Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 711/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-07-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 711/A/2015

Ședința publică de la 16 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. P.

Judecător: E. B.

Grefier: D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: A. F. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelului penal declarat de inculpatul D. N. T. împotriva sentinței penale nr. 163/6 aprilie 2015 pronunțată de J. A. I., în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant D. N. T., aflat în stare de arest preventiv în P. A., personal și asistați de avocat B. C., apărător ales, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat B. C., apărător ales pentru inculpatul apelant D. N. T. depune la dosar motive de apel, precum și încheierea Judecătoriei Alba Iulia prin care s-a dispus din oficiu schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat de folosință.

Inculpatul apelant D. N. T. precizează că dorește să dea o nouă declarație în cauză prin care dorește să recunoască faptele, precizând că anterior a fost sfătuit greșit de avocați să nu recunoască.

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant D. N. T. în condițiile art. 109 raportat la art. 378 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal atașat la dosar.

Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentanta Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, învederând părților că se va pronunța prin hotărâre asupra cererii de schimbare a încadrării juridice menționată în motivele de apel.

Avocat B. C., apărător ales pentru inculpatul apelant D. N. T., solicită admiterea apelului în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cpp, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune în baza art. 334 Vechiul Cod penal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 4 Cod penal coroborat cu art. 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, menționând că actele de violență nu au fost exercitate pentru sustragerea autoturismului.

Arată că din actele dosarului rezultă tentativa la infracțiunea de viol.

Solicită ca la individualizarea pedepselor să se aplice prevederile art. 74 și 76 din vechiul Cod penal.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Arată că cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, iar în cauză nu se poate reține recunoașterea ca temei al reducerii limitelor de pedeapsă. Menționează că din actele dosarului reiese că persoana vătămată a fost deposedată de autoturism prin acte de amenințare exercitate de către inculpat.

Inculpatul apelant D. N. T. având ultimul cuvânt, arată că nu a tâlhărit și nu a amenințat pe nimeni. Arată că regretă și solicită o pedeapsă mai mică.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 163/6 aprilie 2015 pronunțată de J. A. I. s-au dispus următoarele:

S-a stabilit că dispozițiile Vechiului Cod Penal reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului D. N. T. și în aplicarea disp. art. 5 al. 1 din Codul Penal s-a constatat că infracțiunile de tentativă de viol, tâlhărie și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere deduse judecății în prezentul dosar și reținute în sarcina acestui inculpat se încadrează în disp. art. 20 C.pen. anterior raportat la art. 197 alin. 1 C.pen anterior . cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. anterior ; art. 211 al. 1 și al. 2 lit. b și c Cp anterior, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen anterior și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. anterior, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cp anterior și stabilește că disp. Codului penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicată inculpatului.

În baza disp. art. 20 C.pen anterior. raportat la art. 197 alin. 1 C.pen. anterior cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. anterior și art.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, . a fost condamnat inculpatul D. N. T., fiul lui N. și C., născut la data de 24.07.1985 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I. - Bărăbanț, ., jud. A.,cetățean român, necăsătorit, fără profesie, fără ocupație, fără loc de muncă, CNP_, recidivist, în prezent aflat în PNT A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza disp. art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, rap. la baza art. 71 alin. 2 C.penal anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza disp art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, rap. la art. 65 alin.2 C.pen anterior i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, C. penal anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C.pen. a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 229/2006 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2007 a Curții de A. A. I..

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu restul de 296 zile rămase de executat, inculpatul rezultând pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen anterior.

În baza art. 211 al 1 și al.2, lit b și c C penal anterior cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a C.pen anterior și.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, . a fost condamnat inculpatul D. N. T., cu datele de mai sus, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C.pen. anterior a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. aplicată prin sentința penală nr. 229/2006 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2007 a Curții de A. A. I..

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopit restul de 296 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.

În baza disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen anterior . și art.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, . a fost condamnat inculpatul D. N. T., cu datele de mai sus, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopit restul de 296 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. anterior

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 C.pen anterior cu aplic. art. 5 N C Penal au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 1 lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen anterior .

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, respectiv 04.09.2014 la zi.

În temeiul disp. art. 399 al. 1 Cpp a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D. N. T., arestat în baza M.A.P. nr. 23/31.03.2012 emis de J. A. I. și confirmat de C. de A. A. I. prin încheierea penală din data de 04.09.2014.

În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. A. și, în consecință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 23.500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. Aduce la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 702/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. A. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. N. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 197 alin.1 C.pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și al.2 lit. b și c C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 12.07.2012 sub dosar nr._ .

Prin decizia penală nr. 816/A/2014 a Curtii de A. A. I. au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă J. A. I. și inculpatul D. N. T., s-a desființat sentința penală nr. 273/2013 pronunțată de J. A. I. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014 sub nr._ .

În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 25.02.2012, în jurul orelor 21,30, pe timp de noapte, într-un loc public, prin constrângere fizică și psihică exercitată asupra persoanei vătămate R. F. A., a încercat să întretină cu aceasta raporturi sexuale neconsimțite, rezolutia sa nefiind dusă până la capăt datorită unor împrejurări independente de voința sa, în aceste împrejurări și profitând de starea fizică și psihică în care se afla partea vătămată a luat hotărârea de a-și însuși autovehiculul, cerându-i inițial victimei să urce pe scaunul din dreapta apoi să coboare din mașină, caracterul implicit amenințător al faptelor sale fiind de natură să înfrângă rezistența victimei raportat la modul sau violent de acțiune, deposedând-o astfel de autoturismul taxi, abandonând-o în locul respectiv, conducând autoturismul pe drumurile publice din Cugir fără a deține permis de conducere, prin acesta asigurându-și și scăparea.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile persoanei vătămate R. F. A.;, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie din data de 29.02.2012, raportul medico-legal al SML A., nr. 490/II/A/12 din 01.03.2012, raportul medico-legal al SML A., nr. 491/II/A/13 din 01.03.2012, planșa foto întocmită cu ocazia examinării obiectelor de vestimentație ale persoanei vătămate; procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare; procese - verbale de examinare a listingului convorbirilor și comunicărilor efectuate de la terminalele mobile ale persoanei vătămate, ale martorei B. G., dar și ale altor cartele telefonice, dovezile de predare restituire bunuri; adresa nr._ din 13.03.2012 potrivit căreia inculpatul D. N. T. nu figurează ca posesor de permis de conducere în evidențele SPCRPCÎV A.; mijloace materiale de probă: geacă din material de fâș de culoare neagră prevăzută cu glugă, care prezintă urme de degradare a materialului în dreptul buzunarului stâng și care a fost predată de persoana vătămată, dar și cu declarațiile martorilor audiați Bocsardi Ladislau, V. A. E., B. G., D. D., D. S., B. M., R. V., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 25.02.2012, inculpatul D. N. T. s-a deplasat în stația de taxi Ampoi I din A. I. solicitându-i martorului Bocsardi Ladislau să-i transporte la Cugir, însă martorul a refuzat, motiv pentru care inculpatul a iești din mașina acestuia și s-a îndreptat spre autoturismele taxi parcate în spate, ajungând la autovehiculul marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare_, condus și aparținând persoanei i vătămate R. F. A.. Inculpatul a convenit cu persoana vătămată sa-l ducă până în orașul Cugir în schimbul sumei de 70 de lei

Pe drum, inculpatul a rugat-o pe persoana vătămată să-i împrumute telefonul pentru a folosi o cartelă, precizând că dorește să contacteze pe o prietenă de-a lui din Cugir pentru a se întâlni cu acesta. Inculpatul a contactat-o inițial pe sora sa, apoi a sunat pe altcineva, martora V. A. declarând că inculpatul o mai sunase în aceeași dar a refuzat să se întâlnească cu inculpatul.

Inculpatul i-a indicat victimei să urmeze un anumit traseu prin Cugir, ajungând pe o stradă de la marginea orașului, deplasându-se pe acesta până la locul unde se termina asfaltul. Victima i-a comunicat inculpatului că mașina începea să dea semne de împotmolire și nu mai poate înainta, fiind nevoită să se întoarcă, motiv pentru care a oprit autovehiculul. În momentul în care partea vătămată a început efectuarea unei manevre de întoarcere, inculpatul a acționat cheile din contact și a oprit motorul spunându-i acesteia că dorește să discute cu ea, cerându-i direct și fără niciun fel de reținere, să întrețină raporturi sexuale cu el, spunându-i ca-i oferă pentru aceste favoruri o sumă de bani (mai multe bancnote euro), pe care le-a scos din buzunar și i le-a arătat. Persoana vătămată a refuzat, împrejurare în care inculpatul a devenit dintr-o dată agresiv și a început să exercite acte de violență asupra ei, lovind-o cu pumnii de mai multe ori, adresându-i amenințări cu moartea apoi a rabatat scaunul șoferului, împingând-o pe victimă pe spate, concomitent cu pipăirea acesteia în zona sânilor, încercând totodată să îi desfacă pantalonii. Persoana vătămată s-a opus constant, spunându-i inculpatului că-i măritată și a reacționat pentru a se apăra lovind la rândul ei pe autor. Inculpatul a devenit și mai agresiv aplicând lovituri victimei, lovituri repetate cu pumnii în zona capului, pieptului și abdomenului, apoi a scos-o din autoturism, târând-o afară, lângă o stivă de lemne, încercând să o dezbrace de obiectele de vestimentație, reușind să-i tragă jos pantalonii, până la cizme rupând astfel fermoarul și materialul textil al acestora în zona piciorului stâng, concomitent cu lovirea dar și sugrumarea victimei. Persoana vătămată a continuat să se opună, a țipat, s-a zbătut și a încercat să se refugieze în autoturism pentru a scăpa dar a fost prinsă de inculpat de păr, trasă afară din nou și trântită la pământ, fiind lovită în continuare, inculpatul încercând încă odată să întrețină raporturi sexuale cu aceasta.

Ulterior, datorită împotrivirii încrâncenate de a întreține raporturi sexuale a victimei, a țipetelor acesteia, mai ales că în apropiere mai erau câteva imobile, inculpatul a abandonat intenția sa de a întreține relații sexuale însă, profitând de starea fizică și psihică a victimei cauzată de modul său de acțiune, i-a cerut să urce în autoturism pe scaunul din dreapta pentru că va conduce el, apoi i-a spus să coboare deposedând-o astfel de autoturismul taxi, abandonând-o în locul respectiv, plecând cu autoturismul într-o direcție necunoscută, cu toate că nu deținea permis de conducere, prin această modalitate asigurându-și scăparea, urmărind totodată și înlăturarea urmelor infracțiunii rămasă în forma tentativei. Victima, abandonată la fața locului a reușit să se deplaseze la o locuință din apropiere, unde a cerut ajutor și a relatat ce i s-a întâmplat martorului R. V., care a sesizat organele de politie prin SNUAU 112, persoana vătămată fiind transportată la Spitalul Orășenesc Cugir, pentru acordarea de îngrijiri medicale, leziunile cauzate necesitând 11-12 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 490/II/A/12 din 01.03.2012.

În continuare, inculpatul, cu toate că nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, a condus autoturismul taxi marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul Cugir, ajungând pe .. Aici a oprit autoturismul în dreptul martorului Leșnican M. care se deplasa pe trotuar și i-a propus să urce în autoturism pentru a-i indica traseul către cartierul G. C., unde locuieste martora V. A. despre care a făcut referire anterior, dar și o rudă a inculpatului, martora B. G.. Martora Leșnican M. a refuzat, context în care inculpatul, care între timp coborâse din autoturism, a lovit-o cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, apoi a pornit autoturismul și și-a continuat deplasarea pe . până în dreptul imobilului cu nr. 77, unde autovehiculul a fost găsit abandonat, prezentând avarii în partea din față, fiind restituit persoanei vătămate.

Ulterior inculpatul a ajuns la locuința unei rude din orașul Cugir, cartierul G. C., la martora B. G., unde folosind aceeași cartela telefonică ca și cea introdusă în telefonul mobil al persoanei vătămate (aspecte ce rezultă din listingul convorbirilor și comunicărilor efectuate de la aceste terminale mobile - procesele verbale de la filele 184, 189,190 și 194, dosar de urmărire penală coroborate cu declarațiile persoanei vătămate și a martorilor) a solicitat sprijinul surorii sale D. S., care a venit în orașul Cugir cu un taxi, condus de martorul D. G. și l-a ajutat astfel să ajungă înapoi la A. I., la locuința sa, loc în care inculpatul și-a schimbat obiectele de vestimentație și, în aceeași noapte, în jurul orelor 01,00 – 01,30 a plecat către municipiul Cluj-N., la aeroport, fiind transportat de martorul B. M. cu autoturismul, căruia i-a relatat că vrea să plece în G..

La stabilirea situației de fapt sus-expuse, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile persoanei vătămate R. F. A., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății și care a relatat pe larg modul de săvârșire a faptelor, coroborate cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă în esență că autoturismul marca Dacia Sandero, cu numărul_ aparținând persoanei vătămate, a fost găsit avariat și abandonat, pe ., Cugir, în dreptul imobilului cu nr. 77; scaunele din față ale autoturismului se aflau în poziția „rabat", așa cum a precizat și victima infracțiunii, pentru a se înlesni consumarea raportului sexual neconsimțit, în interior a fost găsită cartela telefonică aparținând persoanei vătămate (ceea ce confirmă aspectele precizate de aceasta cu privire la faptul că inculpatul a introdus o cartelă în telefonul ei mobil) ; de asemenea cu această ocazie au fost ridicate și probe biologice din interior, atașate la dosar, fiind întocmită și planșa foto; cu procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, din data de 29.02.2012, activități în urma cărora persoana vătămată și martora Leșnican M. l-au indicat fără dubiu pe inculpatul D. N. T. ca fiind autorul faptelor; cu raportul medico-legal al SML A., nr. 490/II/A/12 din 01.03.2012 din care rezultă că persoana vătămată R. F. A. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri contondente și zgâriere, leziunile necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale și pot data din 25.02.2012; cu raportul medico-legal al SML A., nr. 491/II/A/13 din 01.03.2012 din care rezultă că martora Leșnican M. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și zgâriere, leziunile necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale și pot data din 25.02.2012; cu procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare; planșa foto întocmită cu ocazia examinării obiectelor de vestimentație ale persoanei vătămate ; cu procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare, procese - verbale de examinare a listingului convorbirilor și comunicărilor efectuate de la terminalele mobile ale persoanei vătămate, ale martorei B. G., dar și ale altor cartele telefonice, care coroborate și cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor relevă în esență că inculpatul în momentul când s-a deplasat la locuința unei rude din orașul Cugir, martora B. G., a folosit aceeași cartelă telefonică ca și cea introdusă de autorul infracțiunii în telefonul mobil al persoanei vătămate; cu dovezile de predare restituire bunuri; cu adresa nr._ dn 13.03.2012 potrivit căreia inculpatul D. N. T. nu figurează ca posesor de permis de conducere în evidențele SPCRPCÎV A.; cu mijloace materiale de probă: geacă din material de fâș de culoare neagră prevăzută cu glugă, care prezintă urme de degradare a materialului în dreptul buzunarului stâng și care a fost predată de persoana vătămată, dar și cu declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.

S-a avut în vedere că martorul Bocsardi Ladislau, audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a declarat că, în data de 25.02.2012, în timp ce se afla de serviciu, în autoturismul taxi din stația Ampoi I. a venit la el „băiatul lui D. Valutaru" din Bărăbanț, ulterior identificat în persoana numitului D. N. T., care i-a solicitat să-1 transporte la Cugir, însă martorul a refuzat, după care susnumitul a ieșit din mașina lui și s-a îndreptat la autoturismele taxi parcate în spatele acestuia, declarație ce se coroborează cu cea a persoanei vătămate care arată că persoana de gen masculin care a ieșit din taxiul martorului Bocsardi Ladislau a urcat în mașina acesteia și a solicitat transportarea sa la Cugir, cei doi plecând.

Instanța a constatat că martorul R. V., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a declarat că în seara de 25.02.2012, în jurul orei 21,30 se afla la locuința lui din Cugir, când a victima i-a cerut ajutorul pentru a suna la poliție, relatându-i că este taximetristă, că a fost bătută de un client care a încercat să o violeze și că i-a sustras autoturismul. Martorul a mai arătat că persoana vătămată i-a spus că a reușit să iese din mașină, a căzut lângă mașină în noroi, iar inculpatul i-a luat mașina și a lăsat-o acolo. Martorul a mai precizat că victima era foarte speriată, plângea, era lovită și avea pantalonii rupți, fermoarul pantalonului rupt și desfăcut, că avea o geacă cu blană ruptă undeva la umăr . A mai arătat că atunci când vecinul său a aprins lumina la garaj a văzut că femeia avea o lovitură în zona ochiului drept, care deja se învinețise. Martorului a mai precizat că a auzit atât telefonic, cât și când inculpata le-a spus direct polițiștilor că a luat un client și că a făcut o cursă din A. I. la Cugir, că acesta i-a cerut să meargă la un loc mai îndepărtat de pe ., că clientul a încercat să o violeze și a lovit-o.

Martora B. G., audiată atât în cursul urmăriri penale, cât și în cursul judecății, a declarat că este rudă cu inculpatul și a confirmat prezența acestuia pe raza orașului Cugir și chiar în apartamentul său. A mai arătat că inculpatul se eliberase din penitenciar, iar la întrebarea sa că de ce a venit, inculpatul i-a spus că a venit la o fată. A mai relatat că inculpatul avea un laptop asupra sa, că a vorbit cu sora sa la telefon spunându-i acesteia să vină să-l ia cu taxiul, iar după ce aceasta a venit, împreună cu cealaltă soră a inculpatului și cu unul dintre copii acestora, au plecat în grabă. Martora a arătat că atunci când a vorbit cu sora sa, inculpatul a introdus o cartelă telefonică în telefon, aspecte care se coroborează cu procesul verbal încheiat ulterior de organele de poliție cu ocazia verificării seriei IMEI a telefonului mobil pe care aceasta îl utiliza la momentul respectiv.

Instanța a constatat că aceste aspecte se coroborează cu declarația persoanei vătămate și dovedesc fără echivoc prezența inculpatului în autoturismul persoanei vătămate, care de asemenea a menționat că inculpatul a rugat-o anterior comiterii faptei, să-i împrumute telefonul mobil, în care a introdus o cartelă. Din examinarea listingului convorbirilor efectuate de pe terminalul mobil al persoanei vătămate, în momentele anterioare faptei, reiese că în telefonul acesteia a fost utilizată una și aceeași cartelă telefonică cu introdusă ulterior în terminalul mobil al martorei B. G.

S-a avut în vedere și declarația martorei V. A. E., audiată în cursul urmăririi penale și care nu a mai putut fi audiată în cursul judecății întrucât s-a constatat imposibilitatea administrării probei, care a declarat că inculpatul a contactat-o telefonic în seara de 25.02.2012 spunându-i că vine în Cugir să se întâlnească cu aceasta, însă martora a refuzat întâlnirea confirmând totodată faptul că 1-a observat pe inculpat pe raza orașului Cugir, în aceeași seară, ulterior convorbirii telefonice, după ora 21,00 când acesta a strigat-o să stea de vorbă cu el.

Martora Leșnican M., audiată în cursul urmăririi penale, a declarat că inculpatul i-a propus să urce în autoturism pentru a-i indica traseul către cartierul G. C., însă aceasta a refuzat motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței, apoi a pornit autoturismul și și-a continuat deplasarea,

Martorul D. D., audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că în seara zilei de 25.02.2012, în jurul orei 22,00 a transportat, în urma unei solicitări, două femei de etnie rromă și un copil, din Ampoi I, la Cugir, unde a așteptat în cartierul G. C., circa 5 minute în fața unui . copilul s-au întors însoțite de o persoană de gen masculin, tot de etnie rromă, aceștia solicitând transportarea înapoi în mun. A. lulia, pe tot drumul pasagerii discutând în țigănește. Descrierile martorului, cu privire la semnalmentele persoanei transportate se coroborează cu descrierea făcută de persoana vătămată agresorului.

Martora D. S., sora inculpatului, audiată în cursul urmăririi penale, a declarat că în seara de 25.02.2012 s-a deplasat în Cugir cu un taxi condus de martorul D., unde din cartierul G. C. 1-a preluat pe fratele ei și s-au întors în A. I., unde acesta s-a schimbat de haine și de atunci nu 1-a mai văzut.

Martorul B. M., audiat în cursul urmăririi penale a precizat că în noaptea de 25/26.02.2012 1-a transportat pe inculpatul D. N. T. și sora lui D. S., în mun. Cluj-N., la aeroport, iar pe drum acesta i-a relatat că intenționează să părăsească țara, cu destinația G..

Referitor la probațiune, instanța a reținut faptul că la termenul de judecată 23.02.2015, s-a procedat la audierea inculpatului, iar ca urmare a aspectelor relatate de către inculpat, respectiv că este nevinovat, instanța a pus în discuția părților, probațiunea în cauză, fiind încuviințați în probațiune toți martorii audiați pe parcursul urmăririi penale, cerere cu care a fost de acord și inculpatul menționând că dorește să propună și alți martori în apărare, dar că la acel moment nu le cunoaște numele și adresa.

Astfel, s-a început audierea martorilor, în prezenta avocatului ales al inculpatului - av. B. C., însă la termenul de judecată din data de 30.03.2015 inculpatul a solicitat în mod expres să fie judecat la acest termen pentru că este nevinovat și pentru că nu poate fi condamnat în lipsa unor probe ADN, arătând, după consultarea cu avocatul său, că dorește să renunțe la probe, precizând că dorește să fie judecat doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care nu le contesta, cerere încuviințată de instanță, după punerea în discuția părților.

ÎN D., s-a reținut că faptele inculpatului D. N. T. constând în aceea că în data de 25.02.2012, în jurul orelor 21,30, pe timp de noapte, într-un loc public, prin constrângere fizică ( acte de violentă constând în lovituri repetate cu pumnii și picioarele, sugrumarea și trântirea victimei de corpuri dure, ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale) și psihică( amenințări cu moartea) exercitată asupra persoanei vătămate R. F. A., a încercat să întrețină cu aceasta raporturi sexuale neconsimțite, rezoluția sa nefiind dusă până la capăt datorită unor împrejurări independente de voința sa (respectiv opoziția încrâncenată a victimei și țipetele acesteia), în aceleași împrejurări și profitând de starea fizică și psihică (leziuni corporale și stare de șoc vizibilă în care se afla persoana vătămată) provocată victimei prin acțiunile sale, a luat hotărârea de a-și însuși autovehiculul, cerându-i inițial victimei să urce pe scaunul din dreapta apoi să coboare din mașină, caracterul implicit amenințător al faptelor sale fiind de natură să înfrângă rezistența victimei raportat la modul sau violent de acțiune, deposedând-o astfel de autoturismul taxi, abandonând-o în locul respectiv, conducând autoturismul pe drumurile publice din Cugir fără a deține permis de conducere, prin acesta asigurându-și și scăparea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tentativă de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 C. penal din 1969; tâlhărie, prev. de art. 211 al 1 și al 2 lit. b și c C. penal din 1969 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al 1 din OUG 195/2002 rep. fiecare cu aplic. art. 37 lit. a Cp anterior, totul cu aplic art. 33 lit. a Cp anterior.

Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a constatat că se impune condamnarea acestuia pentru infracțiunile deduse judecății.

S-a reținut că de la data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale în timp, fiind expuse motivele pentru care instanța de fond a apreciat că în cauză dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța, potrivit art. 72 C.pen., a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere așa cum s-a descris mai sus, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește pericolul social concret al infracțiunii, instanța a reținut că acesta există față de împrejurările comiterii faptei și față de atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege prin conținutul ei concret.

În contextul probator administrat în cauză, s-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că este nevinovat nu poate fi primită de instanță, fiind nesusținută probator. Instanța a reținut că susținerea sa în sensul că nu poate fi condamnat în lipsa unei probe ADN nu poate fi primită, întrucât pe de o parte s-a reținut comiterea infracțiunii de viol rămasă în faza de tentativă, nefiind o infracțiune consumată care să dea posibilitatea recoltării de probe biologice pentru stabilirea ADN-ului, iar pe de altă parte, având în vedere și faptul că la dosarul cauzei există un probatoriu vast administrat pe baza căruia, prin analiza coroborată a probelor s-a stabilit vinovăția inculpatului.

Împrejurarea că persoana vătămată nu l-a recunoscut la prima recunoaștere din grup pe inculpat a fost apreciată ca nerelevantă raportat la împrejurarea că, prezentă în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 09.03.2015, persoana vătămată a declarat că nu l-a recunoscut pe inculpat după planșele foto (la prima recunoaștere) pentru că această recunoaștere a fost făcută noaptea, avea ochiul umflat din cauza loviturii, iar planșele foto erau la o distanță mare față de persoana vătămată, dar și că cel pe care l-a indicat inițial semăna în poză cu inculpatul. A mai arătat că a doua recunoaștere a fost fără probleme, la acel moment recunoscându-l pe inculpat. A mai precizat că văzându-l pe inculpat în boxă, arată că în mod categoric inculpatul a fost cel care a agresat-o și i-a sustras taxiul – fila 120-121.

Totodată, instanța a ținut seama de persoana inculpatului, acesta fiind la o vârstă matură, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut pentru mai multe infracțiuni de același gen, ceea ce denotă persistența infracțională a inculpatului, dar și împrejurarea că pedepsele aplicate în trecut nu și-au realizat scopul prevăzut de lege..

Față de cele de mai sus, în baza disp. art. 20 C.pen anterior. raportat la art. 197 alin. 1 C.pen.anterior cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.anterior și art.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, inculpatul D. N. T. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza disp art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, rap. la art. 65 alin.2 C.pen i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, C. penal anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu restul de 296 zile rămase de executat, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen anterior.

În baza art. 211 al 1 și al.2, lit b și c C penal anterior cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a C.pen anterior și.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, a fost condamnat inculpatul D. N. T., cu datele de mai sus, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopit restul de 296 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.

În baza disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen anterior și art.396 alin. 2 C.p.p și art. 5 N C pen, a fost condamnat inculpatul D. N. T., cu datele de mai sus, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal a fost contopit restul de 296 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.anterior

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, respectiv 04.09.2014 la zi.

În ceea ce privește măsurile preventive dispuse în cauză față de inculpatul D. N. T., instanța a reținut că prin încheierea nr. 24/CC/2012 pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului D. N. T. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/2012

Prin încheierea din data de 04.09.2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._ s-a confirmat arestarea preventivă a inculpatului D. N. T. și executarea mandatului de arestare preventivă nr. 23/31.03.2012 emis de J. A. I. în dosar nr._

După reînregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, măsura arestării preventive a fost menținută inițial la data de 11.11.2014 și apoi succesiv, până în prezent.

Potrivit disp. art. 399 alin. 1 C.proc pen “instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului cu privire la inculpat”.

Instanța a apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului în accepțiunea art. 223 alin. 2 Cod pr.pen, continuă să subziste, decurgând din împrejurările concrete în care inculpatul a acționat și așa cum s-a arătat pe larg în cele sus-expuse, coroborat și cu împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, fiind emis împotriva sa mandat european de arestare preventivă.

Față de circumstanțele cauzei și față de pericolul social derivat din activitatea și personalitatea dar și din conduita inculpatului, instanța a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului D. N. T.. S-a apreciat că menținerea stării de arest este justificată și de nevoia de a evita riscul ca inculpatul să mai săvârșească și alte infracțiuni, în condițiile în care, imediat după liberarea sa condiționată, inculpatul a comis noi fapte similare cu cele pentru care fusese condamnat anterior.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.500 lei cu titlu de daune morale –fila 120, cerere pe care instanța a apreciat-o ca întemeiată.

S-a reținut că art. 1357 C civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform art. 1381 C civ, orice prejudiciu dă dreptul la reparație, din ziua cauzării prejudiciului. Totodată, în conformitate cu disp. art. 19 din C pr pen, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile .

Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv există prejudiciul – de natură morală, pe de altă parte, dispozițiile art. 1349 Cod civ., nu disting după natura prejudiciului, constituit de suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă; fapta prejudiciabilă – sub aspect civil se înțelege și infracțiunea ca faptă prejudiciabilă, în speță, infracțiunea de tentativă de viol și tâlhărie (doar aceste fapte fiind susceptibile de a pune în discuție posibilitatea acordării de daune morale) săvârșite de inculpat; raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – prin fapta inculpatului a supus partea civilă unor suferințe care au cauzat prejudiciul moral; culpa inculpatului - în speță, acesta a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe în privința prejudicierii părții civile, instanța, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 N Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. A. și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 23.500 lei reprezentând daune morale, sumă care este privită de instanță ca fiind suficientă pentru acoperirea suferințelor cauzate părții civile, dar care totodată nu este disproporționată în raport cu prejudiciul suferit de partea civilă și nu ar putea constitui o îmbogățire fără justă cauză a persoanei vătămate

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat și s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. N. T., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în urma rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat de folosință, prevăzută de art. art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 și reducerea pedepsei pentru această infracțiune.

În susținerea acestei solicitări, inculpatul a arătat în esență că nu a exercitat acte de violență sau amenințare asupra persoanei vătămate pentru a-i sustrage autoturismul, ci doar pentru a întreține raport sexual cu aceasta, fiind nejustificată reținerea în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului, prin aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal.

Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate C. de A. reține următoarele:

Inculpatul D. N. T. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 197 alin.1 C.pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin.1 și al.2 lit. b și c C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.

În esență, în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond s-a reținut că faptele inculpatului D. N. T. au constat în aceea că în data de 25.02.2012, în jurul orelor 21,30, pe timp de noapte, într-un loc public, prin constrângere fizică (acte de violentă constând în lovituri repetate cu pumnii și picioarele, sugrumarea și trântirea victimei de corpuri dure, ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale) și psihică (amenințări cu moartea) exercitată asupra persoanei vătămate R. F. A., a încercat să întrețină cu aceasta raporturi sexuale neconsimțite, rezoluția sa nefiind dusă până la capăt datorită unor împrejurări independente de voința sa (respectiv opoziția încrâncenată a victimei și țipetele acesteia), în aceleași împrejurări și profitând de starea fizică și psihică (leziuni corporale și stare de șoc vizibilă în care se afla persoana vătămată) provocată victimei prin acțiunile sale, a luat hotărârea de a-și însuși autovehiculul, cerându-i inițial victimei să urce pe scaunul din dreapta apoi să coboare din mașină, caracterul implicit amenințător al faptelor sale fiind de natură să înfrângă rezistența victimei raportat la modul sau violent de acțiune, deposedând-o astfel de autoturismul taxi, abandonând-o în locul respectiv, conducând autoturismul pe drumurile publice din Cugir fără a deține permis de conducere, prin acesta asigurându-și și scăparea.

C. de apel constată că în cursul judecății inculpatul D. N. T. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, poziție pe care a schimbat-o în fața instanței de apel, când a solicitat să fie audiat arătând că recunoaște comiterea tentativei de viol și a conducerii pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, precum și sustragerea autoturismului taxi, fără ca aceasta să se fi produs prin violență sau amenințare. A fost audiat inculpatul care a descris împrejurările în care s-au derulat evenimentele, recunoscând că a încercat să întrețină raport sexual prin violență cu persoana vătămată R. F. A., după care pentru a pleca din locul în care era, s-a hotărât să se urce la volanul autoturismului respectiv, pe care l-a abandonat la scurt timp.

Independent de declarația inculpatului dată în fața instanței de apel, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și parțial în cursul judecății relevă dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea faptelor de către inculpat, acestea fiind expuse detaliat de către instanța de fond în considerentele hotărârii.

Referitor la aspectul invocat de inculpat în privința infracțiunii de tâlhărie, analizând declarația inculpatului și a persoanei vătămate R. F. A., C. reține că actele de violență exercitate asupra acesteia, respectiv loviturile cu pumnii și picioarele, trântirea acesteia de corpuri dure, precum și amenințările adresate de inculpat au fost exercitate în scopul întreținerii raportului sexual. Nu rezultă cu certitudine că inculpatul a exercitat acte de violență și amenințare pentru a o deposeda pe persoana vătămată de autoturismul tip taxi, pentru a se reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Inculpatul a afirmat că imediat după ce a renunțat la hotărârea de a mai consuma actul sexual a lăsat-o pe persoana vătămată în locul în care o trântise și a plecat cu autoturismul. Persoana vătămată a declarat în faza de urmărire penală, imediat după derularea evenimentelor, că la un moment dat agresorul s-a încheiat la pantaloni, a lăsat-o și pe ea să-și ridice pantalonii și i-a spus să urce în mașină pe scaunul din dreapta deoarece o va conduce el din acel loc. Persoana vătămată a arătat că el s-a urcat în autoturism, l-a pornit și apoi i-a spus să se dea jos pentru că pleacă singur. Persoana vătămată a menționat că s-a dat jos din mașină, iar el a plecat cu autoturismul înapoi de unde au venit împreună, ea rămânând în acel loc (filele 37-39 dosar urmărire penală).

Astfel nu reiese cu certitudine că sustragerea autoturismului a fost săvârșită prin întrebuințare de violențe sau amenințări exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate, pentru a se reține comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. 1 teza I. De asemenea nu a rezultat că sustragerea bunului s-a realizat prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, actele de violență fiind exercitate de inculpat nu în scopul sustragerii bunului, ci pentru întreținerea raportului sexual cu aceasta . Dispozițiile art. 211 Cod penal prevăd că infracțiunea de tâlhărie se realizează și în cazul în care furtul este urmat de întrebuințarea de violență sau amenințări pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, or nu rezultă nici din declarația persoanei vătămate că inculpatul a lovit-o sau a amenințat-o pentru a păstra autoturismul sau pentru a-și asigura scăparea.

C. reține de asemenea că în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond s-a menționat că inculpatul a sustras autoturismul cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, deși nu existau suficiente elemente probatorii în acest sens. Nu a rezultat că încă din momentul în care inculpatul s-a urcat în taximetrul condus de persoana vătămată a intenționat să-și însușească acest autoturism, urmând a fi valorificată declarația inculpatului în sensul că după comiterea tentativei la infracțiunea de viol a vrut să-și asigure scăparea și în acest scop s-a urcat la volanul autoturismului, folosindu-l pe nedrept, autoturism pe care l-a abandonat la scurt timp pe raza localității Cugir. Inculpatul și-a dat seama imediat că persoana vătămată va anunța organele de poliție și din acest motiv a vrut să se îndepărteze cât mai repede de locul faptei, folosind acel autoturism, fără să rezulte intenția însușirii pe nedrept a acestuia.

Din aceste motive, în urma admiterii apelului declarat de inculpat, C. de A., în baza art. 334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al.2, lit. b și c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat de folosință prevăzută de art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

Se va proceda la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului D. N. T. pentru această infracțiune, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită, urmând ca prin aplicarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 să-i fie aplicată acestuia pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

C. reține ca fiind legală și temeinică aprecierea instanței de fond în sensul că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului D. N. T., pentru motivele expuse pe larg în considerentele hotărârii, care nu se impune a fi reluate.

În privința pedepselor stabilite de instanța de fond pentru celelalte două infracțiuni comise de inculpat, C. de apel constată că nu se impune reducerea acestora, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului. Inculpatul a fost condamnat anterior de două ori pentru tentativă de viol, condiții în care stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de viol dedusă judecății în prezenta cauză, apropiată de limita maximă de 5 ani care putea fi aplicată, este pe deplin justificată, coroborat cu conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului.

Având în vedere că infracțiunea de furt calificat de folosință a fost comisă în perioada de liberare condiționată, C. de apel va proceda la aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. 1 Cod penal din 1969 și va revoca liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 229/2006 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2007 a Curții de A. A. I.. Va fi contopită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu restul de 296 zile rămase de executat, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute pedepsele aplicate inculpatului D. N. T. pentru infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 5 Cod penal.

Vor fi menținute dispozițiile privind revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal art. 35 alin. 1 Cod penal, se va proceda la contopirea pedepselor rezultante de 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare în pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, care va fi sporită la 4 ani și 1 lună închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.

Inculpatul va executa în final pedeapsa de 4 ani și 1 lună închisoare în regim de detenție.

În urma analizării cauzei sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. de apel constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în privința celorlalte aspecte analizate, cu referire la pedepsele complementare și accesorii aplicate, la deducerea perioadei reținerii și arestării preventive și la soluționarea laturii civile a cauzei.

Raportat la cele de mai sus, în baza art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. de A. va admite apelul declarat de inculpatul D. N. T. împotriva sentinței penale nr. 163/6 aprilie 2015 pronunțată de J. A. I., pe care o va desființa în parte sub aspectul greșitei rețineri în sarcina inculpatului a infracțiunii de tâlhărie și al pedepsei rezultante și rejudecând în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani și 1 lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen anterior și vor fi repuse în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani; pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al.2, lit b și c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 5 Cod penal, sporul de 1 lună închisoare.

În baza art. 334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al.2, lit b și c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat de folosință prevăzută de art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul D. N. T. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal din 1969 se va revoca liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 229/2006 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2007 a Curții de A. A. I. și se va contopi pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu restul de 296 zile rămase de executat, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute dispozițiile privind revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal art. 35 alin. 1 Cod penal, se vor contopi pedepsele rezultante de 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare în pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 1 lună închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.

Inculpatul va executa în final pedeapsa de 4 ani și 1 lună închisoare în regim de detenție.

Se va menține pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive din data de 4 septembrie 2014 până în data de 16 iulie 2015.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va acorda onorariul parțial în sumă de 65 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerul Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul D. N. T. împotriva sentinței penale nr. 163/6 aprilie 2015 pronunțată de J. A. I., pe care o desființează în parte sub aspectul greșitei rețineri în sarcina inculpatului a infracțiunii de tâlhărie și al pedepsei rezultante și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 1 lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen anterior și repune în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani; pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al.2, lit b și c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 5 Cod penal, sporul de 1 lună închisoare.

Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al 1 și al.2, lit b și c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat de folosință prevăzută de art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art. 208 alin. 1, 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal condamnă inculpatul D. N. T. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal din 1969 revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 229/2006 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 39/A/2007 a Curții de A. A. I. și contopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu restul de 296 zile rămase de executat, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține pedepsele aplicate inculpatului D. N. T. pentru infracțiunile de tentativă de viol prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 5 Cod penal.

Menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele rezultante de 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare în pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 1 lună închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani.

Inculpatul execută în final pedeapsa de 4 ani și 1 lună închisoare în regim de detenție.

Menține pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond.

Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive din data de 4 septembrie 2014 până în data de 16 iulie 2015.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul parțial în sumă de 65 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă care se suportă din fondul special destinat al Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 iulie 2015.

Președinte, Judecător,

A. P. E. B.

Grefier,

D. M. H.

Red. P.A.

Tehnored. D.M.H.

2 ex/21 iulie 2015

J. Fond P. D. E.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 99/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA