Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 862/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-11-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 862/2014
Ședința publică de la 10 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: A. D. B.
Judecător: A. P.
Grefier: T. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 152/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Se prezintă avocat B. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea inculpaților intimați C. A. și N. R. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului învederează că susține apelul astfel cum a fost formulat în scris și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei infracțiuni.
Avocat B. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați C. A. și N. R. A. solicită admiterea apelului parchetului doar în parte, respectiv:
- pentru inculpatul N. R. A. a se dispune măsura educativă a supravegherii pentru infracțiunea de furt calificat; precizează că pentru tentativa la infracțiunea de furt calificat parchetul nu a solicitat modificarea sancțiunii.
- pentru inculpatul C. A. a se stabili modul de calcul al amenzii.
Cu referire la inculpatul C. A. arată că acesta a mai fost cercetat pentru infracțiunea de furt calificat și nu i s-a aplicat o pedeapsă, astfel că apreciază că pedeapsa amenzii este suficientă, își atinge scopul și că inculpatul se poate reabilita.
Susține că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 152/19 mai 2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 396 alin. (2) C.p.pen. a fost condamnat inculpatul C. A. (CNP_), cetățean român, fiul lui G. și M., născut la data de 17.07.1992 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., .. 110, ., la pedeapsa de 700 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. cu aplicarea art. 4 și 5 C.pen. cu reținerea art. 77 lit. d) și art. 78 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
Admite cererea inculpatului N. R. A. de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În baza art. 120 C.pen. i s-a aplicat inculpatului N. R. A. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și O., născut la data de 22.04.1997 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., deținut în Penitenciarul Târgu M. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 399 alin. (3) lit. d) C.p.pen. a fost revocată arestarea preventivă luată față de inculpatul N. R. A. și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/2014, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a luat act de renunțarea la acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. I..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă T. M. G..
În baza art. 274 C.p.pen. inculpatul C. A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 250 lei și inculpatul N. R. A. la plata către stat a sumei de 375 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a acordat onorariul de 300 lei apărătorului din oficiu al inculpatului N. R. A. în faza de urmărire penală, av. B. L. A..
S-a acordat onorariul de 300 lei fiecăruia dintre apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. D. S. D. și av. S. A..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul dat în dosarul nr.209/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. A. I. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
- C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al 1, 209 al 1 lit. a,g,i C. penal cu aplicarea art. 75 lit. c C. penal
- N. R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. penal rap. la art. 208 al 1, 209 al 1 lit. i C. penal, art. 222 C. penal și a infracțiunii prev. de art. 208 al 1, 209 al 1 lit. a,g,i C. penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, totul cu aplicarea art. 99 și urm C. penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului C. A. că în data de 08.01.2014, după ora 18:00, împreună cu inculpatul minor N. R. A., a pătruns prin spargerea unui geam în imobilul situat în A. I., ., județ A., aparținând părții vătămate T. M. G., și a sustras țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.400 de lei iar în sarcina inculpatului N. R. A. că în data de 07.01.2014, a pătruns prin forțarea unei uși de termopan în imobilul situat în A. I., ., aparținând părții vătămate P. V. I., de unde a încercat să sustragă un cablu electric, două mașini de găurit și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 300 de lei, și care, în data de 08.01.2014, după ora 18:00, împreună cu învinuitul C. A., a pătruns prin spargerea unui geam în imobilul situat în A. I., ., județ A., aparținând părții vătămate T. M. G. și a sustras țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.400 de lei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. În data de 07.01.2014, în jurul orei 12:40, inculpatul N. R. A. a escaladat gardul de beton care împrejmuia imobilul în construcție situat pe . din A. I., zona Schit, aparținând părții vătămate P. V. I., și a pătruns în clădire prin forțarea unei uși de termopan, care reprezenta calea principală de acces în imobil.
În interiorul imobilului inculpatul N. R. A. a adunat într-o sacoșă un cablu electric, o baterie pentru chiuvetă și două mașini de găurit, cu intenția de a sustrage bunurile respective, însă sacoșa cu bunurile a abandonat-o la locul faptei întrucât la imobilul respectiv ajunsese proprietarul imobilului, partea vătămată P. V. I., moment în care inculpatul N. R. A. a părăsit imobilul prin locul prin care intrase în interior, fără a fi observat de proprietar și fără a sustrage bunurile adunate.
2. În data de 08.01.2014, în jurul orei 18:00, inculpatul C. A. și inculpatul N. R. A. au pătruns prin spargerea unui geam în imobilul situat în A. I., ., aparținând părții vătămate T. M. G., de unde cei doi au sustras mai multe bucăți de țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă.
Țeava din cupru a fost valorificată de inculpatul N. R. A. pentru suma de 22 de lei către martorul C. I., iar bateria de chiuvetă a rămas în păstrarea inculpatului C. A..
De la martorul C. I. a fost ridicată o parte din bucățile de țeavă de cupru sustrase de inculpatul N. R. A., iar de la inculpatul C. A. a fost ridicată bateria de chiuvetă, bunurile recuperate fiind predate părții vătămate T. M. G..
Referitor la încadrarea juridică s-a reținut că infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. din 1969 constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept dacă fapta este săvârșită într-un de două sau mai multe persoane împreună în timpul nopții și prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Având în vedere starea de fapt reținută coroborată cu temeiurile de drept incidente în cauză, referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța a aratat că, începând cu data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care a abrogat Codul penal din 1969. Prin urmare, în cauză nu se pune problema schimbării încadrării juridice, ci trebuie avute în vedere dispozițiile art. 3 – 5 C.pen. respectiv a se analiza dacă faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată mai sunt prevăzute de legea penală, iar în caz afirmativ, trebuie comparate normele de incriminare pentru a se face, dacă este cazul, aplicarea legii penale mai favorabile. În consecință, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
Referitor la inculpatul C. A. , instanța a constatat că fapta inculpatului din data de 08.01.2014 constând în aceea că, împreună cu inculpatul minor N. R. A., a pătruns prin efracție în imobilul aparținând persoanei vătămate T. M. G., de unde a sustras mai multe bucăți de țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă există, a fost săvârșită cu intenție directă și constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen. motiv pentru care îl va condamna la pedeapsa de 700 lei amendă.
Instanța a aratat că, în ceea ce privește încadrarea juridică, a reținut în sarcina inculpatului dispozițiile noului cod penal prin aplicarea prevederilor art. 4 și 5 C.pen. Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969 s-a constatat că aceasta a fost dezincriminată. Totodată, s-a reținut că legea nouă prevede o durată mai redusă a pedepsei închisorii și posibilitatea aplicării, alternativ, a amenzii penale.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. iar în ceea ce privește cuantumul amenzii, având în vedere art. 5 C.pan. s-a făcut aplicarea art. 63 alin. (3) C.pen. totodată, în sarcina inculpatului reținându-se și circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. d) coroborat cu art. 78 C.pen. tot ținându-se seama de art. 5 C.pen.
Referitor la inculpatul N. R. A., instanța a constatat că fapta inculpatului din data de 07.01.2014, constând în aceea că a pătruns prin escaladarea gardului în imobilul aparținând persoanei vătămate P. V. I. cu intenția de a sustrage bunuri, activitatea fiind întreruptă de sosirea persoanei vătămate există, a fost săvârșită cu intenție directă și constituie infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.
Instanța a constatat că fapta inculpatului din data de 08.01.2014 constând în aceea că, împreună cu inculpatul C. A., a pătruns prin efracție în imobilul aparținând persoanei vătămate T. M. G., de unde a sustras mai multe bucăți de țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă există, a fost săvârșită cu intenție directă și constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.pen.
În ceea ce privește reținerea dispozițiilor din legea nouă privind încadrarea juridică, instanța a făcut trimitere la motivele avute în vedere în cazul inculpatului C..
Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C.pen. din 1969.
Față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 5 C.pen. și ale art. 129 alin. (1) C.pen. instanța, în baza art. 120 C.pen. i-a aplicat inculpatului măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 3 luni.
Instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. În baza art. 399 alin. (3) lit. d) C.p.pen. instanța a revocat arestarea preventivă și a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/2014, dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța a constatat că persoana vătămată P. V. I. s-a constituit parte civilă în cauză, însă la termenul din 14.04.2014 a depus un înscris prin care arată că renunță la acțiunea formulată, aspect de care instanța a luat act.
Totodată, instanța a constatat că și persoana vătămată T. M. G. s-a constituit parte civilă în cauză. Din actele dosarului rezultă că părții civile i s-au sustras 5 m țeavă de cupru și o baterie de chiuvetă. Din aceste bunuri, s-a restituit părții civile bateria de chiuvetă precum și 1 m țeavă cupru. Prejudiciul produs a fost estimat la suma de 1.400 lei, iar în urma restituirii partea civilă a declarat că mai rămâne de recuperat suma de 1.000 lei. Instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada că cei 4 m țeavă de cupru pe care nu i-a mai recuperat valorează, într-adevăr, 1.000 lei, sumă apreciată ca disproporționată față de natura și cantitatea bunurilor sustrase, astfel că a fost respinsă acțiunea civilă.
În baza art. 274 C.p.pen. instanța l-a obligat pe inculpatul C. A. la plata către stat a sumei de 250 lei și pe inculpatul N. R. A. la plata către stat a sumei de 375 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă J. A. I., solicitând desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei în rejudecare. În susținerea acestei solicitări s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra uneia din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. R. A., măsura educativă a asistării zilnice, fiind aplicată doar pentru una dintre infracțiuni.
S-a invocat de asemenea că instanța a aplicat o pedeapsă netemeinică inculpatului C. A. și nu a indicat modul în care a stabilit cuantumul amenzii penale.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, C. de A. reține următoarele:
Inculpații C. A. și N. R. A. au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă J. A. I., astfel: inculpatul major C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al 1, 209 al 1 lit. a,g,i C. penal cu aplicarea art. 75 lit. c C. Penal; inculpatul minor N. R. A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. penal rap. la art. 208 al 1, 209 al 1 lit. i C. penal, art. 222 C. penal și a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al 1, 209 al 1 lit. a,g,i C. penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, totul cu aplicarea art. 99 și urm C. penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului C. A. că, în data de 08.01.2014, după ora 18:00, împreună cu inculpatul minor N. R. A., a pătruns prin spargerea unui geam în imobilul situat în A. I., ., județ A., aparținând părții vătămate T. M. G. și a sustras țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.400 de lei.
În sarcina inculpatului N. R. A. că în data de 07.01.2014, a pătruns prin forțarea unei uși de termopan în imobilul situat în A. I., ., aparținând părții vătămate P. V. I., de unde a încercat să sustragă un cablu electric, două mașini de găurit și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 300 de lei. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în data de 08.01.2014, după ora 18:00, împreună cu învinuitul C. A., a pătruns prin spargerea unui geam în imobilul situat în A. I., ., județ A., aparținând părții vătămate T. M. G. și a sustras țeavă din cupru și o baterie de chiuvetă, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.400 de lei.
Referitor la procedura de judecată aplicată de instanța de fond, C. de apel constată că la termenul de judecată din data de 19 mai 2014, când procedura era legal îndeplinită și cauza era în stare de judecată, s-a dispus citirea actului de sesizare, după care președintele completului i-a explicat inculpatului N. R. A. învinuirea și i-a adus la cunoștință drepturile procesuale, inclusiv posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpatul minor N. R. A. a declarat în fața instanței că recunoaște faptele și că solicită aplicarea procedurii de judecată simplificată, cerere care în urma ascultării inculpatului și a dezbaterii contradictorii, a fost admisă de instanță.
În privința inculpatului C. A., care nu a fost prezent la termenul de judecată, fiind asistat de apărător desemnat din oficiu, în partea introductivă a hotărârii s-au consemnat următoarele:
„Instanța întreabă apărătorii inculpaților dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.
Apărătorii din oficiu ai inculpaților arată că nu doresc administrarea probei cu înscrisuri în cauză.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. A., în baza art. 374 al. 7 Cpp instanța consideră că nu se mai impune administrarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, urmând a se ține cont de acestea la deliberare și acordă cuvântul pe fond.”
C. constată că referitor la inculpatul C. A., instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 374 alin. 7 Cod procedură penală, care prevăd următoarele: „Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare.”
Consemnările din cuprinsul încheierii de ședință nu relevă că instanța de fond a făcut efectiv aplicarea acestui articol. Apărătorul inculpatului a fost întrebat exclusiv dacă solicită administrarea probei cu înscrisuri, or dispozițiile art. 374 alin. 7 Cod procedură penală se referă la probele administrate în faza de urmărire penală. Necesitatea readministrării probelor nu a fost pusă în discuția procurorului și a apărătorului inculpatului C. A.. Apărătorul inculpatului nu și-a expus punctul de vedere cu privire la acestea și nu a arătat în mod expres că nu le contestă (cu mențiunea că putea exprima o astfel de poziție doar dacă era mandatat expres de inculpat în acest sens), pentru ca ulterior instanța să le pună în dezbaterea contradictorie a părților.
Cu privire la aplicarea acestui articol se impun a fi făcute unele precizări. Din conținutul textului legal rezultă în mod cert că instanța poate avea în vedere aceste probe fără a le readministra, în condițiile în care partea căreia îi sunt defavorabile, în speță inculpatul C. A., declară explicit că nu le contestă. Or, inculpatul nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 19 mai 2014 pentru a exprima o astfel de poziție.
În aceste condiții este criticabilă maniera în care a procedat instanța de fond, care a considerat că nu se mai impune administrarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, urmând a se ține cont de acestea la deliberare. Consecința în plan procedural a fost că instanța, nu a efectuat cercetarea judecătorească în privința inculpatului C. A., ci a pronunțat și în privința acestuia o hotărâre de condamnare exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2 Cod procedură penală, coroborat cu art.374 alin. 4 Cod procedură penală.
Altfel spus, instanța nu a procedat la judecarea cauzei, nu a efectuat niciun act de cercetare judecătorească în privința inculpatului major C. A., nefiind respectate exigențele unui proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În procesul penal, în cursul judecății, probele trebuie administrate nemijlocit, în condiții de contradictorialitate, excepțiile de la această regulă fiind strict reglementate. Codul de procedură penală actual permite pronunțarea hotărârii exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul recunoaște învinuirea și solicită aplicarea procedurii de judecată simplificată, ceea ce nu este cazul inculpatului C. A.. De asemenea este permisă readministrarea parțială a probelor, respectiv doar a celor contestate, atunci când inculpatul arată expres că nu contestă anumite probe, renunțând astfel la dreptul prevăzut de art. 6 parag. 1 lit.d CEDO. Absența inculpatului la termenul de judecată din data de 19 mai 2014 nu echivalează cu lipsa contestării probelor, ci renunțarea trebuie să fie neechivocă, adică acesta să arate în mod expres că renunță la dreptul de readministrare a probelor.
Concluzionând, C. de A. constatând că în privința inculpatului C. A. instanța de fond nu a procedat la judecata cauzei, apreciază că se impune trimiterea cauzei în rejudecare Judecătoriei Hațeg, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care instituie dreptul la un proces echitabil, precum și în baza art. 2 Protocolul 7 al Convenției Europene, care garantează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.
Trimiterea cauzei în rejudecare se impune și pentru motivul invocat de P. de pe lângă J. A. I., care vizează modul de soluționare a cauzei în privința inculpatului N. R. A., rezultând din dispozitivul sentinței penale apelate că instanța nu a pronunțat o soluție în ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii de furt calificat, în formă consumată. Din conținutul dispozitivului, rezultă că măsura educativă a asistării zilnice a fost aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. (1) C.pen. coroborat cu art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., în condițiile art. 33 lit. a) C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. de A. va admite apelul declarat P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 152/19 mai 2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._, pe care o va desființa integral și va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
C. de A. menționează că prin soluția de trimitere a cauzei în rejudecare, nu este afectată poziția exprimată de inculpatul N. R. A. la termenul de judecată din data de 19 mai 2014, referitoare la recunoașterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și la solicitarea de aplicare a procedurii de judecată simplificate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Se vor acorda onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică acordată inculpaților N. R. A. și C. A., care se vor suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 152/19 mai 2014 pronunțată de J. A. I., în dosar nr._, pe care o desființează integral și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică acordată inculpaților N. R. A. și C. A., care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. D. B. A. P.
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/18 noiembrie 2014
J.F. T. O.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 68/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 802/2014. Curtea de... → |
|---|
