deși la dosar –după finalizarea fazei de urmărire penală și a fazei de cercetare judecătorească – se constată că nu s-a depus, solicitat ori administrat niciun mijloc de probă care să confirme achiziția și vânzarea respectivelor flori de către inculpat ori obținerea de venituri din vânzarea acelor flori.

Pe cale de consecință, informațiile din raportarea VIES neputându-se corobora cu alte mijloace de probă, judiciare, constatând că însăși partea civilă și-a modificat de mai multe ori cuantumul pretențiilor susținut a fi fost datorate de inculpat ( a se vedea mențiunile din raportul de expertiză contabilă f. 99-100, actele părții civile f. 134, 137, 142 147, 2 d.u.p.) tribunalul a conchis în sensul că materialul probator administrat în condiții de contradictorialitate în cauză nu a dovedit în dosarul de față, dincolo de orice dubiu, că inculpatul ar fi achiziționat flori în baza facturilor din 4.08.2009, 10.08.2009, 25.09.2009 ( emise de Natalis Flowers BV), din 4.03.2009, 22.03.2009, 30.03.2009 ( emise de G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV), și drept urmare că ar fi avut de efectuat înregistrări în evidența contabilă, motiv pentru care a reținut existența acestor acte materiale în sarcina inculpatului.

În aceste condiții, instanța a constatat că inculpatul Criștof E. a achiziționat în mai multe rânduri flori de la S.C. Topflowers, S.C. G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din Olanda, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente, săvârșind astfel infracțiunea continuată de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. Actele materiale ale acestei infracțiuni sunt cele referitoare la facturile S.C. G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din 19.02.2010, 24.02.2010 și la factura S.C. Topflowers din 16.09.2009.

Pe de altă parte, referitor la existența, cuantumul prejudiciului pretins a fi fost cauzat în cauza de față, în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, sub aspectul laturii civile partea civilă era cea care avea obligația să le dovedească, cu atât mai mult cu cât instanța i-a și pus în vedere acest lucru. Iar în prezentul dosar de remarcat că majoritatea facturilor au fost depuse doar la instanță, că suma pretinsă drept prejudiciu a fost fluctuantă dar cel mai important, că în procesul penal, actele întocmite de organele de control fiscal nu au decât valoarea unor înscrisuri extrajudiciare, care stau doar la baza sesizării organelor de urmărire penală, nereprezentând și nefiind probe administrate în cadrul procesului penal, neputând servi singure drept temei pentru admiterea pretențiilor civile. În același timp, inculpatul a declarat și organelor de inspecție fiscală că nu este de acord cu sumele imputate (f. 15 d.u.p.) și chiar a atacat decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală (solicitând comunicarea facturilor susținut a fi fost emise de societățile olandeze, contestând valoarea mare a florilor pretins a fi fost achiziționate dar și modul de calcul - f. 93, 94 d.u.p.), însă soluționarea contestației a fost suspendată ( f. 95 d.u.p.).

În raport de actele dosarului, în ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile vis-a-vis de actele materiale reținute în sarcina inculpatului, instanța a constatat mai întâi, că pentru factura societății Top Flowers din 16.09.2009, care nu a fost înregistrată în contabilitate, după cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă (f. 110), s-ar datora bugetului statului: TVA - 2947 lei, majorări de întârziere - 271 lei, penalități de întârziere - 442 lei ( 2947 lei × 15%). Total pentru factura societății Top Flowers: 2947 + 271+442 = 3660 lei.

Referitor la facturile societății G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din 19.02.2010, 24.02.2010 (f. 42 - 46), având scrisori de transport semnate de inculpat și despre care însuși inculpatul a recunoscut că nu le-a înregistrat în evidențele contabile, acestea trebuiau înregistrate în contabilitate, bugetul statului fiind prejudiciat, în concordanță cu modalitatea de calcul utilizată în raportul de expertiză contabilă de la dosar, după cum urmează:

Pentru factura nr._ din 19.02.2010 cu un total general de 2857,85 euro, echivalentul în lei la cursul euro din 19.02.2010 de 4,1357 lei este în sumă de_ lei. Pentru factura nr._ cu un total general de 88,80 euro, echivalentul în lei este de 367.

Pentru factura nr._ din 24.02.2010 cu un total general de 2131,70 euro, echivalentul în lei la cursul euro din 24.02.2010 de 4,1269 lei este în sumă de 8797 lei. Pentru factura nr._ din 24.02.2010 cu un total general de 130 euro, echivalentul în lei este de 537. Pentru factura nr._ din 24.02.2010 cu un total general de 217,70 euro, echivalentul în lei este de 897.

P. urmare, 11819lei + 367 lei + 8797 lei + 537 lei + 897 lei =_ lei (facturi G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV ), la care se adaugă_ lei ( factura Top Flowers), rezultând valoarea de cumpărare totală de_ lei.

_ lei × 12% ( adaosul comercial mediu constatat de organul fiscal – f. 107 raport expertiză ) = 4551 lei reprezentând venitul impozabil.

Impozitul pe venit cuvenit este de 4551 lei ×16% = 728 lei.

TVA este de 4551 lei×19%= 864 lei .

În ceea ce privește majorările de întârziere, având în vedere numărul de zile calculat de la data scadenței la data procesului verbal:

864 lei× 66 zile ×0,1%= 57 lei

864 lei × 85 zile×0,05%= 37 lei

864 lei × 245 zile×0,1%= 212 lei, acestea sunt în total de 306 lei.

