Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 878/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 878/A/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de persoana vătămată S. A. împotriva sentinței penale nr.10/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat persoana vătămată apelantă S. A. M. și avocat B. Darius apărător ales al inculpatului intimat D. E., lipsă fiind partea vătămată intimată S. C. Județean de Urgență S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care persoana vătămată apelantă S. A. susține că nu și-a angajat apărător în cauză și dorește să dea o declarație în cauză.
S-a procedat la audierea persoanei vătămate apelante S. A. procesul verbal întocmit în cauză fiind atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Persoana vătămată apelantă S. A. având cuvântul solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei iar inculpatul dacă recunoaște să-și recunoască faptele în totalitate.
Avocat B. Darius apărător ales al inculpatului intimat având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca inadmisibil potrivit art.488 C.p.p. partea civilă și persoana vătămată nu au dreptul să declare această cale de atac în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, doar procurorul sau inculpatul în termen de 10 zile de la comunicare și fiind o procedură specială nu coroborează cu art.409 C.p.p. prin urmare apelul declarat de persoana vătămată este inadmisibil și solicită respingerea acestuia.
Apărătorul inculpatului mai arată că apelul declarat de persoana vătămată nu este temeinic conform codului de procedură penală acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină și declarația expresă a inculpatului care recunoaște acuzația așa cum a fost formulată la parchet. Inculpatul a recunoscut fapta așa cum i-a fost adusă la cunoștință de parchet ca și acuzație și partea vătămată nu poate să cenzureze în ce măsură s-a gestionat adevărul în cauză.
În concluzie solicită respingerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul susține că apelul declarat de persoana vătămată este admisibil raportat la disp. art.488 C.p.p. și la Decizia 235 din 07.04.2015 a Curții Constituționale și solicită respingerea acestuia ca nefondat atât acordul de recunoaștere a vinovăției cât și hotărârea primei instanțe sunt legale. Instanța investită cu judecarea acordului de recunoaștere a vinovăției putea să respingă acordul de recunoaștere a vinovăției dacă acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege sau dacă instanța aprecia că pedeapsa aplicată sau modalitatea de executare sunt excesiv de blânde. Însă pedeapsa este bine stabilită respectiv pedeapsa închisorii de 1 an și ca modalitate de executare amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, ceea ce presupune că în această perioadă tot ce face inculpatul este supravegheat de Serviciul de Probațiune. În acord s-a consemnat starea de fapt, procurorul a reținut că persoana vătămată a fost lovită cu pumnii cu picioarele cu acel coș de gunoi și chiar a arătat că inculpatul a recunoscut acuzația adusă, au fost administrate și probe care au confirmat ce a susținut persoana vătămată în declarația dată. Pedeapsa nu este blândă și acordul de recunoaștere a vinovăției a fost admis de instanță.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.10/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a hotărât, în baza art. 485 al. (1) lit. a) N.C.p.p. admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul D. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 24/P/2014.
În temeiul art. 193 al. 2 N.C.p. rap. la art. 5 N.C.p., cu aplicarea art. 83, 84 N.C.p., s-a stabilit în sarcina inculpatului D. E. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, dispune amânarea aplicării pedepsei și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 al. 1 N.C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 86 al. (1) N.C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 85 al. 1 lit. c) – e) N.C.p. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 404 al. (3) N.C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Potrivit art. 486 al. 2 N.C.p.p., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de S. A. M. și acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență S. cu sediul în S., jud. S..
Conform art. 276 N.C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S. A. M. în sumă de 1.050 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 272, 274 al. 1 N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat, cu referire la actele și lucrările dosarului următoarele:
La data de 27.03.2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul D. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 24/P/2014.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în data de 25.12.2013, în fața Spitalului Orășenesc A., inculpatul a lovit persoana vătămată S. A. M. cu pumnii, picioarele și un coș de gunoi, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitate 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală, înscrisuri medicale, declarații ale persoanei vătămate, martorilor și inculpatului, iar felul și cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea executării acesteia, aspecte cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 24/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria A., instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 25.12.2013 în jurul orelor 2030 persoana vătămată S. A. M. se afla la S. orășenesc A., în vizită la prietenul său Strepciuc A.R., care primea îngrijiri medicale la camera de gardă. În acest timp, la același Spital au venit și martora M. S. Alexia împreună cu inculpatul D. E. pentru a-i cere explicații persoanei vătămate S. A. M. în legătură cu presupuse susțineri false ale acestuia despre relația dintre martoră și inculpat. În acest context, S. A. M. a fost chemat în afara Spitalului de către M. S. Alexia, care i-a spus că D. E. dorește să vorbească cu el. Persoana vătămată a ieșit afară din clădirea spitalului, în fața ușii de intrare, unde îl aștepta D. E.. A urmat o discuție contradictorie deschisă de inculpat care a cerut explicații despre aspectele sus-amintite. Au urmat jigniri și îmbrânceli reciproce iar inculpatul l-a lovit pe S. A. M. cu pumnii, picioarele și cu un coș de gunoi.
Ca urmare a loviturilor primite persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. I/a/1366 din 30.12.2013, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală S..
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală, înscrisuri medicale, declarații ale persoanei vătămate, martorilor și inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În consecință se constată faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C. p. p. iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales B. Darius cu împuternicire avocațială .. 574 depusă la dosarul de urmărire penală.
Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul D. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În baza art. 193 al. 2 N.C.p. rap. la art. 5 N.C.p., cu aplicarea art. 83, 84 N.C.p., va stabili în sarcina inculpatului D. E. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și va dispune amânarea aplicării pedepsei, fixând un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu stabilirea obligațiilor prevăzută de art. 85 al. 1 N.C.p. pe durata termenului de supraveghere,
În baza art. 404 al. (3) N.C.p.p. se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, astfel cum prevede art. 88 N.C.pen.
Instanța a apreciat drept corespunzător cuantumul pedepsei raportat la gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului (fără antecedente penale), luând în considerare și limitele speciale ale pedepsei dar și regimul juridic al instituției recunoașterii învinuirii. Amânarea aplicării pedepsei a fost apreciată drept legală și temeinică, având în vedere pedeapsa stabilită, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acordul acestuia pentru prestarea unei munci neremunerate, circumstanțele personale ale inculpatului care s-a prezentat înaintea organelor de urmărire penală și a recunoscut fapta săvârșită.
Potrivit art. 486 al. 2 N.C.p.p., se vor lăsa nesoluționate acțiunea civilă exercitată de S. A. M. și acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență S..
Conform art. 276 N.C.p.p., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S. A. M. în sumă de 1050 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 272, 274 al. 1 N.C.p.p. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 250 lei.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel persoana vătămată S. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.
În expunerea motivelor de apel persoana vătămată susține că pedeapsa aplicată inculpatului D. E., atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare este neîntemeiat, raportat la gravitatea faptei comise de inculpat, rezultând din modalitatea concretă de săvârșirea faptei, locul unde s-a comis fapta, respectiv în incita unei unități spitalicești, în prezența cadrelor medicale și urmările faptei, care sunt grave, precum și prin prisma atitudinii inculpatului care nu a recunoscut în totalitate faptele.
În drept se invocă art. 478-488 C. pr.pen., art. 408-425 C. pr.pen.
În apel s-a procedat la ascultarea persoanei vătămate, declarația acestuia fiind atașată la dosarului cauzei – fila 23- 24.
La termenul de judecată din 30.09.2015 inculpatul, prin apărătorul ales a invocat excepția inadmisibilității apelului persoanei vătămate, susținând, în esență, că analizând dispozițiile art.488 C.pr.pen., partea civilă și persoana vătămată nu au dreptul să declare această cale de atac în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției și fiind o procedură specială nu sunt aplicabile dispozițiile art.409 C.pr.pen., context în care apelul declarat de persoana vătămată este inadmisibil .
C. a pus în discuția contradictorie a părților această excepție, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public sunt expuse în partea introductivă a prezentei decizii penale.
III. Prealabil analizării pe fond a apelului persoanei vătămate, C. trebuie să analizeze, cu prioritate, excepția ridicată în cauză de apărătorul ales al inculpatului, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate în susținerea acestei excepții.
C., raportat la obiectul cauzei, respectiv acordul de recunoaștere a vinovăției, reține că sediul materiei sunt dispozițiile art. 478- 488 C.pr.pen.
Art. 488 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, au următorul cuprins: "(1) Împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 485, procurorul și inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia."
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 235 din 7 aprilie 2015 ( publicată în M. Of. nr.364 din 26 mai 2015) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (2) și ale art. 488 din Codul de procedură penală, s-a stabilit că: ,, dispozițiile art. 488 din Codul de procedură penală, precum și soluția legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente de la audierea în fața instanței de fond, sunt neconstituționale.’’
În motivarea acestei decizi, C. Constituțională a reținut, printre altele, că respectarea principiilor constituționale și a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 1 alin. (5), art. 21 și art. 24 din Constituție impune reglementarea de către legiuitor, la art. 488 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, a dreptului persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente, alături de procuror și de inculpat, de a formula apel împotriva sentinței de admitere sau de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, nu numai pentru motivele expres prevăzute de art. 488 alin. 2, ci și pentru alte motive decât cele referitoare la felul, cuantumul și forma de executare a pedepsei, atunci când acestea au interesul procesual de a invoca astfel de motive de nulitate absolută sau relativă, și corelativ la art. 488 alin. (4) din Codul de procedură penală, a competenței instanței de apel de a pronunța și alte soluții decât cele de la lit. a) - c) ale alin. (4) al acestui articol.
În lumina acestei decizii obligatorii, C. reține că în cauză persoana vătămată are dreptul de a formula apel împotriva sentinței instanței de fond, context în care excepția invocată de inculpat urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
IV. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de persoana vătămată, precum și din oficiu, prin prisma textelor de lege incidente cauzei, C. constată că apelul formulat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor expune în continuare:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă critici sub aspectul stării de fapt și a încadrării juridice a faptei, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, la stabilirea pedepsei și la amânarea aplicării acesteia.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, iar încadrarea în drept este una corect stabilită.
De altfel, situația de fapt și încadrarea în drept nu au fost contestate.
C. relevă că în cursul anchetei penale persoana vătămată a dat mai multe declarații și a fost audiată de organele de anchetă penală, aceasta descriind în amănunt modul de desfășurare a evenimentelor.
Contrar susținerilor persoanei vătămată, în toate declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul D. E. a recunoscut incidentul avut cu persoana vătămată.
Este adevărat că în prima declarație olografă acesta a recunoscut doar că a aplicat o palmă peste față persoanei vătămate, însă ulterior, acesta a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, implicit modul de desfășurare a evenimentelor expus de persoana vătămată. În concret, inculpatul a recunoscut că a lovit persoana vătămată S. A. M. cu pumnii, picioarele și un coș de gunoi, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitate 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Examinarea criticii formulate de persoana vătămată referitoare la greșita individualizare a pedepsei, va fi efectuată în raport de prevederile art. 74 C. pen. potrivit cărora operațiunea de individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, C. constată că în cauză, la individualizarea pedepsei instanța de fond, a avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și persoana infractorului.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în art. 3 din Legea nr. 253/2013 potrivit căruia scopul pedepsei este asigurarea dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, pedeapsa nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea lui societății.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este atributul exclusiv al judecătorului care, percepând prin propriile simțuri atitudinea făptuitorului, față de infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia, este în măsură să aprecieze întinderea ripostei societății.
A aplica mecanic elementele de fapt și de drept reținute prin actul de inculpare, ar însemna golirea de conținut a activității de cercetate judecătorească, transformând magistratul într-un executant.
Transpunând aceste considerații teoretice cauzei de față, C. constată că instanța de fond a avut în vedere în procesul complex al individualizării judiciare, atât gradul de pericol social al faptei, care este relativ mare, raportat la modalitatea concretă de comitere - în loc public, prin aplicarea de multiple lovituri cu pumnii și picioarele, prin lovirea cu un obiect dur, urmările faptei, multiplele leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut sincer faptele, de împrejurarea că acesta este tânăr și nu are antecedente penale.
Față de aceste aspecte, se apreciază că regimul sancționator aplicat inculpatului pentru infracțiunea comisă, respectiv stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 83 și urm. din Codul penal privind amânarea executării pedepsei, este apt să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
C., în baza examenului propriu reține, raportat la elementele concrete ale cauzei, și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, că scopul pedepsei poate fi atins fără ca pedeapsă să fie imediat executată, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, potrivit art. 84 din Codul penal, pentru a avea garanția că inculpatul aflat sub supraveghere calificată își va forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Față de aceste considerente, criticile formulate de apelantul persoană vătămată apar ca nefiind întemeiate, circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluții de respingere a acordului re recunoaștere a vinovăției, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărâri, apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 488 Cod procedură penală.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat numitul apelant persoană vătămată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în procedura apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de persoana vătămată S. A. împotriva sentinței penale nr.10/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe numitul apelant persoană vătămată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.
Președinte, Judecător,
E. B. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored. S.T.
2ex/26.10.2015
J.F.A. N.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 879/2015. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 837/2015. Curtea... → |
|---|
