Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 309/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 309/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de
Procuror - A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul M. NELUȚU împotriva deciziei penale nr. 251/C/08 aprilie 214 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul M. Neluțu aflat în stare de deținere și asistat de avocat oficiu B. A..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata desemnată din oficiu pentru condamnatul M. Neluțu, a susținut contestația declarată în cauză și a solicitat admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal a se admite cererea de liberare condiționată având în vedere conduita condamnatului din ultima perioadă, acesta participând la o . activități.
În subsidiar a solicitat reducerea termenului de amânare dispus de Comisie.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a formulat concluzii de respingere a contestației ca fiind inadmisibilă întrucât împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță condamnatul a formulat contestație care a fost soluționată de Tribunalul Hunedoara cu titlu definitiv, astfel că prezenta cerere este inadmisibilă.
Condamnatul M. Neluțu având ultimul cuvânt a solicitat admiterea cererii de liberare condiționată precizând că a muncit și a terminat școala în penitenciar. A mai precizat că a decedat atât mama cât și bunica și dorește să fie liberat condiționat.
C. DE A.
Asupra contestației de față;
Prin decizia penală nr.251/C/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_ s-a dispus, în baza art. 425/1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnatul M. Neluțu împotriva sentinței penale nr. 570/2014 a Judecătoriei D., județul Hunedoara.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.570/24.02.2014, Judecătoria D. cu aplicarea dispozițiilor art.5 alin. 1 din Noul Cod Penal, art.587 din Noul Cod de Procedură Penală și art.6 alin. 1 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, în baza art. 59 din Codul penal din 1969 a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. Neluțu (fiul lui V. și L., născ. la 02.07.2984, CNP-_, deținut în P. B. - M. în temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.217/2010 emis de Judecătoria Sibiu).
Potrivit art.587 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală a menținut termenul fixat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului B. M., la data de 10.12.2014.
În baza art.275 alin. 2 Cod de Procedură Penală a obligat petentul condamnat la 100 lei cheltuieli judiciare către Stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.02.2014 condamnatul M. Neluțu a contestat procesul – verbal nr.6/11.02.2014 încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului B. - M. prin care s-a hotărât că nu poate fi liberat condiționat, fiind amânat timp de 10 luni, respectiv până la data de 10.12.2014.
În vederea soluționării cererii instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei copia procesului – verbal nr.6/11.02.2014 încheiat de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului B. - M. respectiv o caracterizare a condamnatului (filele nr.4, 5).
În prealabil examinării propunerii formulate, instanța a reținut că, instituția liberării condiționate este mai favorabilă condamnatului în reglementarea din legea veche, adică în reglementarea Codului penal din 1969, astfel că, în temeiul disp. art.5 din Noul Cod Penal, a aplicat în cauza penală de față dispozițiile art.59 din Codul penal din 1969. Pentru a aplica această dispoziție legală, instanța a avut în vedere împrejurarea că, dacă fracțiile din pedeapsă care trebuie executate de condamnat pentru a putea fi liberat au rămas neschimbate prin . Noului Cod Penal, dispozițiile art.59 din Codul penal din 1969 sunt evident mai favorabile condamnatului în condițiile în care art.110 Noul Cod Penal stabilesc o . condiții suplimentare, neprevăzute de art.59 din Codul penal din 1969, și anume: condamnatul trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim deschis sau semideschis respectiv trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite în hotărârea de condamnare. De asemenea, art.101 din Noul Cod Penal instituie măsuri de supraveghere obligatorii respectiv posibilitatea stabilirii unor obligații pentru condamnat, după liberarea sa condiționată, în timp ce reglementarea anterioară (art.59 din Codul penal din 1959) nu conține asemenea dispoziții.
În consecință, constatând aplicabile disp. art.59 din Codul penal din 1959 în cauza penală de față, instanța a analizat propunerea de față prin prisma acestui text de lege.
Petentul condamnat M. Neluțu este încarcerat în P. B. - M. în baza M.E.P.Î nr.217/2010 al Judecătoriei Sibiu, aflându-se în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.171/2010 a aceleiași instanțe pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Până la data analizării situației sale în comisia de liberări condiționate, petentul condamnat a executat din pedeapsă un nr. de 1501 zile, la care se mai adaugă încă 203 zile câștigate ca urmare a muncii prestate, fără zile executate în arest preventiv, în total 1704 zile.
Prin procesul – verbal nr.6/11.02.2014 încheiat de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului B. - M. s-a hotărât că nu poate fi liberat condiționat, fiind amânat timp de 10 luni, până la data de 10.12.2014. Pentru a hotărî astfel, comisia a avut în vedere antecedența penală a condamnatului, faptul că a mai fost relativ recent liberat condiționat, ținând cont și de restul mare rămas neexecutat din pedeapsă precum și de comportamentul oscilant al condamnatului, acesta fiind sancționat disciplinar dar și recompensat, apreciindu-se necesară continuarea eforturilor de reintegrare socială.
Din analiza dispozițiilor legale incidente în materia liberării condiționate instanța a reținut că, potrivit disp. art.59 alin. 1 teza finală C.p. condamnatul care a executat fracția prevăzută de lege, poate fi liberat condiționat dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând dispoziția legală menționată asupra cauzei de față, instanța a constatat că prezenta cerere formulată de condamnat este neîntemeiată. Astfel, deși acesta a executat din pedeapsa aplicată fracția minimă prevăzută de lege (1278 zile), condiția prev. de art.59 alin. 1 teza finală C.p. nu este îndeplinită în cauza de față. În acest sens instanța a avut în vedere antecedența infracțională a condamnatului, acesta fiind recidivist, suferind 3 condamnări anterioare precum și împrejurarea că a beneficiat și de clemența organelor judiciare, în condițiile în care executarea uneia din pedepsele la care a fost condamnat a fost suspendată condiționat, petentul condamnat beneficiind totodată și de instituția liberării condiționate, fiind pus în libertate cu 2 luni înainte de săvârșirea faptei pentru care s-a aplicat pedeapsa în a cărei executare se află în prezent.
Totodată, instanța a constatat atitudinea oscilantă a petentului condamnat, acesta fiind atât recompensat cât și sancționat disciplinare pe durata executării pedepsei, împrejurare în care nu se poate reține că acesta ar fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de lege privind stăruința în muncă și nici cea privind dovezile temeinice de îndreptare de care condamnatul trebuie să dea dovadă, instanța a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
În baza art.587 alin. 2 Cod de Procedură Penală urmează a menținut termenul fixat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului B. – M., la data de 10.12.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în termenul legal de 3 zile, condamnatul M. Neluțu, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată sau reducerea termenului de amânare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.59 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor invocate de contestator, tribunalul a constat următoarele:
Liberarea condiționată înainte de executarea în întregime a pedepsei, poate fi acordată condamnaților care au executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei, sunt disciplinați și dau dovezi temeinice de îndreptare. La acordarea beneficiului liberării condiționate se ține seama conform art. 59 Cod penal și de antecedentele penale ale condamnatului.
Condamnatul M. Neluțu a executat până la data de 11.02.2014, 1704 zile de închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171/2010 a Judecătoriei Sibiu pedeapsă a cărei executare a început la data de 03.01.2010 și urmează să expire în termen la data de 02.01.2017.
Acesta îndeplinește condiția privind executarea a 2/3 din pedeapsă conform art. 59 Cod penal, având executate la data analizării cererii 1704 zile de închisoare, fracția minimă fiind de 1704 zile închisoare, însă nu îndeplinește celelalte condiții referitoare la disciplina, stăruință în muncă și existența dovezilor temeinice de îndreptare.
Simpla împlinire a fracției minime de 2/3 din pedeapsă nu poate conduce automat la admiterea cererii de liberare condiționată.
În mod justificat instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 59 alin. 1 Cod penal, în contextul în care condamnatul a mai fost condamnat anterior de trei ori și a mai beneficiat de liberare condiționată chiar cu două luni înainte de săvârșirea faptei pentru care s-a aplicat pedeapsa în a cărei executare se află în prezent.
Acesta a fost sancționat disciplinar în cursul detenției de două ori, și deși a fost recompensat de șase ori, nu a manifestat interes pentru activități educaționale, și nu a realizat progrese în reintegrarea socială. Având în vedere antecedentele penale este evident că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul și nici nu au realizat funcția de reeducare pentru a acesta să nu mai săvârșească infracțiuni.
În acest context, soluția instanței de fond de amânare a liberării până la data de 10.12.2014, este pe deplin justificată pentru ca persoana condamnată să aibă posibilitatea de a da dovezi de adecvare a comportamentului la normele sociale, motivele referitoare la situația familială neavând relevanță în cauză.
Împotriva acestei soluții a declarat contestație condamnatul solicitând desființarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Deliberând asupra contestației C. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.587 alin. 3 din Codul de procedură penală calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este contestația la Tribunal. Hotărârea pronunțată de Tribunal este definitivă.
Având în vedere aceste dispoziții C. reține că prezenta cale de atac este inadmisibilă.
Față de cele ce preced, în temeiul art.425 alin.7 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul M. Neluțu împotriva deciziei penale nr. 251/C/ 2014 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar_ .
În temeiul art. 275 alin.2 din codul de procedură penală va obliga pe contestator să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul M. Neluțu împotriva deciziei penale nr. 251/C/ 2014 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar_ .
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 05 2014.
Președinte, Grefier,
A. L. V. C. V.
Red./tehnored A. L.
2 ex/28.05.2014
j.f. P. F.
j.c. CM T.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 389/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