Penalitățile de întârziere sunt de 130 lei ( 864 ×15%).

Concluzionând, total pentru facturile societății G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV: 864 + 306 + 130 = 1300 lei.

P. urmare, prejudiciul total datorat de inculpat statului, corespunzător actelor materiale reținute în sarcina sa, este de 3660 lei + 1300 lei = 5688 lei.

Totodată, având în vedere că prejudiciul datorat statului este de 5688 lei precum și față de faptul că încă de la primul termen de judecată inculpatul a achitat suma de 6110 lei ( f. 10, 11) cu titlu de valoare prejudiciu în cauză, instanța a constatat incidența prevederilor art. 10 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005 conform cărora dacă prejudiciul cauzat și recuperat până la primul termen de judecată, este de până la 50.000 de euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul fiscal.

La individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, tribunalul a luat în considerare absența antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpatului (care s-a prezentat în fața instanței, a avut o atitudine sinceră, în final a și plătit onorariul expertului contabil, împrejurarea că a achitat prejudiciul în contextul în care PFA și-a încetat existența), cuantumul dovedit al prejudiciului în prezenta cauză.

Față de dispozițiile art. 163 C.p.p. care se referă la garantarea executării pedepsei (respectiv a unei sancțiuni de natură penală și nu administrativă) a amenzii, instanța a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă de P. de pe lângă T. S. prin ordonanța din 14.02.2011 în dosarul nr. 866/P/2010 asupra imobilului înscris în C.F. 312, nr. top. 244/1, proprietatea inculpatului Criștof E..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă T. S. și partea civilă Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor Publice S..

P. apelul Parchetului de pe lângă T. S. s-a solicitat desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului C. E. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

Din considerentele hotărârii criticate rezultă că instanța de fond a avut în vedere, în mod eronat, la pronunțarea hotărârii susținerea inculpatului că recunoaște doar parțial învinuirile, în sensul că nu a înregistrat în contabilitatea firmei doar factura emisă la data de 16.09.2009 de către S.C. Top Flowers și facturile emise la data de 19.02.2010 și la data de 24.02.2010 de către societatea G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV, iar în privința celorlalte facturi emise de această din urmă societate și de către S.C. Natalis Flowers la dosar nu există scrisorile de transport însoțitoare, ștampilate și semnate de inculpat - ca în cazul celorlalte facturi - inculpatul contestând aceste achiziții de flori, la dosar fiind depuse doar CMR-uri, care nu poartă semnătura inculpatului și nu sunt recunoscute de către acesta.

În fața instanței inculpatul a susținut că doar de 4 ori a adus flori din Olanda, având 4 facturi dintre care 3 facturi le-a înregistrat în contabilitate, iar a patra a rătăcit-o, pentru aceasta achitând suma de 6.110 lei, fiind vorba de factura din 16.09.2009 emisă de către S.C. Top Flowers.

S-a concluzionat de către instanța de fond că în cauză există dubiu cu privire la săvârșirea tuturor actelor materiale de către inculpat, pe care acesta le contestă, în cauză neexistând alte mijloace de probă care să susțină realitatea achizițiilor imputate inculpatului.

Instanța de fond în mod greșit a ajuns la această concluzie interpretând eronat actele depuse la dosar la filele 63-71 din Vol. I al instanței, fiind depuse cele 4 facturi emise de către S.C. Natalis Flowers BV, însoțite de scrisorile de transport, destinatar fiind fară dubiu inculpatul.

În cursul cercetării judecătorești instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea de către inculpat în evidența sa contabilă a facturilor care trebuiau înregistrate, conform raportului de expertiză și suplimentului la expertiză (aflate la filele 103-112 și 220-221), întocmite în cauză de către expertul contabil Lodromăneanu M., fiind stabilit un prejudiciu total de 32.370 lei rezultat ca urmare a neînregistrării în contabilitatea P.F.A. Criștof E. a facturii emise la data de 16.09.2009 de către S.C. Top Flowers BV, a celor 11 facturi emise de către S.C. G.J. van Zuijlen în datele de 19.02.2010, 24.02.2010, 04.03.2010, 22.03.2010 și 30.03.2010, precum și a celor 3 facturi emise de către S.C. Natalis Flowers BV la datele de 04.08.2009, 10.08.2009 și 25.09.2009.

Cu toate acestea instanța reține în considerentele hotărârii alt prejudiciu stabilit prin calcule făcute personal referitor doar la cele trei acte materiale apreciate ca fiind dovedite, acesta fiind în valoare de 5.688 lei.

S-a apreciat că instanța a constatat incidența prevederilor art. 10 alin. 1 teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, dispunând încetarea procesului penal față de inculpat, urmare interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens, s-a arătat că sistemele VIES și SCAC 2400 sunt sisteme computerizate care permit schimbul de informații între statele membre UE prin intermediul cărora de verifică și se monitorizează fluxul comerțului intracomunitar, raportările livrărilor/achizițiilor intracomunitare făcându-se de către agenții economici prin completarea declarației recapitulative cod 390 VIES, datele cuprinse în aceste raportări fiind certe.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a susținut că a achiziționat flori din Olanda doar de patru ori, din cele patru facturi doar una nu a înregistrat-o plătind contravaloarea prejudiciului corespunzător acesteia de 6.110 lei, negând restul achizițiilor comunicate prin sistemul VIES. Cu toate acestea instanța ajunge la concluzia că inculpatul a mai efectuat două achiziții pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și calculând personal acest prejudiciu pentru toate cele trei achiziții considerate ca fiind dovedite fără dubiu și neînregistrate în contabilitate ajunge la prejudiciu inferior celui recunoscut de inculpat pentru o singură achiziție neînregistrată.

