Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1145/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1145/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-11-2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1145/2013
Sedința publică din 18 noiembrie 2013
Președinte: S. I. M. -judecător
A. B. -judecător
A. P. - judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 92/25.09.2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat D. I., asistat de avocat T. I., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate . SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de partea vătămată intimată . SRL.
Inculpatul intimat D. I. întrebat fiind de către instanță arată că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarație în cauză precizând că își menține declarațiile date anterior.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se proceda la o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D. I., în raport de dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală.
În susținerea recursului relevă că pedeapsa 2 ani închisoare este cea care se situează la limita minimă prevăzută de lege.
Avocat T. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat D. I., solicită respingerea recursului parchetului. Susține că instanța de fond a apreciat în mod corect asupra cuantumului pedepsie aplicate acestui inculpat, urmare aplicării dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, învederează instanței că dorește să rămână la cuantumul pedepsei stabilit de instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 92/25.09.2013, pronunțată de J. Săliște în dosar nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i CP cu aplicarea art. 41 al.2, 42 CP și art. 3201 CPP a fost condamnat inculpatul DAVIDAS I. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 71 CP, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 81 C.P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 CP
În baza art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a arătat că se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 258 rap. la art. 249 al.1 CP cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 CP și art. 3201 CPP a fost condamnat inculpatul F. C. M. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de neglijență în serviciu în formă continuată.
În baza art. 71 CP, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 81 C.P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 CP
În baza art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a arătat că se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 14, 346 CPP au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă . SRL a echivalentului în lei la data executării al sumei de 2708,41 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
În baza art. 191 C.P.P., au fost obligați inculpații la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare, după cum urmează: inculpatul DAVIDAS I., suma de 340 lei, din care 30 lei reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală, 10 lei reprezintă cheltuieli în faza de judecată, iar 300 de lei reprezintă onorariu avocat din oficiu; inculpatul F. C. M. suma de 40 lei, din care 30 lei reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală, 10 lei reprezintă cheltuieli în faza de judecată.
În baza art. 193 CPP, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă . SRL în sumă de către 737,5 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Săliște din data de 09.08.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DAVIDAS I. fiul lui I. și C., n. la data de 11.10.1990 în Câmpeni, jud. A., dom. în Miercurea Sibiului, ., jud. Sibiu, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, necăsătorit, muncitor necalificat, posesor CI . nr._ elib. de SCLEP Miercurea Sibiului, CNP_, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prev. de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i CP și a inculpatului F. C. M. fiul lui M. și E., n. la data de 19.10.1962 în S., jud. A., dom. în Apoldu de Jos, nr. 342, jud. Sibiu, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, căsătorit, muncitor necalificat, posesor CI . nr._ elib. de SCLEP Miercurea Sibiului, CNP_, pentru săvârșirea unei infracțiuni de neglijență în serviciu în formă continuată, faptă prev. de art. 258 rap. la art. 249 al.1 CP.
În fapt s-a reținut că la începutul lunii martie 2012, in jurul orei 23,00, inculpatul Davidas I. l-a contactat telefonic pe învinuitul P. N. C., solicitându-l sa-l ajute sa facă rost de o mașina si spunându-i ca are de ridicat fier vechi ce l-a primit de la societatea unde lucrează, respectiv . SRL. La rândul sau acesta a luat legătura cu învinuitul S. I. si cu autoutilitara acestuia din urma cu nr. de înmatriculare_ s-au deplasat la firma menționata. Au intrat in incinta societății fără opoziție din partea inculpatul F. C-tin M. ce-si desfășura atribuțiile de paza, fără ca acesta sa-i controleze pe ei, autovehiculul, sau sa solicite documente legale pentru marfă. In acest fel s-au deplasat in spatele curții unde au încărcat in autoutilitara 2 tamburi metalici fără material de pe o rampa, fiind ajutați de învinuiții P. M. si S. I. (stivuitoristul). Au ieșit pe poarta in același mod, fără a fi controlați de către inculpatul F. C. M.. In aceeași seara s-au deplasat pana in parcarea Restaurantului „Restpold” unde i-au valorificat unei persoane necunoscute. Din suma astfel obținută in cuantum de 1400 lei, inculpatul Davidas I. si-a reținut 730 lei, iar învinuiții P. N. C. si S. I. cate 330 lei.
In data de 24.03.2013, in jurul orei 16,00, in timp ce inculpatul Davidas I. se afla la serviciu, la solicitarea acestuia si in același scop, învinuiții P. N. C. si S. I. s-au deplasat cu autoutilitara menționata la . SRL. Au intrat pe poarta in același mod, fără ca inculpatul F. C-tin M. ce se afla si el in timpul serviciului de paza sa-i controleze sau sa le solicite documentele legale. Acesta însă a trecut in „Registrul de evidenta al accesului autovehiculelor la obiectivul CDI Compani SRL, un alt autovehicul cu nr._ . Din spatele curții aceștia au încărcat de pe o rampa 2 tamburi metalici fără material, fiind ajutați de P. M. si C. I. (stivuitorist). Au iest pe poarta fără vreo opoziție sau control din partea inculpatului F. C. M. si s-au deplasat in localitatea S. unde au depozitat tamburii la o cunoștință, urmând sa-i vândă ulterior. In data de 26.03.2013, descoperindu-se furtul, cei trei învinuiți au recuperat cei 2 tamburi din loc. S. si i-au predat societății păgubite. Pe parcursul urmăririi penale învinuiții au avut declarații contradictorii. Inculpatul Davidas I. a recunoscut faptele comise.
Învinuiții P. N. C. si S. I. au recunoscut comiterea faptelor, menționând ca nu știau ca bunurile sunt sustrase, aspect confirmat si de inculpatul Davidas I..
Învinuitul P. M. a negat implicarea sa in comiterea faptelor, iar învinuiții S. I. si C. I. au recunoscut doar parțial învinuirea.
Având in vedere contradicțiile existente privind aspecte esențiale cauzei, atât in declarațiile fiecărui învinuit cat si in urma coroborării tuturor acestor declarații, in raport cu ansamblul probator al cauzei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuiților P. N. C., S. I., P. M., S. I. si C. I..
Având in vedere ca in baza raporturilor de serviciu, inculpatul DAVIDAS I. avea posibilitatea de a da dispoziții celor 2 învinuiți S. I. si C. I. ca, in calitate de stivuitoriști, sa transporte si sa mute materia prima in cadrul firmei, din probatoriul cauzei nu rezulta probe certe care sa ateste ca aceștia cunoșteau ca inculpatul DAVIDAS I. a acționat in interes personal, neavând acceptul societății pentru a scoate bunuri din firma.
Rechizitoriul este susținut de următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului, planșe fotografice (f.10-18), constituirea de parte civila a . SRL, dovezi privind ridicarea a 2 suluri de urzeala metalice de la inculpatul DAVIDAS I. si către partea vătămata ( f.19,20-21), contractele de munca ale învinuiților si copia planificărilor cu turele de serviciu ale lui DAVIDAS I., F. C., P., C., S. in cursul lunii martie 2012; fisa postului inculpatului F. si copie deciziei de desfacere a contractului sau de munca, (f.22-52), proces verbal întocmit de lucrătorului de politie ce atesta ca in urma verificării „Registrului de evidenta a accesului autovehiculelor la obiectivul CDI Company SRL” ,aflat la sediul ., inculpatul F. Ghe. nu a înregistrat in cursul lunii martie 2012 autovehiculul marca F. Iveco cu nr. de înmatriculare_ ce a intrat in incinta societății;in 24.03.2012 figurează un alt autovehicul al cărui nr. de înmatriculare este diferit de cel menționat, respectiv_ (f.53), copia certificatului de înmatriculare a autovehiculului numitului S. I., dovada proprietății acestuia, copia poliței de asigurare (f.54-56), declarația martorului G. O. I. ce deținea funcția de responsabil depozit in cadrul firmei (f.57-58), declarațiile învinuiților si inculpaților și cazierele judiciare ale acestora (f.59-63, 64-70, 71-75, 76-81, 82-85, 88-90,91-96), prezentarea materialului de urmărire penala (f.108-114).
Poziția inculpatului față de învinuire – pe parcursul urmăririi penale inculpatul DAVIDAS I. a recunoscut săvârșirea faptei, poziție menținută și în fața instanței unde inculpatul a solicitat a se face aplicarea art. 3201 CPP. Inculpatul F. C-T. M. a negat comiterea faptelor, în fața organelor de urmărire penală. În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ambii inculpați au fost de acord să despăgubească partea civilă, corespunzător gradului lor de culpă.
Partea vătămată, . SRL, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de lei 2708,41 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate. La termenul din data de 25.09.2013 partea civilă a precizat cuantumul pretențiilor sale la suma de 2708,41 euro.
Analizând probele administrate în cauză, prima instanță reține următoarea stare de fapt:
La începutul lunii martie 2012, in jurul orei 23,00, inculpatul DAVIDAS I. l-a contactat telefonic pe învinuitul P. N. C., solicitându-l sa-l ajute sa facă rost de o mașina de care are nevoie pentru că are de ridicat o anumită cantitate de fier vechi pe care l-a primit de la societatea unde lucrează, respectiv . SRL.
P. N. C. a luat legătura cu învinuitul S. I. si cu autoutilitara acestuia din urma cu nr. de înmatriculare_ s-au deplasat la firma menționată, au intrat in incinta societății, fără opoziție din partea inculpatul F. C-tin M., ce-si desfășura atribuțiile de paza, fără ca acesta să-i controleze pe ei, autovehiculul, sau să solicite documente legale pentru marfă și s-au deplasat in spatele curții. Aici au încărcat in autoutilitară 2 tamburi metalici fără material de pe o rampa, fiind ajutați de învinuiții P. M. si S. I. (stivuitoristul). Au ieșit pe poarta in același mod în care au intrat, fără a fi controlați de către inculpatul F. C. M..
In aceeași seara s-au deplasat până in parcarea Restaurantului „Restpold” unde au valorificat cei doi tamburi metalici prin vânzare unei persoane necunoscute. Din suma astfel obținută in cuantum de 1400 lei, inculpatul DAVIDAS I. si-a reținut 730 lei, iar învinuiții P. N. C. si S. I. cate 330 lei.
In data de 24.03.2013, in jurul orei 16,00, in timp ce inculpatul DAVIDAS I. se afla la serviciu, la solicitarea acestuia si in același scop, învinuiții P. N. C. si S. I. s-au deplasat cu autoutilitara menționata la . SRL, au intrat pe poarta in același mod, fără ca inculpatul F. C-T. M. ce se afla si el in timpul serviciului de paza sa-i controleze sau sa le solicite documentele legale. Acesta însă a trecut in „Registrul de evidenta al accesului autovehiculelor la obiectivul CDI Compani SRL”, numărul de înmatriculare_ . Din spatele curții aceștia au încărcat de pe o rampa 2 tamburi metalici fără material, fiind ajutați de P. M. si C. I. (stivuitorist). Au ieșit pe poarta fără vreo opoziție sau control din partea inculpatului F. C. M. si s-au deplasat in localitatea S. unde au depozitat tamburii la o cunoștință, urmând sa-i vândă ulterior.
In data de 26.03.2013, descoperindu-se furtul, cei trei învinuiți au recuperat cei 2 tamburi din loc. S. si i-au predat societății păgubite.
Inițial inculpatul D. a susținut că inculpatul F. este cel care i-a sugerat că ar „face bani” dacă ar valorifica tamburii de la firmă, pentru că el poate face așa încât D. să îi scoată din firmă, omițând să controleze mașina(f. 60,61). Acest fapt nu este recunoscut de inculpatul F., care în cursul urmăririi penale a negat săvârșirea faptei, pentru ca apoi, în fața instanței să o recunoască.
În ce privește participarea celorlalți învinuiți la săvârșirea faptelor, inculpatul D. a declarat că aceștia au aflat că bunurile erau furate numai după ce faptele au fost descoperite, împrejurare confirmată și de ceilalți participanți (f.62,68,74).
Inculpatul F. afirmă că nu este adevărat ceea ce susține inculpatul D., el nu cunoaște nimic legat de primul furt, iar la al doua faptă recunoaște că nu a verificat mașina, i-a permis accesul și ieșirea din firmă pe baza simplei declarații a șoferului care a afirmat că merge la D. pentru încărcare. A reținut doar numărul de înmatriculare în registrul de la poartă – dar ulterior s-a stabilit că și acesta era greșit reținut (f.79).
Și depozițiile celorlalți învinuiți au fost avute în vedere, potrivit art.69 CPP. Numitul S. I. afirmă „am plecat împreună cu P. C. iar când am ajuns la poartă portarul a deschis bariera fără să ne oprească” (f.65)… „am intrat pe poartă unde se afla la poartă F. C. neam dus în spatele firmei iar de pe o rampă am încărcat cei doi tamburi metalici toți trei, împreună cu un băiat pe care nu îl cunosc (este vorba despre S. I. - stivuitoristul) după care am ieșit pe poartă fără să fim controlați ”(f.65).
Numitul P. N. C. arată că „… iar la poartă portarul nea deschis poarta fără să ne întrebe ce facem înăuntru” (…) „am încărcat două tuburi metalice după care am plecat pe unde am venit iar paznicul pe care am aflat că se numește F. C. ne-a deschis poarta fără să ne controleze”(f.72).
Numitul P. M. arată „acesta (inculpatul D.) mi-a propus când băgăm un sul în hală eu fiind împreună cu Tocău I. să luăm două suluri de urzeală metalice eu nu am fost de acord” (…) în data de 24.03.2012 în timp ce mă aflam la serviciu colegul mei D. I. mi-a propus să furăm două tamburi de urzeală spunând că a aranjat cu portarul și nu o să se întâmple nimic. Eu l-am refuzat….”(f.83).
Numitul S. I. este singurul care arată că „acesta (P. M.) mia spus să duc două suluri metalice pentru a le folosi în departamentul unde lucra. Mam dus la rama 3 pentru a deschide ușa dar aceasta era defectă fapt pentru care acesta a spus să le bag la rampa 2, iar de acolo le duce el cu căruciorul” (…) „am văzut pe cineva încărcând sulurile metalice în microbuz de culoare albă iar lângă el lam recunoscut pe P. M. care era cu alte două persoane pe care nu le cunoșteam” (f.87).
Dimpotrivă, numitul P. N. C. arată că era împreună cu S. I. și D. I. atunci când au luat la data de 24.03.2012 doi tamburi, ajutați fiind de o persoană pe nume C. I., în timp ce prima dată, înainte cu cca. 3 săptămâni a luat alți doi tamburi, fiind însoțit tot de S. I. și D. I., ajutați fiind, de această dată de S. I. (74). Aceeași stare de fapt este descrisă și de numitul S. I. (67-68).
Martorul G. O. I. care deținea funcția de responsabil depozit in cadrul firmei a declarat că numitul P. M. lucra pe mașina de urzeală care folosea acei tamburi, iar D. lucra ca tehnician pe o mașină din secție. În cazul în care tamburii depozitați în curtea firmei au fost puși în secție prin rampa 3, există posibilitatea ca P. M. să vadă acest lucru, dacă era la mașină” (…) „acesta poate lăsa mașina să funcționeze singură” (dacă are treabă în altă parte), „în cazul în care tamburii au fost încărcați de pe rampa 2 P. M. nu putea să vadă acest lucru chiar dacă lucra la mașină” (f.58).
Prin urmare, reținându-se lipsa intenției cerute de lege pentru reținerea în sarcina numiților S. I. și P. N. C. a săvârșirii infracțiunii de furt calificat, reținându-se și caracterul contradictoriu al declarațiilor referitoare la participarea numitului P. la săvârșirea infracțiunilor și în aplicarea principiului „in dubio pro reo”, organele de urmărire au dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților S. I., P. N. C., S. I., P. M., reținând ca fiind dovedită dincolo de orice dubiu săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților D. I. și F. C..
În fața instanței ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute prin rechizitoriu și au solicitat să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea art. 3201 CPP. Nu au propus probe.
Potrivit art. 3201 al. 2 CPP, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra.
În același timp judecata poate avea loc în baza art. 320 ind. 1 CPP și numai dacă instanța de judecată constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Existența faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați este dovedită de următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului și planșe fotografice (f.10-18), dovezi privind ridicarea a 2 suluri de urzeala metalice de la inculpatul DAVIDAS I., contractele de munca ale inculpaților, copia planificărilor cu turele de serviciu ale lui DAVIDAS I., F. C., P., C., S. in cursul lunii martie 2012; fisa postului inculpatului F. proces verbal întocmit de lucrătorului de politie ce atesta ca in urma verificării „Registrului de evidenta a accesului autovehiculelor la obiectivul CDI Company SRL”, aflat la sediul ., inculpatul F. Ghe. nu a înregistrat in cursul lunii martie 2012 autovehiculul marca F. Iveco cu nr. de înmatriculare_ ce a intrat in incinta societății; in 24.03.2012 figurează un alt autovehicul al cărui nr. de înmatriculare este diferit de cel menționat, respectiv_, copia certificatului de înmatriculare a autovehiculului numitului S. I., dovada proprietății acestuia, copia poliței de asigurare (f.54-56), declarația martorului G. O. I. ce deținea funcția de responsabil depozit in cadrul firmei (f.57-58), declarațiile învinuiților si inculpaților (f.59-62, 64-68, 71-74, 76-80, 82-84, 88-89,91-94).
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului DAVIDAS de a lua anumite bunuri mobile (4 tamburi metalici) din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-i însuși pe nedrept, pe timp de noapte, împreună cu alte 3 persoane și prin efracție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i CP. Împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta prin 2 acte materiale, ce prezintă fiecare în parte conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, același mod de operare și sunt inițiate în realizarea aceleiași decizii infracționale, dar la un anumit interval de timp unul de celălalt, atrage și aplicarea art. 41 al.2, 42 CP la încadrarea juridică a faptei sale. Ca urmare, în baza art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i CP cu aplicarea art. 41 al.2, 42 CP și art. 3201 CPP instanța va aplica inculpatului DAVIDAS I. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată.
Fapta inculpatului F. C. M. de a încălca din culpă îndatoririle de serviciu care îi reveneau în calitate de paznic, prin neîndeplinirea obligației sale de a controla persoanele și mașinile care intră și ies din incita societății, astfel dând celorlalți inculpați posibilitatea de a sustrage bunuri și cauzând în acest mod o pagubă patrimoniului societății parte vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 258 rap. la art. 249 al.1 CP, a reținut prima instanță. Și în cazul inculpatului F. C. M. se reține săvârșirea faptei prin 2 acte materiale la un anumit interval de timp unul de celălalt, fapte ce prezintă fiecare în parte conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, același mod de operare și care îmbracă aceeași formă de vinovăție, împrejurare care atrage și aplicarea art. 41 al.2, 42 CP la încadrarea juridică a faptei sale. Ca urmare, în baza art. 258 rap. la art. 249 al.1 CP cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 CP și art. 3201 CPP instanța va aplica inculpatului F. C. M. o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de neglijență în serviciu în formă continuată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului DAVIDAS I. prima instanță a arătat că a avut în vedere, în primul rând criteriile generale de individualizare a pedepselor: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului și eventualele împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmărindu-se aplicarea unei pedepse care să constituie, în același timp, măsură de constrângere, un mijloc de reeducare a inculpatului, dar și o modalitate de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Analiza gradului de pericol social concret al faptei săvârșite s-a realizat prin raportarea fiecăreia dintre cele două fapte deduse judecății, săvârșite în starea de agravare a formei continuate a infracțiunii (prin câte două acte materiale săvârșite la un anumit interval de timp unul de celălalt, fiecare prezentând în parte conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, același mod de operare și îmbrăcând aceeași formă de vinovăție), la sistemul general de valori, acceptat de societate si reflectat în jurisprudență; a fost avut în vedere conținutul concret al faptei - acțiunea concretă și intenționată a inculpatului DAVIDAS, modul și mijloacele de săvârșire a faptei (pe timp de zi, cu participarea improprie a celorlalți învinuiți care nu cunoșteau faptul că inculpatul DAVIDAS nu avea dreptul de a ridica tamburii din incinta societății prejudiciate), de scopul special urmărit (însușirea pe nedrept a unor bunuri care aparțineau altuia), de împrejurările în care fapta a fost comisă (profitând de faptul că în calitate de angajat al societății parte civilă cunoștea activitatea din firmă și era cunoscut de ceilalți angajați, fapt care i-a înlesnit săvârșirea faptei), de urmarea produsă (prejudiciul creat societății . SRL), precum și de persoana și conduita făptuitorului (inculpatul DAVIDAS nu este cunoscut ca având antecedente penale, a mai fost condamnat pentru o faptă de același gen dar sentința nu este încă definitivă, a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța, a recuperat în parte prejudiciul creat, predând părții vătămate doi tamburi, iar pentru diferența de prejudiciu rămasă nerecuperată este de acord să o achite în echivalent pecuniar).
Și la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F. C. M. prima instanță a arătat că a avut în vedere, în primul rând aceleași criterii generale de individualizare a pedepselor: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului și eventualele împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmărindu-se aplicarea unei pedepse care să constituie, în același timp, măsură de constrângere, un mijloc de reeducare a inculpatului, dar și o modalitate de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Analiza gradului de pericol social concret al faptei săvârșite s-a realizat prin raportarea fiecăreia dintre cele două fapte deduse judecății, săvârșite în starea de agravare a formei continuate a infracțiunii (prin câte două acte materiale săvârșite la un anumit interval de timp unul de celălalt, fiecare prezentând în parte conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, același mod de operare și îmbrăcând aceeași formă de vinovăție), la sistemul general de valori, acceptat de societate si reflectat în jurisprudență; a fost avut în vedere conținutul concret al faptei - neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, respectiv îndeplinirea lor defectuoasă, în calitate de paznic al firmei, ce avea obligația de a permite accesul în incinta societății numai persoanelor autorizate și numai în momentele în care acestea trebuiau să fie prezente în firmă, având totodată obligația de a ține evidența tuturor vehiculelor care intrau și ieșeau din firmă, concomitent cu obligația controlării acestora în scopul evitării sustragerilor, modul și mijloacele de săvârșire a faptei (prin acțiuni comisive și omisive ce încălcau îndatoririle de serviciu ce îi reveneau în virtutea fișei postului și a contractului de muncă), de forma vinovăției – neglijența, de urmarea produsă (prejudiciul creat societății . SRL), precum și de persoana și conduita făptuitorului (inculpatul F. nu este cunoscut ca având antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei în cele din urmă, chiar dacă inițial nu a fost sincer, a colaborat cu instanța, este de acord să contribuie la recuperarea prejudiciului rămas, prin echivalent pecuniar).
Pentru individualizarea judiciară a modului de executare al pedepsei prima instanță a arătat că a avut în vedere natura și cuantumul pedepsei aplicate infracțiunilor săvârșite în formă continuată, lipsa antecedentelor penale pentru ambii inculpați și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei, și a considerat că ambii inculpați denotă totuși o periculozitate socială scăzută si există posibilitatea reeducării lor chiar si fără privarea de libertate. În acest sens simpla aplicare a unei pedepse a fost avută în vedere ca reprezentând un avertisment extrem de serios, de natură a sta la baza schimbării mentalității eronate a inculpaților, astfel încât s-a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al.3 C.P., prima instanță a interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a - teza a doua și lit. b C.P. iar în baza art.71 alin. 5 C.P., prima instanță a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii pentru fiecare inculpat.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că la termenul din data de 25.09.2013 partea civilă a precizat cuantumul prejudiciului la suma de 2708,41 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate, sumă cu care a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Inculpații au fost de acord cu achitarea prin echivalent bănesc a prejudiciului suferit de partea civilă. Aceasta a depus la dosar în susținerea pretențiilor formulate înscrisuri din care rezultă temeinicia pretențiilor formulate (f.28 și urm.). Prin urmare este dovedită săvârșirea unei fapte penale care a produs un prejudiciu părții vătămate iar cei vinovați de săvârșirea respectivei fapte sunt de acord să achite prin echivalent bănesc prejudiciul creat, nemaifiind posibilă restituirea în natură a bunurilor sustrase, deoarece au fost înstrăinate unor persoane necunoscute, a mai reținut prima instanță.
Ca urmare, în baza art. 14, 346 CPP corob. cu art. 1349 c.civ. ( Legea nr. 287/2009) prima instanță a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă . SRL echivalentului în lei la data executării al sumei de 2708,41 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Prima instanță a făcut, apoi, aplicarea art. 191 și art. 193 C.P.P., cum mai sus s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs P. de pe lângă J. Săliște, solicitând casarea ei și, în rejudecare, a se majora pedeapsa aplicată inculpatului D. astfel încât aceasta să se încadreze în limitele legale, cu consecința majorării corespunzătoarea și a termenului de încercare.
Inculpatul D. I. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii recursului.
Analizând recursul în limitele învestirii și pe baza motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt în ceea ce-l privește pe inculpatul intimat D. I., ce rezultă din probele dosarului și din recunoașterea inculpatului, care a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală.
Prima instanță a realizat, de asemenea, o corectă încadrare în drept a faptei în infracțiunea furt calificat în formă continuată prev. de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În cadrul procesului de individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, prima instanță nu a ținut cont de unul dintre criteriile prev. de art. 72 din Codul penal, anume de limitele de pedeapsă prev. în partea specială a codului penal, ceea ce reprezintă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală.
Limita minimă a pedepsei pe care prima instanță o putea aplica pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, după reducerea prev. de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, era de 2 ani, o pedeapsă sub această limită neputând fi aplicată în lipsa antecedentelor penale care, în mod corect, nu au fost reținute în cauză.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, curtea va admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 92/25.09.2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._, pe care o va casa în parte, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului D. I. și, rejudecând în aceste limite:
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, 42 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, minimul special fiind suficient, date fiind, mai ales, aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatului (lipsă antecedente, a recuperat o parte din prejudiciu și s-a arătat dispus să acopere și cealaltă parte), pentru a asigura scopurile prev. de art. 52 din Codul penal.
Va menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei și va majora termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.
Va menine în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Curtea va acorda onorariul în sumă de 200 lei apărătorului desemnat din oficiu, stabilit cf. art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, sumă care se va avansa, potrivit art. 189 din Codul de procedură penală, din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 92/25.09.2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului D. I. și, rejudecând în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208, 209 al.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, 42 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei și majorează termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 4 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul în sumă de 200 lei apărătorului desemnat din oficiu, sumă care se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.11.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
S. I. M. A. B. A. P.
GREFIER
T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
2 ex., 06.12.2013
J.F. A. D.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 198/2013. Curtea... → |
|---|
