Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-01-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 23/A/2015

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător S. T.

Grefier A. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. F.

Pe rol judecarea apelului exercitat de inculpata S. K. K. I. împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 21.11.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata apelantă S. K. K. I. aflată în stare de arest în Penitenciarul G. asistată de avocat C. G. în substituire avocat C. G. apărător desemnat din oficiu pentru inculpata apelantă, lipsă fiind persoanele vătămate intimate.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța pune în vedere inculpatei apelante S. K. K. I. că are posibilitatea să dea declarație în fața instanței de apel .

Inculpata apelantă S. K. K. I. susține că nu dorește să dea declarație.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat în cauză.

Avocat C. G. apărător desemnat din oficiu pentru inculpata apelantă având cuvântul solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza amânarea aplicării pedepsei în contextul în care pentru prima infracțiune a intervenit împăcarea iar pentru cea de a doua infracțiune solicită a fi analizat faptul că inculpata provine dintr-o familie dezorganizată, dezechilibrată și amânarea aplicării pedepsei poate duce la reeducarea inculpatei. În perioada petrecută în arest inculpata a conștientizat că faptele sale sunt de o gravitate sporită iar în subsidiar solicită aplicarea art.91 NCP.

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică. Nu se poate ține cont de apărarea privind amânarea aplicării pedepsei deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege respectiv inculpata să nu mai aibă alte condamnări. În principal nu sunt întrunite toate condițiile pentru amânarea aplicări pedepsei și nici pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dat fiind cazierul inculpatei din care rezultă că aceasta are numeroase condamnări fiind internată în centre de reeducare pentru furturi dar inculpata nu s-a reeducat și o altă modalitate de individualizare nu răspunde cerințelor pedepsei.

Inculpata apelantă S. K. K. I. în ultimul cuvânt solicită instanței să i se dea o șansă, susține că îi pare rău de ce a făcut și dorește să-și caute un loc de muncă și să nu mai repete greșelile pe care le-a făcut.

C. DE A.

Deliberând asupra apelului declarat în cauză constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 570 din data de 21.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, J. S., a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, a încetat procesul penal față de inculpata S. K. K. I., fiica lui I. - Adolf și K., născută la data de 09.11.1995, în Municipiul Satu M., Județul Satu M., domiciliată în Municipiul S., ., jud. S., posesoare C.I., . Nr._, eliberat de SPCLEP S. la data de 15.01.2014, CNP_, cetățenie romană, fără ocupație, cunoscută cu antecedente penale, deținută în PNT G./Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 16/UP/06.09.2014 emis de J. S.), trimisă în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 Cp raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp (fapta din 05.09.2014), ca urmare a împăcării părților.

În temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp, a condamnat pe inculpata S. K. K. I., fiica lui I. - Adolf și K., născută la data de 09.11.1995, în Municipiul Satu M., Județul Satu M., domiciliată în Municipiul S., ., jud. S., posesoare C.I., . Nr._, eliberat de SPCLEP S. la data de 15.01.2014, CNP_, cetățenie romană, fără ocupație, cunoscută cu antecedente penale, deținută în PNT G./Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 16/UP/06.09.2014 emis de J. S.), trimisă în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin violare de domiciliu (fapta din 03.09.2014).

În temeiul art. 67 alin. 1 Cpen. a interzis inculpatei ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp raportat la art. 362 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpatei S. K. K. I. (mandat de arestare preventivă nr. 16/UP/06.09.2014 emis de J. S.).

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din data de 06.09.2014, ora 02:30 și durata arestării preventive din 06.09.2014 la zi.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp a luat act de faptul că persoana vătămată D. V. A., cu domiciliul în S., .. 22, jud. S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp a luat act de faptul că persoana vătămată C. M., cu domiciliul în S., ., jud. S., CNP_, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp a obligat inculpata la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp a obligat persoana vătămată C. M. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință a reținut J. S. că prin rechizitoriul nr. 5385/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. S. înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei S. K. K. I.- pentru săvârșirea infracțiunilor: de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 2 lit. b din Codul penal și de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 din Codul penal, raportat la art. 228 alin. 1 - art. 229, din Codul penal, toate cu art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:

Inculpata S. K. K. I. la data de 03.09.2014, în jurul orelor 18⁴⁰, a pătruns singură, pe timp de zi și prin violare de domiciliu, pe ușa neasigurată în apartamentul persoanei vătămate D. V. A. și a sustras un portmoneu conținând suma de 2 000 lei și acte de identitate, cauzând un prejudiciu persoanei vătămate (recuperat).

Inculpata S. K. K. I. la data de 05.09.2014, în jurul orelor 14²⁰, a pătruns singură, pe timp de zi și prin violarea de domiciliu, pe poarta de acces în curte și ușa locuinței lăsate neasigurate, în locuința persoanei vătămate C. M., situată pe . S., cu intenția de a sustrage bunuri și bani.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu se bazează pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

- plângerea formulată de persoana vătămată D. V. A., împotriva inculpatei S. K. K. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fila 28;

- proces verbal de constatare a infracțiunii, filele 30-31;

- proces verbal de identificare a inculpatei S. K. K. I., filele 32-33;

- declarația de persoană vătămată dată de numitul D. V. A., filele 35-37;

- declarația martorului ocular T. V., filele 39-42;

- plângerea formulată de persoana vătămată C. M., împotriva inculpatei S. K. K. I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, fila 43;

- declarația de persoană vătămată dată de numitul C. M., filele 46-48;

- proces verbal de constatare a infracțiunii, filele 49-50;

- proces verbal de conducere la sediul poliției a inculpatei S. K. K. I., fila 51;

- proces verbal de identificare a inculpatei S. K. K. I., fila 52;

- proces verbal de cercetare la fața locului, privind tentativa de furt calificat din locuința persoanei vătămate C. M., situată pe . S., însoțit de planșa fotografică, filele 54-71;

- CD conținând fotografii judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și conducerii în teren a inculpatei S. K. K. I., fila 72;

- planșa fotografică cuprinzând principalele aspecte fixate cu ocazia conducerii în teren a inculpatei S. K. K. I., filele 75-81;

- declarația martorului ocular C. M. G., filele 83-86;

- proces verbal de percheziție corporală, fila 88;

- declarațiile inculpatei S. K. K. I., prin care aceasta recunoaște parțial faptele comise, declarații ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, filele 90-91 și 93-94.

La data de 01.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei și a menținut măsura arestării preventive a acesteia.

La data de 23.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile invocate de către inculpată și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata S. K. K. I., fixând primul termen de judecată, după rămânerea definitivă a încheierii de respingere a excepțiilor, la data de 21.11.2014.

La data de 27.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei și a menținut măsura arestării preventive a acesteia.

Inculpata S. K. K. I., în stare de arest preventiv, menținută de către judecătorul de cameră preliminară, s-a prezentat în fața instanței de judecată la data de 21.11.2014 și a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cpp, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cpp, declarația sa expresă fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 125-126 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii.

În cursul judecății s-a depus la dosarul cauzei: declarație inculpată în procedura Camerei Preliminare cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar (f. 18-20 di), cereri și excepții pe Cameră Preliminară (f. 36-37; 46-47 di), memoriu (f. 122-123 di), declarație inculpata (f. 125-126 di).

Analizând actele și lucrările dosarului, J. S. a reținut următoarele:

La data de 03.09.2014, persoana vătămată D. V. A. a depus la poliție o plângere (după ce anunțase inițial prin apelul de urgență 112 evenimentul), prin care arăta, că în timp ce se afla în dormitorul locuinței sale situată pe . municipiul S., a surprins o persoană de sex feminin necunoscută în bucătărie, care văzându-se depistată a fugit din locuință.

La data de 05.09.2014, persoana vătămată C. M. a sesizat prin apel de urgență la numărul 112 despre faptul, că în aceeași zi, în jurul orelor 18²⁰, în timp ce se afla în dormitorul locuinței sale, situată pe . S., a surprins în aceeași cameră o persoană de sex feminin necunoscută.

Din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă, instanța a constatat că inculpata S. K. K. I. nu are ocupație și este cunoscută ca având antecedente penale, fiind condamnată definitiv încă din minoritate pentru fapte de furt din locuință și internată în centru de reeducare de la Buziaș din 01.03.2013 și până în 23.07.2013. Deși inculpata are domiciliul în municipiul Satu M., aceasta se plimbă pe raza municipiului S., locuind la diverse familii dezorganizate, iar pentru a se întreține comite diverse furturi, după cum urmează:

La data de 03.09.2014, în jurul orelor 18⁰⁰, în timp ce se deplasa pe . municipiul S., inculpata S. K. K. I. a hotărât să sustragă diverse bunuri din locuințe.

Astfel, a intrat în curtea imobilului nr. 22 și a urcat la mansardă. Găsind închisă ușa de la apartamentul locuit de persoana vătămată D. V. A., dar neasigurată cu cheia, a pătruns în bucătărie și a sustras de pe masă un portmoneu cu suma de 2.000 lei.

În timp ce se îndrepta spre ieșirea din apartament, inculpata S. K. K. a făcut zgomot, astfel că a apărut persoana vătămată din dormitor, încercând să o rețină, însă inculpata a reușit să fugă.

În timp ce cobora scările, a luat suma de 2 000 lei ce se afla în portmoneu și a ascuns-o în lenjeria intimă și a aruncat în cealaltă scară a imobilului portofelul ce conținea doar actele de identitate, în timp ce se afla în curtea imobilului.

Persoana vătămată a strigat după inculpata „prindeți-o că mi-a furat portofelul” și a plecat în urmărirea acesteia.

Inculpata S. K. K. a continuat să fugă după ce a părăsit curtea imobilului, pe . urmărită de persoana vătămată. În final, persoana vătămată D. V. A., care între timp a cerut ajutor și martorului T. V., ce se afla în curtea imobilului unde domiciliază, a reușit să o prindă pe .> Până la venirea organelor de poliție, care au fost anunțate de persoana vătămată D. V. A. prin apel de urgență la numărul 112, inculpata i-a înapoiat suma de 2 000 lei, apoi i-a arătat persoanei vătămate și locul unde a aruncat portofelul, pe care persoana vătămată l-a găsit la . a imobilului cu toate actele personale.

Totodată din procesul verbal de constatare a infracțiunii, filele 30-31 dup, reiese faptul că „la venirea organelor de poliție fata pe care am prins-o și am aflat că se numește S. K. K. I. le-a declarat verbal polițiștilor faptul că a intrat în curte pentru a căuta un cabinet dentar și atunci când a coborât scările de la locuința mea a găsit un portofel, de fapt portofelul meu, a văzut că sunt bani, i-a luat și a aruncat portofelul. Am fost foarte scandalizat de declarația ei verbală, pentru că mințea și nu a mai vrut să recunoască faptul că am văzut-o pe scările de acces. Înainte de venirea organelor de poliție fata mi-a spus că nu mai are rost să chem poliția dacă mi-a dat banii înapoi și pentru că nu am cedat m-a amenințat cu un anume N. și una I.…am auzit atunci când l-a amenințat pe A. că va veni cu țiganii peste el dacă o să cheme poliția. Am auzit-o pomenindu-l pe un anume N. și pe o femeie I..”

Ulterior, persoana vătămată D. V. A. a declarat că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal împotriva inculpatei S. K. K., deoarece și-a recuperat banii.

Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale în condiții procedurale și asistată de apărător din oficiu inculpata S. K. K. nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că a relatat ce s-a întâmplat polițiștilor care au venit la fața locului (f. 90-91 dup), și anume că a intrat în curte pentru a căuta un cabinet dentar și atunci când a coborât scările de la locuința mea a găsit un portofel, de fapt portofelul meu, a văzut că sunt bani, i-a luat și a aruncat portofelul, potrivit procesului verbal (f. 30-31 dup).

În fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia declarației cu privire la luarea măsurii arestării preventive (f. 8-9 di nr._/306/2014), inculpata și-a păstrat atitudinea procesuală din cursul urmăririi penale și a negat orice implicare a ei în vreo faptă de furt, susținând că a găsit portofelul pe scările din . prealabil un băiat a chemat-o în acel imobil, indicând numărul de telefon al băiatului 0746/_, s-a uitat în portofel, a luat banii, după care l-a aruncat, totodată inculpata a declarat că regretă din tot sufletul cele întâmplate și nu se va mai repeta, dar nu a recunoscut nicio faptă imputată.

În fața judecătorului de cameră preliminară, cu ocazia declarației cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar (f. 18-20 di), inculpata a recunoscut comiterea faptei din 03.09.2014 și a contestat doar fapta din 05.09.2014, susținând încă o dată că regretă din tot sufletul cele întâmplate și nu se va mai repeta.

În fața instanței de judecată, cu ocazia audierii din 21.11.2014, inculpata a arătat că „recunosc că în data de 03.09.2014 am pătruns ziua pe ușa neasigurată în apartamentul domnului D. și am sustras un portmoneu cu suma de 2.000 lei, acte de identitate, că a pătruns în data de 05.09.2014 în curtea și locuința domnului C., pentru că era foarte supărată în acea zi, datorită situației mamei ei, grav bolnave și a pătruns în curtea domnului C. și în casa acestuia cu intenția de a sustrage niște bunuri, dar nu am reușit și am cerut iertare, regretă faptele și îi pare rău” (f. 125-126 di).

Această ultimă declarație a inculpatei se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu plângerea formulată de persoana vătămată D. V. A., împotriva inculpatei S. K. K. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fila 28; cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, filele 30-31 dup; cu procesul verbal de identificare a inculpatei S. K. K. I., filele 32-33 dup; cu declarația de persoană vătămată dată de numitul D. V. A., filele 35-37 dup, în care acesta relatează în mod detaliat maniera în care evenimentele s-au desfășurat, declarație susținută și de către declarația martorului ocular T. V., filele 39-42 dup.

Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatei, dincolo de orice dubiu rezonabil, în săvârșirea faptei de furt calificat, rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate mai sus, a concluzionat J. S..

Cu toate că eraq cercetată pentru furtul comis la data de 03.09.2014, în dauna persoanei vătămate D. V. A., inculpata S. K. K. și-a continuat activitatea infracțională. Astfel, în data de 05.09.2014, în jurul orelor14²⁰, inculpata s-a deplasat pe . S. cu intenția de a sustrage bunuri din locuințe. Ajungând în dreptul imobilului cu nr. 34, unde locuiește persoana vătămată C. M., folosind același modus operandi, a intrat în curte și în locuința persoanei vătămate, profitând de faptul că atât poarta de acces în curte, cât și ușa locuinței au fost lăsate descuiate erau descuiate de un membru al familiei persoanei vătămate, inculpata a pătruns în interior într-o cameră unde a observat-o pe persoana vătămată, care dormea.

Trezită de zgomot, persoana vătămată a surprins-o pe inculpată în timp ce se afla în camera sa, care l-a strigat pe fiul său și totodată a anunțat organele de poliție.

Fiul persoanei vătămate - martorul C. M. G. alertat de strigătele tatălui său a intrat în dormitor unde a reținut-o pe inculpată până la sosirea organelor de poliție.

Deși, inculpata a negat intenția sa de sustrage bunuri din locuință, partea vătămată C. M. și martorul C. M. G. au descris modul în care au surprins-o pe inculpata în dormitorul locuinței, potrivit declarațiilor acestora, dar persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât nu a fost sustras efectiv nici un bun din locuință cu acea ocazie.

Situația de fapt astfel reținută de către instanță rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv din declarația inculpatei din fața instanței de judecată (f. 125-126 di) prin care aceasta recunoaște în cele din urmă săvârșirea acestei fapte, după ce a negat-o în toate cele patru declarații luate anterior (două în cursul urmăririi penale, una în fața judecătorului de drepturi și libertăți și una în fața judecătorului de cameră preliminară), coroborată cu plângerea formulată de persoana vătămată C. M., împotriva inculpatei S. K. K. I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, fila 43; declarația de persoană vătămată dată de numitul C. M., filele 46-48 dup, în care acesta arată detaliat modul de săvârșire a faptei, modalitatea în care el a surprins-o pe inculpată în casă, în timp ce era întins în pat, se odihnea, având un copil minor de15 ani și o bunică de 75 ani în aceeași locuință, folosind același pretext în sensul că ea caută un medic stomatolog; cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, filele 49-50; cu procesul verbal de conducere la sediul poliției a inculpatei S. K. K. I., fila 51 dup; procesul verbal de identificare a inculpatei S. K. K. I., fila 52 dup; procesul verbal de cercetare la fața locului, privind tentativa de furt calificat din locuința persoanei vătămate C. M., situată pe . S., însoțit de planșa fotografică, filele 54-71 dup; CD conținând fotografii judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și conducerii în teren a inculpatei S. K. K. I., fila 72 dup; planșa fotografică cuprinzând principalele aspecte fixate cu ocazia conducerii în teren a inculpatei S. K. K. I., filele 75-81 dup; declarația martorului ocular C. M. G., filele 83-86, care se coroborează cu cea a persoanei vătămate și cu procesul verbal de percheziție corporală, fila 88 dup.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 Cp raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp (fapta din 05.09.2014), instanța a constatat că în ședința publică din data de 21.11.2014 inculpata S. K. K. I., asistată de către apărătorul din oficiu doamna avocat C. L., și persoana vătămată C. M., și-au exprimat cu toții dorința de a se împăca cu privire la această infracțiune, înainte de a se da citire actului de sesizare al instanței.

1. Instanța a avut în vedere încadrarea juridică a faptei de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 Cp raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp, alături de art. 396 alin. 6 Cpp „încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j)”; art. 16 alin. 1 lit. g Cpp „(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;” și art. 231 alin. 2 NCp „ (2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.”, precum și manifestarea expresă de voință din fața instanței a inculpatei personal și a persoanei vătămate, de a se împăca atât pe latură civilă, cât și pe latură penală, care a intervenit la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită și înainte de citirea actului de sesizare a instanței (potrivit art. 159 Cpp).

Pentru toate aceste considerente, instanța în temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, a încetat procesul penal față de inculpata S. K. K. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 Cp raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp (fapta din 05.09.2014), ca urmare a împăcării părților.

În continuare a apreciat prima instanță că fapta inculpatei S. K. K. I. care la data de 03.09.2014, în jurul orelor 18⁴⁰, a pătruns singură, pe timp de zi și prin violare de domiciliu, pe ușa neasigurată, în apartamentul persoanei vătămate D. V. A. și a sustras un portofel conținând suma de 2.000 lei și acte de identitate, cauzând un prejudiciu persoanei vătămate (recuperat), realizează atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prin violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp.

În cazul acestei fapte s-a reținut forma infracțiunii consumate de furt calificat întrucât, potrivit teoriei aplicate, cea a „apropriațiunii”, bunurile (portofelul și banii) erau deja deplasate de la fața locului. În această situație bunurile au ieșit din stăpânirea de fapt a proprietarului sau posesorului lor de drept și intraseră în posesia inculpatei.

Chiar dacă inculpata nu a stăpânit bunurile sustrase decât o perioadă relativ scurtă de timp, câteva minute, acest lucru nu interesează atâta timp cât, în momentul depistării, bunurile se aflau în posesia inculpatei.

Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 Cp este absorbită în infracțiunea de furt calificat în acest caz.

La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpata a intrat în curtea imobilului nr. 22 și a urcat la mansardă, găsind închisă ușa de la apartamentul locuit de persoana vătămată D. V. A., dar neasigurată cu cheia, a pătruns în bucătărie și a sustras de pe masă un portmoneu cu suma de 2.000 lei, în timp ce cobora scările, a luat suma de 2 000 lei ce se afla în portmoneu și a ascuns-o în lenjeria intimă și a aruncat în cealaltă scară a imobilului portofelul ce conținea doar actele de identitate, în timp ce se afla în curtea imobilului, iar Persoana vătămată a strigat după inculpata „prindeți-o că mi-a furat portofelul” și a plecat în urmărirea acesteia, inculpata S. K. K. a continuat să fugă, în final, persoana vătămată D. V. A., care între timp a cerut ajutor și martorului T. V., ce se afla în curtea imobilului unde domiciliază, a reușit să o prindă pe . la venirea organelor de poliție, care au fost anunțate de persoana vătămată D. V. A. prin apel de urgență la numărul 112, inculpata i-a înapoiat suma de 2 000 lei, apoi i-a arătat persoanei vătămate și locul unde a aruncat portofelul, pe care persoana vătămată l-a găsit la . a imobilului cu toate actele personale și „la venirea organelor de poliție fata pe care am prins-o și am aflat că se numește S. K. K. I. le-a declarat verbal polițiștilor faptul că a intrat în curte pentru a căuta un cabinet dentar și atunci când a coborât scările de la locuința mea a găsit un portofel, de fapt portofelul meu, a văzut că sunt bani, i-a luat și a aruncat portofelul. Am fost foarte scandalizat de declarația ei verbală, pentru că mințea și nu a mai vrut să recunoască faptul că am văzut-o pe scările de acces. Înainte de venirea organelor de poliție fata mi-a spus că nu mai are rost să chem poliția dacă mi-a dat banii înapoi și pentru că nu am cedat m-a amenințat cu un anume N. și una I.…am auzit atunci când l-a amenințat pe A. că va veni cu țiganii peste el dacă o să cheme poliția. Am auzit-o pomenindu-l pe un anume N. și pe o femeie I..”;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din modus operandi al inculpatei, pe timp de zi, cu mare îndrăzneală, a pătruns într-o locuință necunoscută și a sustras un portofel cu 2.000 lei, precum și din consecința sustragerii banilor, paguba patrimonială în dauna persoanei vătămate, chiar dacă în cele din urmă a fost recuperată. Instanța ține să precizeze faptul că domiciliul unei persoane este locul în care aceasta se simte în siguranță, oferind un confort psihic și fizic cu privire la o anumită stare de fapt, inviolabilitatea domiciliului fiind garantată de către art. 27 din Constituția României și de art. 8 CEDO;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpata prin acțiunea sa de a sustrage portofelul cu bani dintr-o locuință personală a produs o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciul fiind recuperat prin înapoierea banilor și a violat domiciliul persoanei vătămate;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpata nu a menționat aceste aspecte, inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei, doar în fața instanței și-a schimbat atitudinea procesuală;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpata are antecedente penale (f. 101-102 dup), din analiza fișei de cazier judiciar a acesteia rezultă că au fost luate față de inculpată – măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru furt calificat și a fost arestată la data de 21.01.2010 și eliberată sub supraveghere la 01.03.2010, sentința penală nr. 212/01.03.2010 a Judecătoriei Satu M. definitivă 01.03.2010 prin neapelare, ulterior s-a luat față de inculpată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr. 681/30.06.2010 a Judecătoriei Satu M. definitivă prin decizia penală nr. 212/A/04.11.2010 a Tribunalului Satu M., fiind arestată preventiv la data de 09.05.2010 și pusă în libertate din Centrul de Reeducare Buziaș la data de 23.07.2013.

Totodată instanța a constatat că prin ordonanța nr. 4764/P/2013 din 22.01.2014 a Parchetului de pe lângă J. Satu M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt și violare de domiciliu.

Instanța analizând toate aceste sentințe penale din timpul minorității, raportat la situația de fapt din prezentul dosar, a constatat că inculpata are o conduită infracțională perseverentă, fiind dispuse măsuri educative inițial mai blânde, apoi privative de libertate, pentru același gen de infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, fiind eliberată din Centrul de Reeducare Buziaș la data de 23.07.2013.

Toate aceste sancțiuni penale nu au determinat schimbarea comportamentului inculpatei, de unde rezultă că aceasta prezintă șanse reduse de reintegrare în comunitate, nu manifestă interes pentru o calificare profesională și nici nu are principii morale care să o sprijine în procesul de reintegrare socială. Astfel că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei nu este un caz unul izolat, prin raportare la modul de operare mai sus descris, ce denotă o specializare a inculpatei în comiterea acestui gen de infracțiuni, dar și un potențial criminogen ridicat.

Inculpata nu și-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracțiuni, aproape imediat după eliberarea din Centrul de Reeducare Buziaș, asigurându-și existența în acest mod, care a devenit de fapt un mod de viață.

Inculpata, chiar dacă a fost supusă unor măsuri de sancționare penală prin măsuri educative privative de libertate, aceasta nu și-a format o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale și nici în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară; doar în momentul procesual al fazei de judecată, în fața instanței, după trei luni de arest preventiv, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei de furt calificat prin violare de domiciliu și susține că o regretă foarte mult și că cere iertare, cu toate că instanța a apreciat că această atitudine de regret este pur formală prin raportare la întreaga sa conduită socială și este susținută doar cu scopul de a obține o pedeapsă cât mai mică și cu suspendare sub supraveghere;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpata are studii medii – 7 clase, relație de concubinaj cu inculpatul din alte dosare B., locuiește ffl pe ., jud. S., într-o familie dezechilibrată, fiind un mediu infracțional prielnic perseverenței în săvârșirea de infracțiuni, inculpata este fără ocupație și dorește să plece în Germania pentru a lucra, susținând că are o mamă grav bolnavă, fără a demonstra însă acest lucru.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

J. S., raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, în temeiul art. art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b Cp, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp, a condamnat pe inculpata S. K. K. I., deținută în PNT G./Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 16/UP/06.09.2014 emis de J. S.), trimisă în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin violare de domiciliu (fapta din 03.09.2014).

Pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare (minimul legal) provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracțiunea în cauză (2-7 ani, reduse cu 1/3 = 1 an și 4 luni – 4 ani și 8 luni).

În temeiul art. 67 alin. 1 Cp instanța a interzis inculpatei ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, întrucât instanța apreciază că raportat la conduita inculpatei pentru această faptă de furt prin violare de domiciliu și la modalitatea efectivă de comitere, o face nedemnă pentru a ocupa funcții publice care solicită o conduită socială ireproșabilă.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp instanța a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cp, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare (minimul legal), instanța a apreciat că trebuie să fie cu executarea efectivă într-un penitenciar, întrucât dată fiind perseverența infracțională a inculpatei, mediul din care provine, modalitatea de comitere a faptei, precum și aspectul că anterior au fost luate față de aceasta măsuri educative privative de libertate pentru același gen de fapte de furt și violare de domiciliu, care nu și-au atins scopul, întrucât inculpata nu și-a îndreptat conduita socială și morală, după ce a beneficiat de clemența legii, inclusiv prin amenda administrativă aplicată, toate aceste indică faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. d Cp pentru ca instanța să dispună amânarea aplicării pedepsei, și nici cele prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. d Cp pentru ca instanța să suspende executarea pedepsei de 1 an și 4 luni sub supraveghere.

Mai mult, instanța a avut în vedere și faptul că inculpata și-a exprimat dorința de a pleca în Germania la muncă, imediat ce va fi eliberată, astfel că supravegherea efectivă a acesteia și munca neremunerată în folosul comunității nici măcar nu s-ar putea realiza.

Toate aceste aspecte analizate mai sus au denotat faptul că nu există elemente de natură a forma convingerea instanței că ar fi justificată o soluție de amânare a aplicării pedepsei sau de suspendare sub supraveghere a executării acesteia, aplicarea imediată a pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție fiind necesară în vederea prevenirii comiterii altor infracțiuni de același gen, dar și a altor infracțiuni mai grave.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp raportat la art. 362 Cpp instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatei S. K. K. I. (mandat de arestare preventivă nr. 16/UP/06.09.2014 emis de J. S.), pentru următoarele considerente:

Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpata S. K. K. I., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate raportat și la situația de fapt expusă mai sus, instanța a apreciat că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatei se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.

Arestarea preventivă a inculpatei a fost dispusă în urmă cu aproximativ două luni jumătate (având deci o durată rezonabilă) prin prisma art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Astfel, la verificarea persistenței ori schimbării temeiurilor de arestare preventivă, instanța va ține cont și de faptul că dispozițiile legii interne trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concepția instanței europene, privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente, pentru salvgardarea unui interes public sau personal care ar impune detenția.

În cauza C. împotriva României (paragraful 93), C. reiterează din jurisprudența sa, cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, paragraful 51 și Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr._/04, 5 iulie 2007).

Instanța a reținut că menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpată se justifică, luând în considerare toate circumstanțele cauzei, precum și faptul că aceasta a fost condamnată în primă instanță la pedeapsa închisorii cu executare, prezentul complet de judecată apreciind că inculpata este vinovată de comiterea faptei reținute în sarcina sa.

Pe de altă parte, instanța a constatat că de la data luării măsurii arestării preventive - 06.09.2014 nu a intervenit niciun element nou favorabil inculpatului, în ceea ce privește analizarea subzistenței temeiului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cpp.

Toate aceste circumstanțe concrete au fost analizate de către instanță prin prisma scopului măsurilor preventive, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatei de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepse, și prin prisma exigențelor impuse de CEDO când este vorba de detenția preventivă a unor persoane.

În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este justificată și prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din data de 06.09.2014, ora 02:30 și durata arestării preventive din 06.09.2014 la zi.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanța a luat act de faptul că persoana vătămată D. V. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp instanța a luat act de faptul că persoana vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp instanța a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp instanța a obligat inculpata la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp instanța a obligat persoana vătămată C. M. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a putea determina cheltuielile de judecată datorate Statului, instanța a ținut cont de faptul că în cursul urmăririi penale acestea au fost în cuantum de 100 lei, iar în cursul judecății cheltuielile au fost în cuantum de 300 lei, din care instanța a stabilit că pentru fapta de furt condamnată inculpata va suporta 200 lei, iar pentru fapta de tentativă de furt pentru care a intervenit împăcarea, inculpata va suporta 100 lei, iar persoana vătămată 100 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpata, criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.

Inculpata nu a motivat în scris apelul formulat dar a susținut oral în fața instanței de apel că în cauză poate fi pronunțată o soluție de amânare a aplicării pedepsei în contextul în care pentru prima infracțiune a intervenit împăcarea iar săvârșirea celei de-a doua infracțiuni a fost determinată de condițiile grele de viață cărora inculpata a trebuit să le facă față. Se mai susține că perioada arestului preventiv a determinat o conștientizare a gravității faptelor săvârșite. În fine, încheie inculpata prin a-și manifesta regretul pentru faptele săvârșite și prin a expune dorința de a-și găsi un loc de muncă.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de inculpată este nefondat pentru considerentele ce urmează.

C. de A. A. I. reține că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt expusă de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpata S. K. K. I. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunile de furt calificat.

Astfel, fapta inculpatei S. K. K. I. care la data de 05.09.2014, în jurul orelor 14²⁰, a pătruns singură, pe timp de zi și prin violarea de domiciliu, pe poarta de acces în curte și ușa locuinței lăsate neasigurate, în locuința persoanei vătămate C. M., situată pe . S., cu intenția de a sustrage bunuri și bani fără să finalizeze acțiunea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 din Codul penal raportat la art. 228 alin. 1-229 alin. 2 lit. b din Codul penal.

Prima instanță, J. S., observând faptul că dispozițiile penale în vigoare permit persoanei vătămate și inculpatei să se împace pentru această infracțiune și luând act de manifestarea de voință expres a acestora în sensul împăcării, a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală cu referire la art. 159 din Codul penal raportat la art. 231 alin. 2 din Codul penal, și a încetat procesul penal față de inculpată.

Fapta inculpatei care, la data de 03.09.2014, în jurul orelor 18⁴⁰, a pătruns singură, pe timp de zi și prin violare de domiciliu, pe ușa neasigurată în apartamentul persoanei vătămate D. V. A. și a sustras un portmoneu conținând suma de 2 000 lei și acte de identitate, cauzând un prejudiciu persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 2 lit. b din Codul penal.

Prima instanță, J. S., a oferit o amplă, pertinentă și cuprinzătoare argumentație a motivelor pentru care a ajuns la concluzia vinovăției inculpatei. De asemenea probatoriul a fost complet analizat, instanța făcând o analiză coroborată a tuturor probelor ce au fost administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe. O reluare de către instanța de apel a analizei probatoriului ar fi inutilă în condițiile analizei exhaustive oferită de prima instanță.

În plus, nu trebuie pierdut din vedere că inculpata a înțeles să uzeze în fața instanței de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.

Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpată, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu și complet a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

Latura civilă a cauzei nu a ridicat primei instanțe nicio problemă serioasă în condițiile în care persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Obligarea inculpatei și respectiv a persoanei vătămate cu care s-a împăcat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, se circumscrie dispozițiilor legale invocate de J. S..

Apelul exercitat în cauză de inculpată este nefondat și urmează a fi respins.

Inculpata în motivarea apelului său a invocat existența unor împrejurări menite a atenua răspunderea penală, împrejurări ce ar avea menirea a conduce fie la stabilirea unei pedepse a cărei aplicare să fie amânată, fie la stabilirea unei pedepse într-un cuantum mult diminuat.

Încă de la începutul analizei noastre trebuie să facem două observații. Prima este una apreciativă la adresa primei instanțe care cu rigurozitate s-a aplecat asupra individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia prin expunerea, într-o amplă analiză, a argumentelor ce au determinat-o să stabilească cuantumul pedepsei și modalitatea de executare. Apreciem că rigoarea primei instanțe ne scutește de o analiză suplimentară.

A doua este legată de faptul că în prezenta cauză nu se poate da relevanță dispozițiilor referitoare la amânarea aplicării pedepsei de vreme ce persoana inculpatei(studii modeste, parțial sinceră, fără ocupație, fără venituri necesare traiului), conduita infracțională persistentă a acesteia și lipsa posibilităților de îndreptare(sugerată de desele sancționări ale inculpatei încă din vremea minorității) nu justifică o asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Mergând mai departe C. de A. A. I. apreciat, în propria sa analiză că pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 74 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la criteriile de individualizare expuse, la considerentele de mai sus dar și la cele pertinent reținute de prima instanță și la limitele de pedeapsă, C. de A. A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită(pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legiuitor), este temeinică și în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.

Prin urmare, instanța de apel, văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul exercitat de inculpată.

Reținând culpa procesuală exclusivă a inculpatei, generată de exercitarea unei căi de atac respinsă ca nefondată, instanța de apel o va obliga pe aceasta, în baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul exercitat de inculpata S. K. K. I. împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 21.11.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .

În baza art. 424 alin. 2 din Codul de procedură penală face aplicarea art. 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală și a art. 72 alin. 1 din Codul penal și scade din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada în care inculpata a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 06.09.2014 și până la zi, 14.01.2015.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.

Președinte Judecător

G. L. O. S. T.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored.G.L.O.

2ex/02.03.2015

J.F.L.E.O.

← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 628/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 967/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 688/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA