Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1083/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-10-2013

Dosar nr. _

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ NR. 1083/2013

Ședința publică de la 30 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier I.-M. M.

D.N.A. – S. T. A. I. reprezentat prin:

M. B. – procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - S. T. A. I., inculpata C. V., inculpata B. G., inculpatul P. D., inculpatul A. I.- I., inculpatul M. I., inculpatul B. I., partea civilă . partea responsabilă civilmente . C. SRL - prin lichidatori asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL - Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E., Visal Consulting SPRL, împotriva sentinței penale numărul 201/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2013 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 201/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara au fost condamnați inculpații:

C. V., fiica lui G. și A., născută la data de 13.07.1963 în ., cetățean român, căsătorită, cu 1 copil minor, studii superioare, ocupație – economist, încadrată la CECCAR – Filiala V., posesorul CI . nr._, eliberată de SPCLEP Rm.V. la data de 28.05.2010, cu CNP_, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Rm.V., ., ., județul V., la:

- 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

- 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.”a”C.pen., art.76 lit.”e” C.pen.

În baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b” C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-au interzis inculpatei pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

În baza art.86/1, art.86/2 C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care s-a adaugat un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligată inculpata C. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. la datele stabilite de acesta.

- să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.

- să comunice și sa justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C.proc.pen. s-au pus în vedere inculpatei disp.art.86/4 C.pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile din prezenta sentință până la expirarea acestui termen, sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

B. G., fiica lui G. și E., născută la data de 22.04.1968 în . V., cetățean român, necăsătorită, fără copii minori, studii superioare, ocupație – inginer mecanic, încadrată la ., posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP Rm.V. la data de 22.09.2007, cu CNP_, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Rm.V., ., nr.11, județul V., la:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

În baza art.65 C.pen. s-a interzis inculpatei pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

În baza art.86/1, art.86/2 C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligată inculpata B. G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. la datele stabilite de acesta.

- să comunice și sa justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

P. D., fiul lui I. și I., născut la data de 30.11.1952 în ., cetățean român, căsătorit, fără copii minori, studii superioare, ocupație – economist, în prezent pensionar, posesorul CI . nr._ eliberată de Poliția municipiului Rm.V. la data de 27.08.2002, cu CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Rm.V., ., nr.1, ., ., județul V., la:

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în condițiile Legii contabilității prev.și ped.de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap. la art.289 C.pen. cu aplic.art. 74 lit.”a”C.pen., art.76 lit.”e”C.pen.

În baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b”C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-au interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul P. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. la datele stabilite de acesta.

- să comunice și sa justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C.proc.pen. s-au pus în vedere inculpatului disp.art.86/4 C.pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile din prezenta sentință până la expirarea acestui termen, sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

M. I., zis „M.”, fiul lui G. și O., născut la data de 28.04.1969 în orașul Strehaia Județul M., cetățean român, căsătorit, fără copii minori, studii gimnaziale, fără ocupație, posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP Strehaia la data de 09.03.2006, cu CNP_, recidivist, domiciliat în orașul Strehaia, ., județul M., la:

- 6(șase) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

În baza art.83 alin.1 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.235/17.04.2006 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 28.04.2006 care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-au interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.11 pct.2 lit.”a” C.proc.pen. rap.la art.10 lit.”c” C.proc.pen. a fost achitat inculpatul M. I. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

A. I.-I., fiul lui V. și M., născut la data de 20.07.1979 în orașul Strehaia județul M., cetățean român, căsătorit, cu 1 copil minor, studii liceale, fără ocupație, posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP Strehaia la data de 14.03.2006, cu CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în orașul Strehaia, ., jud.M., la:

- 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000, rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

În baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b”C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6(șase) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-au interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

B. I., fiul lui M. și Verdeana, născut la data de 15.09.1951 în satul Iași, ., cetățean român, căsătorit, fără copii minori, studii 4 clase, fără ocupație, posesorul CI . nr._ eliberată de SPCLEP Strehaia la data de 11.03.2008, fără antecedente penale, domiciliat în orașul Strehaia, ..11, județul M., la:

- 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. în infracțiunea prev.și ped.de art. 26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.258 alin.1 și 2 C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul B. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele stabilite de acesta.

- să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.

- să comunice și sa justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

În baza art.170 C.proc.pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare și s-au anulat următoarele înscrisuri: facturile fiscale . nr._ /27.09.2006; . nr.145/23.01.2007; . nr.597/01.03.2007; . nr.1069/16.04.2007; . nr._/14.06.2007; . nr._/14.06.2007 emise de .”SRL; comenzile nr._/27.08.2006; nr._-1/10.01.2007; nr._/26.02.2007; NIR nr.117/29.06.2007; NIR nr.118/29.06.2007.

În baza art.14, art.16, art.346 C.proc.pen. rap.la art.998 – 999 C.civ., art.1000 alin.3 și art.1003 C.civ., au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente să plătească părții civile . civile după cum urmează:

- suma de 400.000 lei în solidar de inculpații C. V., B. G. și P. D..

- suma de 500.000 lei în solidar de inculpații C. V., P. D., M. I. și A. I.-I., inculpații M. I. și A. I.-I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 1.115.730 lei în solidar de inculpații C. V., M. I. și A. I.-I., inculpații M. I. și A. I.-I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 90.000 lei în solidar de inculpații B. G., C. V. și B. I..

- suma de 100.000 lei în solidar de inculpații C. V. și B. I..

Au fost respinse restul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă .>

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța din 11.06.2008 a DNA – S. T. Pitești asupra bunurilor inculpaților C. V., B. G. și P. D..

S-a constatat că partea responsabilă civilmente . a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului din data de 30.01.2009.

În baza art.191 C.proc.pen. au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente să plătească cheltuieli judiciare către stat, astfel:

- suma de 10.120 lei inculpata C. V.

- suma de 10.110 lei inculpata B. G.

- suma de 10.110 lei inculpatul P. D.

- suma de 10.170 lei inculpatul M. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 10.180 lei inculpatul A. I.-I. în solidar cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 10.250 lei inculpatul B. I..

În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

P. rechizitoriul nr.54/P/2007 întocmit la data de 18.08.2008 de Direcția Națională Anticorupție – S. T. Pitești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu.V. sub nr._ și reînregistrat sub același număr pe rolul Judecătoriei Hunedoara, ca urmare a strămutării judecării cauzei dispusă prin Încheierea nr.414/04.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.”a”C.pen.

2. B. G., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen.

3. P. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și de fals intelectual în condițiile Legii contabilității prev.și ped.de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap. la art.289 C.pen., cu aplic.art.33 lit.”a” C.pen.

4. A. I. I., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000, rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.”a”C.pen.

5. M. I., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.”a” C.pen.

6. B. I., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

P. același rechizitoriu în temeiul art.11 pct.2 lit.”c” C.proc.pen. și art.10 lit.”g” C.proc.pen. s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul Ș. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.25 C.pen. rap.la art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.”a”C.pen.

P. actul de sesizare a instanței s-a reținut că învinuitul Ș. V. și inculpații C. V., B. G. și P. D. – în calitate de funcționari ai . cu capital parțial de stat, în baza unei rezoluții infracționale unice au încheiat contracte comerciale cu .”SRL în condiții nefavorabile societății, au dispus și efectuat plăți nejustificate cu încălcarea normelor legale, în temeiul unor documente nereale, anulate sau stornate, prejudiciind societatea pe care o reprezentau, creând avantaje patrimoniale în favoarea inculpaților M. I. și A. I. I., reprezentanți ai .”SRL, care au beneficiat de plata unor mărfuri ce nu au fost livrate niciodată către .>

În sarcina inculpaților M. I. și A. I. I. s-a reținut că, în calitate de director general și, respectiv de administrator ai .”SRL, au înlesnit săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin emiterea unor documente nereale, anulate sau stornate, în temeiul cărora au beneficiat de plăți nejustificate.

În sarcina inculpatei C. V. s-a reținut și că a dispus sau întocmit note de recepție falsificate a mărfurilor și că a făcut mențiuni falsificate pe bilete la ordin.

În privința inculpaților M. I. și A. I. I., s-a reținut și că au dispus și întocmit facturi fiscale falsificate precum și trei comenzi falsificate aferente contractului de scont 75/2006, 10/2007 și 15/2007, contracte întocmite la BCR – Sucursala Unirea pentru a încasa sumele plătite prin bilete la ordin emise de .>

S-a mai reținut că învinuitul Ș. V. și C. V. au dispus și efectuat plăți nejustificate cu încălcarea normelor legale și în favoarea . Drobeta Turnu Severin, pentru marfă care nu a fost achiziționată de la această societate, avantajând patrimonial pe inculpatul B. I. care a încasat fără drept suma de 190.000 RON în mai multe tranșe.

În fine, s-a mai reținut că inculpatul P. D., în calitate de șef serviciu contabilitate la . a înregistrat în evidențele contabile documentele fiscale și instrumentele de plată pentru care s-au efectuat plățile nelegale.

Pentru prejudiciile cauzate partea vătămată .-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 5.913.303,64 RON.

Examinând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și probațiunea administrată în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Societatea comercială . V. s-a constituit ca societate comercială pe acțiuni în baza Actului Constitutiv autentificat de Biroul Notarului Public M. M. sub nr.1756/03.05.2005 (vol.V u.p. f.1-33).

Constituirea acestei societăți comerciale s-a realizat în urma externalizării activității de întreținere și reparații a . cu capital integral de stat, care a deținut un portofoliu de 25% din acțiunile emise.

Sediul . fost stabilit în municipiul Rm.V. – ., iar activitatea sa principală o constituiau operațiunile de mecanică generală (cod CAEN – 2852).

Administratorul . fost învinuitul Ș. V. care a deținut totodată și funcția de director general iar în această calitate a fost și președintele Consiliului de Administrație.

P. dispoziția directorului general – învinuitul Ș. V., inculpata C. V. a fost numită director economic, inculpata B. G. a fost numită director comercial iar inculpatul P. D. a fost numit șef Serviciu Contabilitate.

Până la înființarea . Ș. V. a fost angajat al . a ocupat funcția de director MEA (vol.I u.p. f.105-107).

Și inculpații C. V., B. Gerogiana și P. D. au fost anterior angajați ai .>

Din perioada în care a fost angajatul . Ș. V. i-a cunoscut pe reprezentanții .”SRL, societate înființată de inculpatul M. I. în anul 2002, fiind asociat unic și administrator până în 29.04.2004 când a cesionat părțile sociale numitului M. I. G. (inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.”a,b,c” C.pen. și la pedepse accesorii, fiind aplicate disp.art.71, 64 C.pen. - vol.I f.132-166 și 155 –171 dosar nr._ ).

Din data de 15.01.2007 asociat unic și administrator al acestei societăți a devenit inculpatul A. I. I. (vol.VII u.p. f.317-319).

După cesionarea părților sociale, inculpatul M. I. a fost angajat în cadrul .” din data de 01.02.2005 până în data de 02.05.2006 ca agent de transport (vol.I u.p. f.247-248), iar din data de 01.02.2007 până în data de 01.08.2007 a ocupat postul de director general (vol.I u.p. f.244-247).

În perioada 18.04.2003 – 03.05.2006 inculpatul M. I. a avut specimen de semnătură bancară pe conturile societății la B.C.R. SA – Sucursala Unirea (vol.VIII u.p. f.6-9).

Imediat după constituire . început să deruleze afaceri comerciale frauduloase în detrimentul său și al . patrimonial pe reprezentanții societăților cu care a intrat în relații comerciale frauduloase.

I. În acest context s-a menționat că . era nu doar un acționar important, dar și societatea pentru care . majoritatea lucrărilor, prin adresa nr._/26.07.2005 a transmis M. -ului că, cumpărările de materiale sunt supuse aprobării Oltchim-ului care are interesul ca lucrările ce se fac în favoarea sa să aibă un cost cât mai mic, să reducă stocurile de materiale din depozit, să folosească cât mai multe materiale recuperate și să rezolve problemele sociale ale angajaților săi (vol.V u.p. f.301).

În acest sens a fost stabilită procedura de livrare a materialelor de la . . aprobat și semnat de învinuitul Ș. V. și de inculpata C. V. (vol.V u.p. f.222-223).

Potrivit acestei proceduri . comanda de materiale pe care o supune aprobării conducerii . menționarea destinației materialelor.

În baza comenzii, serviciul MEA sau S. Aprovizionare ce au în gestionare depozitele în care se găsesc materialele solicitate, întocmesc dispoziția de livrare cu care . prezintă la depozit pentru a ridica materialele.

Apoi, eliberarea materialelor din depozit de către . face pe bază de Aviz de însoțire a mărfii și factură fiscală, fiind menționat și numărul exemplarelor în care se întocmesc precum și modalitatea de lucru cu aceste documente financiar – contabile.

Ulterior, prin decizia nr.239/17 noiembrie 2005 directorul general al . Ș. V. a dispus că, începând cu această dată toate contractele întocmite de societate vor purta viza dreptunghiulară a compartimentului juridic și vor fi înregistrate în registrul special de evidență al acestui compartiment (vol.V u.p. f.224).

Conținutul acestei decizii a fost cunoscut și de directorul economic – inculpata C. V. precum și de directorul comercial – inculpata B. G..

În luna noiembrie 2006, . inițiat o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică ce privea achiziționarea a 10 reactoare pentru instalația de obținere a polieterilor speciali (vol.V u.p. f.298) în cadrul acestei proceduri depunând ofertă și .>

La 23.11.2006 . comunică ., în urma evaluării ofertelor, oferta sa a fost admisă, fiind considerată câștigătoare, cu prețul de 2.520.000 RON (vol.V u.p. f.298).

În consecință, la data de 05 decembrie 2006 între . . nr._ s-a încheiat contractul de furnizare produse privind cele 10 reactoare, prețul convenit fiind în sumă totală de 2.998.800 lei, format din 2.520.000 lei – preț ofertă + 478.800 lei TVA.

Acest contract a fost vizat de compartimentul juridic al . semnat de directorul general – învinuitul Ș. V. și de inculpatele C. V. (director economic) și B. G. (director comercial) – (vol.V u.p. f.286-297).

La data de 24.11.2006, cu adresa nr.7131, conform procedurii stabilite între cele două societăți, . cerut Serviciului Logistică din cadrul .-i aprovizioneze cu materialele solicitate din listele anexate adresei pentru execuția celor 10 reactoare (vol. V u.p. f.226-230).

Ulterior, la data de 30.11.2006, cu adresa nr.3151 învinuitul Ș. V., îi comunică Oltchim-ului că, pentru execuția celor 10 reactoare M.-ul nu dispune de lichidități și nici nu poate apela la credite datorită situației financiare nefavorabile, solicitându-i să cumpere materialele necesare de pe piață, cu precizarea că poate accepta pentru tabla de inox un preț maxim de 7 euro/kg, pentru a se putea încadra în prețul oferit la licitație.

S-a mai menționat în cuprinsul acestei adrese că M. va căuta, în paralel, furnizori pe piață și, în situația găsirii dimensiunilor necesare și obținerii unui preț avantajos, va informa Oltchim-ul (vol.V u.p. f.233).

Răspunzând acestei cereri, . înaintează M.-ului ofertele primite pentru dimensiunile cerute la tabla de inox, de la ., de la . și de la . și îi solicită să îi transmită punctul de vedere cu privire la alegerea furnizorului pentru contractarea materialelor solicitate spre aprovizionare (vol.V u.p. f.248-251).

La data de 11.12.2006, cu adresa nr.3369, directorul general al . Ș. V., îi cere Oltchim-ului să achiziționeze materialele de la . întrucât a propus prețul cel mai mic – de 6,6 euro/kg și, în plus, achiziționarea materialelor de la această fimă este avantajoasă deoarece plata se poate face prin compensare, . având debite față de .>(vol.V u.p. f.252 și 303).

D. urmare, cu facturile fiscale nr._/11.05.2007 (în valoare de 233.192,85 RON) și nr._/07.07.2007 (în valoare de 1.775.051,88 RON), . livrat către . cerute, necesare construcției reactoarelor (vol.V u.p. f.304-308).

Deși . procedura de achiziționare a materialelor necesare construcției celor 10 reactoare, așa cum am expus mai sus, deși . dispunea de lichidități și nu putea apela la credite datorită situației financiare nefavorabile în care se afla, cu toate că . deja importante sume de bani reprezentanților .”SRL, încă din data de 29 septembrie 2006 și 30 ianuarie 2007 în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate și pentru mărfuri ce nu i-au fost niciodată livrate, la data de 1 martie 2007 s-a încheiat contractul de furnizare produse nr. 597, contract ce a fost semnat din partea . învinuitul Ș. V. în calitate de director general, iar din partea .”SRL de inculpatul A. I. I. în calitate de administrator (vol.V u.p. f.255-256).

În baza acestui contract furnizorul .”SRL se obliga să livreze țeavă de oțel aliat în valoare totală de 1.108.360,99 RON. La acest contract, la data de 18.05.2007 (după ce . deja la 11.05.2007 de la . parte din materiale), se încheie și actul adițional nr.1 prin care s-a suplimentat valoarea contractului nr.597 până la suma de 2.024.466,19 RON (vol.VII u.p. f.150).

Potrivit acestui contract și actului adițional, furnizorul .”SRL avea obligația de a furniza toate produsele în 85 zile de la încasarea efectivă a sumelor prevăzute în contract (inclusiv anexe), acest termen începând să curgă din momentul încasării efective a sumelor de bani din contract și anexele acestuia.

Așadar, plata viza toate produsele cu 170 de zile înainte de livrarea mărfurilor, așa cum au fost ele suplimentate prin actul adițional semnat ulterior.

Subliniem încă o dată că, la data încheierii actului adițional nr.1 (în 18.05.2007), . deja de laSC”Oltchim”SA o parte a materialelor necesare construcției reactoarelor.

În realitate acest contract și actul său adițional neînregistrat la oficiul juridic al . propriei dispoziții a învinuitului Ș. V., a fost pur fictiv pentru a da aparența existenței unor relații comerciale cu .”SRL care să justifice plățile care s-au făcut în favoarea reprezentanților acestei societăți.

Cum am mai spus, înainte de încheierea acestui contract, . deja plăți frauduloase în favoarea reprezentanților .”SRL.

Astfel, în data de 28.09.2006, . emis în favoarea .”SRL un bilet la ordin pentru suma de 400.000 RON (vol.I u.p. f.55-56).

Acest bilet la ordin a fost completat de inculpata C. V. – director economic și semnat de inculpata B. G. – director comercial și de inculpatul P. D. – șef serviciu contabilitate (vol.II u.p. f.164,165).

Printre documentele contabile ridicate de la .”SRL în cursul urmăririi penale, a fost identificată factura fiscală . nr._ emisă la data de 27.09.2006 (cu doar o zi înaintea emiterii biletului la ordin) ce a stat la baza emiterii acestui bilet la ordin (vol.VII u.p. f.274). Din aceleași documente, reiese însă că, la data de 28.09.2006 această factură a fost stornată prin factura . nr._7 (vol.VII u.p. f.274), astfel că emiterea biletului la ordin de către . aceeași zi în care factura fusese stornată se constată a fi fost fără obiect, de unde și concluzia logică ce se impune, anume că între cele două societăți nu au avut loc nici un fel de livrări de bunuri, iar suma de 400.000 RON a fost plătită fără nici o justificare legală, în mod cu totul fraudulos.

Această concluzie este susținută și de faptul că cele două facturi fiscale emise de .”SRL pentru . data de 27.09.2006 respectiv la data de 28.09.2006, nu se regăsesc înregistrate în evidențele contabile ale . toate că sunt înregistrate în evidența contabilă a .”SRL, după cum rezultă din Jurnalul de vânzări aferent lunii septembrie 2006, pozițiile 12 și 13, prin care valoarea facturii nr._ a fost stornată prin factura nr._ (vol.VII u.p. f.20).

În cursul urmăririi penale reprezentantul legal al .”SRL – a refuzat să prezinte aceste facturi în original, sub motivația că nu le mai găsește.

Factura în cauză, a fost însă identificată de organele de urmărire penală când, au solicitat BCR – Sediul Central, să înainteze contractul de scont nr.75/_ încheiat la data de 05.10.2006 între .”SRL și Banca Comercială Română SA – Sucursala Unirea.

Acest contract de scont (vol.VIII u.p. f.12-15) a fost semnat din partea .”SRL de numitul M. I. G., administratorul societății care avea și specimen de semnătură bancară asupra conturilor acesteia.

M. I. G. a prezentat la unitatea bancară factura fiscală . nr._ din data de 27.09.2006 (vol.VIII u.p. f.166) „uitând” să precizeze că această factură fusese stornată în ziua următoare emiterii.

În sprijinul solicitării de scontare a fost depusă și comanda nr._ din data de 27.08.2006, comandă care nu figurează în evidențele . emisă de această societate către .”SRL (vol.VIII u.p. f.191). Această împrejurare este confirmată și prin depoziția martorei S. C. din data de 25.04.2008 (vol. I u.p. f.305-307 și vol.I f.119 – dosar nr._ ), persoană care se ocupa cu întocmirea comenzilor în cadrul ., martora a relatat că „nu a întocmit o astfel de comandă și că materialele respective nu erau necesare procesului de producție, precizând că nici numărul atribuit acestei comenzi nu este real pentru că este compus din 8 cifre, numărul real fiind compus din doar 7 cifre”.

Cele două facturi fiscale au fost emise și semnate în numele .”SRL de către numita C. M., persoana responsabilă în cadrul acestei societăți cu emiterea acestor documente cu regim special, care a procedat la întocmirea lor din dispoziția administratorului M. I. G., după cum rezultă din depoziția dată în calitate de martor (vol.I u.p. f.305-307 și vol.I f.120 dosar nr._ ).

În baza acestui contract de scont cu conținut nereal, având la bază facturi fiscale fictive și o comandă falsificată, .”SRL a încasat suma de 382.000 RON din care a efectuat plăți către . M. (administrată de M. L. soția inculpatului M. I. – vol.VII u.p. f.37 coroborat cu datele din referatul de evaluare vol.IV dosar nr._ f. 649-650) și a retras prin trei cec-uri de numerar la data de 12.10.2006, 16.10.2006 și 17.10.2006 suma de 35.000 RON, astfel cum rezultă din rulajul de cont (vol.VIII u.p. f.139-140).

Referitor la acest bilet la ordin inculpata C. V., prin declarația din 12.03.2008 (vol.I u.p. f.133-146), a relatat că, deși a constatat că deja exista un sold contabil nefavorabil al .”SRL, iar factura pe care chiar ea a menționat-o pe biletul la ordin respectiv nu era înregistrată în registrul jurnal și nici în fișa furnizorului a acceptat situația în urma discuției purtate cu învinuitul Ș. V. care i-ar fi spus că stea liniștită că factura în cauză se află la S. Comercial, mai precis la S. Logistică spre a fi verificată, urmând a-i fi remisă spre înregistrare, împrejurare care, în contextul dat, nu putea fi adevărată. Și inculpații B. G. și P. D. recunosc această situație apărându-se că ar fi acționat la ordinul învinuitului Ș. V..

Cum inculpatul M. I. nu mai lucra din data de 03.05.2006 în cadrul .”SRL (când i-a încetat contractul de muncă), chiar dacă nu este străin de aceste operațiuni frauduloase, în absența unor probe care să confirme participarea sa în fapt la derularea acestor activități, nu i se poate reține vreo contribuție la săvârșirea acestora.

Al doilea bilet la ordin emis (în afara oricăror relații contractuale) este cel din data de 30 ianuarie 2007 de către . favoarea .”SRL pentru suma de 500.000 RON (vol.I u.p. f.58-60).

În cuprinsul acestui bilet la ordin s-a menționat că se achită contravaloarea facturii nr.145/23.01.2007.

Acest bilet la ordin a fost completat de inculpata C. V. mai puțin mențiunea „fără protest”, iar la momentul completării biletului la ordin conform indicațiilor învinuitului Ș. V., în biroul directorului general se afla inculpatul M. I. ce a fost prezentat inculpatei ca reprezentant al .”SRL. Aceste împrejurări au fost relatate de inculpata C. V. în declarația dată la data de 12.03.2008 (vol.I u.p. f.140-146), inculpata recunoscându-l totodată pe inculpatul M. I. în fotografia ce i-a fost prezentată (vol.I u.p. f.138).

După completarea biletului la ordin, documentul de plată a fost lăsat învinuitului Ș. V. în al cărui birou a rămas în continuare inculpatul M. I.. Apoi, biletul la ordin în discuție, a fost semnat de învinuitul Ș. V. și de inculpatul P. D. (vol.II u.p. f.164-165), fiind predat inculpatului M. I..

Nici factura nr.145/23.01.2007 nu a fost identificată în evidențele contabile ale . cum rezultă din corespondența cu membrii comisiei de cenzori (vol.III u.p. f.383-384).

Și acest bilet la ordin a fost scontat de reprezentanții .”SRL la BCR – Sucursala Unirea.

Printre documentele puse la dispoziție de această unitate bancară se află contractul de scont nt.10/6694 încheiat cu BCR – Sucursala Unirea la data de 08.02.2007 de către .”SRL, fiind semnat din partea acestei societăți de inculpatul A. I. I. – care era asociat unic și administrator de drept (vol.VIII u.p. f.16-18). Factura fiscală care a stat la baza acestui contract de scont a fost identificată ca fiind . nr._/23.01.2007 (vol.VIII u.p. f.168). S-a mai stabilit că, pentru încheierea contractului de scont a fost prezentată și comanda nr._-1 din data de 10 ianuarie 2007 (vol.VIII u.p. f.167).

În data de 12 mai 2008 i s-a solicitat inculpatului A. I. I. să predea organelor de urmărire penală o . documente și înscrisuri, respectiv carnete facturiere, comenzi și jurnale de vânzări, până la data de 14.05.2008 (vol.VIII u.p. f.174).

Inculpatul a predat însă documentele solicitate doar la data de 05.08.2008 (vol.VII u.p. f.1-63).

Astfel, în carnetul facturier . de la nr._ la nr._ a fost identificată factura nr._ emisă în aceeași dată de 23.01.2007, fiind găsite toate cele 3 exemplare ale acesteia (albastru, roșu și verde), factură care purta mențiunea „anulată” (vol.VII u.p. f.6-8).

Totodată, în registrul jurnal de vânzări aferent lunii ianuarie 2007 al .”SRL, această factură fiscală chiar dacă a fost anulată, nu figurează înregistrată, deși ea a fost prezentată la BCR – Sucursala Unirea o dată cu contractul de scont, iar la acel moment respectiv la 08.02.2007 nu era anulată, astfel că, în mod logic a fost anulată de reprezentanții .”SRL după data de 08.02.2007 mai exact, după încheierea contractului de scont nr.10/6694 (vol.VIII u.p. f.16-18).

De remarcat este și faptul că această factură fiscală deși este document personalizat specific documentelor cu regim special, în locul destinat numărului cronologic al facturii –_ – este trecut nr.145 și data de „23.01.2007”, rezultând astfel că factura cu nr.145, menționată în biletul la ordin din 30.01.2007 este de fapt factura nr._, factură care cum am arătat anterior, a fost identificată la data de 05.08.2008 în toate cele trei exemplare la reprezentantul .”SRL.

P. urmare, în mod logic, conducerea . a avut niciodată acest document, lucru ce explică inexistența facturii și în evidențele contabile ale acestei societăți.

Verificând prin corespondență la . comenzii nr._-1/10.01.2007 prezentată de inculpatul A. I. I. la BCR – Sucursala Unirea ca fiind emisă de . .”SRL, s-a stabilit faptul că această comandă cu nr._-1 a fost emisă în data de 06.03.2006 de către . înaintată către ..V..

Și factura fiscală la care am făcut mai sus referire, a fost scrisă de martorul C. M. din dispoziția administratorului .”SRL – inculpatul A. I. I..

Așadar, deși factura nr.145 menționată în biletul la ordin, poartă un alt număr decât cel firesc, deși nu a fost înregistrată în contabilitatea . găsită în toate cele trei exemplarele în documentele .”SRL, deși fusese anulată după ce a fost folosită la scontarea biletului la ordin, apare indubitabil faptul că această factură nu a ajuns niciodată la . că plata sumei de 500.000 lei a fost efectuată din nou, în mod nejustificat, fără livrarea vreunei cantități de marfă deci în mod abuziv și evident fraudulos.

Și în privința acestui bilet la ordin, inculpata C. V. a discutat cu învinuitul Ș. V. căruia i-a spus că deja aveau plăți în avans făcute către .”SRL de aproximativ 359.000 RON iar prin această plată soldul se ridica la peste 900.000 RON. În luna februarie 2007, întrucât la sfârșitul fiecărei luni se făceau situațiile analitice pe toate conturile bilanțiere și în special pe toate conturile de furnizori și clienți, inculpata a constatat la luna februarie 2007 că .”SRL avea sold creditor în contabilitate de aproximativ 900.000 RON iar facturile pe care le menționase pe biletele la ordin din 28.09.2006 și 30.01.2007 nu apăreau înregistrate în registrele jurnal și nici în fișa furnizorului .”SRL. A mai relatat inculpata că și de această dată, în urma discuției avute cu învinuitul Ș. V., acesta i-ar fi spus să stea liniștită întrucât facturile le-a trimis la serviciul Logistică.

Un argument comun celor două situații expuse anterior, îl reprezintă depoziția martorei D. S. (vol.I u.p. f.326-331 și vol.I f.117 dosar nr._ ), care, în calitate de analist cumpărări în cadrul . relatat că fiindu-i prezentate comenzile nr._/27.08.2006 și nr._-1/10.01.2007, acestea nu au fost lansate de către S. Logistică către .”SRL și nici nu sunt reale, deoarece primele trei cifre din comandă reprezintă anul întocmirii acestora și se poate constata că cea care are primele trei cifre 108 (adică an de întocmire 108), este datată 27.08.2006, iar cele care încep cu 106 (adică an de întocmire 2006) este datată 10.01.2007.

Aceeași martoră nu a recunoscut nici facturile care au stat la baza întocmirii celor două bilete la ordin de către . că „mărfurile înscrise în facturi, cât și facturile în sine, nu au ajuns niciodată la . pentru prima oară când vede aceste facturi”.

Deși așa zisele relații comerciale s-au derulat între cele două societăți în maniera expusă anterior, încă din anul 2006, deși pentru construcția celor 10 reactoare se făcuseră demersuri pentru aprovizionarea cu materiale, de către . toate că . situației economice nefavorabile în care se afla, nu dispunea de lichidități și nu putea contracta credite (adresa nr.3151/30.11.2006 vol.V u.p. f.233), învinuitul Ș. V. apelează din nou la „partenerul tradițional”, nimeni altul decât .”SRL, despre care știa că are posibilități să-i livreze materialele în timp util (vol.I u.p. f.105-107).

Astfel, învinuitul Ș. V. în urma „negocierii” cu reprezentantul .”SRL, mai exact cu inculpatul M. I. zis „M.” a încheiat contractul nr.597/01.03.2007.

Acest contract a fost semnat unilateral de învinuitul Ș. V. fără a fi contrasemnat de celelalte persoane din conducerea . din partea .”SRL a fost semnat de inculpatul A. I. I., devenit noul și recentul asociat unic și administrator de drept al acestei societăți.

Mai mult decât atât, contractul în discuție a fost „perfectat” cu încălcarea procedurii de achiziție a materialelor de către . chiar cu încălcarea propriei dispoziții a învinuitului Ș. V. ce privea viza compartimentului juridic și înregistrarea contractului la acest compartiment, într-un registru special de evidență.

Deși în data de 23.02.2007 în ședința Consiliului de Administrație a . s-a atras atenția să crească activitatea de producție și să micșoreze stocurile de materii și materiale, atrăgându-i-se atenția că sunt multe lucrări nefinalizate, neterminate, învinuitul Ș. V. a încheiat contractul cu .”SRL pentru mărfuri care nu erau necesare procesului de producție la acea dată – 01.03.2007 – (vol.III u.p. f.385).

Potrivit acestui contract .”SRL urma să livreze către . în valoare de 1.108.360,99 RON, respectiv țevi 16 M03 de diferite tipodimensiuni (vol.V u.p. f.255-257).

Apoi, prin actul adițional nr.1/18.05.2007 (după ce . deja de la . parte din materialele comandate pentru construcția reactoarelor), s-a suplimentat valoarea inițială a contractului 597 până la suma de 2.024.466,19 RON (vol.VII u.p. f.150). Plata mărfurilor „contractate” trebuia făcută de .>integral, pentru toate produsele din anexe, iar livrarea acestora de către .”SRL în termen de 85 zile de la încasarea efectivă a sumelor de bani din contract și anexele acestuia.

În baza acestui contract, .”SRL, chiar în aceeași zi – 01.03.2007 – întocmește către . factură proforma, respectiv factura nr.597/01.03.2007 în valoare totală de 1.108.360,99 RON (vol.V u.p. f.261), factură care, potrivit rapoartelor comisiei de cenzori (vol.III u.p. f. 5-19, 80-84), precum și comunicării din 09.11.2007, nu este înregistrată în evidențele contabile ale .>(vol.III u.p. f.383-384).

De remarcat este faptul că această factură a fost emisă pentru întreaga valoare a contractului.

O săptămână mai târziu, la data de 07.03.2007, în baza acestei facturi, . pentru .”SRL – două bilete la ordin în sumă de câte 250.000 RON fiecare (vol.I u.p. f.62-63).

Aceste plăți au fost făcute în avans cu cele două bilete la ordin la solicitarea inculpatului M. I., solicitare adresată învinuitului Ș. V. (vol.I u.p. f.106 – verso), care a semnat biletele la ordin. A doua semnătură de pe aceste instrumente de plată îi aparține inculpatei C. V..

Și aceste bilete la ordin au fost scontate de inculpatul A. I. I. în favoarea BCR – Sucursala Unirea.

La încheierea contractului de scont nr.15/_ din 21.03.2007 semnat de inculpatul A. I. I. (vol.VIII u.p. f.19.22), acesta a prezentat unității bancare factura fiscală . nr._, biletele la ordin și comanda nr._/26.02.2007, încasând suma de 479.883,33 RON ca efect al scontării (vol.VIII u.p. f.164).

În carnetul facturier . depus de inculpatul A. I., de la nr._ la nr._ a fost identificată factura nr._ din data de 01.03.2007 în toate cele trei exemplare – albastru, roșu și verde -, având aplicată mențiunea „ANULAT” (vol.VII u.p. f.3-5). În registrul jurnal de vânzări aferent lunii martie 2007 (vol.VII u.p. f.9-11) al .”SRL, această factură fiscală nu figurează înregistrată deși, a fost prezentată la BCR – Sucursala Unirea în 21.03.2007, pentru operațiunea de scontare a biletelor la ordin, când nu era anulată. P. urmare, această factură a fost anulată de reprezentanții .”SRL după încheierea contractului de scont.

Factura în discuție deși este document personalizat specific celor cu regim special, în caseta destinată numărului facturii, respectiv_ este trecut nr.”597” și data de 01.03.2007.

Rezultă astfel, fără nici un dubiu, că factura 597 menționată în cele două bilete la ordin emise în data de 07.03.2007 este de fapt factura_ identificată la emitent în toate cele trei exemplare.

P. urmare, conducerea . a avut niciodată această factură fiscală, acest lucru explicând inexistența facturii în evidențele contabile ale acestei societăți.

În acest context și comanda nr._/26.02.2007 prezentată de inculpatul A. I. I. la BCR – Sucursala Unirea a fost „transformată” stabilindu-se că această factură a fost emisă sub același număr din aceeași dată dar pentru .-N., nicidecum pentru .”SRL (vol.VIII u.p. f.185).

Factura în cauză a fost completată și semnată pentru .”SRL de martora C. M. – persoana împuternicită la acea vreme, din dispoziția administratorului, care la acea dată era inculpatul A. I. I., cuprinzând în conținutul ei exact cantitățile de țeavă 16 M03, menționate în anexa 1 la contract până la concurența sumei de 500.000 RON.

În urma stabilirii acestei situații de fapt, nu poate fi omisă întrebarea cum a ajuns acea comandă nr._/26.0.2007 (ca și celelalte, de altfel), ce a fost emisă de . un alt furnizor, dar cu număr și dată reale, în posesia reprezentanților .”SRL pentru a fi folosită la scontarea biletelor la ordin emise de aceeași societate în condițiile amintite mai sus, fără ca între inculpați să existe participația penală sub forma complicității.

Din suma încasată în urma scontării biletelor la ordin la data de 21.03.2007, .”SRL a făcut plăți către .,91 RON), către .-Export” (200.000 RON), către Ț. Leasing (70.882 RON), către . societate administrată de soția inculpatului M. I. (120.000 RON), suma de 43.500 RON fiind retrasă în numerar de inculpatul A. I. I..

În continuarea „executării” contractului 597, la data de 17.04.2007, . în favoarea .”SRL un nou bilet la ordin în sumă de 615.730 RON, semnat de învinuitul Ș. V. și de inculpata C. V. (vol.I u.p. f.66-67).

În acest bilet la ordin a fost menționată factura fiscală nr.1069/16.04.2007, document ce nu se regăsește înregistrat în evidențele contabile ale beneficiarului . nici în evidențele contabile ale emitentului .”SRL, fapt ce atestă că și această plată a fost făcută ca și precedentele, fără a avea la bază livrări de bunuri, deci în mod nejustificat și abuziv.

Nu putem să nu observăm promptitudinea ., imediat ce se emit facturi de către .”SRL, emite bilete la ordin, în condițiile în care la 30 noiembrie 2006 (imediat după ce i s-a comunicat de . oferta sa pentru construcția reactoarelor a fost desemnată câștigătoare), învinuitul Ș. V. a solicitat . materialele necesare să fie achiziționate de pe piață chiar de . societatea pe care o administra nu dispunea de lichidități și nici nu putea apela la credite, datorită situației financiare nefavorabile.

Apoi, trebuie remarcat și faptul că deși începând cu data de 29 septembrie 2006, . făcut în mod succesiv plăți către .”SRL, această societate nu a livrat bunuri în contul sumelor încasate.

La data de 09 iulie 2007 când .”SRL a introdus în bancă, spre decontare, biletul la ordin, acesta a fost refuzat la plată parțial, fiind plătită doar suma de 206.530,16 RON iar restul de 409.200 RON nu s-a decontat (vol. I u.p. f.65-67).

Imediat după acest refuz, învinuitul Ș. V., cu două ordine de plată, la data de 11.07.2007 și 12.07.2007 plătește integral către .”SRL suma refuzată, respectiv 409.200 RON (vol.I u.p. f.88-89).

Din suma de 615.730,16 RON încasată de .”SRL, aceasta a plătit 400.000 RON către . (societate administrată de M. L. – soția inculpatului) – (vol. VII u.p. f.37 coroborat cu datele din referatul de evaluare vol.IV dosar_ f.649 – 650) suma de 230.000 RON a fost transferată într-un alt cont al său deschis la RAIFEISEN BANK SA, iar suma de 10.000 RON a fost retrasă în numerar.

Intenția de fraudare a . complicitatea inculpaților este dovedită și prin întocmirea actului adițional nr.1/18 mai 2007 (vol.VII u.p. f.251), prin care valoarea inițială a contractului 597 se suplimenta conform anexelor nr. 2 și nr. 3 (vol.VII u.p. f.148-149), cu sumele de 300.375,04 RON și de 615.730,16 RON.

Astfel, cele două anexe au fost „oficializate” la data de 18 mai 2007 cu prilejul încheierii Actului adițional nr.1 la contract cu toate că erau deja cunoscute de reprezentanții celor două societăți. Așadar, anexa nr.2 i-a fost înaintată învinuitului Ș. V. de inculpatul A. I. I. de la faxul cu nr._ aparținând .”SRL încă din data de 07.03.2007 (dată ce coincide cu emiterea celor două bilete la ordin în valoare de câte 250.000 lei fiecare) iar anexa nr.3 fusese convenită încă din data de 17.04.2007, când . emis biletul la ordin în sumă de 615.730,16 lei pentru că numai așa se explică identitatea sumei prevăzută în anexă cu cea plătită anterior prin biletul la ordin, ambele anterioare încheierii Actului adițional (18 mai 2007)

Rezultă astfel, fără echivoc, că anexele 2 și 3 erau cunoscute de către conducerea . a . actului adițional nr.1/18 mai 2007.

Cu toate că am mai spus-o, se cuvine să reamintim că la data de 18 mai 2007, când s-a încheiat și actul adițional ce suplimenta valoarea inițială a contractului, . deja la 11 mai 2007 de la . parte a materialelor comandate necesare pentru construcția celor 10 reactoare.

Susținerile inculpatului A. I. I., potrivit cărora contractul 597 și anexele acestuia (anexa nr.1, nr.2 și nr.3) au fost negociate în prealabil cu învinuitul Ș. V. și semnate prin fax, sunt neveridice, întrucât atât contractul 597 cât și anexele nr.1 și nr.3 sunt semnate în original de ambele părți (vol.V u.p. f.255-257, 260-261) și nu cum a susținut acesta că fiecare parte deținea exemplarul său cu semnătura originală iar cealaltă parte o semnătură în fotocopie. D. anexa nr.2 confirmă susținerea inculpatului, fiind semnată în împrejurări indicate de acesta (vol.V u.p. f.259).

De altfel, aceste susțineri ale inculpatului A. I. I. nu sunt altceva decât alte instrucțiuni primite de la inculpatul M. I., relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate între cei doi în data de 01 aprilie 2008, ora 7:35 (vol.II u.p. f.247), înainte ca inculpatul A. I. I. să dea declarații organelor de urmărire penală.

În realitate, inculpatul A. I. I., în toată activitatea frauduloasă a avut rolul de a executa instrucțiunile și ordinele primite de la inculpatul M. I. acesta din urmă fiind cel care „negocia” cu învinuitul Ș. V.. Inculpatul A. I. I. semna documentele fictive, nereale în baza cărora se dispuneau plățile, inculpatul M. I. evitând să semneze astfel de documente, lucru explicabil prin aceea că a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (vol.I f.132-166 și 155 –171 dosar nr._ ).

Mai menționăm că activitatea infracțională putea fi stopată prin retragerea sau oprirea de la decontare a instrumentelor de plată emise de . favoarea .”SRL după cum însăși inculpata C. V. a relatat în declarațiile sale, aceasta menționând că „deși avea posibilitatea de a opri de la decontare aceste bilete la ordin, pe motivul că marfa nu fusese livrată iar documentele nu ajunseseră în contabilitate, nu a făcut-o cu toate că era conștientă că potrivit punctajului contabil, . în continuare cu sume avansate față de .”SRL în condițiile în care nu existau documente înregistrate în contabilitate (vol.I u.p. f.140-146).

Deși până la data de 14 iunie 2007 învinuitul Ș. V. și inculpații C. V., B. G. și P. D. emiseseră documente de plată către .”SRL pentru care această societate a primit în mod succesiv începând cu data de 28.09.2006, importante sume de bani de la BCR – Sucursala Unirea în baza contractelor de scont, fără a fi livrat mărfurile menționate în facturile fiscale prezentate pentru scontarea biletelor la ordin, învinuitul Ș. V. încălcând procedurile anterior menționate, a „negociat” cu inculpatul M. I., zis”M.”, un nou contract (vol.I u.p. f.105-107).

Astfel, la data de 14.06.2007 s-a încheiat contractul nr.1786 între . .”SRL (vol.III u.p. f.91-92).

Și acest contract, ca și precedentul, a fost semnat unilateral de învinuitul Ș. V., fără a fi contrasemnat de ceilalți directori ai societății, fără a purta viza compartimentului juridic și fără a fi înregistrat în registrul special al acestui compartiment. Pentru .”SRL contractul a fost semnat de inculpatul A. I. I..

P. acest contract de furnizare de produse în valoare de 3.083.663,3 RON s-a convenit ca .”SRL să livreze către . 14 M0CR 10 și din inox de diferite tipodimensiuni conform anexei nr.1 (vol.III u.p. f.93).

A doua zi, la data de 15.06.2007, sa încheiat actul adițional nr.1 prin care s-au modificat disp.cap. 5 și 7 din contractul inițial, astfel că .”SRL nu mai era obligată să livreze mărfurile menționate în contract, în termen de 85 zile de la semnarea contractului, ci până la sfârșitul anului.

La scurt timp, respectiv la data de 18.06.2007 între aceleași persoane se încheie și actul adițional nr.2, potrivit căruia contractul inițial se suplimenta cu suma de 4.228.493,64 RON și prevedea explicit pentru .”SRL posibilitatea de a folosi documentele fiscale la operațiuni de scontare (vol.V u.p. f.266).

În „executarea” acestui contract chiar în ziua semnării lui (14.06.2007), .”SRL a emis două facturi fiscale respectiv nr._ și nr._ (vol.V u.p. f.268, 270) în valoare totală de 3.083.663,3 RON, facturi care au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

De observat este și faptul că la momentul semnării contractului dintre învinuitul Ș. V. și inculpatul A. I. I., s-a semnat și un proces verbal de custodie, potrivit căruia marfa rămânea în custodie la beneficiar timp de 90 zile (vol.III u.p. f.94).

Pe exemplarul aflat la învinuitul Ș. V., acesta a efectuat ulterior o mențiune potrivit căreia marfa rămânea în custodie la furnizor, mențiune ce nu se regăsește și pe exemplarul pus la dispoziție de inculpatul A. I. I. (vol.VII .p. f.85-86, 100).

Această situație, deși pare a avea implicații minime față de restul activităților infracționale capătă o valoare probatorie deosebită în contextul în care cele două facturi emise în baza acestui contract au fost înregistrate în contul „furnizori” ceea ce înseamnă că marfa era primită din punct de vedere contabil în gestiunea .>

Dacă marfa ar fi rămas într-adevăr în custodie la furnizor, ar fi trebuit înregistrată în contul contabil „mărfuri la furnizor”, ceea ce nu s-a întâmplat, împrejurare ce conduce la concluzia că s-a urmărit crearea în mod fictiv a unor obligații de plată față de .”SRL.

Mai mult, deși marfa din cele două facturi fiscale nu s-a livrat, din dispoziția directorului general – învinuitul Ș. V. și a directorului economic – inculpata C. V., au fost întocmite în fals chiar și note de intrare – recepție (NIR) de către o comisie a .>

Cu toate că marfa aferentă facturilor nu s-a livrat în realitate, inexistența acesteia fiind constatată ex propriis sensibus, comisia de recepție din cadrul . întocmit în fals două note de intrare – recepție (NIR) sub nr.117 și 118 din data de 29 iunie 2007 (vol.V u.p. f.269, 271), fiind apoi efectuate pe cele două facturi mențiuni false, că mărfurile corespund din punct de vedere al legalității și realității (vol.V u.p. f.268, 270).

Dacă aceste operațiuni ar fi fost reale, NIR-urile pentru aceste facturi ar fi trebuit întocmite în ziua sosirii așa-ziselor mărfuri – 14.06.2007 nu în data de 29.06.2007.

În realitate, și data de 29.06.2007 este falsă întrucât din depozițiile martorilor Ț. C. – șeful comisiei de recepție și D. S. – membră a comisiei, a rezultat că despre cele două facturi aferente contractului nr.1786 au luat cunoștință abia la data de 12 iulie 2007, când documentele respective au fost aduse de șefa lor – martora S. C. care le-a cerut să întocmească NIR-uri pentru mărfurile din facturi din dispoziția inculpatei C. V. și a învinuitului Ș. V. (vol. I u.p. f._-331; vol. I dosar nr._ f.117 și vol. II f.130-131 dosar nr._ ).

Aceste evenimente trebuie coroborate cu faptul că după înregistrarea incidentului de plată din 09.07.2007, . notificarea nr._ de la BCR – Sucursala V., fiind convocat Consiliul de Administrație care a dispus Comisiei de cenzori să verifice condițiile ce au determinat incidentul de plată.

Ori, data de 09 iulie 2007 (data incidentului de plată), se situează între data de 14 iunie (data presupusei livrări de mărfuri) și data de 17 iulie 2007 când a avut loc ședința Consiliului de Administrație al . urmare a notificării incidentului de plată de către BCR (notificare din 12 iulie).

Cronologia acestor evenimente întărește și mai mult declarațiile membrilor comisiei de cenzori, potrivit cărora facturile din 14.06.2007 au fost de fapt „recepționate” în 12 iulie 2007 la cererea învinuitului Ș. V. și a inculpatei C. V. tocmai pentru a se acoperi, cu ocazia verificărilor ce urmau a fi făcute de Comisia de Cenzori.

În cadrul ședinței Consiliului de Administrație din 17.07.2007 învinuitul Ș. V. fiind întrebat „dacă mai sunt și alte bilete la ordin date” acesta a negat.

Fiind întrebat de ce a încheiat contractele nr.597 și nr.1786 în condițiile în care nu erau necesare procesului de producție, învinuitul nu a putut da un răspuns (vol.V u.p. f.146-151).

În cadrul aceleiași ședințe învinuitul Ș. V. a recunoscut că mărfurile nu sunt aduse, că există facturi proforme și că marfa se află în custodie (vol.V u.p. f.148).

În aceeași ședință și învinuitul P. D. a fost întrebat, în calitate de șef serviciu contabilitate, dacă mai există și alte bilete la ordin emise în favoarea .”SRL, acesta afirmând că „anul acesta nu am semnat nimic”, cu toate că, în mod indubitabil, avea cunoștință de plățile făcute cu biletele la ordin pe care le semnase în 2006 și 2007 (vol.V u.p. f.147).

Ca urmare a raportului preliminar al Comisiei de cenzori din data de 27 iulie 2007 prin care s-a reținut că s-au efectuat plăți în baza unor documente fictive, fără a exista transfer de mărfuri, la data de 03.08.2007, .”SRL a emis facturile fiscale . nr._ și nr._ prin care s-au stornat cele 2 facturi_ și_ din data de 14.06.2007 – (vol.V u.p. f.272-273).

Astfel, mărfurile care au constituit fictiv obiectul acestui contract, nu au fost în realitate livrate niciodată, fapt relevat nu doar prin întocmirea în fals a NIR-urilor dar și prin depozițiile martorilor V. N. (vol.I u.p. f.336-339, 341 și vol.I f.118 dosar nr._ ), S. C. (vol.I u.p. f.308-311, 313-315 și vol.I f.119 dosar nr._ ) și D. S. (vol.I u.p.f.326-328 și vol.I f.117 dosar nr._ ), R. E. (vol.II f.128 dosar nr._ ), G. N. C. (vol.II f.129 dosar nr._ ) și P. N. (vol.II f.236 dosar nr._ /2008) precum și cu adresa nr._/13.11.2007 emisă de Instituția Prefectului municipiului București din care rezultă că vehiculele cu care s-a susținut că s-au transportat mărfurile erau radiate din circulație (vol.VII u.p. f.112).

Participația penală a inculpaților M. I. și A. I. I., la săvârșirea de către învinuitul Ș. V. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor . scopul obținerii de foloase materiale injuste pentru .”SRL, este evidențiată și de acest contract și facturi fiscale fictive chiar dacă, în cele din urmă, acestea nu au mai putut fi „onorate la plată”, activitatea lor infracțională fiind descoperită.

II.Referitor la activitatea frauduloasă desfășurată de reprezentanții . . Dr. Tr. S., încă de la început remarcăm faptul că aceasta a debutat la scurt timp după înființarea . începutul lunii mai 2005).

. s-a constituit în anul 2002, a avut asociat unic și administrator pe numitul M. G. în vârstă de 74 ani, tatăl inculpatului M. I. (vol.VI u.p. f.133-136, 215 și vol.III f.551 dosar nr._ ), care i-a dat procură de administrare a societății inculpatului B. I. (vol.VI u.p. f. 214).

Astfel, la data de 29 mai 2005 între . . s-a încheiat un contract (fără număr) privind livrarea – aprovizionarea cu materiale din cupru în sumă de 253.000 RON fără TVA (vol.VI – f.5-8).

Acest contract a fost semnat pentru . conducerea societății iar pentru . de inculpatul B. I. fapt recunoscut chiar de inculpat (vol.I f.126 dosar nr._ ).

În cuprinsul acestui contract se face referire la o comandă fermă nr._/27.06.2005 împrejurare ce evidențiază că în mod neverosimil s-a încheiat contractul înaintea comenzii, comandă în care se specifică clar că mărfurile trebuie însoțite de certificate de calitate și garanție iar plata urma să se facă în termen de 30 de zile după ce . mărfurile (vol.VI u.p. f.10).

Ulterior, valoarea acestui contract a fost suplimentată printr-o anexă cu următoarele mărfuri:2100 kg tablă de cupru; 4900 kg tablă de cupru; 1250 tablă de cupru de diferite dimensiuni.

., potrivit contractului, trebuia să livreze mărfurile către . datele de 12.08.2005, la 12.09.2005 și la 12.10.2005.

În acest contract la cap.”modalități de plată” s-a menționat că . să plătească pentru mărfurile facturate 45% în avans cu B.O., iar pentru restul din valoarea facturilor cu ordin de plată în 30 zile de la livrare.

Ulterior încheierii acestui contract – 29 iulie 2005, - . un bilet la ordin pentru suma de 90.000 lei semnat de inculpatele C. V. și B. Georgianacu titlu de avans la plată dar fără a exista o factură în acest sens - (vol.VI u.p. f.17).

În baza acestei plăți . emite peste vreo două luni, pentru o plată deja făcută, o factură fiscală . cu nr._/02 din 22.09.2005 în valoare de 20.636,98 lei (vol.VI u.p. f.20), în condițiile în care suma de 90.000 lei din biletul la ordin fusese deja încasată la data de 15.08.2005.

Apoi . a emis pentru . factura . nr._/02 din 19.10.2005, peste termenul final de realizare a contractului – 12.10.2005, pentru suma de 9.305,8 lei, însă, așa cum a rezultat din NIR-uri, mărfurile din această factură au făcut obiectul altor comenzi, respectiv comanda nr._/18.10.2005, astfel că nu făceau parte din mărfurile ce intrau sub incidența contractului (vol.VI u.p. f.27).

Nu putem să nu observăm că numerele acestor 2 facturi emise de . către . interval de aproape o lună, sunt succesive, astfel încât s-ar putea spune că singurul client al ., cel puțin în această perioadă, a fost doar .>

Dar, cu toate că nu s-au livrat mărfurile contractate, fiind depășite termenele contractuale, în condițiile în care suma de 90.000 lei a fost plătită și încasată în lipsa oricăror documente justificative, la data de 21.10.2005 . o nouă plată în sumă de 100.000 lei, plată al cărei obiect a fost indicat ca fiind „contravaloare marfă”, deși această marfă nu fusese livrată în fapt. Suma respectivă a fost încasată de . la data de 30.11.2005 în contul bancar de la BCR – Sucursala Orșova (vol.VI u.p. f.18).

Acest bilet la ordin a fost scris de inculpata C. V. semnat de inculpată și de învinuitul Ș. V..

Referitor la aceste plăți, inculpata C. V., în depozițiile sale (vol.I u.p. f. 137-145) a arătat că ulterior plății în avans a sumei de 90.000 lei, . le-a livrat marfă în valoare de 20.636,98 RON și că în urma acestei livrări . față de . un sold creditor de aproximativ 70.000 RON la data de 21.10.2005 când a fost chemată de Ș. V. să completeze un nou bilet la ordin pentru suma de 100.000 lei, pe care l-a completat și semnat la indicațiile acestuia.

Cu toate că termenele contractuale erau cu mult depășite, mărfurile contractate nu au fost livrate iar plățile au fost făcute nejustificat și abuziv de conducerea . în vedere chiar prevederile de la cap.V din contract, la data de 21.12.2005 . o nouă plată către .. Astfel s-a emis un nou bilet la ordin completat de inculpata C. V., semnat de inculpată și de învinuitul Ș. V. pentru suma de 30.000 RON în cuprinsul căruia s-a menționat „contravaloare factură” în condițiile în care nu a existat un astfel de document după cum nu a existat nici vreo livrare de mărfuri (vol.VI u.p. f.19).

Și în privința acestui bilet la ordin, inculpata C. V., a relatat că, cu prilejul completării și semnării acestuia, i-a spus învinuitului Ș. V. „că efectuau plăți dar nu aveau mărfuri livrate, că sunt deja avansuri constituite și nu aveau documente fiscale pentru justificarea plății (vol.I u.p. f.137 verso și f.146).

Chiar și în această situație, intenția de creditare abuzivă a ., în dauna . evidențiază prin aceea că, în loc să urmărească recuperarea sumelor plătite nejustificat către . în data de 06.02.2006, a fost lansată către această societate o nouă comandă de aprovizionare cu materiale nr._-1 în valoare de 3818 RON fără TVA (vol.VI u.p. f.15).

În baza acestei comenzi . a emis factura fiscală . nr._/09.03.2006 în valoare de 9305,8 lei, ce a fost achitată integral de . ordinul de plată nr.1382/18.05.2006 semnat de inculpata C. V. (vol.VI u.p. f.11 și 21).

Mai mult de atât, din documentele puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al . - G. V., a rezultat că în documentele contabile ale . nu se regăsește înregistrat contractul încheiat cu . înregistrate nici sumele încasate de la această societate.

Din rulajul de cont al . – Sucursala Orșova, a rezultat că toate sumele încasate de . de la . fost retrase în numerar din contul bancar al societății sub diferite motivații (vol.VI u.p. f.143,145).

P. activitatea infracțională derulată de învinuitul Ș. V. și de inculpații C. V., B. G. și P. D. au fost încălcate următoarele dispoziții legale:

Art.6 alin.1 și 2 din Legea contabilități nr.82/1991 care prevăd:

(1) „Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

(2) „Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz”.

Art.150 din OMFP nr.1752/2005 în care se arată că „Operațiunile privind vânzările, cumpărările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz”.

Art.151 alin.1 din același Ordin în care se arată că: „efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului și se menționează în notele justificative”.

Art.151 alin.2 din Ordinul mai sus menționat în care se precizează că: „efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și de fond prevăzute de legislația în vigoare fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată”.

Totodată învinuitul și inculpații au încălcat următoarele dispoziții interne:

1. Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3/27.04.2007 (vol.V dosar u.p. f.182).

2. Notificarea nr._/26 iulie 2005 în care s-a stabilit faptul că „Având în vedere că ..V. este acționar semnificativ în societatea ..V., toate angajările de personal se fac numai cu aprobarea mea. De asemenea, cumpărarea de materiale este supusă aceluiași regim. Toate aceste măsuri se iau deoarece Oltchim are interesul ca lucrările care se fac în favoarea sa să aibă un cost cât mai mic, are interesul să reducă stocurile de materiale din depozit, să folosească cât mai mult materiale recuperate și să rezolve problemele sociale ale angajaților săi” (vol.V u.p. f.301).

3. Decizia nr.239/17.11.2005 a ., în art.1 se stipulează că „începând cu data prezentei decizii, toate contractele întocmite de . purta viza dreptunghiulară a Compartimentului Juridic și vor fi înregistrate în registrul Special de Evidență al Compartimentului Juridic” (vol.V u.p. f.224).

Învinuitul și inculpații au încălcat și atribuțiuni de serviciu prevăzute în contractul de management și fișele postului.

Astfel, în contractul de management din 02.02.2007 (vol.V u.p. f.102-105), învinuitul Ș. V., potrivit art.4.1 lit.”g” era obligat „să încheie acte juridice în numele și pe seama societății, cu excepția celor pentru care, potrivit legii, este necesară aprobarea Adunării generale a Acționarilor a . potrivit art.4.1 lit.”h” era obligat să „încheiere contracte de consultanță, prestări servicii, colaborare precum și orice alte contracte, de orice tip, cu persoane fizice sau juridice precum și cu autoritățile și instituțiile publice, în scopul realizării programelor propuse”.

Inculpata C. V., ca director economic, prin fișa postului avea următoarele responsabilități (vol.V u.p. f.106-108):

Art.4.3 „coordonează controlul activităților economico-financiare și de gestionare de fonduri”.

Art.4.6 „răspunde de luarea măsurilor necesare asigurării integrității patrimoniului unității și buna gospodărire a fondurilor materiale și bănești”.

Art.4.8 „dispune plățile zilnice aprobate de directorul general”.

Art.5.3.1 „aprobă contracte economice, de cercetare, de proiectare, de împrumut bancar”.

Art.7.8. alin.2 „Interfețe cu directorul direcției comerciale pentru: prețuri materii prime și produse finite, cotații și evoluția prețurilor pe piață, încheierea contractelor economice”.

Art.7.2 alin.1 „Interfețe externe cu unități financiar-bancare pentru efectuarea plăților”.

Art.7.2 alin.3 „Interfețe externe cu agenți economici pentru: negocieri de preț, încheierea contractelor”.

Inculpata B. G. ca director comercial, prin fișa postului a avut următoarele responsabilități (vol.V u.p. f.109-110):

Art.4.2 „răspunde de asigurarea cu comenzi și încheierea contractelor economice funcție de posibilitățile reale de producție și asigurarea de materii prime și materiale”.

Art.4.3. „răspunde de prospectarea pieții interne și externe în vederea comercializării produselor unității și asigurării de materii prime, materiale, echipamente de muncă”.

Art.4.5 „coordonează activitatea de aprovizionare a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de muncă pentru .>conform fundamentărilor”.

Inculpatul P. D. în calitate de șef serviciu contabilitate, a avut, prin fișa postului, următoarele responsabilități (vol.V u.p. f.111-112):

Art.4.1. „organizează, verifică și răspunde de evidența contabilă, sintetică și analitică a elementelor patrimoniale (materii prime, materiale, combustibil, piese de schimb, ambalaje, materiale în curs de aprovizionare, echipamente de protecție în depozit și exploatare, materiale pentru investiții”).

Art.4.2. „verifică activitatea de punctaj gestionar, lunar, a stocurilor scriptice din evidența contabilă (balanțe analitice) cu stocurile scriptice din evidența tehnico-operativă (fișe de magazie) la toate elementele patrimoniale prevăzute la punctele 4.1.

Coordonează și verifică întocmirea proceselor – verbale de punctaj între gestionari și economiștii responsabili cu gestiunile”.

Art.4.6. „verifică lunar balanțele analitice a elementelor patrimoniale cuprinse la punctul 4.1. precum și a imobilizărilor corporale în curs”.

Art.4.7 „urmărește și răspunde de aplicarea corectă a normelor de utilizare a registrelor de contabilitate”.

Art.4.12 „verifică și răspunde de corectitudinea înregistrărilor financiare și gestiune internă din notele contabile întocmite”.

P. „Manualul Calității” învinuitul Ș. V. și inculpatele C. V. și B. G. au avut următoarele responsabilități (vol.V u.p. f.10-15):

1.În calitate de director-general, învinuitul Ș. V. „Asigură și răspunde de desfășurarea activității economico-financiare a societății, atât pentru atribuțiile directe, cât și pentru cele încredințate directorilor executivi”.

„Aprobă operațiunile de încasări și plăți pentru activitatea economică curentă și de perspectivă a societății”.

2.Inculpata C. V., în calitate de director economic „răspunde de implementarea și raportarea situațiilor financiare conform standardelor legale naționale și internaționale aplicabile”.

„Răspunde de activitatea de gestionare, gospodărire a disponibilităților bănești și de activitatea de angajare și de urmărire a creditelor în lei. Coordonează și răspunde de evidențierea contabilă, sintetică și analitică a elementelor patrimoniale și gospodărirea fondurilor materiale. Analizează zilnic situația plăților pe care le supune spre aprobare directorului general”.

3. Inculpata B. G., în calitate de director comercial – „Organizează și răspunde de activitatea de aprovizionare, depozitare și conservare materiale, piese de schimb și utilaje din țară și import. Răspunde de asigurarea cu comenzi și încheierea contractelor economice, funcție de posibilitățile reale ale producției. Răspunde de prospectarea pieții interne și externe în vederea comercializării produselor companiei și asigurării de materiale, utilaje și alte nevoi”.

Faptele săvârșite de învinuitul Ș. V. și de inculpații C. V., B. G. și P. D., care, în calitate de funcționari (respectiv director general, director economic, director comercial și șef serviciu contabilitate) în cadrul . cu capital parțial de stat, în baza unei rezoluții infracționale unice au încheiat contracte comerciale în condiții nefavorabile societății, au dispus și efectuat plăți nejustificate în temeiul unor documente nereale (comenzi și facturi fiscale) ce ulterior au fost anulate sau stornate, încălcând dispozițiile legale și normele interne la care am făcut referire, cu consecința neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, prejudiciind societatea ce o reprezentau, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, săvârșită în vederea obținerii unui avantaj patrimonial de către altul, prev. și ped. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246-248/1 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

Avantajul patrimonial a fost creat în favoarea inculpaților M. I. și A. I. I. reprezentanți ai .”SRL, respectiv în favoarea inculpatului B. I. reprezentant al . Dr.Tr.S., care în mod repetat au beneficiat de plata unor mărfuri ce nu au fost niciodată livrate părții vătămate și civile .>

Faptele inculpatului M. I. care, în calitate de reprezentant al .”SRL, „a negociat” cu învinuitul Ș. V. contracte fictive, i-a cerut acestuia plăți în avans pentru mărfuri ce nu au fost vreodată livrate, a coordonat activitatea administratorului de drept al .”SRL – inculpatul A. I. I. – folosindu-se de acesta din urmă și fiind în fapt adevăratul administrator, înlesnind astfel săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu de către funcționarii ..V., în mod special activitatea infracțională a învinuitului Ș. V., beneficiind de plățile nejustificate făcute de reprezentanții . complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, și săvârșită în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru sine, prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

Cum am mai spus, inculpatul M. I. a înființat în anul 2002 – .”SRL, fiind asociat unic și administrator până în 29.04.2004 când, urmare a unei condamnări la pedeapsa închisorii (pentru evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată - vol.III f.592-593, dosar nr._ -) și la pedeapsa accesorie și complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, a cesionat părțile sociale, după care a fost angajat în cadrul societății ca agent de transport în perioada 01.02.2005 – 02.05.2006 și ca director general în perioada 01.02.2007 – 01.08.2007.

Și anterior reangajării sale în postul de director general, în luna ianuarie 2007 a lucrat, fără forme legale, pentru .”SRL. În realitate este cel care, în fapt, a fost administratorul acestei societăți.

În acest sens menționăm cele relatate de învinuitul Ș. V. (vol.I u.p. f.105-107): „În urma negocierii cu reprezentantul G. F. C. s-au încheiat contractele cu M. I., zis”M.”, cu nr. 597/01.03.2007 și nr.1786/14.06.2007, întocmite de G. F. C. și semnate de mine. De aceste contracte au avut cunoștință - Direcția Economică și Direcția Comercială care au semnat și B.O. Aceste plăți au fost făcute în avans la solicitarea lui M. I., motivând că trebuie să achite furnizorul extern. Au fost plătite în avans cca. 18 milioane lei”.

La rândul său, inculpata C. V. a confirmat prezența inculpatului M. I. în biroul învinuitului Ș. V., în data de 30.01.2007, când s-a emis BO în valoare de 500.000 RON (vol.I u.p. f.138).

Apoi, din interceptările convorbirilor telefonice (vol. II u.p. f.244-252 și 260 – verso – 261, 276-280), rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul M. I. coordona activitatea .”SRL, dând ordine și instrucțiuni, și că a avut o înțelegere frauduloasă cu reprezentanții .>

Nu este de neglijat nici faptul că din sumele încasate în mod nejustificat de la .”G. F. C.”SRL a plătit către . (societate administrată de M. L. – soția inculpatului ) –(vol.VII u.p. f.37 coroborat cu datele din referatul de evaluare vol.IV dosar nr._ f.649-650), suma totală de 840.000 lei (vol.VIII u.p. f.23-160).

Așadar, apărările inculpatului M. I., care neagă orice implicare în activitățile derulate între cele două societăți comerciale, nu pot fi reținute, fiind infirmate de probatoriul cauzei.

Faptele inculpatului A. I. I. care, în calitate de administrator de drept al .”SRL a înlesnit săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin emiterea în mod repetat de documente nereale, documente anulate sau stornate, în baza cărora a beneficiat de plăți nejustificate prin intermediul contractelor de scont bancar, constituie complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, săvârșită în vederea obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, prev.și ped. de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din legea nr.78/2000 rap.la art. 246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

Faptele inculpatului B. I. care, în calitate de reprezentant al . Dr.Tr.S., (fiind împuternicit cu procură de administrare) a semnat contractul fără număr din 29 mai 2005, după care în mai multe tranșe, a încasat fără drept, suma de 190.000 RON pentru marfă pe care nu a livrat-o niciodată, folosind în acest sens instrumentele de plată emise de funcționarii . complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru sine, prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

Faptele inculpatei C. V. care, în calitate de director economic la . făcut mențiuni falsificate pe bilete la ordin prin menționarea unor facturi inexistente și de a dispune întocmirea unor note de intrare-recepție a mărfurilor (NIR-uri),falsificate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

Faptele inculpatului A. I. I., de a semna un proces verbal de custodie falsificat, precum și contracte de scont nereale (nr.10/2007 și nr.15/2007), de a dispune întocmirea de facturi fiscale falsificate de către martora C. M. dar și de comenzi false ce au fost folosite la scontarea biletelor la ordin la BCR – Sucursala Unirea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu infracțiunea de corupție, în formă continuată, prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr. 78/2000 rap.la art.290 C.pen. rap.la art. 13 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

Faptele inculpatului P. D. care, în calitate de șef serviciu contabilitate la . a înregistrat în evidențele contabile documentele fiscale și instrumentele de plată pentru care s-au efectuat plăți nelegale, constituie infracțiunea de fals la Legea contabilității prev.și ped.de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap.la art.289 C.pen.

Pentru infracțiunile comise, săvârșite în condițiile descrise în cele ce preced, în baza textelor legale mai sus citate, inculpații au fost condamnați.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei C. V., au fost avute în vedere, în condițiile art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor și împrejurările în care au fost comise, urmările produse și persoana inculpatei care nu posedă antecedente penale, are un statut social bine conturat având o conduită anterioară, atât în familie cât și în societate, în acord cu normele socio-morale, împrejurări ce au fost reținute în favoarea acesteia ca circumstanță atenuată judiciară prev.de art.74 lit.”a” C.pen.

Așa fiind, inculpata C. V. a fost condamnată la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen. și la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev.și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.”a”C.pen., art.76 lit.”e” C.pen.

Întrucât infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite de inculpată mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, ne aflăm în prezența concursului real de infracțiuni, astfel că, în baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b” C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-a interzis inculpatei pe o durată de 2(doi) ani exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpata nu posedă antecedente penale, că este o persoană căsătorită, cu un copil minor, că în prezent are un loc de muncă, fiind încadrată în funcția de director executiv în cadrul C.E.C.C.A.R. – Filiala V., instanța a apreciat că inculpata prezintă suficiente garanții pentru o conduită prosocială, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni. Aceste împrejurări sunt evidențiate și în referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. (vol.IV dosar nr._ f.655-658).

În consecință, în baza art. 86/1, art.86/2 C.pen. instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care s-a adăugat un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare instanța a obligat inculpata să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei B. G., s-a avut în vedere, în condițiile art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, urmarea produsă și persoana inculpatei care, este la primul contact cu legea penală, anterior comiterii faptei a avut o conduită prosocială, bucurându-se de o imagine pozitivă în cadrul comunității în care a muncit și trăit, împrejurări ce au fost reținute în favoarea acesteia ca circumstanță atenuantă judiciară prev.de art.74 lit.”a” C.pen.

P. urmare, inculpata B. G., a fost condamnată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate, că inculpata nu posedă antecedente penale, că în prezent are un loc de muncă, fiind încadrată ca director de zonă la . București, societate unde se bucură de aprecierea colegilor și a conducerii (vol.IV dosar nr._ f. 1016), instanța a apreciat că inculpata posedă suficiente garanții și resurse pentru o conduită ulterioară în acord cu normele socio-morale, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios pentru aceasta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni. În acest sens sunt și datele evidențiate în referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. (vol.IV dosar nr._ f.664-667).

Așadar, în baza art.86/1, art.86/2 C.pen. instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare instanța a obligat inculpata să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.

S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P. D., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 C.pen. respectiv limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmările produse și persoana inculpatului care, nu posedă antecedente penale, anterior comiterii faptelor a avut o atitudine pozitivă față de normele și valorile sociale, bucurându-se de respectul colectivității în care a trăit și muncit, împrejurări ce au fost reținute în favoarea acestuia ca circumstanță atenuantă judiciară prev.de art.74 lit.”a” C.pen.

În consecință, inculpatul P. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen. și la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în condițiile Legii contabilității prev.și ped.de art.43 din Legea nr.82/1991 modificată, rap. la art.289 C.pen. cu aplic.art. 74 lit.”a”C.pen., art.76 lit.”e”C.pen.

Cum infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, ne aflăm în prezența concursului real de infracțiuni, motiv pentru care în baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b” C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art.41 alin.2 C.pen. și art.74 lit.”a” C.pen., art.76 lit.”b”C.pen.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, văzând că inculpatul nu posedă antecedente penale, este o persoană în vârstă de 59 ani, pensionar, cu o conduită pozitivă în familie și în comunitatea în care a muncit și trăit, instanța apreciază că inculpatul prezintă suficiente resurse și garanții pentru o conduită ulterioară prosocială, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios pentru acesta și nu va mai săvârși infracțiuni chiar fără executarea pedepsei. În acest sens sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul V. (vol.IV f.660-664 dosar nr._ ).

Așa fiind, în baza art.86/1, art.86/2 C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. I. au fost avute în vedere, în condițiile art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei și contribuția lui la săvârșirea acesteia, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă prin raportare la cuantumul daunelor nerecuperate deși a beneficiat de produsul infracțiunii și persoana inculpatului care, a perseverat pe calea infracțională săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.”a” C.pen., față de condamnarea la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării dispusă prin sentința penală nr.235/17.04.2006 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 28.04.2006.

Față de acestea inculpatul M. I., zis „M.”, a fost condamnat la pedeapsa de 6(șase) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat înăuntrul termenului de încercare al condamnării anterioare, în baza art.83 alin.1 C.pen., instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.235/17.04.2006 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 28.04.2006 care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

Având în vedere că din probatoriul cauzei nu a rezultat că inculpatul M. I. ar fi semnat vreun înscris falsificat, în baza art.11 pct.2 lit.”a” C.proc.pen. rap.la art.10 lit.”c” C.proc.pen. instanța l-a achitat pe inculpatul M. I. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A. I. I., au fost avute în vedere, în condițiile art.72 C.pen., limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, contribuția inculpatului la săvârșirea acestora, modul și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă prin raportare la cuantumul prejudiciului nerecuperat deși a beneficiat de produsul infracțiunii și persoana inculpatului care, nu posedă antecedente penale și a avut o conduită vădit nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal.

În consecință inculpatul A. I. I. a fost condamnat la pedeapsa de 6(șase) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen. și la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000, rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

Infracțiunile din prezenta cauză fiind săvârșite de inculpat mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se află în concurs real de infracțiuni, astfel că, în baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b” C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6(șase) ani închisoare.

În baza art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B. I. au fost avute în vedere, în condițiile art.72 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, contribuția inculpatului la săvârșirea acesteia, urmarea produsă prin raportare la valoarea prejudiciului nerecuperat și persoana inculpatului care, posedă antecedente penale ce nu atrag însă starea de recidivă, fiind împlinit termenul de reabilitare (vol.IV dosar nr._ f.640).

Așa fiind, inculpatul B. I. a fi condamnat la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

Cum actele de complicitate săvârșite de inculpatul B. I. privesc activitatea infracțională unică săvârșită de învinuitul Ș. V. și de inculpatele C. V. și B. G. în calitate de funcționari ai ..V., care au comis fapta de abuz în serviciu în formă calificată fiind incidente disp.art.248/1 C.pen., situație în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și că reducerea cu o treime a pedepsei prev.de art.258 alin.1 C.pen. vizează situația în care la individualizarea pedepsei s-ar orienta către limita maximă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul B. I. din complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.de art.26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. în infracțiunea prev.și ped.de art. 26 C.pen. rap.la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.258 alin.1 și 2 C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

D. fiind cuantumul pedepsei aplicate, văzând că inculpatul nu este recidivist, că este o persoană în vârstă de 60 ani, că are o ocupație care să-i asigure venituri licite, că după comiterea faptei a avut o conduită prosocială, instanța apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios pentru inculpat și că acesta nu va mai săvârși infracțiuni chiar fără executarea efectivă a pedepsei, în baza art.86/1, art.86/2 C.pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal, s-a constatat că partea vătămată .-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 5.913.303,64 RON (f.33 vol.I dosar nr._ ), prejudiciu ce s-ar compune din suma de 2.2.45.609,56 RON plătită în baza unor documente falsificate, anulate sau stornate către ., suma de 3..473.251,47 RON reprezentând valoarea mărfii aferente contractului nr. 1786/14 iunie 2007, pentru care s-au emis facturile fiscale nr._ și_/14 iunie 2007 și pentru care s-au întocmit în fals note de recepție și suma de 190.057 RON plătită nejustificat către ..

Văzând participarea inculpaților la săvârșirea faptelor ilicite generatoare de daune materiale în patrimoniul părții civile, cuantumul daunelor și legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudicii, instanța în baza art. 14, art.16, art.346 C.proc.pen. rap.la art.998-999 C.civ., art.1000 alin.3 C.civ. și art.1003 C.civ., a obligat pe inculpați și pe partea responsabilă civilmente să plătească părții civile . civile după cum urmează:

- suma de 400.000 lei în solidar de inculpații C. V., B. G. și P. D., reprezentând plata făcută nejustificat în baza biletului la ordin emis la 28.09.2006 în favoarea .”SRL.

Cum această sumă a fost încasată în urma scontării biletului la ordin în baza contractului de scont nr.75/_ din 05.10.2006 semnat de numitul M. I. G. administrator al .”SRL, persoană care nu a fost trimisă în judecată, văzând că la acea dată inculpatul M. I. nu mai lucra cu contract de muncă la această societate iar din probatoriul cauzei nu rezultă că în fapt ar fi desfășurat vreo activitate la acel moment, nu se poate angaja nici o răspundere a inculpatului pentru această faptă ilicită (act material). Pe cale de consecință, nu poate fi angajată nici răspunderea părții responsabile civilmente.

- suma de 500.000 lei (reprezentând contravaloarea plății făcută cu biletul la ordin din 30.01.2007) în solidar de inculpații C. V., P. D., M. I. și A. I.-I., inculpații M. I. și A. I.-I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 1.115.730 lei (reprezentând contravaloarea plăților făcute cu biletele la ordin din 07.03.2007, a biletului la ordin din 17.04.2007 și a celor două ordine de plată din 11.07.2007 și 12.07.2007), în solidar de inculpații C. V., M. I. și A. I.-I., inculpații M. I. și A. I.-I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 90.000 lei (reprezentând contravaloarea plății făcute cu biletul la ordin emis la 29.07.2005) în solidar de inculpații B. G., C. V. și B. I..

- suma de 100.000 lei (reprezentând contravaloarea plății făcută cu biletul la ordin emis la 21.10.2005) în solidar de inculpații C. V. și B. I..

Întrucât suma de 3.473.251,47 lei, pentru care .”SRL a emis facturile fiscale nr._ și_ din 14 iunie 2007 nu s-a mai plătit, iar aceste facturi au fost stornate prin facturile fiscale . nr._ și nr._/03.08.2007, și nu constituie un prejudiciu produs în patrimoniul părții civile, instanța a respins ca nejustificate aceste daune civile cerute de partea civilă .>

Cum daunele cauzate părții civile nu au fost reparate, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din 11.06.2008 a DNA – S. T. Pitești, asupra bunurilor inculpaților C. V., B. G. și P. D..

S-a constatat că partea responsabilă civilmente . a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului din data de 30.01.2009 (f.678 vol.IV dosar nr._ ).

În baza art.191 C.proc.pen. instanța a obligat pe inculpați și partea responsabilă civilmente să plătească cheltuieli judiciare către stat, astfel:

- suma de 10.120 lei inculpata C. V.;

- suma de 10.110 lei inculpata B. G.;

- suma de 10.110 lei inculpatul P. D.;

- suma de 10.170 lei inculpatul M. I. în solidar partea responsabilă civilmente .”SRL prin lichidatorii asociați prin contract YNA CONSULTING SPRL – Cabinet I. de Insolvență G. V., Cabinet I. de Insolvență P. E. VISUAL CONSULTING SPRL.

- suma de 10.250 lei inculpatul B. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs DNA –S. T. A. I., inculpații C. V., B. G., P. D., A. I. I., M. I. și B. I., partea civilă .. Râmnicu V. și partea responsabilă civilmente . – prin lichidatori.

P. recursul declarat DNA – S. T. A. I. a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

În motivarea recursului se arată că ca situarea la minimul special prevăzut de lege cu suspendarea eonditionata a executării sub supraveghere nu răspunde dezideratelor înscrise in art.52 si 72 din Codul penal si ca nu exista temeiuri suficiente (in ceea ce ii privește pe cele trei persoane cu funcții de conducere in cadrul . a retine in favoarea acestora circumstanța atenuanta a bunului comportament avut inainte de savirsirea infracțiunilor (art.74 lit.a Cp). In fapt, instanta a apreciat practic pentru toti cei patru inculpați ca lipsa antecedentelor penale este argumentul suficient pentru justificarea unor pedepse minimale.

Se susține ca circumstanța personala a neconfruntarii prealabile cu legea penala analizata singura, delimitata de ansamblul circumstanțelor concomitente savirsirii faptei, nu poate fundamenta pertinent o pedeapsa fixata la limita minima prevăzută de lege si nu asigura valorizarea celorlalte funcții ale pedepsei penale: exemplaritatea, intransigenta, fermitatea, capacitatea de a forma o atitudine corecta fata de regulile de conviețuire sociala unanim acceptate.

Mai mult decit atit, inculpații in mod constant au încercat sa se disculpe, aratind ca au actionat cu buna-credinta si la ordinul superiorului, in încercarea de a plasa in limita legalului faptele comise.

P. recursul declarat inculpata C. V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa în baza art. 10 lit. a C.p.p. iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d C.p.p. deoarece faptelor reținute în sarcina sa le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv latura subiectivă.

În motivarea recursului se susține că în speța există raporturi civile de drept comercial între două societăți al căror capital majoritar este privat și în consecință trebuie să opereze răspunderea civilă contractuală.

Se arată că inculpata, în calitate de director economic, a dispus efectuarea de plăți anticipate către societățile . N., semnând bilete la ordin pentru achitarea unor facturi emise în baza unor contracte valabil încheiate de societățile mai sus menționate. Inculpata nu este semnatara, ci cosemnatara acelor bilete la ordin și făcea parte din îndatoririle de serviciu să semneze acele bilete la ordin, întrucât așa cum se observă din lecturarea dosarului și din administrarea probelor, cel care dispunea în dubla sa calitate de acționar majoritar și director de toate bunurile era Ș. V. care a făcut-o pe tot parcursul derulării acestei activități.

Pe de altă parte, din punct de vedere legal, plata era posibilă și nu era interzisă așa cum legea contabilității la art. 14 și 16 și Ordinul 1752 din 2005 ne arată. Este adevărat că între societățile mai sus amintite, pe parcursul desfășurării acestor acte de comerț, au existat sincope în sensul că nu s-au adus toate materialele dar și în sensul că aceste materiale la un moment dat nu au mai fost primite de conducerea societății dintr-un ordin al societății mamă Oltchim.

La data de 31.08.2007 s-a încheiat un protocol între M. și societatea G. F. C., fapt care demonstrează că raporturile comerciale dintre aceste societăți existau și nu erau viciate la acel moment. A urmat faptul că în 12.09.2007 o echipă de control din cadrul ANAF-ului ce a încheiat o verificare la . prin procesul-verbal încheiat nu s-a reținut nicio încălcare a legii, deci nu există o vinovăție a directorului comercial, economic.

Pentru ca în sarcina sa să se poată reține o faptă penală ar trebui să fie demonstrate intenția de a frauda legături ascunse cu furnizorii, precum și scopul urmărit de aceasta, scop ce nu poate fi decât unul material. Nu s-a putut demonstra nici intenția și nici scopul faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată. Niciunul din beneficiarii plății nu pretinde că a cunoscut-o înainte de încheierea relațiilor comerciale și niciunul nu poate susține că i-ar fi oferit vreun folos material pentru a se putea prezuma că aceasta a acționat cu intenție.

Latura subiectivă lipsește chiar dacă se admite că ar exista conivență între directorul general al societății și reprezentanții societăților furnizoare și beneficiare a sumelor plătite.

Din expertiza efectuată în recurs a rezultat că în speță este vorba despre un litigiu obișnuit și urmează a se soluționa conform protocolului încheiat în 06.01.2012. Așa cum se observă la dosarul cauzei, s-a plătit mai mult de jumătate din sumă, această sumă este recunoscută, ea face obiectul unor raporturi comerciale între aceste două firme iar amploarea pe care a luat-o această problemă este vădit disproporționată cu faptele care s-au comis.

În plan subiectiv învederează că niciodată directoarea comercială nu a putut crede că un patron poate submina propriile interese, astfel că nu l-a putut bănui de aceasta pe directorul Ș.. Mai mult decât atât, plata cu o singură semnătură efectuată de directorul general arată încă o dată dacă mai era necesar, că acesta ar fi spus oricum ce credea de cuviință, chiar dacă ar fi fost în dezacord cu executanții. Toate persoanele din subordinea directorului Ș. erau niște executanți pentru că erau angajații unui patron.

P. recursul declarat inculpata B. G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând, achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. și ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța din 11 iunie 2008 de către DNA asupra bunurilor sale.

În motivarea recursului se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Instanța de fond nu a cenzurat în niciun fel situația de fapt prezentată de parchet. Dacă instanța de fond ar fi făcut-o, ar fi constatat că cele două contracte incriminate, respectiv contractul cu nr. 597/1.03.2007 și 1786/14.06.2007 nu au fost încheiate, nu au fost derulate, nu au fost semnate de directorul comercial B. G. și nu au fost derulate prin departamentul pe care îl conducea, deci nu putea fi incriminată pentru două contracte pe care nu le-a semnat și de a căror existență nu a știut pentru că așa cum rezultă din declarațiile de martori de la dosarul cauzei, aceste contracte au fost discutate și negociate direct între directorul comercial de al M., Ș. V. și unul dintre reprezentanții GenFero C., care au declarat că au declarat că au negociat direct.

Despre existența acestor contracte inc. B. G. a aflat doar în momentul în care s-a schimbat conducerea M., or lucrul acesta este consemnat inclusiv în depozițiile de martori ale acuzării. Este de neînțeles cum instanța de fond a putut să o acuze pe B. G. despre semnarea acestor contracte în condițiile în care avea contractele, avea depozițiile de martori și avea absolut toate documentele din care să rezulte că nu știa despre existența acestor contracte. Mai mult, inc. a fost acuzată că ar fi semnat ordine de plată și a făcut plăți în baza acestor contracte. Dacă instanța ar fi urmărit măcar cronologic modul în care s-au desfășurat lucrurile, ar fi constatat că biletul la ordin 26.09.2006 semnat cu a doua semnătură de B. G. care este inginer mecanic, nu economic, și care se ocupa de aprovizionare, acest bilet la ordin este aproape un an anterior datei la care au fost încheiate contractele și, dacă ar fi urmărit lucrul acesta, ar fi constatat că în momentul respectiv între M. și GenFero C. se derulau numeroase tranzacții comerciale și suma respectivă de bani era datorată de M., ori lucrul acesta este prin inclusiv în expertiza efectuată de parchet în faza de urmărire penală, nu doar de expertiza contabilă efectuată în faza de recurs.

În ce privește biletul la ordin din 29.06.2005 semnat în favoarea Neferalului, acest bilet la ordin a intervenit în baza unui contract încheiat în data de 29 mai 2005 care prevedea plata unui avans, contract care avea o clauză de garanție în favoarea M., ori această clauză de garanție era prevăzută în contractul respectiv, mai mult decât atât, termenul de livrare al mărfii nu era împlinit la momentul la care s-a plătit avansul și în contextul acesta toate aceste aspecte au fost explicate pe larg și argumentate atât în expertiză cât și în răspunsul la obiecțiunile la expertiză.

Solicită a se constata că nici sub aspectul elementului material al laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii penale. Este extrem de important că în cadrul M.-ului era o procedură extrem de bine determinată de întocmire și suspendare a instrumentelor de plată în sensul în care orice plată era dispusă de către directorul general, în afara aprobării directorului general nu se putea face nicio plată. Această dispoziție era reverificată de către departamentul economic și de departamentul contabil și ulterior era contrasemnat de o terță persoană, uneori această terță persoană era B. G., alteori altcineva, dar, urmărind inclusiv procedura internă și fișa postului nu se poate considera că putea verifica dacă documentele contabile întocmite erau corecte deoarece era directorul unui alt departament și, așa cum s-a arătat și prin expertiză nici nu avea niciun motiv deoarece inclusiv Comisia de Cenzori verifica periodic situația de la M. și nu a constatat niciodată în toți acei ani vreo neregulă în contabilitate.

Cu privire la latura obiectivă, din toate depozițiile de martori s-a arătat că B. G. nu cunoștea pe niciuna din persoanele care făceau parte din respectivele firme, nici pe cei din GenFero C., și nici pe cei din N., nu i-a văzut niciodată, nu i-a cunoscut, a aflat despre existența lor ca și persoane în momentul în care s-au întâlnit în instanță iar lucrurile acestea sunt toate dovedite cu toate depozițiile de martori aflate la dosar, prin urmare, nici nu se punea problema să favorizeze pe cineva deoarece erau două dintre zecile de firme care furnizau materiale pentru M..

P. recursul declarat inculpatul P. D. a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. și, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. e C.p.

În motivarea recursului se arată că în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instanța de fond nu a analizat în principal întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni pentru următoarele argumente: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reprezintă fapta funcționarului care provoacă o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. În speță nu este vorba de provocarea unor vătămări ale intereselor legale ale unei persoane fizice pentru că societatea vătămată este GenFeroChim.

Pe de altă parte textul de lege arată că săvârșește această infracțiune funcționarul care în schimbul actului de serviciu obligă o persoană să îi dea un folos material necuvenit. Din dosar nu rezultă vreo activitate de acest tip în ceea ce-l privește pe inc. P. D. pentru că sunt esențiale aceste elemente, de aici trebuie să se pornească pentru că în fond infracțiunea este o faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Din întreaga cauză nu rezultă care era interesul lui P. D. să semneze două bilete la ordin și să comită o infracțiune câtă vreme nu s-a vorbit în niciun fel de avantaj patrimonial.

În ceea ce privește ceea ce i se impută inc. P. D., există următoarea chestiune: a semnat două bilete la ordin, un bilet la ordin privește suma de 400.000 lei vechi și unul care privește suma de 500.000 lei vechi. Aceste două bilete la ordin au fost semnate fără ca P. D. să aibă reprezentarea că comite o faptă penală. Pentru a exista infracțiunea de abuz în serviciu trebuie să existe reprezentarea faptei și a urmărilor socialmente periculoase. Inculpatul P. D. nu a avut reprezentarea comiterii unei fapte penale. La dosar există depozițiile atât ale celorlalți inculpați, în special declarația lui Ș. care a decedat și inc. C. care nu au avut legătură cu activitatea lui P. D.. Inculpatul P. D. a primit biletele la ordin deja completate și semnate cu prima semnătură. Exista aparența corectitudinii documentelor pe care le-a semnat. Arată că între societăți existau relații comerciale și solicită să se constate că toate operațiunile care s-au derulat între cele două societăți au fost operațiuni comerciale și nici de cum acțiuni care să conveargă către comiterea vreunei infracțiuni. Din expertiza efectuată în cauză rezultă pe de o parte starea de fapt relatată și de colegul său în sensul că societatea comercială Oltchim SA nu ar capital public, ci un capital privat și atunci și din acest punct de vedere nu se poate vorbi de comiterea vreunei infracțiuni. Modul în care au decurs faptele în ceea ce-l privește pe inculpat, poate fi încadrat și în una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

În cauză se poate vorbi de o eroare de fapt pentru că nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală atunci când făptuitorul nu cunoștea în momentul comiterii acesteia, existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Inculpatul P. D. nu cunoștea despre existența vreunei situații, stări sau activități infracționale și atunci starea de fapt trebuie dedusă atât din declarațiile martorilor, cât și din declarațiile de învinuiți și, nu în ultimul rând din conținutul fișei de post a inculpatului deoarece conținutul acesteia îl incriminează sau nu. Din fișa postului rezultă că plățile se făceau în baza unui instrument de plată care erau întocmite de serviciul financiar în baza facturilor fiscale primite de la serviciul logistic. Din expertiza întocmită de expertul parte rezultă foarte bine aceste aspecte detaliate, însă, toate sarcinile conducerii executive constau în efectuarea unor plăți cu aprobarea directorului general, respectiv a domnului Ș.. Se precizează clar că acesta răspundea de luarea măsurilor necesare pentru asigurarea integrității patrimoniului societății, primea zilnic situația plăților a serviciului financiar. Inculpatul P. D. este exclus în totalitate de la aceste activități, care avea niște atribuții foarte clare, în sensul că, balanța întocmită de acesta era o balanță analitică și ținea numai evidența cheltuielilor privind materialele consumate pentru cheltuielile efectuate pe bază de comandă, deci răspundea numai de materialele aflate pe stoc. Tot o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei este în privința inculpatului P. D., constrângerea deoarece faptul pe care acesta îl relatează că Ș. V. i-a ordonat bătând cu pumnul în masă să semneze acel bilet la ordin. Inculpatul a fost constând moral deoarece trebuie să se țină cont de capacitatea psihică a persoanei constrânse. Inculpatul suferă de afecțiuni medicale care și-au pus amprenta asupra deciziei de a semna respectivul bilet la ordin. P. urmare a existat o acțiune de constrângere așa cum prevede textul de lege.

P. apărătorii aleși inculpatul A. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, în principal, în temeiul art 385/15, pct.2, lit c din C.p.p., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, in temeiul art. 385/15, pct.2, lit. d C.p.p, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2,lit a. rap la art 10 lit d. C.p.p., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, lipsind latura subiectivă.

În motivarea solicitării principale se susține că sentința penală atacată este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor legale care reglementează publicitatea ședinței de judecată, motiv de casare prev. de art. 389/9, pct.4 din C.p.p.

Astfel, la data de 13.10.2011 când prima instanță a pronunțat sentința penala atacată nu a făcut acest lucru in ședința publica, contrar prevederilor art. 310 al.l C.p.p. ceea ce atrage nulitatea absoluta conf. art. 197 al.2 din C.p.p.

Sentința penala atacată este nelegala si pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 5 C.p.p., deoarece la data de 06.10.2011, când instanța de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2011, având invedere complexitatea cauzei si necesitatea unei perioade de timp mai mari pentru deliberare, aceasta s-a făcut fără participarea procurorului așa cum rezulta din încheierea de ședința, deși participarea reprezentantului Ministerului Public era obligatorie, potrivit legii.

Întrucât legiuitorul nu face distincție, participarea procurorului este obligatorie atunci când legea o cere în toate etapele procesului, inclusiv la amânarea pronunțării, neparticiparea procurorului fiind sancționată cu nulitatea absoluta potrivit art. 197 al. 2 C.p.p.

De altfel, instanța a ignorat dispozițiile art. 115 C.p.p privind participarea procurorului si la alte termene de judecata, după cum rezulta din încheierile de ședința din 10.09.2009, 29.04.2010, 16.12.2010, 20.01.2011 si 17.02.2011, date la care reprezentantul Ministerului Public nu a participat, deși instanța a admis cereri ale inculpaților, părții civile si ale apărătorilor acestora. Faptul că la aceste termene de judecată nu s-au administrat probe nu are relevanță, deoarece cererile respective, chiar de amânare, trebuiau discutate in contradictoriu și în prezența procurorului, în absenta acestuia, instanța fiind obligată sa constate ca este nelegal constituită.

Sentința penala este nelegala si pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 10 C.p.p., deoarece prima instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului.

O primă eroare gravă pe care a comis-o prima instanță este faptul că l-a condamnat pe inculpat pentru fapte petrecute într-o perioadă în care acesta nu avea absolut nicio calitate în societatea . nu avea niciun fel de raporturi cu învinuitul Ș. și nici cu fapta care impune emiterea unui bilet la ordin în data de 21.09.2006. A. Iuliuță a preluat . a doua parte a lunii ianuarie 2007. Pentru a vedea dacă există o complicitate săvârșită de inculpatul A. I., trebuie stabilit dacă în această cauză s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu de către învinuitul Ș. V.. Din probele care s-au administrat în cauză rezultă că nu ne aflăm în prezența unei asemenea infracțiuni. În speță Ș. V. avea un contract de management care îi dădea dreptul să angajeze M.-ul în diferite relații comerciale și raporturi cu terțe persoane juridice.

Conform expertizei efectuate în cauză, plățile în avans efectuate în baza unor contracte comerciale valabil încheiate între cele două firme sunt plăți valabil efectuate și permise de legislația specifică în vigoare. Contractele încheiate între M. și GenFerochim prevedeau în mod expres posibilitatea și obligativitatea emiterii unor asemenea instrumente de plată pentru cumpărarea de la diverși furnizori a unei părți din materialele care făceau obiectul celor două contracte.

Instanța de fond nu a făcut nicio referire și drept urmare, nu a respins motivat expertizele contabile extrajudiciare întocmite de experții la care a apelat inc. A. Iliuta si care au ajuns la concluzii contrare cu cele ale specialistului D.N.A., in sensul că cele două contracte au fost încheiate dintr-o necesitate economică.

Judecătorul fondului nu a făcut nicio referire la corespondența purtată între . . SRL care a dus la încheierea protocolului din data de 31.08.2007, documente din care a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de judecată.

În ceea ce privește complicitate la infracțiunea de fals, arată că, încheierea contractelor de scont, se susține că s-au primit de către GenFerochim niște comenzi de materiale care ulterior numeric nu au fost regăsite înregistrate la pozițiile respective în jurnalul de evidență, acest lucru, deși a solicitat efectuare unei expertize și s-a ajuns la concluzia că aceasta nu se mai poate efectua, dar acele comenzi nu au parvenit de la GenFerochim. Acele comenzi au fost întocmite de funcționari din cadrul M.-ului neidentificați până la această dată. Pe de altă parte, contractele de scont nu au nicio relevanță în ceea ce privește raporturile financiare încheiate în baza contractelor dintre M. și GenFerochim. Contractul de scont privește o relație a GenFerochim-ului cu Banca Comercială, căruia i-a girat aceste bilete la ordin și, banca, contra unui comision, a făcut plata acestor bilete, dar aceasta nu schimbă cu nimic obligația pe care M. SA și-a asumat-o în momentul emiterii acestor bilete la ordin.

Toate aceste aspecte îl exclud pe A. I. de la săvârșirea vreunui act material care ar putea fi interpretat în sensul de fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Expertiza tehnică efectuată în cauză a confirmat ceea ce a afirmat și în fața instanței de fond, că de fapt aceste materiale până la urmă au fost livrate, s-a refuzat de către noua conducere primirea directă a mărfurilor de la GenFeroChim, în schimb, ele până la urmă au ajuns la M., dar prin IndustrialMontaj și prin Oltchim și cu alte prețuri, mai mari, în defavoarea Mentchimului și aceea este o acțiune care într-adevăr a cauzat prejudicii M.-ului și nu acțiunea, raportul comercial cu GenFeroChim pentru că acesta a fost un raport corect. GenFeroChim a ofertat cele mai bune prețuri de pe piață la tabla și la țeava de ilox de la acel moment și de aceea s-au încheiat aceste contracte, pentru a se obține un preț bun de către M., respectiv pentru a se încadra în prețul licitat. Avantajul patrimonial pretins de către parchet că l-a obținut GenFeroChim de fapt nu există.

Instanța de fond a ignorat si trecut sub tăcere declarația din data de 05.09.2009 a martorului D. Armand ce îndeplinea funcția de Inginer Șef Producție în cadrul . sa răspunda de executarea celor 14 reactoare comandate de Oltchim SA. din care rezultă cu evidență faptul că încheierea contractelor nr. 597 din 0.03.2007 și nr. 1786 din 14.06. 2007 a fost impusă de atitudinea . nu a livrat materiale comandate în timp util, iar mărfurile ce faceau obiectul contractelor respective erau necesare pentru executarea lucrării de care răspundea, precum si a altor lucrări curente, rulajul de aprovizionare cu materiale a M.-ului fiind de cea 3 milioane RON/lună.

În concluzie se solicită o soluție de achitare a inculpatului A. I. I., pentru toate capetele de acuzare, intrucat in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care in mod greșit a fost trimis in judecata.

În subsidiar, dacă se va reține o anumită vinovăție în sarcina inculpatului A. I., solicită a se observa că există toate premisele pentru a se reține circumstanțele atenuante vizavi și de atitudinea acestuia atât înainte dar și ulterior săvârșirii acestei fapte. Paguba care a fost plătită cu titlu de avans de către M. către GenFeroChim a fost diminuată de către inculpat în mod personal cu mai mult de jumătate, astfel că în prezent mai sunt de plată aproximativ 8 miliarde și aceasta spune ceva despre conduita acestei societăți, că de fapt societatea M. a încheiat și a fost parte în raporturi comerciale legale cu GenFeroChim și cu inculpatul A. I..

P. apărătorii aleși inculpatul M. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, în principal, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.p.p., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, în baza art. 334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 248/1 C.p., art. 41 al. 2 C.p., art. 37 lit. a C.p., în infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. d C.p., achitarea sa pentru această infracțiune.

În motivarea solicitării principale se arată că sentința penală atacată este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea disp. legale care reglementează publicitatea ședinței de judecată.

Publicitatea ședinței de judecată trebuia considerată sub dublu aspect, atât din perspectiva dispozițiilor art. 290 alin. 1 CPP care se referă la desfășurarea ședinței de judecată, cât si din perspectiva dispozițiilor art. 310, alin. 1 CPP, care impun ca pronunțarea să fie făcută în ședința publică, încălcarea acestor norme este sancționată cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. 2 C.p.p.

La data de 13.10.2011, instanta de fond nu a pronuntat dispozitivul hotărârii conform art. 358 CPP, mențiunile existente în practicaua sentintei penale recurate, referitoare la prezenta părților, cât si ultima precizare din dispozitivul acesteia, constând în inserarea mențiunii prev. de art. 354 pct. 4 CPP referitor la pronunțarea în ședința publică, fiind contrare realitătii, deoarece inculpații M. I. si A. Iliută I. însoțiți de apărătorii lor au fost prezenți în sala de judecată, la data respectivă, de la deschiderea ședinței de judecată pâna la soluționarea ultimei cauza aflate pe rol, ocazie cu care li s-a comunicat că pot afla soluția care a fost dată în cauză de la arhiva judecătoriei.

Procedând astfel Judecătoria Hunedoara a încălcat si prevederile art.6 parg. 1 din C.E.D.O. care prevăd că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, dispunând totodată că hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public.

Faptul că pronunțarea dispozitivului hotărârii nu s-a făcut în ședință publică poate fi demonstrat în afară de orice dubiu cu înregistrarea audio a ședinței de judecată publice din acea zi, înregistrare obligatorie potrivit dispozițiilor art. 304 alin. 1 CPP.

În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art 385 ind. 9 pct. 5 CPP, pentru următoarele motive:

La data de 06.10.2011, instanța de judecată, în temeiul art. 306 CPP, fara ca reprezentantul Ministerului Public sa fie prezent, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2011 în considerarea complexității cauzei, având, totodată, nevoie de mai mult timp pentru deliberare.

De asemenea, la această ședință publică, așa cum reiese și din încheierea de ședință, nu a participat reprezentantul Ministerului Public, deși conform art. 315 CPP participarea acestuia era obligatorie, în speță instanța de judecată fiind sesizată prin rechizitoriu, iar legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare.

Din analiza dispozițiilor art. 315 Cpp rezultă că legiuitorul nu a făcut nicio distincție în ceea ce privește obiectul ședinței publice, în funcție de care participarea procurorului să fie obligatorie. Astfel, în conformitate cu argumentul de interpretare logică „ubi lex non distingvit nec nos dintingvere debemus”, procurorul este obligat să participe la toate ședințele de judecată ale judecătoriilor indiferent de etapa procesuală(cercetare judecătorească, dezbateri, amânarea pronunțării).

Or, așa cum reiese din încheierea de ședință din data de 06.10.2011, reprezentantul Ministerului Public nu a participat la această ședință de judecată a instanței de fond, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197, alin. (2) Cpp, care sancționează cu nulitatea absolută dispozițiile relative la participarea procurorului.

Aceeași situație o regăsim si în cazul încheierilor pronuntate la datele de 10 septembrie 2009, 30 aprilie 2009, 29 aprilie 2010, 16 decembrie 2010, 20 ianuarie 2011, 17 februarie 2011, când instanța a dispus admiterea cererilor formulate de inculpați, partea civilă si apărătorii acestora, deși judecata s-a făcut în absenta reprezentantului Ministerul Public, a cărui prezentă era obligatorie potrivit art. 315 CPP.

. situatie, judecata ar fi trebuit să se rezume la amânarea cauzei pe considerentul că instanta este nelegal constituită si nu să procedeze la admiterea cererilor formulate de părțile prezente. Este lipsit de relevantă că la termenele respective nu s-au administrat probe, judecata rezumându-se la admiterea cererilor de amânare, fiind evident că acestea nu puteau fi discutate contradictoriu în absenta procurorului.

În ce privește solicitarea subsidiară, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art 385 ind. 9 pct. 10 CPP, deoarece instanta nu s-a pronuntat asupra unor probe administrate, de natură să garanteze drepturile inculpatului si să influențeze soluția procesului, sau a interpretat trunchiat materialul probator analizat

Mai mult decât atât, instanta de fond ca si organele de urmărire penală, neexercitându-si rolul activ, a ajuns la o stare de fapt eronată, lucru care rezultă din simpla analiză logică.

Astfel, din starea de fapt, așa cum aceasta a fost retinută de Judecătoria Hunedoara, apare ca inexplicabilă activitatea inculpatului SERBULESCU V. (administrator si acționar majoritar al . a încheia contractele comerciale nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007 cu . SRL si de a dispune, în executarea acestor contracte, efectuarea unor plăti către furnizor în cuantum de aprox. 20 miliarde ROL, în condițiile în care marfa nu ar fi fost livrată vreodată.

În exercitarea rolului său activ, instanța de fond ar fi trebuit să stabilească în cadrul cercetării judecătorești, nemijlocit si contradictoriu, rațiunile oculte ce au stat la baza acestor plăti aparent nejustificate si nu să se limiteze la confirmarea teoriei avansate de DNA, respectiv favorizarea . SRL.

Dacă ar fi administrat probatoriile solicitate în apărare de inculpați, instanta de fond ar fi constatat că, în realitate, . avea debite restante în valoare de 120 de miliarde ROL fată de . pe care . mai putea să o recupereze, iar directorul acestei societăti R. C. urma să fie sanctionat si destituit pentru management defectuos.

In aceste condiții, apare ca fiind credibilă apărarea formulată de inculpatul A. Iliută în fata organelor de urmărire penală, în sensul că, pentru a-si satisface creanța de 120 de miliarde ROL care o avea fată de ., directorul general al . C. i-a impus lui Serbulescu V. semnarea adresei 3369 din 11.12.2006 prin care, acesta din urmă, în calitate de director general al . fost de acord ca aprovizionarea cu materialele necesare realizării celor 10 reactoare să se facă de . la ., în condițiile în care . deja un avans către . SRL, avans necesar pentru achitarea furnizorului extern.

Totodată R. C. i-a impus lui Serbulescu V. să amâne derularea contractelor nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007 încheiate cu . SRL pentru care fusese deja achitat avansul (în vederea achitării furnizărilor externi), urmând ca toate mărfurile aprovizionate deja de . SRL să fie livrate la . SRL iar aceasta să le livreze către aceeași societate ., care urma să le livreze la rândul ei către . . .>

Aceasta este explicația întocmirii adresei 3369 din 11.12.2006 prin care SERBULESCU V. în calitate de director general al . comunicat ca aprovizionarea cu materialele necesare realizării celor 10 reactoare să se facă de . la ..

Este logic faptul că, de îndată ce încheiase contractele respective si virase deja suma de 18 miliarde ROL ca avans marfă către . SRL, inculpatul SERBULESCU V., care cunoștea realitatea economică a lui ., nu ar fi acceptat ca această societate să livreze materialele necesare realizării celor 10 reactoare.

Așadar, în concluzie, mărfurile livrate în baza facturilor nr._/11.05.2007 si_/07.07.2007 de . . de fapt mărfurile care proveneau de la . SRL pe traseul expus anterior (. SRL - . SRL - . - . M. SA).

Această strategie a functionat deoarece . SRL se aprovizionase deja cu materialele necesare procesului de producție desfăsurat de . care, datorită naturii lor, erau greu vandabile, iar în ipoteza unui eventual refuz din partea . SRL, această societate s-ar fi văzut în imposibiltatea de a-si valorifica mărfurile plătite furnizorului extern, dar pentru care primise doar un avans din partea beneficiarului.

Contrar motivării instantei de fond, care, în mod repetat, subliniază ideea că sumele de bani, obtinute de . SRL în urma încheierii contractelor de scont cu BCR Sucursala Unirea, ar fi fost virate în mod nejustificat în contul . administrată M. L., soția inculpatului M. I. (fila 15 din sentinta penală de condamnare), în realitate, această din urmă societate avea încheiate contractele de achiziție cu furnizorii externi, așa cum rezultă din documentele anexate.

În aceste condiții, este evidentă netemeinicia susținerilor instantei de fond în sensul că materialele ce făceau obiectul celor două contracte nr. 597 si nr. 1786 din 14.06.2007 nu ar fi fost necesare procesului de producție al celor 10 reactoare, din moment ce tocmai aceste materiale au fost puse în operă de . livrate indirect de către . SRL pe traseul expus anterior (. SRL - . SRL - . - . M. SA — a se vedera ANEXA NR. 5).

Aceste împrejurări ar fi putut fi stabilite de instanta de fond dacă aceasta ar fi analizat vasta corespondentă purtată între . SRL si . finalizată cu încheierea protocolului din data de 31.08.2007 prin care de comun acord cele două societăti au decis rezolutiunea contractelor nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007, urmând ca debitul fată de . fie achitat prin livrare de mărfuri conform solicitărilor acestei societăti.

Astfel, . a solicitat restituirea plăților efectuate, deoarece avea în desfăsurare si alte lucrări, pentru realizarea cărora le erau necesare materialele comercializate de . SRL (în acest sens sunt si declarațiile inculpatului SERBULESCU V. si ale martorului D. ARMAND).

Practic, prin întreaga strategie imaginată de directorul general al . C., cu concursul administratorilor . G. F. C. SA, . s-a urmărit atât recuperarea creanțelor pe care . avea fată de ., cât si continuarea raporturilor comerciale dintre . . SA.

Tot în susținerea celor de mai sus se înscrie si împrejurarea că facturile prin care . livrat materialele necesare la realizarea celor 10 reactoare (nr._/11.05.2007 si nr._/07.07.2007), sunt ulterioare încheierii contractelor nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007, împrejurare pe care instanta de fond a omis să o analizeze, desi retine în considerentele sentintei penale recurate că la data perfectării celor două contracte . materialele de la . contrazisă de probele existente la dosar).

Instanta de fond nu a luat în considerare declarația din data de 05.09.2009 a martorului D. ARMAND ce îndeplinea funcția de inginer sef Producție în cadrul . să răspundă de executarea celor 10 reactoare pentru instalatia de obținere a polieterilor speciali, din care rezultă cu evidentă faptul că încheierea contractelor nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007 a fost impusă de atitudinea . nu a livrat materialele comandate în timp util, iar mărfurile ce făceau obiectul contractelor respective erau necesare pentru executarea lucrării de care răspundea.

De asemenea, instanta de fond nu făcut nicio referire si, drept urmare, nu a respins motivat expertizele contabile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei care au concluzii contrare cu cele ale specialistului D.N.A. Practic, concluziile la care au ajuns experții se coroborează cu declarația martorului D. ARMAND în sensul că cele două contracte au fost încheiate dintr-o necesitate economică, iar materialele ce urmau a fi livrate au fost achiziționate efectiv de . SRL, societate care anterior încheierii contractelor nr. 597 din 01.03.2007 si nr. 1786 din 14.06.2007 figura ca furnizor traditional al .>

Procedând în această manieră, instanta de judecată ca si organele de urmărire penală a ajuns la o stare de fapt care nu corespunde realitătii, fiind greu de crezut ca inculpatul SERBULESCU V. ar fi încheiat cu . SRL contracte în defavoarea propriei societăti în care avea calitatea de acționar majoritar. Altfel spus, atât organele de urmărire penală cât si instanta de judecată nu au aprofundat cercetările pentru a stabili contextul real în care s-au încheiat si derulat operațiunile comerciale aferente execuției celor 10 reactoare si interesele persoanelor implicate în conducerea societăților comerciale la care am făcut referire

În concluzie, maniera în care a procedat instanta de judecată, prin nepronuntarea asupra unor probe esențiale, precum si prin interpretarea trunchiată a celorlalte probe, dovedind, totodată, o lipsa totală de rol activ, a fost de natură să influențeze soluția adoptată, situatie ce impune casarea sentintei recurate cu trimitere spre rejudecare la prima instantă.

Având în vedere că sentința penală recurată nu este supusă căii ordinare de atac a apelului, în speță fiind incidente dispozițiile art. 386 ind. 6, alin. (3) CPP, recursul declarat în cauză nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art 385 ind. 9 Cpp. astfel:

Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, respingând cererea acestuia formulată în condițiile art. 334 alin. (2) CPP, de a se acorda un nou termen de judecată pentru a putea pune concluzii și a formula apărări cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de un coinculpat. În ședința publică din data de 29.09.2011, inculpatul B. I. în temeiul art. 334 CPP, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 13 din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare, rap. la art. 246 C.P.. cu aplicarea art. 41, alin.(2) pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 13 din Legea 78/2000, rap. la art. 246 C.P.. cu aplicarea art. 258 alin. (1) și (2) C.P.. și art. 41, alin.(2) C.pen..

Așa cum reiese din încheierea de ședință din data de 29.09.2011 (filele 10,11,12) instanța a acordat cuvântul pe această cerere numai apărătorului inculpatului B. I., reprezentantului DNA și inculpatului B. I.. Deși apărătorii inculpatului M. I. au solicitat, în condițiile art. 334 teza a 2- a CPP să li se acorde cuvântul asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond nu le-a permis să pună concluzii sau să formuleze apărări cu privire la această cerere, pe motivul că aceștia reprezintă alt inculpat și nu pe B. I. care formulase cererea

rocedând astfel, instanța de fond a săvârșit o gravă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului M. I., deoarece, în cazul schimbării încadrării juridice, potrivit art. 334 din Codul de procedură penală, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, indiferent dacă prin schimbarea încadrării juridice se creează o situație mai ușoară sau mai grea pentru inculpat.

Pe lângă argumentele expuse anterior, s-a apreciat că se impunea ca instanța să permită a se formula concluzii cu privire la această cerere, deoarece în eventualitatea admiterii ei, aceasta privea și situația noastră procesuală, din moment ce se solicita instanței de judecată să constate că în cauză este vorba despre două infracțiuni distincte de abuz în serviciu în formă continuată și nu de una singură cu consecințe deosebit de grave.

De asemenea, instanța de fond era obligată să acorde cuvântul asupra acestei cereri si părții vătămate din moment ce în eventualitatea admiterii ei, ar fi fost întru totul îndeplinite condițiile prev. de art. 258 alin. (2) C. P.., care impun necesitatea formulării unei plângeri prealabile din partea persoanei vătămate, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Or, în cazul în care se dispune schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu într-o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța are obligația, potrivit art. 286 alin. 2 din Codul de procedură penală, să cheme partea vătămată și să o întrebe dacă înțelege să facă plângere, uzând de toate mijloacele procedurale prevăzute de lege în acest sens.

S-a apreciat că instanța de fond a comis o gravă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului M. I., motiv pentru care se impune ca instanța de control judiciar să caseze în întregime sentința penală atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

O altă încălcare a dreptului la apărare al inculpatului M. I., este reprezentată de respingerea cererilor de efectuare a expertizelor de specialitate.

În ședințele publice din data de 14.01.2010 si respectiv 29.09.2011, s-a solicitat instanței de fond încuviințarea probei cu efectuarea unei expertize de specialitate care să răspundă la un set de obiective de lămurirea cărora depindea stabilirea corectă a stării de fapt si justa soluționare a cauzei.

În ciuda utilității evidente a probei solicitate, instanța de fond a respins proba cu efectuarea acestei expertize, apreciind-o ca fiind inutilă cauzei, considerând, totodată, că împrejurările ce se solicitau a fi lămurite de expert fuseseră deja dovedite în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești(fila 10 din încheierea de ședință din 29.09.2011).

De asemenea, instanta de fond a considerat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate din moment inculpatul M. I. nu a contestat concluziile raportului efectuat în cursul urmăririi penale de specialistul D.N.A..

Se consideră că raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul actelor premergătoare de către specialistul DNA, la care instanța s-a referit nu are calitatea de mijloc de probă apt să servească singur la aflarea adevărului.

În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 Cpp, pentru următoarele motive:

În cazul în care s-ar fi apreciat de către instanța de fond că inculpatul M. I. se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul de trimitere în judecată cauză se impunea schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 CPP, din infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 13 din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare, rap. la art. 246 C.P.. cu aplicarea art. 248/1 C.pen., art. 41, alin.(2) C.pen. și art. 37, lit. (a) C.P.. în infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 272, alin. (1), pct.2 din Legea 31/1990 cu modificările si completările ulterioare, pentru următoarele considerente:

Astfel, faptele săvârșite de o persoană se pot încadra în prevederile art. 246 C.P.. numai în cazul în care acestea nu întrunesc elementele constitutive ale altei infracțiuni prevăzute în Codul Penal sau în altă lege specială.

Astfel, se poate observa că faptele reținute în sarcina inculpatului M. I., așa cum sunt descrise în rechizitoriul D.N.A., sunt incriminate de Legea 31/1990 la art. 272, alin (1), pct. 2.

Cu toate acestea nu trebuie omis faptul că societățile comerciale, fie ele cu capital integral sau doar parțial de stat, sunt persoane juridice de drept privat și nu a fost în intenția legiuitorului de a face referire la ele de vreme ce au fost menționate autoritățile si instituțile publice „și alte persoane juridice de drept public”, rezultând per a contrario că în cuprinsul art. 145 C.P.. intenția legiuitorului a fost aceea de a se referi doar la persoanele juridice de drept public, nu și la persoanele juridice de drept privat, chiar dacă acestea sunt proprietatea statului.

În concluzie, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul D.N.A. și prin sentința atacată este una greșită, deoarece în conformitate cu raționamentul expus mai sus, nu se poate considera că directorul general, directorul economic respectiv directorul comercial al unei societăți comerciale cu capital mixt, cum este . funcționari publici în sensul art. 147, alin (1) rap. la art.145 din C.P.., deci aceste persoane nu pot fi subiect activ al infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C.P.. Raportat la această concluzie nici faptele presupus săvârșite de inculpatul M. I. nu pot constitui o complicitate la aceasta din urmă infracțiune prevăzută de art. 246 C.P..

Aceasta deoarece, efectuarea unei plăti de către directorul general al unei societăti comerciale, se circumscrie elementului material al dispozițiilor art. 272, alin.(l), pct. 2 din Legea 31/1990, constând în folosirea creditului societătii în scopul favorizării unei alte societăti comerciale si nicidecum elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, constând în îndeplinirea în mod defectuos a unui act cu urmarea unei vătămări produse intereselor legale ale unei persoane.

Referitor la latura subiectivă, chiar presupusul scop pe care l-ar fi urmărit inculpații Serbulescu, C. si B., asa cum este descris în rechizitoriul D.N.A. și reținut în motivarea soluției de condamnare, acesta se circumscrie scopului special prevăzut în continutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.272, alin.(l), pct. 2 din Legea 31/1990, constând în intentia de a favoriza o altă societate.

Dacă, totuși, instanta de fond a apreciat că în cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul arătat anterior, atunci era obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 258, alin. (1) C.P.., care prevăd o reducere a limitei maxime a pedepsei cu o treime. în cazul în care abuzul în serviciu este săvârșit de un funcționar, deoarece organele de conducere ale . director general, director economic, director comercial, contabil șef, nu au calitatea de funcționar public, așa cum este definită această noțiune în Codul penal.

În actul de inculpare al parchetului nu este individualizată în concret activitatea infracțională a inculpatului si nici actele materiale de complicitate săvârșite de acesta. Singurele referiri la inculpat privesc calitatea pe care o avea în cadrul . SRL si precizarea nedovedită că acesta ar fi fost administrator de fapt si drept urmare a coordonat activitatea frauduloasă a societătii respective.

De asemenea, în rechizitoriul D.N.A. nu se specifică forma complicitătii ( ajutare, înlesnire sau promisiune) reținute în sarcina inculpatului M. I. si nici față de care dintre autori s-au săvârșit aceste acte de complicitate, ceea ce dovedește insuficiența ansamblului probator administrat în cauză cu privire la acest inculpat.

În concret, după ce precizează că inculpatul M. I. a luat parte la „negocierea” unor contracte pe care le-a apreciat fictive, fară însă a si proba acest lucru si că în baza acestora a solicitat plăti în avans, folosindu-se de coinculpatul A. (împrejurare negată constant de acesta) beneficiind de plăti nejustificate, instanta de fond a concluzionat că aceste activităti au înlesnit fraudarea . către Serbulescu V., inculpatul M. I. urmând să răspundă pentru complicitate la infracțiunea de abuz în servicu săvârsită de acesta (fila 25 din sentinta penală de condamnare).

În realitate, după cum rezultă chiar din insuficienta probelor administrate în cauză, starea de fapt retinută de organele de urmărire penală si de instanta de judecată este contrară realitătii, deoarece sumele de bani nu au fost încasate de numitul M. I. în numele . SRL, fapt ce reiese cu certitudine din contractele de scont încheiate de această firmă cu societatea bancară BCR sucursala Unirea.

Al treilea contract de scont nr. 15/_ din data de 21.03.2007 a fost semnat, de asemenea, în numele . SRL de către directorul general al acestei firme A. I. I..

De asemenea, niciun bilet la ordin prezentat cu ocazia încheieri acestor contracte de scont nu este semnat din partea . SRL de inculpatul M. I..

Această împrejurare este confirmată și de declarația inculpatei C. V., singura dintre reprezentanții . declară că îl recunoaște pe M. I., pentru că l-a văzut o singură dată în biroul lui Ș., fără însă să precizeze că acesta ar fi avut vreo implicare în emiterea biletului la ordin (împrejurare pe care evident ar fi relatat-o dacă ar fi perceput-o în mod direct).

De altfel, aceste două declarații de inculpat se coroborează, în sensul că M. I. era un simplu comisionar al . C. SRL, care se ocupa de corespondența celor două firme, el neavând posibilitatea efectivă de a cunoaște conținutul acestei corespondențe efectuate ,.în plic”.

În conformitate cu textul legal pentru existenta complicității este necesară intenția. De asemenea, el dorește sau acceptă să se producă urmările prevăzute de lege. De asemenea, pentru existența complicității este suficient ca cel care ajută sau înlesnește comiterea faptei să accepte că prin activitatea sa contribuie la comiterea infracțiunii.

Or, în condițiile date, existând un contract comercial perfectat între cele două firme, un parteneriat îndelungat al . SRL atât cu . și cu . ordin de serviciu din partea Inculpatului A. I. (asociat unic și administrator al . SRL), un contract individual de muncă care îi permitea să se ocupe de corespondență, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, aceasta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, lipsind intenția inculpatului M. I. de a înlesni sau ajuta activitatea presupus infracțională a directorilor . astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Motivarea instanței de fond potrivit căreia faptele inculpatului M. I. care în calitate de reprezentant și director general al . SRL a înlesnit săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin emiterea unor documente nereale, documente anulate sau stomate si în temeiul acestora au beneficiat de plăți nejustificate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată si săvârșită în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru sine este nefondată pentru următoarele motive:

Așa cum reiese din declarațiile inculpatului Ș. V., acesta a încheiat contractele comerciale cu . SRL datorită faptului că OLTCHIM SA nu a pus la dispoziția M. SA materialele necesare procesului de producție al celor 10 reactoare.

Aprecierea că materiale fuseseră livrate de către OLTCHIM este irelevantă în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I., chiar dacă s-ar admite că acesta ar fi fost administrator de fapt, deoarece în calitatea sa de partener comercial nu avea datoria și nici posibilitatea să verifice realitatea susținerilor inculpatului Ș. V., în sensul că materialele necesare procesului de producție al celor 10 reactoare nu fuseseră puse la dispoziție de către OLTCHIM SA.

Faptul că s-au efectuat plăți în avans, împrejurare permisă de legislația în vigoare la acel moment, s-a datorat conform susținerilor inculpatului Ș. V., datorită necesității de a achita contravaloarea materialelor către furnizorul extern de către . SRL.

Astfel, deși se impută inculpatului M. I. că a beneficiat de plăți în avans fără să livreze materialele, aceste plăți erau permise din punct de vedere legal și fuseseră acordate din ordinul lui Ș. V. - director general, acționar majoritar.

În ceea ce privește împrejurarea că materialele nu au fost livrate, aceasta se datorează în primul rând procesului verbal de custodie încheiat de același Ș., conform căruia mărfurile rămâneau la furnizor.

În al doilea rând, nu se poate imputa inculpatului M. I. o sustragere de la îndeplinirea acestei obligații de livrare a materialelor și nici măcar o lipsa de diligență, deoarece așa cum rezultă din piesele dosarului există mai multe adrese din partea . SRL către M. SA în vederea precizării locului unde să fie livrate materialele.

Astfel presupusa activitate infracțională a inculpatului M. I. constând în anularea și stomarea facturilor este una justificată, urmărind stingerea litigiului comercial dintre părți și nicidecum fraudarea .>

În cauză nu s-a dovedit existenta vreunui fapt de corupție.

Astfel, deși urmărirea penală a fost instrumentată de D.N.A., iar încadrarea presupusei activități infracționale s-a făcut în incriminările prevăzute de Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în concret art. 13 ind. 2 din această lege), organele de urmărire penală, cât si instanța de judecată nu au putut dovedi prin probe certe, indubitabile existența vreunui act de corupție.

Această concluzie se desprinde din declarațiile martorilor audiați în această cauză și ale coinculpaților (Voi. I Dosar UP) care au declarat în unanimitate, în finalul declarațiilor lor, că toate documentele le-au întocmit și semnat din dispoziția inculpatului Ș., fără a primi în schimb sume de bani, alte foloase materiale sau avantaje nepatrimoniale.

P.apărătorul ales inculpatul B. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 258 al. 1, 2 C.p. și art. 41 al. 2 C.p., cu consecința încetării procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

S-a mai solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d C.pr.pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.

În motivarea recursului se arată că dacă se va admite schimbarea încadrării juridice așa cum a solicitat-o, instanța nu are decât posibilitatea încetării pentru lipsa plângerea prealabilă împotriva acestuia și să se constată că, într-adevăr s-a făcut plângere împotriva a cinci persoane.

De la începutul cercetării judecătorești s-a constatat că, inculpatul B. I. este administrator și unic asociat al societății N.. S-a mai constatat ca situație de fapt că M. G., tatăl lui M. I. ar fi împuternicit totuși, contrar adevărului, să efectueze operațiuni în numele lui N..

În realitate nu a fost administratorul societății, nu a făcut acte de administrare ci doar a încheiat unele contracte comerciale cu diferite societăți, contracte pentru care fusese delegat.

În mod eronat instanța de fond a reținut că administratorul . fost tatăl inc. M. I., care l-ar fi mandatat să administreze societatea. În Strehaia sunt, conform unui recensământ făcut acum mulți ani 385 de M. I. și M. G.. Deși s-a făcut confuzie între cei doi M., acestea sunt două persoane diferite. Dacă instanța va stabili realitatea, respectiv faptul că sunt două persoane M., unul administratorul și asociatul unic al lui N. I. SRL la care fusese împuternicit B. I. și altul, tatăl lui M. I. care are o altă societate, atunci se va putea stabili că există două infracțiuni de abuz în serviciu, sunt două date, două contracte și sunt două infracțiuni deoarece între cele două contracte nu există acea legătură de rudenie între administrator și împuternicit care este dată de organul de cercetare penală.

Nu există intenția sa infracțională în săvârșirea vreunui act de complicitate la săvârșirea vreunei infracțiuni prin care să asigure un prejudiciu direct în dauna părții vătămate și care să fi condus la obținerea unui avantaj material injust pentru sine sau pentru altul.

Dimpotrivă, fiind un simplu prepus al societății nu se face responsabil de săvârșirea faptelor de care este acuzat.

P. respingerea de către instanța de fond a cererii de efectuare a unei expertize contabile i s-a încălcat dreptul la apărare și i s-a încălcat prezumția de nevinovăție. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe sau le-a interpretat trunchiat, cu consecința pronunțării unei soluții nelegale.

Arată că trebuie schimbată încadrarea juridică din două infracțiuni într-o infracțiune. Instanța de fond nu a analizat suficient cu privire la prevederile art. 258, în cazul în care abuzul în serviciu este săvârșit de către un funcționar și nu de către un funcționar public, sunt aplicabile disp. art. 258 C.p. La fel s-ar fi impus existența unei plângeri prealabile ia în lipsa acesteia se impune a se înceta procesul penal pornit împotriva sa.

Inculpatul B. I. este acuzat doar de complicitate la infracțiunea prev. de art. 246 C.pen. În cauză nu este vorba de o instituție de drept public ci de o instituție de drept privat. Administratorul societar M. G. a fost obligat de către lichidator la recuperarea prejudiciului cauzat cu bunurile proprii. S-au înscris la lichidarea judiciară a societății N. iar M. G. a fost obligat să răspundă cu bunuri proprii.

. V. nu a motivat recursul declarat iar la termenul din 17.01.2012 printr-un înscris depus la dosarul cauzei și-a retras recursul aratând că la data de 6.01.2012 între .. A. I. I. a fost încheiată o convenție de plată eșalonată a sumelor reprezentând plăți în avans încasate de ., astfel că înțeleg să renunțe la pretențiile civile și că nu mai înțelege să susțină recursul nici pe latură civilă și nici pe latură penală.

Oral, la dezbaterea cauzei reprezentantul . arătat că își menține pretențiile cu condiția de a restrânge aceste pretenții 729.000 lei în sarcina . N. își menține pretențiile pentru care a fost trimis în judecată.

P. apărătorul alespartea responsabilă civilmente recurentă . C. SRL,a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului s-a arătat că hotararea pronuntata de instanta de fond este lovita de nulitate absoluta fiind încalcata norma de procedura penala, respectiv disp. art. 197 C.p.p.

P. incheierea de ședința din data de 29.09.2011, au fost respinse cererile de incuviintare a unei expertize financiar - contabile solicitate de partea responsabila civilmente . SRL, de inculpatul M. I. precum si cererea de incuvintare a efectuare a unei expertize grafologice, solicitată verbal de inculpatul Presura D. si inculpatul M. I., prin aparatorii lor. A fost retinuta cauza in pronunțare si amanată pronuntatrea pentru data de 06.10.2011. Cu toate acestea, în cuprinsul incheierii din data de 06.10.2011 s-a consemnat că la apelul nominal părțile nu s-au prezentat, deși inculpații și apărătorii lor au fost în sala de judecată și au intenționat să depună înscrisuri, dar au fost îndrumați spre registaratură.

P. aceeași incheiere a fost amanată pronunțarea din nou in data de 13.10.2011, dată la care deși părțile au fost preuzente, hotărârea nu a fost pronunțată în ședință publică.

F. de aceste aspecte se apreciază că hotărârea este lovită de nulitate absolută, în sensul ca au fost incălcate in mod vădit dispozițiile legale care reglementează desfasurarea procesului penal, fiind adusa o vatamare care nu poate fi inlaturata decât prin anularea hotararii pronunțate.

Instanta de fond tot in mod flagrant a incalcat o norma proceduralareferitoare la compunerea instantei de judecata atunci cand a pronunțat incheierea de ședința din data de 16.12.2010, ( fila 446 dosar ) unde in lipsa reprezentantului D.N.A. ( a se vedea referatul oral al grefierului de ședința ) au fost puse in discuție si admise cereri ale pârtilor civile, precum si ale inculpaților incalcandu-se astfel principiul contradictorialitatii, in sensul ca aceste cereri nu au fost puse in discuția părtilor.

Referitor la fondul cauzei se arată ca prezenta speța este un litigiu comercial, iar incadrarile in drept a asa ziselor fapte penale sunt total fortate si cel mult se impunea schimbarea incadrarii juridice, nefiind admis ca dintr-un litigiu comercial, forțând si incalcand in primul rand normele de drept procesual penal, sa se pronunțe o hotarare penala de condamnare, din care asa zisii complici sa fie condamnați la pedepse mult mai mari si cu executare si asa zisii făptuitori la pedepse minime cu suspendare, astfel se creaza un precedent periculos in sensul judecării invinuitilor si sau inculpaților in faza de urmărire penală.

Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că recursurile declarate de inculpații Adecu I. I. și M. I. și partea responsabilă civilmente S.C. G. F. C. C. SRL prin lichidatori sunt fondate și vor fi admise, recursurile declarate de D.N.A. – S.T. A. I. și de inc. C. V., B. G., P. D. și B. I. vor fi respinse ca nefondate și se va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V., din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut că societatea comercială . V. s-a constituit ca societate comercială pe acțiuni în baza Actului Constitutiv sub nr.1756/03.05.2005 (vol.V u.p. f.1-33).

Constituirea societății comerciale s-a realizat în urma externalizării activității de întreținere și reparații a . cu capital integral de stat, care a deținut un portofoliu de 25% din acțiunile emise.

Sediul . fost stabilit în municipiul Rm.V. – ., iar activitatea sa principală o constituiau operațiunile de mecanică generală (cod CAEN – 2852).

Administratorul . fost învinuitul Ș. V. care a deținut totodată și funcția de director general iar în această calitate a fost și președintele Consiliului de Administrație.

Până la înființarea . Ș. V. a fost angajat al . a ocupat funcția de director MEA (vol.I u.p. f.105-107), iar inculpații C. V., B. Gerogiana și P. D. au fost anterior angajați ai .>

Din data de 15.01.2007 asociat unic și administrator al acestei societăți a devenit inculpatul A. I. I. (vol.VII u.p. f.317-319).

În perioada 18.04.2003 – 03.05.2006 inculpatul M. I. a avut specimen de semnătură bancară pe conturile societății la B.C.R. SA – Sucursala Unirea (vol.VIII u.p. f.6-9).

I. . nu doar un acționar important, dar și societatea pentru care . majoritatea lucrărilor. P. adresa nr._/26.07.2005 s-a transmis M. -ului că toate cumpărările de materiale sunt supuse aprobării Oltchim-ului care are interesul ca lucrările ce se fac în favoarea sa să aibă un cost cât mai mic, să reducă stocurile de materiale din depozit, să folosească cât mai multe materiale recuperate și să rezolve problemele sociale ale angajaților săi (vol.V u.p. f.301).

În acest sens a fost stabilită procedura de livrare a materialelor de la . . aprobat și semnat de învinuitul Ș. V. și de inculpata C. V. (vol.V u.p. f.222-223).

Potrivit acestei proceduri . comanda de materiale pe care o supunea aprobării conducerii . menționarea destinației materialelor.

Eliberarea materialelor din depozit de către . făcea pe bază de Aviz de însoțire a mărfii și factură fiscală, fiind menționat și numărul exemplarelor în care se întocmesc precum și modalitatea de lucru cu aceste documente financiar – contabile.

Ulterior, prin decizia nr.239/17 noiembrie 2005 directorul general al . Ș. V. a dispus că, începând cu această dată toate contractele întocmite de societate vor purta viza dreptunghiulară a compartimentului juridic și vor fi înregistrate în registrul special de evidență al acestui compartiment (vol.V u.p. f.224).

Conținutul acestei decizii a fost cunoscut și de directorul economic – inculpata C. V. precum și de directorul comercial – inculpata B. G..

La 23.11.2006 . comunicat ., în urma evaluării ofertelor, oferta sa a fost admisă, fiind considerată câștigătoare, cu prețul de 2.520.000 RON (vol.V u.p. f.298).

Ulterior, la data de 30.11.2006, cu adresa nr. 3151 învinuitul Ș. V., a comunicat Oltchim-ului că, pentru execuția celor 10 reactoare M.-ul nu dispune de lichidități și nici nu poate apela la credite datorită situației financiare nefavorabile, solicitând a i se cumpăra materialele necesare de pe piață, cu precizarea că poate accepta pentru tabla de inox un preț maxim de 7 euro/kg, pentru a se putea încadra în prețul oferit la licitație.

S-a mai menționat în cuprinsul acestei adrese că M. va căuta, în paralel, furnizori pe piață și, în situația găsirii dimensiunilor necesare și obținerii unui preț avantajos, va informa Oltchim-ul (vol.V u.p. f.233).

Răspunzând acestei cereri, . înaintat M.-ului ofertele primite pentru dimensiunile cerute la tabla de inox, de la ., de la . și de la . și a solicitat a i se transmite punctul de vedere cu privire la alegerea furnizorului pentru contractarea materialelor solicitate spre aprovizionare (vol.V u.p. f.248-251).

La data de 11.12.2006, cu adresa nr.3369, directorul general al . Ș. V., a cerut Oltchim-ului să achiziționeze materialele de la . întrucât a propus prețul cel mai mic – de 6,6 euro/kg și, în plus, achiziționarea materialelor de la această fimă este avantajoasă deoarece plata se poate face prin compensare, . având debite față de .>(vol.V u.p. f.252 și 303).

Deși . procedura de achiziționare a materialelor necesare construcției celor 10 reactoare, deși . dispunea de lichidități și nu putea apela la credite datorită situației financiare nefavorabile în care se afla, cu toate că . deja importante sume de bani reprezentanților .”SRL, încă din data de 29 septembrie 2006 și 30 ianuarie 2007 în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate și pentru mărfuri ce nu i-au fost niciodată livrate, la data de 1 martie 2007 s-a încheiat contractul de furnizare produse nr. 597, contract ce a fost semnat din partea . învinuitul Ș. V. în calitate de director general, iar din partea .”SRL de inculpatul A. I. I. în calitate de administrator (vol.V u.p. f.255-256).

În baza acestui contract furnizorul .”SRL se obliga să livreze țeavă de oțel aliat în valoare totală de 1.108.360,99 RON. La acest contract, la data de 18.05.2007 (după ce . deja la 11.05.2007 de la . parte din materiale), s-a încheiat și actul adițional nr.1 prin care s-a suplimentat valoarea contractului nr.597 până la suma de 2.024.466,19 RON (vol.VII u.p. f.150).

Potrivit acestui contract și a actului adițional, furnizorul .”SRL avea obligația de a furniza toate produsele în 85 zile de la încasarea efectivă a sumelor prevăzute în contract (inclusiv anexe), acest termen începând să curgă din momentul încasării efective a sumelor de bani din contract și anexele acestuia.

Așadar, plata viza toate produsele cu 170 de zile înainte de livrarea mărfurilor, așa cum au fost ele suplimentate prin actul adițional semnat ulterior.

Încă înainte de încheierea acestui contract, . deja plăți frauduloase în favoarea reprezentanților .”SRL.

Astfel, în data de 28.09.2006, . emis în favoarea .”SRL un bilet la ordin pentru suma de 400.000 RON (vol.I u.p. f.55-56).

Printre documentele contabile ridicate de la .”SRL în cursul urmăririi penale, a fost identificată factura fiscală . nr._ emisă la data de 27.09.2006 (cu doar o zi înaintea emiterii biletului la ordin) ce a stat la baza emiterii acestui bilet la ordin (vol.VII u.p. f.274). Din aceleași documente, a reieșit însă că, la data de 28.09.2006 această factură a fost stornată prin factura . nr._ (vol.VII u.p. f.274), astfel că emiterea biletului la ordin de către . aceeași zi în care factura fusese stornată se constată a fi fost fără obiect, de unde și concluzia logică ce se impune, anume că între cele două societăți nu au avut loc nici un fel de livrări de bunuri, iar suma de 400.000 RON a fost plătită fără nici o justificare legală, în mod cu totul fraudulos.

Această concluzie a fost susținută și de faptul că cele două facturi fiscale emise de .”SRL pentru . data de 27.09.2006 respectiv la data de 28.09.2006, nu s-au regăsit înregistrate în evidențele contabile ale . toate că au fost înregistrate în evidența contabilă a .”SRL, după cum a rezultat din Jurnalul de vânzări aferent lunii septembrie 2006, pozițiile 12 și 13, prin care valoarea facturii nr._ a fost stornată prin factura nr._ (vol.VII u.p. f.20).

În cursul urmăririi penale reprezentantul legal al .”SRL – a refuzat să prezinte aceste facturi în original, motivând că nu le mai găsește.

Acest contract de scont (vol.VIII u.p. f.12-15) a fost semnat din partea .”SRL de numitul M. I. G., administratorul societății care avea și specimen de semnătură bancară asupra conturilor acesteia.

Astfel, martora a relatat că „nu a întocmit o astfel de comandă și că materialele respective nu erau necesare procesului de producție, precizând că nici numărul atribuit acestei comenzi nu este real pentru că este compus din 8 cifre, numărul real fiind compus din doar 7 cifre.

Cele două facturi fiscale au fost emise și semnate în numele .”SRL de către numita C. M., persoana responsabilă în cadrul acestei societăți cu emiterea acestor documente cu regim special, care a procedat la întocmirea lor din dispoziția administratorului M. I. G., după cum a rezultat din depoziția dată în calitate de martor (vol.I u.p. f.305-307 și vol.I f.120 dosar nr._ ).

În baza acestui contract de scont cu conținut nereal, având la bază facturi fiscale fictive și o comandă falsificată, .”SRL a încasat suma de 382.000 RON din care a efectuat plăți către . M. (administrată de M. L. - soția inculpatului M. I. – vol.VII u.p. f.37 coroborat cu datele din referatul de evaluare vol.IV dosar nr._ f. 649-650) și a retras prin trei cec-uri de numerar la data de 12.10.2006, 16.10.2006 și 17.10.2006 suma de 35.000 RON, astfel cum a rezultat din rulajul de cont (vol.VIII u.p. f.139-140).

Referitor la acest bilet la ordin inculpata C. V., prin declarația din 12.03.2008 (vol.I u.p. f.133-146), a relatat că, deși a constatat că deja exista un sold contabil nefavorabil al .”SRL, iar factura pe care chiar ea a menționat-o pe biletul la ordin respectiv nu era înregistrată în registrul jurnal și nici în fișa furnizorului a acceptat situația în urma discuției purtate cu învinuitul Ș. V. care i-ar fi spus că stea liniștită că factura în cauză se află la S. Comercial, mai precis la S. Logistică spre a fi verificată, urmând a-i fi remisă spre înregistrare, împrejurare care, în contextul dat, nu putea fi adevărată. Și inculpații B. G. și P. D. au recunoscut această situație apărându-se că ar fi acționat la ordinul învinuitului Ș. V..

Al doilea bilet la ordin emis (în afara oricăror relații contractuale) este cel din data de 30 ianuarie 2007 de către . favoarea .”SRL pentru suma de 500.000 RON (vol.I u.p. f.58-60).

În cuprinsul acestui bilet la ordin s-a menționat că se achită contravaloarea facturii nr.145/23.01.2007.

Nici factura nr.145/23.01.2007 nu a fost identificată în evidențele contabile ale . cum a rezultat din corespondența cu membrii comisiei de cenzori (vol.III u.p. f.383-384).

Și acest bilet la ordin a fost scontat de reprezentanții .”SRL la BCR – Sucursala Unirea.

La data de 12 mai 2008 i s-a solicitat inculpatului A. I. I. să predea organelor de urmărire penală o . documente și înscrisuri, respectiv carnete facturiere, comenzi și jurnale de vânzări, până la data de 14.05.2008 (vol.VIII u.p. f.174) dar inculpatul a predat însă documentele solicitate doar la data de 05.08.2008 (vol.VII u.p. f.1-63).

Totodată, în registrul jurnal de vânzări aferent lunii ianuarie 2007 al .”SRL, această factură fiscală chiar dacă a fost anulată, nu a figurat înregistrată, deși ea a fost prezentată la BCR – Sucursala Unirea o dată cu contractul de scont, iar la acel moment respectiv la 08.02.2007 nu era anulată, astfel că, în mod logic a fost anulată de reprezentanții .”SRL după data de 08.02.2007 mai exact, după încheierea contractului de scont nr.10/6694 (vol.VIII u.p. f.16-18).

Se remarcă faptul că această factură fiscală deși este document personalizat specific documentelor cu regim special, în locul destinat numărului cronologic al facturii –_ – este trecut nr.145 și data de „23.01.2007”, rezultând astfel că factura cu nr.145, menționată în biletul la ordin din 30.01.2007 este de fapt factura nr._, factură care cum am arătat anterior, a fost identificată la data de 05.08.2008 în toate cele trei exemplare la reprezentantul .”SRL.

P. urmare, în mod logic, conducerea . a avut niciodată acest document, lucru ce explică inexistența facturii și în evidențele contabile ale acestei societăți.

Și această factură fiscală a fost scrisă de martora C. M. din dispoziția administratorului .”SRL – inculpatul A. I. I..

În luna februarie 2007, întrucât la sfârșitul fiecărei luni se făceau situațiile analitice pe toate conturile bilanțiere și în special pe toate conturile de furnizori și clienți, inculpata a constatat la luna februarie 2007 că .”SRL avea sold creditor în contabilitate de aproximativ 900.000 RON iar facturile pe care le menționase pe biletele la ordin din 28.09.2006 și 30.01.2007 nu apăreau înregistrate în registrele jurnal și nici în fișa furnizorului .”SRL. Și de această dată, în urma discuției avute cu învinuitul Ș. V., acesta i-ar fi spus să stea liniștită întrucât facturile le-a trimis la serviciul Logistică.

Din declarația martorei D. S. (vol.I u.p. f.326-331 și vol.I f.117 dosar nr._ ) - analist cumpărări în cadrul . rezultat că fiindu-i prezentate comenzile nr._/27.08.2006 și nr._-1/10.01.2007, acestea nu au fost lansate de către S. Logistică către .”SRL și nici nu sunt reale, deoarece primele trei cifre din comandă reprezintă anul întocmirii acestora și se poate constata că cea care are primele trei cifre 108 (adică an de întocmire 108), este datată 27.08.2006, iar cele care încep cu 106 (adică an de întocmire 2006) este datată 10.01.2007.

Deși așa zisele relații comerciale s-au derulat între cele două societăți în maniera expusă anterior, încă din anul 2006, deși pentru construcția celor 10 reactoare se făcuseră demersuri pentru aprovizionarea cu materiale, de către . toate că . situației economice nefavorabile în care se afla, nu dispunea de lichidități și nu putea contracta credite (adresa nr.3151/30.11.2006 vol.V u.p. f.233), învinuitul Ș. V. a apelat din nou la „partenerul tradițional”, nimeni altul decât .”SRL, despre care știa că are posibilități să-i livreze materialele în timp util (vol.I u.p. f.105-107).

Astfel, învinuitul Ș. V. în urma „negocierii” cu reprezentantul .”SRL, mai exact cu inculpatul M. I. zis „M.” a încheiat contractul nr.597/01.03.2007.

Potrivit acestui contract .”SRL urma să livreze către . în valoare de 1.108.360,99 RON, respectiv țevi 16 M03 de diferite tipodimensiuni (vol.V u.p. f.255-257).

Apoi, prin actul adițional nr.1/18.05.2007 (după ce . deja de la . parte din materialele comandate pentru construcția reactoarelor), s-a suplimentat valoarea inițială a contractului 597 până la suma de 2.024.466,19 RON (vol.VII u.p. f.150). Plata mărfurilor „contractate” trebuia făcută de ., pentru toate produsele din anexe, iar livrarea acestora de către .”SRL în termen de 85 zile de la încasarea efectivă a sumelor de bani din contract și anexele acestuia.

În baza acestui contract, .”SRL, chiar în aceeași zi – 01.03.2007 – a întocmit către . factură proforma, respectiv factura nr.597/01.03.2007 în valoare totală de 1.108.360,99 RON (vol.V u.p. f.261), factură care, potrivit rapoartelor comisiei de cenzori (vol.III u.p. f. 5-19, 80-84), precum și comunicării din 09.11.2007, nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale .>(vol.III u.p. f.383-384) remarcându-se faptul că această factură a fost emisă pentru întreaga valoare a contractului.

O săptămână mai târziu, la data de 07.03.2007, în baza acestei facturi, . emis pentru .”SRL – două bilete la ordin în sumă de câte 250.000 RON fiecare (vol.I u.p. f.62-63).

Și aceste bilete la ordin au fost scontate de inculpatul A. I. I. în favoarea BCR – Sucursala Unirea.

În carnetul facturier . depus de inculpatul A. I., de la nr._ la nr._ a fost identificată factura nr._ din data de 01.03.2007 în toate cele trei exemplare – albastru, roșu și verde, având aplicată mențiunea „ANULAT” (vol.VII u.p. f.3-5). În registrul jurnal de vânzări aferent lunii martie 2007 (vol.VII u.p. f.9-11) al .”SRL, această factură fiscală nu figurează înregistrată deși, a fost prezentată la BCR – Sucursala Unirea în 21.03.2007, pentru operațiunea de scontare a biletelor la ordin, când nu era anulată. P. urmare, această factură a fost anulată de reprezentanții .”SRL după încheierea contractului de scont.

Factura în discuție deși este document personalizat specific celor cu regim special, în caseta destinată numărului facturii, respectiv_ a fost trecut nr.”597” și data de 01.03.2007.

A rezultat astfel, fără nici un dubiu, că factura 597 menționată în cele două bilete la ordin emise în data de 07.03.2007 este de fapt factura_ identificată la emitent în toate cele trei exemplare.

P. urmare, conducerea . a avut niciodată această factură fiscală, acest lucru explicând inexistența facturii în evidențele contabile ale acestei societăți.

În continuarea „executării” contractului 597, la data de 17.04.2007, . emis în favoarea .”SRL un nou bilet la ordin în sumă de 615.730 RON, semnat de învinuitul Ș. V. și de inculpata C. V. (vol.I u.p. f.66-67).

În acest bilet la ordin a fost menționată factura fiscală nr.1069/16.04.2007, document ce nu s-a regăsit înregistrat în evidențele contabile ale beneficiarului . nici în evidențele contabile ale emitentului .”SRL, fapt ce atestă că și această plată a fost făcută ca și precedentele, fără a avea la bază livrări de bunuri, deci în mod nejustificat și abuziv.

S-a observat promptitudinea ., imediat ce s-au emis facturi de către .”SRL, a emis bilete la ordin, în condițiile în care la 30 noiembrie 2006 (imediat după ce i s-a comunicat de . oferta sa pentru construcția reactoarelor a fost desemnată câștigătoare), învinuitul Ș. V. a solicitat . materialele necesare să fie achiziționate de pe piață chiar de . societatea pe care o administra nu dispunea de lichidități și nici nu putea apela la credite, datorită situației financiare nefavorabile.

S-a remarcat și faptul că deși începând cu data de 29 septembrie 2006, . făcut în mod succesiv plăți către .”SRL, această societate nu a livrat bunuri în contul sumelor încasate.

Imediat după acest refuz, învinuitul Ș. V., cu două ordine de plată, la data de 11.07.2007 și 12.07.2007 a plătit integral către .”SRL suma refuzată, respectiv 409.200 RON (vol.I u.p. f.88-89).

Intenția de fraudare a . complicitatea inculpaților a fost dovedită și prin întocmirea actului adițional nr.1/18 mai 2007 (vol.VII u.p. f.251), prin care valoarea inițială a contractului 597 s-a suplimentat conform anexelor nr. 2 și nr. 3 (vol.VII u.p. f.148-149), cu sumele de 300.375,04 RON și de 615.730,16 RON.

Astfel, cele două anexe au fost „oficializate” la data de 18 mai 2007 cu prilejul încheierii Actului adițional nr.1 la contract cu toate că erau deja cunoscute de reprezentanții celor două societăți. Așadar, anexa nr.2 i-a fost înaintată învinuitului Ș. V. de inculpatul A. I. I. de la faxul cu nr._ aparținând .”SRL încă din data de 07.03.2007 (dată ce a coincis cu emiterea celor două bilete la ordin în valoare de câte 250.000 lei fiecare) iar anexa nr.3 fusese convenită încă din data de 17.04.2007, când . emis biletul la ordin în sumă de 615.730,16 lei pentru că numai așa se explică identitatea sumei prevăzută în anexă cu cea plătită anterior prin biletul la ordin - ambele anterioare încheierii Actului adițional (18 mai 2007)

A rezultat astfel, fără echivoc, că anexele 2 și 3 erau cunoscute de către conducerea . a .”SRL, anterior încheierii actului adițional nr.1/18 mai 2007.

Susținerile inculpatului A. I. I., potrivit cărora contractul 597 și anexele acestuia (anexa nr.1, nr.2 și nr.3) au fost negociate în prealabil cu învinuitul Ș. V. și semnate prin fax, sunt neveridice, întrucât atât contractul 597 cât și anexele nr.1 și nr.3 au fost semnate în original de ambele părți (vol.V u.p. f.255-257, 260-261) și nu cum a susținut acesta că fiecare parte deținea exemplarul său cu semnătura originală iar cealaltă parte o semnătură în fotocopie. D. anexa nr.2 a confirmat susținerea inculpatului, fiind semnată în împrejurări indicate de acesta (vol.V u.p. f.259).

S-a menționat că activitatea infracțională putea fi stopată prin retragerea sau oprirea de la decontare a instrumentelor de plată emise de . favoarea .”SRL după cum însăși inculpata C. V. a relatat în declarațiile sale, aceasta menționând că deși avea posibilitatea de a opri de la decontare aceste bilete la ordin, pe motivul că marfa nu fusese livrată iar documentele nu ajunseseră în contabilitate, nu a făcut-o cu toate că era conștientă că potrivit punctajului contabil, . în continuare cu sume avansate față de .”SRL în condițiile în care nu existau documente înregistrate în contabilitate (vol.I u.p. f.140-146).

Astfel, la data de 14.06.2007 s-a încheiat contractul nr.1786 între . .”SRL (vol.III u.p. f.91-92).

A doua zi, la data de 15.06.2007, s-a încheiat actul adițional nr.1 prin care s-au modificat disp.cap. 5 și 7 din contractul inițial, astfel că .”SRL nu mai era obligată să livreze mărfurile menționate în contract, în termen de 85 zile de la semnarea contractului, ci până la sfârșitul anului.

La scurt timp, respectiv la data de 18.06.2007 între aceleași persoane s-a încheiat și actul adițional nr.2, potrivit căruia contractul inițial se suplimenta cu suma de 4.228.493,64 RON și prevedea explicit pentru .”SRL posibilitatea de a folosi documentele fiscale la operațiuni de scontare (vol.V u.p. f.266).

De observat este și faptul că la momentul semnării contractului dintre învinuitul Ș. V. și inculpatul A. I. I., s-a semnat și un proces verbal de custodie, potrivit căruia marfa rămânea în custodie la beneficiar timp de 90 zile (vol.III u.p. f.94).

Pe exemplarul aflat la învinuitul Ș. V., acesta a efectuat ulterior o mențiune potrivit căreia marfa rămânea în custodie la furnizor, mențiune ce nu s-a regăsit și pe exemplarul pus la dispoziție de inculpatul A. I. I. (vol.VII .p. f.85-86, 100).

Cu toate că marfa aferentă facturilor nu s-a livrat în realitate, inexistența acesteia fiind constatată de comisia de recepție din cadrul .-a întocmit în fals două note de intrare – recepție (NIR) sub nr.117 și 118 din data de 29 iunie 2007 (vol.V u.p. f.269, 271), fiind apoi efectuate pe cele două facturi mențiuni false, că mărfurile corespund din punct de vedere al legalității și realității (vol.V u.p. f.268, 270).

Dacă aceste operațiuni ar fi fost reale, NIR-urile pentru aceste facturi ar fi trebuit întocmite în ziua sosirii așa-ziselor mărfuri – 14.06.2007 nu în data de 29.06.2007.

Cronologia acestor evenimente întărește și mai mult declarațiile membrilor comisiei de cenzori, potrivit cărora facturile din 14.06.2007 au fost de fapt „recepționate” în 12 iulie 2007 la cererea învinuitului Ș. V. și a inculpatei C. V. tocmai pentru a se acoperi, cu ocazia verificărilor ce urmau a fi făcute de Comisia de Cenzori.

În cadrul ședinței Consiliului de Administrație din 17.07.2007 învinuitul Ș. V. fiind întrebat „dacă mai sunt și alte bilete la ordin date” acesta a negat. Fiind întrebat de ce a încheiat contractele nr.597 și nr.1786 în condițiile în care nu erau necesare procesului de producție, învinuitul nu a putut da un răspuns (vol.V u.p. f.146-151).

În cadrul aceleiași ședințe învinuitul Ș. V. a recunoscut că mărfurile nu sunt aduse, că există facturi proforme și că marfa se află în custodie (vol.V u.p. f.148).

Ca urmare a raportului preliminar al Comisiei de cenzori din data de 27 iulie 2007 prin care s-a reținut că s-au efectuat plăți în baza unor documente fictive, fără a exista transfer de mărfuri, la data de 03.08.2007, .”SRL a emis facturile fiscale . nr._ și nr._ prin care s-au stornat cele 2 facturi_ și_ din data de 14.06.2007 – (vol.V u.p. f.272-273).

Participația penală a inculpaților M. I. și A. I. I., la săvârșirea de către învinuitul Ș. V. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor . scopul obținerii de foloase materiale injuste pentru .”SRL, a fost evidențiată și de acest contract și facturi fiscale fictive chiar dacă, în cele din urmă, acestea nu au mai putut fi „onorate la plată”, activitatea lor infracțională fiind descoperită.

II.Referitor la activitatea frauduloasă desfășurată de reprezentanții . . Dr. Tr. S., încă de la început s-a remarcat faptul că aceasta a debutat la scurt timp după înființarea . începutul lunii mai 2005).

Acest contract a fost semnat pentru . conducerea societății iar pentru . de inculpatul B. I. fapt recunoscut chiar de inculpat (vol.I f.126 dosar nr._ ).

În cuprinsul acestui contract s-a făcut referire la o comandă fermă nr._/27.06.2005 împrejurare ce evidențiază că în mod neverosimil s-a încheiat contractul înaintea comenzii, comandă în care s-a specificat clar că mărfurile trebuie însoțite de certificate de calitate și garanție iar plata urma să se facă în termen de 30 de zile după ce . mărfurile (vol.VI u.p. f.10).

Ulterior, valoarea acestui contract a fost suplimentată printr-o anexă cu următoarele mărfuri:2100 kg tablă de cupru; 4900 kg tablă de cupru; 1250 tablă de cupru de diferite dimensiuni.

., potrivit contractului, trebuia să livreze mărfurile către . datele de 12.08.2005, la 12.09.2005 și la 12.10.2005.

Ulterior încheierii acestui contract – 29 iulie 2005, - . emis un bilet la ordin pentru suma de 90.000 lei semnat de inculpatele C. V. și B. Georgianacu titlu de avans la plată dar fără a exista o factură în acest sens - (vol.VI u.p. f.17).

În baza acestei plăți . a emis peste vreo două luni, pentru o plată deja făcută, o factură fiscală . cu nr._/02 din 22.09.2005 în valoare de 20.636,98 lei (vol.VI u.p. f.20), în condițiile în care suma de 90.000 lei din biletul la ordin fusese deja încasată la data de 15.08.2005.

Numerele acestor 2 facturi emise de . către . interval de aproape o lună, sunt succesive, astfel încât s-ar putea spune că singurul client al ., cel puțin în această perioadă, a fost doar .>

Dar, cu toate că nu s-au livrat mărfurile contractate, fiind depășite termenele contractuale, în condițiile în care suma de 90.000 lei a fost plătită și încasată în lipsa oricăror documente justificative, la data de 21.10.2005 . efectuat o nouă plată în sumă de 100.000 lei, plată al cărei obiect a fost indicat ca fiind „contravaloare marfă”, deși această marfă nu fusese livrată în fapt. Suma respectivă a fost încasată de . la data de 30.11.2005 în contul bancar de la BCR – Sucursala Orșova (vol.VI u.p. f.18).

Acest bilet la ordin a fost scris de inculpata C. V. semnat de inculpată și de învinuitul Ș. V..

Cu toate că termenele contractuale erau cu mult depășite, mărfurile contractate nu au fost livrate iar plățile au fost făcute nejustificat și abuziv de conducerea . în vedere chiar prevederile de la cap.V din contract, la data de 21.12.2005 . dispus o nouă plată către .. Astfel s-a emis un nou bilet la ordin completat de inculpata C. V., semnat de inculpată și de învinuitul Ș. V. pentru suma de 30.000 RON în cuprinsul căruia s-a menționat „contravaloare factură” în condițiile în care nu a existat un astfel de document după cum nu a existat nici vreo livrare de mărfuri (vol.VI u.p. f.19).

Chiar și în această situație, intenția de creditare abuzivă a ., în dauna .-a evidențiat prin aceea că, în loc să urmărească recuperarea sumelor plătite nejustificat către . în data de 06.02.2006, a fost lansată către această societate o nouă comandă de aprovizionare cu materiale nr._-1 în valoare de 3818 RON fără TVA (vol.VI u.p. f.15).

Mai mult de atât, din documentele puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al . - G. V., a rezultat că în documentele contabile ale . nu s-a regăsit înregistrat contractul încheiat cu . înregistrate nici sumele încasate de la această societate.

Curtea va examina în prealabil criticile formulate de inculpații A. I. I., M. I., B. I. și partea responsabilă civilmente GenFerochim C. SRL - prin lichidatori, recurenți care au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare invocându-se nepronunțarea în ședință publică a sentinței, neparticiparea procurorului la amânarea pronunțării sentinței, neparticiparea procurorului la mai multe ședințe de judecată.

Examinând actele existente la dosarul cauzei Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate.

Astfel, Curtea a verificat dacă pronunțarea sentinței a fost făcută în ședință publică. Conform adresei din 1.08.2013 a Judecătoriei Hunedoara – care are atașat un plic cu CD ( filele 985 – 986 vol. IV al Curții de Apel ) pronunțarea minutei sentinței pronunțate la fond a fost făcută în ședință publică, CD – ul conținând o copie a înregistrării făcute în ședință publică.

S-a invocat de asemenea că procurorul a lipsit la amânarea pronunțării din 6.10.2011. Conform art. 306 C.p.p. pronunțarea are loc după încheierea dezbaterilor iar conform art. 310 al. 2 C.p.p., la pronunțare părțile nu se citează.

Atâta timp cât dezbaterile s-au încheiat iar pronunțarea are loc fără citarea părților, în cauză nu există vreo nulitate, cu atât mai mult nulitatea absolută prev. de art. 197 al. 2 C.p.p. De altfel, disp. art. 197 al. 2 C.p.p. se referă la publicitatea sedinței de judecată ori în cauză nu a avut loc o ședință de judecată, ci s-a dispus amânarea pronunțării iar, ulterior a fost pronunțată minuta sentinței. Recurenții nu au indicat în ce a constat vătămarea suferită, cu atât mai mult cu cât pronunțările se fac, așa cum s-a arătat, fără citarea părților, rezultând clar că nu există obligativitatea participării procurorului nici la amânarea pronunțării și nici la pronunțarea vreunei sentințe.

O altă critică vizează împrejurarea că mai multe ședințe de judecată s-au desfășurat fără participarea procurorului și s-au indicat termenele la care procurorul a lipsit iar ședința s-a desfășurat fără această participare și s-a procedat la judecarea cauzei.

Verificând încheierile de ședință indicate de recurenți Curtea constată următoarele: la termenul din 10.09.2009 au lipsit părțile și procurorul iar instanța a dispus amânarea cauzei și citarea părților, fără a efectua alte acte; termenul din 24.04.2010 nu a existat, data corectă fiind aceea de 29.04.2010 când au lipsit unele părți și procurorul și s-a dispus amânarea cauzei; la termenele din 16.12.2010, 20.01.2011 și 17.02.2011 la fel au lipsit unele părți și procurorul și ca urmare s-a dispus amânarea cauzei.

În concluzie, Curtea constată că susținerile recurenților sunt nefondate, cercetarea judecătorească fiind efectuată cu participarea procurorului, la ședințele la care acesta a lipsit nu s-au încuviințat sau administrat probe, dimpotrivă instanța de fond a dispus, așa cum este legal, amânarea cauzei.

Nefondat se apreciază a fi și motivele de casare cu trimitere spre rejudecare de către instanța de fond invocate de recurenți referitoare la nepronunțarea de către instanța de fond asupra unor probe și asupra unor cereri esențiale de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția procesului.

Dimpotrivă, instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor probelor solicitate sau administrate, atât la cele referitoare la respingerea unor cereri privin efectuarea unor expertize, cât și la probele efectiv administrate și a cererilor de schimbare a încadrărilor juridice date faptelor.

Împrejurarea că cele dispuse de către instanța de fond nu a împărtășit opinia recurențior cu referire la probele propuse sau administrate în apărare nu este un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, iar aceste motive de recurs sunt nefondate.

Inculpatul M. I. a mai solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare motivat de împrejurarea că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de fond respingând cererea acestuia formulată în condițiile art. 334 al. 2 C.p.p., de a se acorda un nou termen de judecată pentru a putea pune concluzii și a formula apărări cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de un coinculpat în ședința publică din data de 29.09.2011.

Examinând încheierea de ședință din 29.09.2011 ( f. 1035 -1044 vol. IV fond ) Curtea constată că inculpatul B. I. în temeiul art. 334 CPP, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 13 din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare, rap. la art. 246 C.P.. cu aplicarea art. 41, alin.(2) pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C.P.. rap. la art. 13 din Legea 78/2000, rap. la art. 246 C.P.. cu aplicarea art. 258 alin. (1) și (2) C.P.. și art. 41, alin.(2) C.pen.

Instanța de fond a acordat cuvântul pe această cerere, apărătorii inc. M. nesolicitând un termen pentru a-și pregăti apărarea sau pentru a pune concluzii. De altfel, solicitarea de schimbare a încadrării juridice viza situația personlă a inc. B., apărătorii inculpatului M. I. având posibilitatea, la rândul lor, să solicite schimbarea încadrărilor juridice a faptelor de care este acuzat, dar nu au formulat o asftel de solicitare.

Mai mult, la acest termen s-a dezbătut fondul cauzei iar apărătorii inc. M. au arătat că nu au alte cereri și au pus concluzii pe fondul cauzei.

Examinând disp. art. 197 al. 2 C.p.p. Curtea constată că în cauză încălcările apreciate de inc. M. ca fiind absolute nu sunt printre cele care conduc la nulitatea absolută, astfel că în cauză acest motiv de recurs este nefondat.

În ce privește încadrările juridice date faptelor:

Inculpatul M. I. a arătat prin motivele de recurs că încadrările juridice date faptelor sunt greșite, faptele sale întrunind, eventual, conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 37 lit. C.p.

În argumentarea susținerilor sale se arată că societățile comerciale, fie ele cu capital integral sau doar parțial de stat, sunt persoane juridice de drept privat și nu a fost în intenția legiuitorului de a face referire la ele de vreme ce au fost menționate autoritățile si instituțile publice „și alte persoane juridice de drept public”, rezultând per a contrario că în cuprinsul art. 145 C.P.. intenția legiuitorului a fost aceea de a se referi doar la persoanele juridice de drept public, nu și la persoanele juridice de drept privat, chiar dacă acestea sunt proprietatea statului.

În concluzie, încadrarea juridică dată faptelor este una greșită, deoarece în conformitate cu raționamentul expus mai sus, nu se poate considera că directorul general, directorul economic respectiv directorul comercial al unei societăți comerciale cu capital mixt, cum este . funcționari publici în sensul art. 147 al. 1 rap. la art.145 din C.p., deci aceste persoane nu pot fi subiect activ al infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C.P.. Raportat la această concluzie nici faptele presupus a le fi săvârșit nu pot constitui o complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 246 C.P..

Dacă, totuși, instanta de fond a apreciat că în cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul arătat anterior, atunci era obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 258 al. 1 C.p., care prevăd o reducere a limitei maxime a pedepsei cu o treime în cazul în care abuzul în serviciu este săvârșit de un funcționar, deoarece organele de conducere ale . director general, director economic, director comercial, contabil șef, nu au calitatea de funcționar public, așa cum este definită această noțiune în Codul penal.

Inculpatul B. I. prin motivele de recurs a arătat că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, aceasta fiind aceea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 258 al. 1, 2 C.p. și art. 41 al. 2 C.p., cu consecința încetării procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

S-a arătat că trebuie schimbată încadrarea juridică din două infracțiuni într-o infracțiune. Instanța de fond nu a analizat suficient cu privire la prevederile art. 258, în cazul în care abuzul în serviciu este săvârșit de către un funcționar și nu de către un funcționar public, sunt aplicabile disp. art. 258 C.p. La fel s-ar fi impus existența unei plângeri prealabile iar în lipsa acesteia se impune încetarea procesului penal.

Curtea, analizând aceste motive de recurs apreciază că încadrările juridice reținute de către instanța de fond sunt corecte și nu se impun a fi schimbate.

Astfel, prin funcționar public conform art. 147 al. 1 C.p. se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C.p.

Conform art. 145 C.p. prin termenul de public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Aprecierile inculpaților recurenți vizând calitatea de funcționar public a persoanelor din conducerea . eronate. Calitatea acestora de funcționari publici trebuie examinată în raport de disp. art. 145 C.p. Examinând conținutul disp. art. 145 C.p. Curtea constată că prin termenul de public se înțelege tot ceea ce privește alte persoane de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea și a bunurilor de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

.-a constituit ca societate comercială prin externalizarea unor servicii aparținând societății cu capital integral de stat . fiind una de interes public, care administra, folosea și exploata bunuri de interes public, fiind îndeplinite condițiile art. 145 și 147 din C.p.

Din cuprinsul disp. art. 145 C.p. rezultă clar intenția legiuitorului de a se referi nu doar la persoanele juridice de drept public ci și la persoanele juridice de interes public, cu atât mai mult cu cât acestea au și capital de stat.

În aceste condiții în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 258 al. 1 și 2 C.p. în ce-l privește pe inculpatul B. I. iar încadrarea juridică dată faptelor sale este legală.

Legală se apreciază a fi și încadrarea juridică dată faptelor inculpatului M. I., actele sale de complicitate vizând o faptă săvârșită de înv. Ș. V.. P. prisma celor expuse mai sus acest învinuit nu a săvârșit infracțiunea prev. de art. 272 al. 2 din Legea nr. 31/1990, astfel că nici faptele inculpatului M. I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii menționate.

De altfel, în art. 281 din Legea nr. 31/1990 se arată că dacă faptele incriminate în această lege constituie - potrivit Codului penal sau unor legi speciale - infracțiuni mai grave, se pedepsesc în condițiile și cu sancțiunile prevăzute acolo.

Rezultă așadar că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. I. este corectă, iar față de această încadrare inculpatului nu-i sunt aplicabile nici disp. art. 258 al. 2 C.p., cu consecința încetării procesului penal, acestuia fiindu-i-se reținute și disp. referitoare la art. 248/1 C.p.

În ce privește vinovăția inculpaților:

Inculpata C. V. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a C.p.p. iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d C.p.p. deoarece faptelor reținute în sarcina sa le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv latura subiectivă.

Argumentul principal pentru solicitarea achitării este acela că în cauză între cele două societăți existau raporturi civile de drept comercial și în consecință trebuie să opereze răspunderea civilă contractuală.

Inculpata recunoaște că în calitate de director economic a dispus efectuarea de plăți anticipate către societățile . N., semnând bilete la ordin pentru achitarea unor facturi emise în baza unor contracte încheiate între societăți, dar a fost cosemnatara acelor bilete la ordin și făcea parte din îndatoririle de serviciu să semneze acele bilete la ordin, cel care dispunea în dubla sa calitate de acționar majoritar și director de toate bunurile era Ș. V. care a semnat și el acele bilete.

În aceste condiții susține că nu există vinovăția sa. Inculpata omite însă să facă referire la îndatoririle sale de serviciu în raport cu dispozițiile legale, fișa postului fiind clară iar inculpata trebuia să cunoască că îi era interzis să efectueze plăți nelegale sau necuvenite indiferent dacă a fost doar cosemnatară a actelor de plată.

În sprijinul apărării sale inculpata a invocat expertiza efectuată în recurs și care în esență relevă că în cauză între părți fiind încheiate contracte comerciale, plățile făcute între aceste societăți sunt legale, contractele fiind legea părților.

Curtea va înlătura concluziile acestei expertize, tocmai datorită premisei eronate că societățile implicate puteau să convină orice decontări între ele – cuvenite sau necuvenite, contractele comerciale încheiate permițând acest fapt.

Un alt argument pentru care Curtea înlătură concluziile expertizei efectuate se referă la faptul că singura prejudiciată a fost . de altfel recunoscut și achitat în parte în recurs.

Așa cum s-a arătat și în starea de fapt reținută inculpata C. prin semnăturile depuse a dispus și efectuat plăți nejustificate în temeiul unor documente nereale (comenzi și facturi fiscale) ce ulterior au fost anulate sau stornate, încălcându-și atribuțiile de serviciu, dispozițiile legale și normele interne prejudiciind societatea ce o reprezenta, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, săvârșită în vederea obținerii unui avantaj patrimonial de către altul, prev. și ped. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246-248/1 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.

În speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, astfel că faptele există și au fost săvârșite cu vinovăție de către aceasta iar recursul declarat este nefondat.

Inculpata B. G. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. și ridicarea măsurilor asigurătorii aratând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Așa cum s-a arătat, inculpata B. G. trebuia să-și cunoască atribuțiunile de seviciu și să-și îndeplinească aceste atribuții

Chiar dacă contractele cu nr. 597/1.03.2007 și 1786/14.06.2007 nu au fost încheiate și nu au fost semnate de inculpată, aceasta în virtutea atribuțiunilor sale de serviciu nu putea să ateste primirea unor materiale, dacă acestea nu au fost primite și să semneze documente care făceau posibile plăți nedatorate.

Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că la data de 1 martie 2007 s-a încheiat contractul de furnizare produse nr. 597, contract ce a fost semnat din partea . învinuitul Ș. V. în calitate de director general, iar din partea .”SRL de inculpatul A. I. I. în calitate de administrator.

În baza acestui contract furnizorul .”SRL se obliga să livreze țeavă de oțel aliat în valoare totală de 1.108.360,99 RON. La acest contract, la data de 18.05.2007 (după ce . deja la 11.05.2007 de la . parte din materiale), s-a încheiat și actul adițional nr.1 prin care s-a suplimentat valoarea contractului nr.597 până la suma de 2.024.466,19 RON.

Cu toate acestea, la data încheierii actului adițional nr.1 (în 18.05.2007), . deja de la . parte a materialelor necesare construcției reactoarelor.

În realitate acest contract și actul său adițional neînregistrat la oficiul juridic al . fost pur fictiv pentru a da aparența existenței unor relații comerciale cu .”SRL care să justifice plățile care s-au făcut în favoarea reprezentanților acestei societăți, încă înainte de încheierea acestui contract, . deja plăți frauduloase în favoarea reprezentanților .”SRL.

La data de 28.09.2006, . emis în favoarea .”SRL un bilet la ordin pentru suma de 400.000 RON,bilet la ordin completat de inculpata C. V. – director economic și semnat de inculpata B. G. – director comercial și de inculpatul P. D. – șef serviciu contabilitate.

La .”SRL a fost identificată factura fiscală . nr._ emisă la data de 27.09.2006 (cu doar o zi înaintea emiterii biletului la ordin), reieșind însă că, la data de 28.09.2006 această factură a fost stornată prin factura . nr._ astfel că emiterea biletului la ordin de către . aceeași zi în care factura fusese stornată a fost fără obiect, astfel că rezultă clar că între cele două societăți nu au avut loc nici un fel de livrări de bunuri, iar suma de 400.000 RON a fost plătită fără nici o justificare legală.

Cele două facturi fiscale emise de .”SRL pentru . data de 27.09.2006 respectiv la data de 28.09.2006, nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale . toate că au fost înregistrate în evidența contabilă a .”SRL, după cum a rezultat din Jurnalul de vânzări aferent lunii septembrie 2006, pozițiile 12 și 13, prin care valoarea facturii nr._ a fost stornată prin factura nr._.

Această factură a fost însă identificată când, s-a solicitat BCR – Sediul Central, să înainteze contractul de scont nr.75/_ încheiat la data de 05.10.2006 între .”SRL și Banca Comercială Română SA – Sucursala Unirea.

În sprijinul solicitării de scontare a fost depusă și comanda nr._ din data de 27.08.2006, comandă care nu figurează în evidențele . emisă de această societate către .”SRL. Această împrejurare a fost confirmată și de martora S. C., persoană care se ocupa cu întocmirea comenzilor în cadrul . care a relatat că „nu a întocmit o astfel de comandă și că materialele respective nu erau necesare procesului de producție, precizând că nici numărul atribuit acestei comenzi nu este real pentru că este compus din 8 cifre, numărul real fiind compus din doar 7 cifre”.

A rezultat din declarația inculpatei C. V. că exista un sold contabil nefavorabil al .”SRL, iar factura pe care chiar ea a menționat-o pe biletul la ordin respectiv nu era înregistrată în registrul jurnal și nici în fișa furnizorului a acceptat situația în urma discuției purtate cu învinuitul Ș. inculpații B. G. și P. D. recunoscând această situație dar s-au apărat prin aceea că că ar fi acționat la ordinul învinuitului Ș. V..

În aceste condiții este evident că inculpata B. G. a acționat fără a-și respecta atribuțiunile de serviciu iar faptele sale întrunesc elementele constitutive a infracțiunilor pentru care a fost acuzată și condamnată, iar recursul este nefondat.

Inculpatul P. D. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. și, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. e C.p.

Argumentele principale se referă la faptul că în cauză au fost derulate contracte comerciale, faptele de care a fost acuzat nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat și în plus a fost în eroare când a semnat documentele de plată sau a fost constrâns de înv. Ș..

Așa cum s-a arătat, în speță Curtea a înlăturat apărările vizând faptul că operațiunile s-au desfășurat ca niște contracte comerciale iar inculpatul omite să arate că nu a acționat conform atribuțiunilor sale de serviciu.

Apărările sale că a fost în eroare când a semnat biletele la ordin sunt contrazise de propriile afirmații că a fost constrâns de către înv. Ș., astfel că, implicit, cunoștea nelegalitatea faptelor sale și împrejurarea că se creează un avantaj patrimonial societăților cărora le erau destinate plățile nelegale.

Este cert că prin acțiunile sale inc. P. a provoacat o vătămare a intereselor legale ale . că prin semnătura sa atestă plăți nelegale în favoarea altor societăți, cu consecința prejudicierii societății la care era angajat.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul cunoștea că nu procedează conform atribuțiilor de serviciu, aspect confirmat chiar de el când afirmă că a fost în eroare sau a fost constrâns.

În aceste condiții faptele inc. P. D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul săvârșindu-le în deplină cunoștință de cauză, astfel că recursul său este nefondat.

Inculpatul A. I. a solicitat pe lângă casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare și achitarea sa deoarece faptele sale nu întrunesc constitutive ale vreunei infracțiuni, lipsind latura subiectivă.

Cu privire la aspectele de nelegalitate ale sentinței atacate Curtea a arătat mai sus care sunt motivele pentru care recursul inculpatului este nefondat sub acest aspect.

Cu privire la celelalte motive invocate în apărare s-a invocat faptul că înv. Ș. nu a săvârșit o infracțiune de abuz în serviciu deoarece societatea pe care o reprezenta nu este o instituție publică, că între părți au existat relații comerciale guvernate strict de contractele încheiate, că plățile efectuate în avans au fost legale iar cele două contracte au fost încheiate dintr-o necesitate economică și nu a avut nici o calitate în societate la încheierea contractelor.

Curtea a arătat mai sus că încadrările juridice date faptelor sunt legale, că a înlăturat concluziile expertizei efectuate în recurs deoarece în cauză relațiile comerciale între societăți nu au fost apreciate ca fiind contracte comerciale guvernate de voința părților. Din actele de la dosar nu a rezultat necesitatea economică a . a încheia niște contracte comerciale care o prejudiciau și care au produs prejudicii în patrimoniul său.

Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond pe baza tuturor probelor administrate, inculpatul neputând da explicații care să înlăture cele reținute, fiind cert că a beneficiat de sume necuvenite de la .>

În subsidiar, inculpatul a solicitat a i se reține circumstanțele atenuante față de atitudinea sa și diminuarea pagubei care a fost achitată, în prezent mai fiind de plată aproximativ 729.000 lei.

Sub aspectul solicitării subsidiare recursul inc. A. va fi admis, Curtea ținând seama de atitudinea sa și de plata parțială a prejudiciului, astfel că va reduce pedepsele aplicare inculpatului.

Astfel se va aplica inc. A. pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 74 lit.c C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen.

În baza art.65 C.pen. va interzice inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza a –II a, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară.

Va aplica inc. 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000, rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 74 lit.c C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

În baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b”C.pen. se vor contopi pedepsele stabilite și va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei ) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 (doi) ani constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza a –II a, lit.”b și c” C.pen.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel că în baza art.86/1, art.86/2 C.pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se va adauga un interval de timp de 3(trei) ani.

Inculpatul B. I. a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 258 al. 1, 2 C.p. și art. 41 al. 2 C.p., cu consecința încetării procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

S-a mai solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d C.pr.pen. deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.

Curtea a expus mai sus motivele pentru care recursul inculpatului este nefondat sub aspectele de nelegalitate invocate precum și în ce privește încadrările juridice reținute.

Sud aspectul vinovăției sale Curtea reține că s-a stabilit cert că . s-a constituit în anul 2002, a avut asociat unic și administrator pe numitul M. G. în vârstă de 74 ani, tatăl inculpatului M. I. (vol.VI u.p. f.133-136, 215 și vol.III f.551 dosar nr._ ), care i-a dat procură de administrare a societății inculpatului B. I. (vol.VI u.p. f. 214).

Astfel s-a stabilit cert apartenența inculpatului la această societate iar apărările sale sunt nefondate.

S-a stabilit cert că la data de 29 mai 2005 între . . s-a încheiat un contract (fără număr) privind livrarea – aprovizionarea cu materiale din cupru în sumă de 253.000 RON fără TVA.

Acest contract a fost semnat pentru . conducerea societății iar pentru . de inculpatul B. I. fapt recunoscut chiar de inculpat

Contractul a făcut referire la o comandă fermă înainte de a se fi încheiat contractul, iar ulterior valoarea acestui contract a fost suplimentată printr-o anexă cu următoarele mărfuri:2100 kg tablă de cupru; 4900 kg tablă de cupru; 1250 tablă de cupru de diferite dimensiuni.

., potrivit contractului, trebuia să livreze mărfurile către . datele de 12.08.2005, la 12.09.2005 și la 12.10.2005.

În baza acestei plăți . a mai emis la două luni, pentru o plată deja făcută, o factură fiscală . cu nr._/02 din 22.09.2005 în valoare de 20.636,98 lei (vol.VI u.p. f.20), în condițiile în care suma de 90.000 lei din biletul la ordin fusese deja încasată la data de 15.08.2005.

Cu toate că termenele contractuale erau cu mult depășite, mărfurile contractate nu au fost livrate iar plățile au fost făcute nejustificat și abuziv de conducerea . în vedere chiar prevederile de la cap.V din contract, la data de 21.12.2005 . dispus o nouă plată către .. Astfel s-a emis un nou bilet la ordin completat de inculpata C. V., semnat de inculpată și de învinuitul Ș. V. pentru suma de 30.000 RON în cuprinsul căruia s-a menționat „contravaloare factură” în condițiile în care nu a existat un astfel de document după cum nu a existat nici vreo livrare de mărfuri.

Chiar și în această situație, în loc să urmărească recuperarea sumelor plătite nejustificat către . în data de 06.02.2006, a fost lansată către această societate o nouă comandă de aprovizionare cu materiale nr._-1 în valoare de 3818 RON fără TVA.

În baza acestei comenzi . a emis factura fiscală . nr._/09.03.2006 în valoare de 9305,8 lei, ce a fost achitată integral de . ordinul de plată nr.1382/18.05.2006 semnat de inculpata C. V..

Din documentele puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al . a rezultat că în documentele contabile ale . nu s-a regăsit înregistrat contractul încheiat cu . înregistrate nici sumele încasate de la această societate.

Din rulajul de cont al . – Sucursala Orșova, a rezultat că toate sumele încasate de . de la . fost retrase în numerar din contul bancar al societății sub diferite motivații.

Față de cele expuse inc. B. fiind acela care administra societatea, este clară vinovăția sa iar recursul este nefondat.

Inculpatul M. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, în principal, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.p.p., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, în baza art. 334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C.p., cu aplic. art. 248/1 C.p., art. 41 al. 2 C.p., art. 37 lit. a C.p., în infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. d C.p., achitarea sa pentru această infracțiune.

În ce privește solicitările principale vizând casarea cu trimitere cu rejudecare și încadrările juridice date faptelor Curtea aexus considerentele pentru care recursul inculpatului este nefondat.

Sub aspectul vinovăției sale inculpatul contestă starea de fapt reținută de către instanța de fond și relevă o stare de fapt bazată în principal pe acțiunile unor persoane care nu au fost cercetate în acest dosar, încercând să justifice ațiunile sale.

Examinând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei Curtea constată că, dimpotrivă, starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, fiind cert că inculpatul a beneficiat ilegal de sume de bani, ajutând coinculpații, societatea pe care o reprezenta fiind favorizată.

Așa cum s-a arătat între cele două societăți au existat relații comerciale nelegale iar Curtea a înlăturat concluziile expertizei efectuate în recurs activitatea infracțională a funcționarilor sau a administratorilor vizând modul în care aceștia au înțeles să încheie aceste contracte și modul în care au început să pună în executare contractul.

Nu există justifivcare economică a unor contracte încheiate cert în defavoarea . în folosul ., societate care a beneficiat de sume de bani necuvenite.

Argumentul inculpatului că este greu de crezut ca înv. Ș. ar fi încheiat cu . SRL contracte în defavoarea propriei societăti în care avea calitatea de acționar majoritar este o apărare nesusținută de probele administrate în cauză.

Susținerile inculpatului că nu s-a arătat care este forma de complicitate sunt nesusținute deoarece fără ajutorul concret al inculpatului în încheierea contractelor frauduloase, coinculpații – funcționari ai . ar fi putut săvârși faptele.

Apărarea a arătat că deși se impută inculpatului M. I. că a beneficiat de plăți în avans fără să livreze materialele, aceste plăți erau permise din punct de vedere legal și fuseseră acordate din ordinul lui Ș. V. - director general, acționar majoritar.

S-a arătat că în ceea ce privește împrejurarea că materialele nu au fost livrate, aceasta se datorează în primul rând procesului verbal de custodie încheiat de același Ș., conform căruia mărfurile rămâneau la furnizor.

Se consideră că presupusa sa activitate infracțională constând în anularea și stomarea facturilor este una justificată, urmărind stingerea litigiului comercial dintre părți și nicidecum fraudarea .>

Toate aceste apărări arată de fapt ajutorul dat de către inc. M. coinculpaților și practic inculpatul își justifică activitatea infracțională prin faptele săvârșite de către ceilalți inculpați.

Toate aceste apărări nu explică în final prejudiciul produs . faptul că inculpatul recunoaște acest prejudiciu, în recurs procedând la diminuarea acestuia.

Dacă sub aspectul vinovăției sale recursul inculpatului M. I. este nefondat, Curtea va admite recursul său sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Având în vedere că inculpatul a înțeles să recupereze parte din prejudiciul produs Curtea va reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, astfel că va descontopi pedepsele aplicate și le va repune în individualitatea lor.

Va aplica inculpatului pedeapsa de 3 ( trei ) ani ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 74 lit. c C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

În baza art.65 C.pen. va interzice inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art.83 alin.1 C.pen. va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.235/17.04.2006 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 28.04.2006 care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și va dispune ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 cinci ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen.

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În ce privește recursul declarat de către ., ca urmare a recuperări parțiale a prejudiciului Curtea îl va admite și pe acesta sub acest aspect, celelalte aspecte invocate fiind nefondate, conform argumentelor expuse mai sus.

Întrucât în recurs partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V. și-a retras recursul declarat Curtea va lua act de această retragere a căii de atac.

P. recursul declarat DNA a vizat doar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanța de fond, apreciind că acestea sunt prea mici și modalitatea de executare stabilită ca fiind insuficientă pentru reeducarea inculpaților.

Curtea apreciază că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., precum și de scopul pedepselor.

Nu se impune majorarea pedepselor aplicate și nici schimbarea modalității de executare a pedepselor, apreciindu-se că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora.

Așa cum s-a arătat, în ce privește pe inculpații A. și M. – ca urmare a achitării unei părți din prejudiciu și a atitudinii lor, Curtea a reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante și a redus pedepsele aplicate, în cazul inc. A. aplicând și disp. art. 86/1 C.p.

Față de cele expuse Curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursurile declarate de inculpații A. I. I. și M. I. și partea responsabilă civilmente S.C. G. F. C. C. SRL prin lichidatori, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondate recursurile declarate de D.N.A. – S.T. A. I. și de inc. C. V., B. G., P. D. și B. I..

În baza art. 385/4 C.p.p. va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V..

În baza art. 192 al. 2 C.p.p. va obliga pe inc. C. V., B. G., P. D. și B. I. să achite statului câte 1.500 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs iar partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V. să achite statului suma de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma totală de 600 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide:

I. Admite recursurile declarate de inculpații A. I. I. și M. I. și partea responsabilă civilmente S.C. G. F. C. C. SRL prin lichidatori împotriva sentinței penale nr. 201/2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar penal nr._ .

Casează sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor și a modului de executare a acesteia față de inc. A., respectiv a laturii civile și rejudecând cauza în aceste limite:

1. Descontopește pedepsele aplicate inc. A. I. I. și le repune în individualitatea lor.

Aplică inculpatului A. I. I. pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 74 lit.c C.pen. și art. 41 alin.2 C.pen.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza a –II a, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară.

- 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu infracțiunea de corupție prev. și ped.de art.17 lit.”c” din Legea nr.78/2000, rap.la art.290 C.pen. cu referire la art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 74 lit.c C.pen. și art.41 alin.2 C.pen.

În baza art.33 lit.”a”, art.34 lit.”b”C.pen. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei ) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 (doi) ani constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza a –II a, lit.”b și c” C.pen.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

În baza art.86/1, art.86/2 C.pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 3(trei) ani.

În baza art.86/3 C.pen. pe durata termenului de încercare obligă pe inc. A. I. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele stabilite de acesta.

- să comunice și sa justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. schimbarea locului de muncă.

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C.proc.pen. pune în vedere inculpatului disp.art.86/4 C.pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile din prezenta sentință până la expirarea acestui termen, sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii sus menționate.

2. Descontopește pedepsele aplicate inc. M. I. și le repune în individualitatea lor.

Aplică inculpatului M. I. pedeapsa de 3 ( trei ) ani ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.și ped.de art.26 C.pen. rap.la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C.pen. cu aplic.art.248/1 C.pen., art. 74 lit. c C.pen., art. 41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.”a”C.pen.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului pe o durată de 2(doi) ani drepturile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art.83 alin.1 C.pen. revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.235/17.04.2006 a Tribunalului D., rămasă definitivă la data de 28.04.2006 care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și dispune ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ( cinci ) ani închisoare și 2(doi) ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II, lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.

3. Constată că din totalul prejudiciului, la plata căruia a fost obligată în calitate de parte responsabilă civilmente S.C. G. F. C. C. SRL în favoarea s.c. M. S.A., a mai rămas de achitat suma de 729.000 lei.

4. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penele atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de D.N.A. – S.T. A. I. și de inc. C. V., B. G., P. D. și B. I..

III. Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V..

IV. În baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă inc. C. V., B. G., P. D. și B. I. să achite statului câte 1.500 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs și partea civilă S.C. M. S.A. Râmnicu V. să achite statului suma de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Suma totală de 600 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. M. M. D. G. A. G. M.

Grefier

I.-M. M.

Încetat activitatea

Semnează grefier-șef secția penală

F. I. B.

Red/tehn DG/15.01.2014/2 exp.

Jud fond G. T.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1140/2013....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1145/2013. Curtea de Apel ALBA... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA