Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 879/A/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
M. Public – P. de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpata M. D. împotriva sentinței penale nr. 678/23.04.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Varmaga M. apărător ales al inculpatei apelante, lipsă fiind aceasta și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat Varmaga M. solicită a se constata încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, avocat B. H. .
Instanța, în temeiul disp. art.91 alin.4 Cod procedură penală constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata apelantă, prin prezentarea apărătorului ales al acesteia urmând a face aplicarea în cauză a protocolului încheiat între M.J. și U.N.B.R. privind plata onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul ales al inculpatei apelante, avocat Varmaga M. având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpată în temeiul art.421 alin.2 lit.a C.p.p., desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții de achitare a inculpatei în temeiul art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I C.p.p. având în vedere dispozițiile Deciziei nr.363/2015 a Curții Constituționale potrivit căreia care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a fost dezincriminată fapta.
Pe latură civilă în temeiul art.25 alin.5 C.p.p. solicită lăsarea nesoluționată a laturii civile a cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza în temeiul art.16 alin.1, lit.b Teza I C.p.p. achitarea inculpatei având în vedere Decizia nr.363/2015 a Curții Constituționale cu lăsarea nesoluționată a laturii civile a cauzei în temeiul art.25 alin.5 C.p.p.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. înregistrat pe rolul instanței sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpata M. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din L. 241/2005 cu aplic. art. 13 Cod Penal reținându-se că în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2010, în calitate de administrator al . a reținut și nu a vărsat la bugetul statului contribuții cu reținere la sursă creând un prejudiciu de_ lei.
P. sentința penală nr. 678/23.04.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr. _ a fost condamnată inculpata M. D., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea, în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010, a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție,în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a, lit. b și lit. c (dreptul de a fi administrator) Cod penal din 1969 pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 861 alin. 1 C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile 862 C. pen. din 1969.
În baza art. 863 alin. 1 C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere în sarcina inculpatei.
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele stabilite de acesta;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969,s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-au aplicat dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969, asupra cauzelor care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere .
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. A. și a obligat inculpata să plătească părții civile suma totală de 81 607 lei alcătuită din 22 298 lei impozit pe salarii și 3 116 dobânzi, 31 664 lei CAS asigurați și 4 307 dobânzi, 1548 lei contribuția șomaj asigurați și 217 lei dobânzi,_ lei sănătate asigurați și 2 227 lei dobânzi.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente . a fost radiată din Registrul Comerțului.
S-a menținut măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în A., ., ., înscris în CF nr._-C1-U2, nr. top. 411/1/2/1 până la concurența valorii de 81 607 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că inculpata este administrator la . din data de 09.08.2007, cu obiect principal de activitate„ restaurante”(conform declarațiilor învinuitei până în iulie 2009 desfășurând această activitate iar ulterior acestei date desfășurând activități de confecții îmbrăcăminte ).
S-a reținut că societatea administrată de învinuită nu a mai achitat contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozit pe salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuțiile pentru șomaj și contribuțiile pentru asigurări de sănătate, înregistrând restanțe la plata acestora încă din luna septembrie 2009 .
P. adresa nr._/17.04.2013 AFP A. a comunicat că în perioada septembrie 2009- noiembrie 2010, societatea a reținut și nu a virat la bugetul de stat contribuții cu stopaj la sursă de 55.234 lei debit, iar cu majorări și penalități 65.423 lei astfel: impozit pe salarii 17.169 lei, CASS angajați 12.494 lei, șomaj angajați 1187 lei, CAS angajați 24.384 lei .
Conform tabelului din procesul verbal nr._/23.11.2012 al Gărzii Financiare A. și balanțelor contabile societatea avea in perioada respectivă disponibilități din care putea să achite aceste obligații.
Această situație de fapt a fost reținută prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală întrucât, la termenul din 17.14.2015, termen la care inculpata a declarat că recunoaște fapta așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței, că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală și că dorește ca judecata să aibă loc doar în baza acestora.
În drept, fapta inculpatei M. D. care, în calitate de administrator al . A., în perioada septembrie 2009 – noiembrie 2010, a reținut și nu a vărsat în termenul legal de 30 de zile sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă cauzând un prejudiciu de 71 740 lei (debit) bugetului de stat,a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005. Constatând că a intervenit o succesiune de legi penale în timp de la data săvârșirii faptei de către inculpată și până la data pronunțării prezentei hotărâri, în compararea textelor de lege pentru determinarea caracterului mai favorabil, instanța de fond având în vedere o . elemente precum: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participație, tentativă, recidivă, etc., constată că din punct de vedere al regimului sancționator și al condițiilor de incriminare, reglementarea în vigoare în momentul comiterii faptei are caracter mai favorabil întrucât prevede limite de pedepse mai mici.
La stabilirea și aplicarea sancțiunilor, instanța de fond a ținut seama,de dispozițiile art. 52, 72 Cod penal din 1969, de scopul pedepsei, de aspectul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale (f. 41), de conduita acesteia în timpul procesului penal - acesta a recunoscut săvârșirea faptei solicitând judecarea conform art. 375 C. pr. pen., precum și de gradul de pericol social al faptei sale.
În privința pedepsei accesorie, instanța de fond a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1 la Convenție astfel că s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator (funcție în exercitarea căreia a comis fapta), prev. de art. 64 lit.a teza a II a, b și c C. pen. din 1969. Față de natura infracțiunilor nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I C.pen. sau a altor drepturi.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatei, de periculozitatea socială a acesteia, instanța de fond a apreciat că reeducarea sa, scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei, poate fi atins chiar fără executare în regim de detenție.
Împotriva sentinței. 678/23.04.2015 pronunțată de J. A. a declarat apel inculpata M. D. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală,să se dispună achitarea inculpatei.
În motivarea apelului se invocă Decizia Curții Constituționale nr.363/2015 iar în ce privește latura civilă, solicită lăsarea nesoluționată a laturii civile.
C. de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 417,420 Cod procedură penală constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
P. Decizia nr.363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of. nr.495 din data de 06.07.2015, decizie definitivă și general obligatorie, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. a), d), art. 29 și art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea 241/2005 sunt neconstituționale.
C. de apel reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Totodată, se constată că alin. (3) al articolului sus menționat redă, întocmai, prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României.
Conform principiului activității legii penale, statuat prin dispozițiile art. 3 C. pen., articol al cărui conținut este identic cu cel al art. 10 C. pen. din 1969, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
În prezenta cauză având în vedere textele din Constituția României și din Legea nr. 47/1992, mai sus redate, C. constată că, de la data publicării deciziei general obligatorii nr. 573 din 03 mai 2011 în M. Of. nr. 363, respectiv, de la data de 25 mai 2011, dispozițiile art.6 din Legea 241/2005, declarate neconstituționale, sunt suspendate de drept, ceea ce presupune că nu-și mai produc efectele specifice, aplicarea acestor prevederi din lege fiind întreruptă prin efectul deciziei Curții Constituționale.
În consecință temeiul de drept care definea infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 a dispărut astfel că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu mai este prevăzută de legea penal,temei al acestei aprecieri fiind considerentele deciziei de neconstituționalitate conform căreia textul supus controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate a legii, respectiv din modul de definire a infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinată noțiunea de "impozit cu reținere la sursă", astfel că destinatarul normei nu poate să își ordoneze conduita, în funcție de ipoteza normativă a legii. C. constituțională a mai constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal.
În acest context, C. constituțională reține că, potrivit tezei întâi din art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional.
În acest sens, se invocă că prin Hotărârea din 22 iunie 2000 a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei (paragraful 145), reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că art. 7 din Convenție prevede, printre altele, principiul că numai legea poate defini o crimă și prescrie o pedeapsă (nullum crimen, nulla poena sine lege) și, de asemenea, stabilește principiul că legea penală nu trebuie să fie interpretată extensiv în detrimentul acuzatului. Rezultă că infracțiunile și pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerință care este îndeplinită numai în cazul în care individul își poate da seama din conținutul dispoziției legale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală.
În concluzie, C. constatând că prevederile art.6 din Legea 241/2005 au fost suspendate de drept în cauză este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală ,fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În ce privește latura civilă a cauzei raportat la soluția de achitare pe latura penală a cauzei baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. A. .
În baza art. 397 alin. 5 Cod procedură penală va menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra imobilului situat în A., ., . jud. A., înscris în CF nr._-C1-U2, nr. top. 411/1/2/1 până la concurența valorii de 81 607 lei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru derularea procedurii în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata M. D. împotriva sentinței penale nr. 678/23.04.2015 pronunțată de J. A., pe care o desființează în întregime și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală achită pe inculpata M. D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor P. A. .
În baza art.397 alin. 5 Cod procedură penală menține măsura sechestrului asigurător instituită de P. de pe lângă J. A. prin ordonanța din 19.01.2011 (dosar nr._ ), asupra imobilului situat în A. . . JUD.A. înscris în CF nr._-C1-U2 nr. top. 411/1/2/1 proprietatea inculpatei M. D. ,până la concurența sumei de 65.423 lei,măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la pronunțarea prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru derularea procedurii în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 60 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30. 09 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored-E.B.
2ex/08.10.2015
J.F.M. R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 878/2015.... → |
|---|