Având în vedere că inculpatul a achitat doar o parte din prejudiciul constatat în cursul urmăririi penale și reținut prin actul de sesizare al instanței, contestându-l, aspectul cuantumului, s-a apreciat că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului și aplicarea amenzii administrative.

P. apelul formulat, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor Publice S., a solicitat obligarea inculpatului C. E. la plata obligațiilor fiscale rămase de plată, respectiv suma de_ lei reprezentând impozit pe venit, TVA și dobânzi, cu accesorii până la data plății.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea civilă motivat de faptul că inculpatul ar fi achitat prejudiciul, în condițiile în care partea civilă a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de_ lei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, ale O.G.nr.92/2003 și ale art.14-17 și 361 din Codul de procedură penală.

În temeiul art. 378 alin. 1¹ din Codul de procedură penală, instanța a adus la cunoștința inculpatului că, dată fiind soluția primei instanțe, de încetare a procesului penal, cu ocazia judecării apelului, este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent.

Inculpatul intimat C. E. a învederat că nu dorește să dea declarație în cauză, precizând că își menține declarațiile date anterior.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate, precum și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, Curtea de Apel reține următoarele:

P. rechizitoriul procurorului din 1.02.2012 dat în dosarul nr.866/P/2010 al Parchetului de pe lângă T. S. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 1.07._10, inculpatul, în calitate de administrator al P.F.A. Criștof E., a achiziționat în repetate rânduri flori de la . Flowers BV, . Zuijlen Bloemenexport BV și . toate din Olanda, obținând ulterior venituri din vânzarea acestora, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente și cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 59.194 lei.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și la judecarea cauzei în primă instanță, rezultă că, raportat la perioada menționată în actul de sesizare, respectiv 1.07._10, inculpatul C. E., în calitate de administrator al P.F.A. Criștof E. a efectuat achiziții intracomunitare de la societățile olandeze S.C.Sennaflor, S.C.Natalis Flowers Bv, G.J. Zuijlen Bloemenezoport BV și Top Flowers BV, astfel:

1.În ceea ce privește societatea Top Flowers au fost emise 2 facturi fiscale, respectiv: factura nr._/11.09.2011 în valoare 1399,78 euro,( înregistrată în contabilitatea societății) și factura nr._/16.09.2009 în valoare de 3249,36 euro, care nu a fost înregistrată în contabilitatea societății.

2. Pentru societatea Natalis Flowers Bv au fost emise 4 facturi fiscale, respectiv nr.0214/ 4.08.2009 în valoare de 1080, 2 euro, nr.0222/10.08.2009, în valoare de 2211,4 euro, nr.0326/ 25.09.2009 în valoare de 2232,3 euro și nr.0343/6.10.2009 în valoare de 1700,4 euro ( filele 63, 65,67și 69 din dosarul instanței), dintre care doar această din urmă factura fiscală a fost înregistrată în contabilitatea societății.

3.Referitor la societatea Sennaflor a fost emisă 1 factură cu nr._/27.08.2009 în valoare de 2911,5 euro (filele 112-116 din dosarul nr. 866/P/2010 ), factură înregistrată în contabilitatea societății.

4..În ceea ce privește societatea V. Zuijlen Bloemenezoport, Curtea reține că inculpatul C. E. a achiziționat în primul trimestru al anului 2010 flori în valoare totală de_ euro, fiind emise un număr de 11 facturi fiscale, din care 2 cu minus, respectiv în datele de 19.02.2010, 24.02.2010, 4.03.2010, 22.03.2010 și 30.03.2010 (plus una din noiembrie 2010, a cărei valoare a fost scăzută din cuantumul total de_,12 euro și care nu a fost reținută în actul de sesizare și nu a fost avută în vedere de prezenta instanță), după cum rezultă din înscrisul comunicat de această societate aflat la fila 38 a dosarului Tribunalului.

Curtea constată faptul că factura nr._ din 4.3.2010 este o factură de stornare nu are relevanță în cauză, în condițiile în care la însumarea valorii totale a achizițiilor efectuate de la această societate nu a fost avută în vedere această factură.

Astfel, din înscrisurile comunicate de societatea V. Zuijlen Bloemenezoport și aflate la filele 40-62 rezultă că din cele 11 facturi menționate două au fost de stornare, pentru sumele de 207, 35 euro ( factura nr._ din 24.02.2010) și 80 euro ( factura nr._ din 4.03.2010).

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Principala problemă pusă în discuție în prezenta cauză este aceea a autenticității livrărilor și a facturilor neînregistrate de inculpat în evidența PFA .

T., la stabilirea stării de fapt și la analiza probelor administrate în cauză a avut în vedere, pe de o parte faptul că pentru cele 6 acte materiale (corespunzătoare facturilor societății G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din 4.03.2010 - f. 48, 49, 51, din 22.03.2010 - f. 53, din 30.03.2010 - f. 54, 55), la dosar nu există scrisorile de transport însoțitoare, ștampilate, semnate de inculpat – ca în cazul celorlalte facturi, aceeași fiind situația și în ce privește cele 3 acte materiale imputate inculpatului, corespunzătoare facturilor societății Natalis Flowers BV din 4.08.2009, 10.08.2009, 25.09.2009 ( f. 63 și urm.), la dosar fiind depuse CMR-uri, care nu poartă însă semnătura inculpatului și nu sunt recunoscute de acesta, iar, pe de altă parte, raportându-se și la mențiunile expertului contabil, faptul că în situația în care achizițiile nu sunt recunoscute de către contribuabil, informațiile din raportarea VIES trebuie coroborate cu documente certificate care să ateste realitatea livrării/achiziției respective (facturi confirmate de primire prin semnătura și ștampila beneficiarului).

Curtea de Apel apreciază ca eronat raționamentul primei instanțe, având în vedere următoarele:

I. Conform Regulamentului (CE) nr.1798/2003 al Consiliului din 7.10.2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul(CE) nr.885/2004 al Consiliului din 26.04.2004 și Regulamentul(CE) nr.1791/2006 al Consiliului din 20.11.2006, privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată și de abrogare a Regulamentului nr.218/92:

Art.22 alin.1 și 3: „Fiecare stat membru dispune de o bază de date electronică în care stochează și prelucrează informațiile pe care le colectează în conformitate cu articolul 22 alineatul 6 lit.b, în versiunea din articolul 28h din Directiva 77/388/CEE.

Statele membre se asigură că bazele lor de date sunt actualizate, complete și exacte.”

Art.26: „în cazul în care, în sensul articolelor 22-25, autoritățile competente ale statelor membre stochează informații în baze de date electronice și fac schimb de astfel de informații prin mijloace electronice, ele iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea articolului 41”.

Art. 41 alin.2: Informațiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului regulament, „ pot fi utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare sau pentru perceperea sau controlul administrativ al impozitelor în scopul stabilirii bazei de impozitare…

De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare care pot implica sancțiuni, inițiate ca urmare a încălcării legislației fiscale, fără a aduce atingere normelor generale și dispozițiilor legale care reglementează drepturilor acuzațiilor și martorilor în cadrul acestor proceduri.”

Art.42: „ Rapoartele, declarațiile și orice alte documente sau copiile certificate sau extrasele acestor documente, obținute de personalul autorității solicitate și comunicate autorității solicitante, în cadrul asistenței prevăzute de prezentul regulament, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente ale statului membru al autorității solicitante, la fel ca și documentele similare furnizate de o altă autoritate din țara respectivă.”

II. În fapt, în urma controlului tematic efectuat în luna iulie a anului 2010 la PFA C. E., organele inspecției fiscale au constatat, raportat la informațiile furnizate prin sistemul V.I.E.S. că PFA C. E. a efectuat mai multe achiziții intracomunitare din Olanda în perioada 1.07._10.

Ca urmare a neconcordanțelor între Formularul SCAC 2004 privind schimbul de informații și înregistrările prin Sistemul VIES s-au efectuat noi verificări, în urma cărora s-a stabilit că, în ceea ce privește societatea olandeză Top Flowers, în afara celor două achiziții din 11.09.2009 și 16.09.2009, nu s-au efectuat alte livrări către persoana C. E., motiv pentru care s-a constatat că achiziția menționată pentru trimestrul al IV-lea din anul 2009, în valoare de_ euro, nu este reală.

Aceste inadvertențe au îndreptățit inculpatul să susțină că nici înscrierile din sistemul V.I.E.S. privind achizițiile de la societățile V. Zuijlen Bloemenezoport și Natalis Flowers Bv nu sunt reale, iar expertul contabil numit în cauză a susținut de asemenea că, față de situația livrărilor efectuate de Top Flowers, cu privire la care s-au constatat erori semnificative și un prejudiciu inexistent, informațiile din raportarea VIES trebuie coroborate cu documente certificate care să ateste realitatea livrării/achiziției respective (facturi confirmate de primire prin semnătura și ștampila beneficiarului).

La dosarul primei instanțe au fost comunicate însă informațiile suplimentare solicitate în cursul urmăririi penale cu privire la achizițiile efectuate de la societatea V. Zuijlen Bloemenezoport ( filele 28-62 vol.I.) și respectiv Natalis Flowers Bv (filele 63-71 vol.I).

În ceea ce privește prima societate, s-a comunicat expres ( fila 37 din vol.I al instanței) faptul că au fost vândute flori și plante lui C. E., în total de_ euro, în primul trimestru al anului 2010, că acesta a preluat personal bunurile, că marfa vândută trebuie plătită în numerar pe loc, că societatea olandeză întotdeauna verifică autenticitatea codului persoanei străine în avans. Se poate observa că, printre înscrisurile comunicate în copie, există unul indicând adresa și codul de înregistrare al lui C. E. și semnătura acestuia (fila 61), semnătură care apare și pe înscrisurile de la filele 57, 58(scrisori de transport).

Referitor la societatea Natalis Flowers Bv, Curtea constată că au fost comunicate cele 4 facturi fiscale menționate, însoțite fiecare de scrisoare de transport (CMR), niciunul dintre aceste documente nefiind semnate de inculpat (deci nici factura din 6.10.2009). Este comunicată însă la dosar scrisoarea de transport (CMR), aferentă datei de 6.09.2009, semnată de inculpat (fila 71).

III. Potrivit art. 63 alin. (2) Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. 1 Cod procedură penală C), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. 1 Cod procedură penală Este, însă, deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie” este un drept procesual care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe sau la contestarea legalității mijloacelor de probă. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, în condițiile în care există o probațiune administrată împotriva persoanei acuzate, care a fost coroborată cu lipsa unei explicații plauzibile din partea acesteia, dreptul la tăcere nu a fost încălcat (cauza Murray contra Marii Britanii).

În același sens, la pct.2.5 din Carta verde privind prezumția de nevinovăție se arată că probele în acuzare trebuie să fie suficient de solide pentru a necesita un răspuns din partea celui acuzat, iar nu vinovăția certă a acestuia, caz în care absența unei justificări din partea acestuia poate duce la concluzia că nu există nicio altă explicație posibilă și că acuzatul este vinovat, având în vedere declarațiile celorlalte persoane acuzate, contradicțiile între declarațiile acuzatului sau introducerea în cauză de date sau informații false.

În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în cursul judecății, prin declarația dată la termenul din 14 martie 2012, a arătat că a adus flori din Olanda doar de 4 ori, iar din cele 4 facturi, doar una nu a înregistrat-o în contabilitate, deoarece a rătăcit-o. Inculpatul a subliniat că alte flori nu a importat din Olanda.

P. concluziile scrise depuse la data de 15 mai 2012, inculpatul, prin apărător ales, precizează că niciuna dintre facturile emise de societatea V. Zuijlen Bloemenezoport, la 19.02.2010, la 24.02.2010, la 4.03.2010, 22.03.2010 și 30.03.2010 nu poartă semnătura sa.

La termenul din 30 mai 2012, instanța a pus în vedere inculpatului, prin apărătorul său, să precizeze care sunt facturile semnate și acceptate de inculpat, acesta menționând că doar unele facturi au fost acceptate, fără a le indica.

Ulterior, în concluziile scrise depuse la dosar, se precizează că, privitor la facturile emise la 24.02.2010 de către V. Zuijlen Bloemenezoport, acestea au fost recunoscute ca fiind preluate și semnate de inculpat, însă așa cum s-a arătat, dintr-o greșeală nu au fost înregistrate în evidențele contabile.

Și instanța, în hotărârea pronunțată, reține că inculpatul ar fi recunoscut că nu a înregistrat în contabilitate factura emisă la 16.09.2009 de Top Flowers precum și facturile emise la data de 24.02.2010 de către societatea G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV, cu mențiunea că dintre acestea ultimele, factura cu nr._ (f. 46) este pe storno, respectiv pe minus.

Cu toate acestea, în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat organelor fiscale că nu a achiziționat flori din Olanda, înafara celor înregistrate în evidența contabilă ( filele 6 verso, 15).

Curtea de Apel constată așadar că inculpatul C. E. a recunoscut succesiv existența achizițiilor intracomunitare efectuate și numai în măsura în care documentele fiscale existente la dosar (inițial doar cele privind societatea Top Flowers și apoi, după comunicarea facturilor emise de societatea V. Zuijlen Bloemenezoport, le-a recunoscut doar pe cele care poartă semnătura sa) conțineau semnătura sa, fără a duce nicio justificare cu privire la existența celorlalte achiziții intracomunitare înregistrate în sistemul VIES ca fiind efectuate de acesta.

În aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile mai sus menționate din Regulamentul(CE) nr.1798/2003 al Consiliului din 7.10.2003 și coroborând înscrisurile depuse la doar cu informațiile comunicate prin sistemul VIES cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate de PFA C. E., la faptul că acesta s-a prezentat personal și a achitat în numerar contravaloarea bunurilor cumpărate, precum și față de apărările inculpatului, fundamentate în principal pe invocarea lipsei probelor, fără a aduce niciun argument cu privire la existența acestor înregistrări în sistemul VIES și recunoscând succesiv facturile fiscale comunicate în măsura în care a constatat că documentele au fost semnate de el, Curtea de Apel apreciază că este dovedit în cauză că inculpatul a efectuat aceste achiziții intracomunitare de flori și plante, din Olanda, de la 4 societăți comerciale, înregistrând în actele contabile ale PFA C. E. doar un număr de 3 facturi fiscale.

În evidența contabilă a PFA C. E. au fost înregistrate pentru anul 2009 achiziții în valoare totală de_ lei (_+9363 lei) - inclusiv adaos - iar valoarea totală a intrărilor a fost calculată la suma de_ lei, fără adaos. ( fila 88 din dosarul de urmărire penală).În ceea ce privește anul 2010, nu au fost înregistrate achiziții în contabilitatea PFA C..

T. a reținut că inculpatul Criștof E. a achiziționat în mai multe rânduri flori de la S.C. Topflowers, S.C. G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din Olanda, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente, săvârșind astfel infracțiunea continuată de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., arătând că actele materiale ale acestei infracțiuni sunt cele referitoare la facturile S.C. G.J. van Zuijlen Bloemenexport BV din 19.02.2010, 24.02.2010 și la factura S.C. Topflowers din 16.09.2009, deși potrivit reținerilor aceleiași instanțe, inculpatul a recunoscut doar facturile emise la data de 24.02.2010 .

Pe de altă parte, cum s-a arătat și în motivele de apel ale procurorului, în hotărârea primei instanțe s-a arătat că în rechizitoriu s-a menționat că inculpatul „ a obținut venituri din vânzarea florilor, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă”, deși la dosar –după finalizarea fazei de urmărire penală și a fazei de cercetare judecătorească – se constată că nu s-a depus, solicitat ori administrat niciun mijloc de probă care să confirme achiziția și vânzarea respectivelor flori de către inculpat ori obținerea de venituri din vânzarea acelor flori.

Instanța de apel consideră însă că este de asemenea dovedită și vânzarea acestor flori și plante și implicit obținerea de venituri din efectuarea acestor operațiuni comerciale.

În primul rând, după cum s-a reținut mai sus, este dovedit dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul C. E. a efectuat aceste achiziții de la societățile olandeze.

În al doilea rând, prin declarația dată în faza de urmărire penală ( fila 156), martora Ș. A., a arătat că inculpatul se ocupă cu vânzarea de flori de mai mulți ani, că știe că acesta a fost personal în Olanda după flori cu un microbuz și de asemenea cu un autoturism și că a aflat de la inculpat că primea flori trimise de la firmele olandeze cu diferite transporturi, flori pe care le prelua din zona S..

În ceea ce privește vânzarea florilor martora a arătat că inculpatul pleca cu flori pe un traseu, fără ca ea să cunoască localitățile și clienții pe care îi avea în țară.

În fața instanței, martora a precizat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, precizând încă o dată că inculpatul i-a spus că ar fi fost personal în Olanda să cumpere flori.

Coroborând faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, cu faptul că inculpatul nu a oferit nicio explicație cu privire la destinația acestor achiziții ( pe care de altfel nu le recunoaște) și având în vedere gradul mare de perisabilitate a florilor, Curtea de Apel concluzionează că aceste bunuri au fost comercializate de inculpat, fără a înregistra în contabilitatea PFA C. E. veniturile realizate.

Pentru considerentele arătate, instanța constată că faptele inculpatului există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fapte constând în omisiunea înregistrării în contabilitatea PFA C. E., în perioada 1.07._10, în baza aceleiași rezoluții infracționale și a achizițiilor intracomunitare de bunuri efectuate de la societățile Natalis Flowers BV, G.J. V. Zuijlen Bloemenexport BV și Top Flowers BV. și a veniturilor realizate în urma vânzării acestor bunuri, fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, motiv pentru care, conform art.375 alin.2 Cod procedură penală va pronunța condamnarea inculpatului C. E..

Referitor la precizările succesive ale rechizitoriului în fața instanței, precum și modificările efectuate de partea civilă, de mai multe ori, cu privire la cuantumul pretențiilor susținut a fi fost datorate de inculpat, Curtea consideră că aceste inadvertențe nu au relevanță asupra existenței faptelor, stabilirea acestora și a cuantumului prejudiciului fiind atributul instanței de judecată.

Trebuie precizat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului pentru aceea că, în calitate de administrator al P.F.A. Criștof E. a achiziționat în repetate rânduri flori de la . Flowers BV, . Zuijlen Bloemenexport BV și . toate din Olanda, obținând ulterior venituri din vânzarea acestora, operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă, menționându-se cu privire la fiecare societate sumele în euro, reprezentând contravaloarea acestor achiziții.

Este într-adevăr regretabil că, prin precizările depuse la dosar, procurorul a reținut ca acte materiale unele facturi fiscale care au fost înscrise în contabilitatea PFA C. E. ( facturile emise de Top Flowers la 11.09.2009, 27.10.2010, factura emisă de Natalis Flowers BV la 6.10.2009, factura emisă de Sennaflor la 27.08.2009), iar în ceea ce privește . Zuijlen Bloemenexport BV au fost indicate, ca acte materiale, inițial 6 facturi emise de în datele de 19.02.2010, 24.02.2010, 04.03.2010, 22.03.2010, 30.03.2010 și apoi 11 ( din care 2 erau de fapt de stornare), însă încadrarea în drept a faptelor săvârșite și eventual numărul actelor materiale comise de inculpat este atributul exclusiv al instanței, care are însă obligația de a se limita la obiectul judecății, conform dispozițiilor art.317 Cod procedură penală.

Or, în actul de sesizare a instanței au fost descrise faptele inculpatului raportat la fiecare societate în parte și la valoarea totală a achizițiilor efectuate de inculpat de la această societate, depunerea ulterioară a facturilor fiscale în fața instanței neavând ca scop modificarea obiectului judecății, ci dovedirea stării de fapt astfel cum a fost menționată în actul de sesizare.

Pe de altă parte, nicio dispoziție legală nu interzice procurorului să depună la dosarul instanței, în probațiune, înscrisuri obținute ulterior trimiterii în judecată a inculpatului.

Instanța reține astfel că este cert că inculpatul C. E. a efectuat achiziții, în datele de 4.08.2009, 10.08.2009 și 25.09.2009 de la societatea Natalis Flowers Bv, în data de 16.09.2009 de la societatea Top Flowers BV și în datele de 19.02.2010, 24.02.2010, 4.03.2010, 22.03.2010 și 30.03.2010 de la societatea Zuijlen Bloemenezoport BV și nu a înregistrat aceste operațiuni în contabilitatea societății, motiv pentru care va reține un număr de 9 acte materiale în sarcina acestuia.Chiar dacă, referitor la ultima societate, au existat mai multe facturi fiscale emise în aceeași zi, instanța, la stabilirea numărului actelor materiale se va raporta la ziua emiterii acestora, în condițiile în care unele dintre ele conțin aceleași bunuri, care au fost stornate în aceeași zi ( spre exemplu, facturile de la filele 48 și 51 din 4.03.2010)

IV. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale consacrate de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, împrejurările de comitere - reținând că activitatea inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp-urmarea produsă, atitudinea nesinceră a inculpatului, dar și faptul că aceasta se află la prima confruntare cu legea penală, că de la momentul epuizării infracțiunii au trecut 3 ani, timp în care acesta nu a mai săvârșit fapte de natură penală.

Curtea de Apel apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, constând în minimul special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită, este în măsură să realizeze scopul pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut în art. 52 Cod penal, respectiv constrângerea, reeducarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și, nu în ultimul rând, formarea unei atitudini corecte față de activitatea profesională, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Având în vedere dispozițiile art.64 Cod penal și ale art.9 alin.1 Cod penal, instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a), teza a II a și lit. b) Cod penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.

De asemenea, va face aplicarea art.357 alin.3 Cod procedură penală și va interzice inculpatului exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal:

- dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat,

Curtea de Apel reține că, în prezenta cauză, natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat (conturate și de perioada de timp în care a fost comisă) duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat-activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității,interzicere care apare ca justificată și proporțională cu scopul urmărit.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.81 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda, dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni(cu excepția cazurilor prevăzute de art.38 Cod penal) și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Raportat la aceste dispoziții și la împrejurările cauzei, instanța de apel consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, întrucât inculpatului, prin condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare, i se va atrage atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, precum și asupra importanței respectării relațiilor în societate.

V. Referitor la existența cuantumul prejudiciului pretins a fi fost cauzat în cauza de față, Curtea de Apel constată că, prin raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul au fost avute în vedere valorile cuprinse în facturile fiscale amintite, expertul reținând însă cheltuieli deductibile, neluate în calcul de organul de inspecție fiscală. P. suplimentul la raportul de expertiză (vol.I la fila 211) expertul a justificat modul de apreciere a cheltuielilor deductibile, având în vedere că, atâta timp cât s-a calculat un venit din facturile înregistrate, este normal să se ia în calcul și valoarea de achiziție aferentă mărfurilor respective ca o cheltuială deductibilă.

Curtea constată, într-adevăr că organul de inspecție fiscală a calculat impozitul pe venit raportat la valoarea totală a bunurilor și nu la venitul efectiv pretins a fi fost realizat de către PFA C. din vânzarea acestor bunuri.

P. urmare, la stabilirea cuantumului prejudiciului instanța va avea în vedere aceste calcule efectuate prin expertiza contabilă, reținând următoarele:

- pentru factura emisă de societatea Top Flowers la data de 16.09.2009, în sumă de 3249,36 euro, s-a stabilit un venit neînregistrat de_ lei, cheltuieli deductibile de_ lei neluate în calcul de organul de inspecție fiscală, rezultând un prejudiciu –debit principal de 2947 lei reprezentând TVA și 266 lei reprezentând impozit pe venit

- pentru facturile emise de societatea V. Zuijlen Bloemenezoport, în valoare totală de_ euro, s-a stabilit un venit neînregistrat_ lei, cheltuieli deductibile de_ lei neluate în calcul de organul de inspecție fiscală rezultând un prejudiciu –debit principal de_ lei reprezentând TVA și 1414 lei reprezentând impozit pe venit

- pentru facturile fiscale emise de societatea Natalis Flowers, în valoare totală de s-a stabilit un venit neînregistrat de_ lei, cheltuieli deductibile de 23595lei, neluate în calcul de organul de inspecție fiscală rezultând un prejudiciu –debit principal de 5021 lei reprezentând TVA și 453 lei reprezentând impozit pe venit

Referitor la plata accesoriilor, instanța reține că, în soluționarea acțiunii civile, instanța este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată - lucrum cessans - cât și acoperirea folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens și astfel se impune ca inculpatul să fie obligat și la plata majorărilor de întârziere și respectiv a dobânzilor și a penalităților de întârziere, (damnum emergens) aferente debitului, calculate conform Codului de procedură fiscală ( art.119 și art.120).

În ceea ce privește sumele solicitate de partea civilă cu titlu de accesorii, Curtea de Apel constată că, în raportul de expertiza contabilă acestea au fost calculate prin raportare la debitele principale stabilite ca urmare a cheltuielilor deductibile menționate. Se constată însă că expertul contabil nu a avut în vedere, de fiecare dată, aceeași perioadă cu cea pentru care au fost calculate accesoriile de către organul de inspecție fiscală, respectiv până la 23 septembrie 2010 . Spre exemplu, pentru societatea Natalis Flowers au fost calculate majorări de întârziere pentru 92 de zile începând cu 26 octombrie 2009, în realitate fiind vorba de 92+90+66 de zile pana la data de 30 iunie 2010, dată de la care, potrivit dispozițiilor art.II din O.U.G. nr. 39/2010, pentru creanțele fiscale care au scadența anterior datei de 1 iulie 2010, începând cu această dată se datorează dobânzi și penalități de întârziere.

Pentru aceste motive și având în vedere că nu este de competența instanței de a calcula și stabili cu caracter cert cuantumul acestor accesorii, urmează ca acestea să fie calculate conform dispozițiilor art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală (dispoziții avute în vedere și în expertiza contabilă, când s-au calculat majorări întârziere, respectiv dobânzi și penalități de întârziere).

Constatând totodată că inculpatul a achitat la data de 13.03.2012 suma de 6110 lei, conform chitanței . nr._ și cum imputația plății este în sarcina creditorului, urmează ca instanța să scadă din cuantumul prejudiciului total cuvenit părții civile această sumă.

Referitor la măsura asiguratorie a sechestrului dispusă de procuror, prin ordonanța din 14.02.2011 dată dosarul nr. 866/P/2010 Curtea de Apel constată că se impune revocarea acesteia, pentru următoarele motive:

P. ordonanța procurorului din 14.02.2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului casă de locuit situat în intravilanul localității Dumbrăveni, înscris în C.F. 312, nr. top. 244/1, până la concurența sumei de_ lei ( fila 150).

P. Procesul-verbal din 24.05.2011 s-a constatat că imobilul în care locuiește inculpatul și la care se referă ordonanța procurorului a fost vândut numitei Haller A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2084/10.11.2010.( fila 151).

P. rechizitoriul procurorului nu s-a dispus cu privire la menținerea măsurii asigurătorii, contrar dispozițiilor imperative prevăzute de art.267 alin.4 teza a II-a Cod procedură penală..

Constatând așadar că în cauză măsura asiguratorie a fost dispusă de procuror fără a solicita organului competent - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară- conform dispozițiilor art.166 alin.3 Cod procedură penală, luarea inscripției ipotecare și că sechestrul instituit de procuror nu a fost pus în aplicare conform dispozițiilor art.164-166 Cod procedură penală, față de faptul că imobilul a fost vândut unei terțe persoane, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2084/10.11.2010 și anterior luării măsurii asigurătorii, Curtea apreciază că în cauză se impune revocarea acestei măsuri.

Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței penale nr.13 din data de 8 februarie 2013, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .

Se va desființa integral sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată:

Va fi condamnat inculpatul CRIȘTOF E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art.42 Cod penal.

În baza art.65 Cod penal și a art. 9 alin.1 din Legea nr.241/2005 se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a), teza a II a și lit. b) Cod penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

Se va interzice inculpatului exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1, lit. a), teza a II a și lit. b) Cod penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

În baza art.81, art.82 Cod penal instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe aceeași durată, de 4 ani, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim Cod penal.

Va face aplicarea art.359 alin.1 Cod procedură penală și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și ale art.84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii, în cursul termenului de încercare de 4 ani, a unei infracțiuni sau al neîndeplinirii, până la împlinirea acestui termen, a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generala a Finanțelor Publice și în consecință, va obliga pe inculpatul Criștof E. să îi plătească părții civile următoarele sume, cu titlu de despăgubiri materiale:

- suma de_ lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză G.J.V. Zuylen Bloemenexport BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 1414 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză G.J.V. Zuylen Bloemenexport BV

- suma de 5021 lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Natalis Flowers BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 453 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Natalis Flowers BV

- suma de 2947 lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Top Flowers BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 266 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Top Flowers BV

Se va scădea din cuantumul prejudiciului total stabilit mai sus suma de 6110 lei achitată de inculpat la data de 13.03.2012, conform chitanței . nr._.

Va fi revocată măsura asiguratorie a sechestrului dispusă de procuror, prin ordonanța din 14.02.2011 dată dosarul nr. 866/P/2010, asupra imobilului înscris în C.F. 312, nr. top. 244/1.

În baza art.191 Cod procedură penală, consecință a condamnării inculpatului, acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la prima instanță.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. S. și partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței penale nr.13 din data de 8 februarie 2013, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .

Desființează integral sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată:

Condamnă pe inculpatul CRIȘTOF E., fiul lui E. și M. E., născut la data de 24.01.1970, în orașul Dumbrăveni, jud. S., CNP:_, cetățean român, cu studii 10 clase și școala profesională, domiciliat în Hunedoara, ., ., ., jud. Hunedoara și cu reședința în Dumbrăveni, ., jud. S., fără ocupație, căsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2, art.42 Cod penal.

În baza art.65 Cod penal și a art. 9 alin.1 din Legea nr.241/2005 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a), teza a II a și lit. b) Cod penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

Interzice inculpatului exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin. 1, lit. a), teza a II a și lit. b) Cod penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

În baza art.81, art.82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe aceeași durată, de 4 ani, se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim Cod penal.

Face aplicarea art.359 alin.1 Cod procedură penală și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și ale art.84 Cod penal.

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, coroborate cu art.998 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generala a Finanțelor Publice și în consecință, obligă pe inculpatul Criștof E. să îi plătească părții civile următoarele sume, cu titlu de despăgubiri materiale:

- suma de_ lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză G.J.V. Zuylen Bloemenexport BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 1414 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză G.J.V. Zuylen Bloemenexport BV

- suma de 5021 lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Natalis Flowers BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 453 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Natalis Flowers BV

- suma de 2947 lei reprezentând Taxă pe valoare adăugată aferentă neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Top Flowers BV, precum și majorări de întârziere calculate până la data de 30 iunie 2010 inclusiv și dobânzi și penalități de întârziere calculate începând cu data de 1.07.2010, conform dispozițiilor O.G. nr.92/2003 și până la data achitării efective a debitului.

- suma de 266 lei reprezentând impozit pe venituri aferent neînregistrării operațiunilor de achiziții intracomunitare de la societatea olandeză Top Flowers BV

Scade din cuantumul prejudiciului total stabilit mai sus suma de 6110 lei achitată de inculpat la data de 13.03.2012, conform chitanței . nr._.

Revocă măsura asigurătorie a sechestrului dispusă de procuror, prin ordonanța din 14.02.2011 dată dosarul nr. 866/P/2010, asupra imobilului înscris în C.F. 312, nr. top. 244/1.

În baza art.191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la prima instanță.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2012.

Președinte Judecător A. B. A. I. P.

Grefier

T. C.

Red. PAI

Tehnored. CT 2 ex/17.05.2013

J.F. A. B.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 39/2015....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 274/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 56/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 499/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 541/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 407/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA