Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1045/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.435/09 august 2013 pronunțată de J. S. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat S. N. D., avocat Ș. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere a inculpatului din care rezultă imposibilitatea executării acestuia, deoarece inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, de unde este plecat de aproximativ 2 ani .
Curtea, având în vedere procesul verbal de executare a mandatului de aducere a inculpatului intimat S. N., pune în discuția părților procedura de citare cu inculpatul intimat.
Reprezentanta Parchetului apreciază că procedura de citare cu inculpatul este îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat apreciază că procedura de citare cu acesta este îndeplinită.
Instanța, având în vedere procesul verbal de executare a mandatului de aducere a inculpatului intimat S. N., referitor la faptul că inculpatul nu mai locuiește la domiciliu și împrejurarea că s-a dispus citarea acestuia prin afișare la sediul Consiliului Local S., conform prevederilor art. 177 Cod procedură penală, consideră îndeplinită procedura de citare cu inculpatul și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat în cauză, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, cu privire la latura penală a cauzei, pronunțarea unei noi soluții. Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică pentru că au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, iar pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante, învederând că atât conduita bună a inculpatului, cât și atitudinea sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale trebuie apreciate ca și criterii de individualizare a pedepsei spre minimul prevăzut de lege și nu ca circumstanțe atenuante. Apreciază că nu erau aplicabile prevederile art. 74 Cod penal deoarece nu inculpatul s-a prezentat la organele de poliție, ci a fost identificat pe baza probelor administrate. Mai arată că pentru atitudinea sinceră inculpatul a beneficiat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală. Învederează că instanța trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei comise – comisă cu premeditate –, vârsta înaintată a persoanei vătămate, consecințele faptelor – persoana vătămată a suferit, în urma violențelor exercitate de inculpat, o fractură ce a necesitat pentru vindecare 55 de zile de îngrijiri medicale. Apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare nu este suficientă pentru ca inculpatul să realizeze consecințele grave ale faptei și solicită majorarea pedepsei și înlăturarea prevederilor art. 74, 76 Cod penal. Solicită să se mențină suspendarea sub supraveghere.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat S. N., avocat Ș. A., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Învederează că criticile invocate, privind prevederile art. 74 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, au fost tranșate de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că aceste circumstanțe pot fi avute în vedere în paralel, astfel că apreciază că nu există nici un impediment în a aplica aceste dispoziții de lege. Învederează că la individualizarea sancțiunii pot fi avute în vedere circumstanțele prevăzute de art. 74 Cod penal. Precizează că scopul sancțiunii penale este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut aceste circumstanțe și a coborât pedeapsa sub minimul special. Precizează că aceste circumstanțe atenuante se referă la conduita inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră, iar prejudiciul este mic. Concluzionând, solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
P. sentința penală nr. 435 din data de 09.08.2013 pronunțată în dosarul nr._ J. S. în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., precum și a art. 74 lit. a, c C.pen., art. 76 C.pen., a condamnat pe inculpatul S. N. D. fiul lui N. I. și R., născut la data de 04.12.1990 în S., cetățenia română, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, cu dom. în ., jud. S.,, CNP_, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b C.pen.
În baza art. 861 alin. 1 C.pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 alin. 1 C.pen.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei condamnatul s-a hotărât a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a. se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat la S. de Probațiune de pe lângă T. S.;
b. va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c. va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă și
d. va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 2 C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.
In temeiul art. 350 alin3 lit. b Cpp, s-a dispus punerea de îndată in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva 40/25.05.2013.
In temeiul art. 88 alin1Cp, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive incepand din data de 24.05.2013, ora 21.15 si pana la punerea efectiva in libertate a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată P. I. domiciliata in mun.S., ., jud.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat ca prejudiciul material cauzat acesteia a fost recuperat.
In temeiul art14 si 346 alin.1 Cpp rap. la art. 1357 alin1 Ncc, a fost obligat inculpatul la plata catre partea civila S. C. Judetean de Urgenta S., cu sediul in S., ..2-4 a sumei de 165 lei reprezentand cheltuieli ocazionate cu acordarea ingrijirilor medicale, la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere pana la stingerea totala a debitului.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cpp. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în faza de judecată, va fi avansata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S..
Pentru a pronunța această sentință a reținut J. S. că prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria S., emis la data de 14.06.2013, in dosarul nr.2875/86/P/2013, si inregistrat pe rolul Judecatoriei S. sub numarul_ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului
S. N. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cp.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței ca la data de 20.05.2013 inculpatul S. N. D., în jurul orelor 17.30, aflându-se pe . S., în apropierea imobilului aparținând ., prin întrebuințarea de violențe, a deposedat partea vătămată P. I., in vârsta de 82 de ani, de o plasă din material plastic în care se afla un portofel, ușor vizibil în plasa respectivă. În momentul smulgerii plasei din material plastic, partea vătămată a fost trântită pe trotuar și ca urmare a acestei acțiuni, a suferit o fractură la brațul stâng și alte leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 50 – 55 zile de îngrijiri medicale.
In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declarațiile părții vătămate P. I.(f.13-16);, certificat medico-legal nr.1/a/508 eliberat partii vatamate(f.18), dovada predare bunuri sustrase(f.17), proces verbal de conducere a părții vătămate la locul faptei și planșa fotografică(f.20-24); proces verbal de conducere la locul faptei a inculpatului și planșa fotografică (f.26-32); proces verbal de consemnare a înregistrărilor video de la camerele de supraveghere aparținând . S. și planșa fotografică mediul optic CD-R cu numărul 139SB/22.05.2013 cuprinzând înregistrările video de la camerele de supraveghere aparținând . S. (f.33-67); declarațiile martorilor R. C., G. F.- A. si S. M.(f.74-84), declarații inculpat S. N. D.(f.87-92).
Partea vătămată P. I. a aratat ca prejudiciul este de 5 lei reprezentand contravaloarea portmoneului, insa aceasta nu se mai constituie parte civila, intrucat portmoneul a fost recuperat.
În faza judecății, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320 ind.1Cpp, aratand că recunoaste săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaste și le însușeste (fila 41 dosar) și nu mai doreste să dea alte declarații cu privire la faptă în afara celor date deja în faza de urmărire penală.
Analizand materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
In data de 20.05.2013, in jurul orei 17.15 inculpatul S. N. D., insotit fiind de martorul Razaila C., in varsta de 13 ani, a transportat un sac cu materiale feroase pe care le-a comercializat la centrul de colectare fier vechi de pe . din mun. S..
Aflandu-se in respectiva zona, in jurul orei 17.25, inculpatul a observat-o pe partea vatamata P. I. care se deplasa pe trotuar in directia strazii M. Kogalniceanu avand asupra ei o plasa din material plastic in care era vizibil un portofel.
F. a avea vreo intelegere prealabila cu minorul Razaila C., care a si plecat mai departe pe . sa o deposedeze pe partea vatamata de plasa in care se afla portmoneul.
In acest scop, inculpatul a intrat in vorba cu partea vatamata, iar cand aceasta a plecat mai departe, a asteptat ca partea vatamata sa treaca pe langa el dupa care, s-a deplasat in fuga din spatele acesteia si i-a smuls plasa cu portofelul. Intrucat partea vatamata a opus rezistenta neintelegand sa dea drumul la plasa, aceasta, urmare a actiunii de smulgere, a fost trasa inspre inculpat si trantita la pamant, dupa care inculpatul a fugit de la fata locului.
Pe . verificat continutul portofelului partii vatamate si constatand ca in interior nu erau bani sau alte valori, l-a aruncat peste gard in curtea Liceului C. I.
Urmare a incidentului, partea vatamata a suferit o . la mana stanga si alte leziuni traumatice care, impreuna, au necesitat 50-55 de zile de ingrijiri medicale in absenta complicatiilor, potrivit certificatului medico-legal nr.1/a/508(f.18).
In timpul conducerii in teren efectuate in data de 24.05.2013, inculpatul S. N.-D. a indicat traseul urmat inaintea comiterii faptei, locul unde a deposedat partea vatamata de bunuri si locul unde a abandonat portofelul sustras, portofel care a fost recuperat si predat partii vatamate pe baza de dovada (filele 17, 26-32 dosar urmarire penala).
Starea de fapt astfel retinuta a arătat J. S. că rezultă din declaratiile partii vatamate care se coroboreaza cu cele ale martorului Razaila C. si S. M., aceste declaratii fiind de altfel confirmate si de imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale . si . instalate in apropierea locului faptei.
In fine, si inculpatul a recunoscut atat in fata organului de urmarire penala, cat si in fata instantei de judecata savarsirea faptei.
Singura contradictie intre declaratiile inculpatului si cele ale partii vatamate consta in faptul ca inculpatul a aratat ca a intrebat-o pe partea vatamata daca are sa ii dea un leu, iar partea vatamata a aratat ca incupatul a intrebat-o cat este ceasul. Acest aspect contradictoriu nu prezinta insa relevanta cu privire la savarsirea faptei retinute in sarcina inculpatului, cata vreme din declaratia martorului Razaila C. rezulta cu certitudine ca inculpatul, de cum a observat-o pe partea vatamata, a avut intentia de a o talhari. Astfel, martorul a aratat ca inculpatul i-a aratat-o pe partea vatamata care mergea in fata lor si l-a intrebat daca crede ca poate sa ii ia „posetuta”.
În drept, J. S. a arătat că fapta inculpatului care la data de 20.05.2013, în loc public (pe .. S.), prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate P. I. (smulgerea cu putere a plasei, fapt care a determinat trantirea acesteia pe pamant provocandu-i leziuni ce au necesitat 50-55 zile de ingrjiri medicale pentru vindecare), i-a sustras acesteia o plasa in care se afla un portofel întrunește elementele constitutive infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială( închisoare de la 3 ani si 4 luni la 13 ani si 4 luni fata de aplicabilitatea disp.art.320 ind.1 Cod pr. pen. )gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Referitor la persoana inculpatului, a constat prima instanță că acesta nu are antecedente penale, punerea in miscare a actiunii penale pentru presupusa savarsire a altor fapte neputand sa infranga prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatul conform art. 5 ind.2 Cpp si art 6 paragraf 2 din Conventia europeana a drepturilor omului, pana la ramanerea definitiva a vreunei hotarari de condamnare.
Anterior savarsirii infractiunii, inculpatul pare sa fi avut o buna comportare in sensul ca, potrivit declaratiei martorei G. F. A.(fila 80 dosar urmarire penala), acesta obisnuia sa obtina venituri din vanzarea fierului vechi, activitate licita.
Totodata, s-a avut in vedere si faptul ca inculpatul sufera de anumite afectiuni, aceeasi martora declarand ca inculpatul are probleme la picior si la o mana, parand putin paralizat si cu defect la mers.
Mai mult, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptei si o comportare sinceră atat în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, acesta conducand organul de urmarire penala la locul in care a fost abandonat portofelul, imprejurare care a dus la recuperarea prejudiciului
In fine, s-a avut in vedere si regretul manifestat de inculpat cu privire la savarsirea faptei.
Toate aceste imprejurari, sunt de natura, in opinia primei instante, a reduce in asemenea masura gravitatea faptei si caracterizeaza favorabil de o asemenea maniera persoana inculpatului, incat numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege satisface in mod concret imperativul justei individualizari a pedepsei.
In consecinta, a concluzionat J. S., se justifică în speță, în raport cu pericolul social concret al faptei, calificarea acestor imprejurari drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, motiv pentru care vor fi reținute ca atare în cauză, in conformitate cu disp.art.74 lit.a) si c) Cod pen.
Așadar, in raport de împrejurările săvârșirii faptei si datele favorabile ce caracterizează pe inculpat exista suficiente temeiuri pentru a concluziona ca realizarea scopului pedepsei așa cum este definit in art. 52 cp, este posibila si prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Instanta a avut in vedere si faptul ca perioada cat inculpatul a fost privat de libertate, urmare a retinerii si arestarii sale, a reprezentat in mod cert o atentionare pentru acesta cu privire la gravitatea faptei comise si necesitatea infranarii sale pe viitor de la comiterea de fapte penale (similare sau de alt gen).
Astfel, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b cp, pe o perioadă de 2 ani, pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 211 alin1, alin2 lit.c Cp cu aplicarea art. 320 ind.1 Cpp.
În baza art. 861 alin. 1 C.pen, avand in vedere cuantumul pedepsei aplicate (2 ani), lipsa antecedentelor penale si aprecierea instantei ca prezenta condamnare reprezinta un avertisment pentru inculpat si ca acesta, chiar fara executarea pedepsei, nu va mai savarsi infractiuni, executarea pedepsei s-a hotărât a fi suspendata sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 alin. 1 C.pen.
Apreciind ca natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia necesitatii interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității), prima instanță a făcut aplicarea art.71 si 64 a teza II și b, cp, nefiind insa si necesara interzicerea dreptului de a alege, interdictie care ar fi in mod evident disproportionata fata de natura infractiunii savarsite si persoana inculpatului.
Referitor la latura civilă instanța a retinut ca partea vătămată P. I. a declarat ca nu se constituie parte civila cauză ( fila 16 verso dosar urmarire penala.), iar prejudiciul cauzat acesteia a fost recuperat prin predarea portofelului pe baza de dovada(f.17)
Pe de alta parte, insa se constata in cursul judecatii, s-a constituit parte civila in cauza S. C. Judetean de Urgenta S., acesta solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 165 lei reprezentand cheltuieli ocazionate cu acordarea ingrijirilor medicale, la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere pana la stingerea totala a debitului.
Potrivit art. 14 alin.3Cpp, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, iar conform art. 1357 alin.1 NCC „Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare”.
Mai mult, potrivit art. 1392 NCC, cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei(…) are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
In cauza, s-a constatat ca urmare a violentelor exercitate de inculpat asupra partii vatamate, aceasta a fost transportata la S. C. Judetean de Urgenta S. unde a beneficiat de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din declaratiile partii vatamate(f.16) coroborate cu datele cuprinse in certificatul medico-legal(f.18) si inscrisul medical de la fila 19.
Avand in vedere ca prejudiciul constand in suma de 165 lei reprezentand cheltuielile ocazionate cu acordarea ingrijirilor medicale catre partea vatamata P. I. se afla in directa legatura de cauzalitate cu fapta ilicita savarsita de inculpat, prima instanță l-a obligat pe acesta la plata catre partea civila S. C. Judetean de Urgenta S. a sumei de 165 lei, la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere pana la stingerea totala a debitului.
Reținând culpa procesuala a inculpatului, in baza art. 191 alin. 1 Cpp. instanta l-a obligat pe acesta la plata sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în faza de judecată, va fi avansata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S..
Împotriva acestei sentințe a declarat P. de pe lângă J. S. solicitând casarea sentinței aplicarea unei pedepse corect individualizate prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.
În dezvoltarea motivelor scrise s-a arătat că în mod nejustificat prima instanță a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. a și c Cpen. în condițiile în care gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite nu justifica reținerea circumstanțelor atenuante. Reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cpen. nu era posibilă în prezenta cauză de vreme ce inculpatul a fost descoperit de organele de poliție și nu s-a prezentat de bună voie în fața autorității. Atitudinea sinceră a inculpatului era una firească raportat la probele administrate și nu una meritorie ce să atragă incidența dispozițiilor legale citate. Nici reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cpen. nu este întemeiată de vreme ce inculpatul nu a avut o conduită tocmai bună înainte de săvârșirea infracțiunii, nefiind la primul contact cu legea penală, el fiind cercetat și trimis în judecată în luna aprilie 2013 în dosarul nr. 6912/P/2013 tot pentru o infracțiune de tâlhărie. Se concluzionează că doar aplicarea unei pedepse mai severe este în măsură a atinge scopul prevăzut de legiuitor.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Curtea de Apel Alba Iulia constată că recursul exercitat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul S. N. D. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Astfel fapta inculpatului care la data de 20.05.2013, în loc public (pe .. S.), prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate P. I. (smulgerea cu putere a plasei, fapt care a determinat trântirea acesteia pe pământ provocându-i leziuni ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), i-a sustras acesteia o plasa in care se afla un portofel întrunește elementele constitutive infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod pen.
Inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală săvârșirea faptei; în fața primei instanța acesta a recunoscut faptele integral, și-a manifestat regretul pentru săvârșirea acesteia și a solicitat a fi judecat după procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat, Curtea de Apel Alba Iulia constată că în mod corect J. S. a hotărât condamnarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
De asemenea, reține instanța de recurs că latura civilă a cauzei a fost dezlegată în mod corect de instanța fondului, argumentele pentru care s-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză fiind expuse pe larg în cuprinsul considerentelor.
Recursul Ministerului Public este fondat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate .
Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.
Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.
Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.
Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. 1 Cpen. a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul din prezenta cauză este autor al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cpen., infracțiune ce este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
Gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite este unul mediu raportat la modul și mijloacele concrete de comitere a faptei(smulgerea cu putere și prin surprindere a bunului părții vătămate), împrejurările comiterii faptei(ziua, într-un loc public), scopul urmărit(obținerea de foloase materiale din comercializarea ulterioară a bunurilor sustrase, foloase materiale necesare traiului cotidian al său și al familiei) și urmările produse(leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale,prejudiciul material modic produs părții vătămate).
Câteva precizări se impun a fi făcute cu privire la persoana inculpatului.
La momentul comiterii faptelor inculpatul avea vârsta de 23 de ani, era necăsătorit și nu avea copii minori în întreținere. La acel moment inculpatul nu avea un loc de muncă și nu avea venituri necesare traiului cotidian. Tocmai pentru a-și asigura întreținerea inculpatul a săvârșit această faptă. Inculpatul, pe parcursul urmăririi penale, a avut în mod constant o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei, atitudine pe care a păstrat-o și în fața primei instanțe.
Curtea de Apel Alba Iulia consideră că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cpen., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Este adevărat faptul că inculpatul nu a mai fost anterior sancționat administrativ și nici condamnat definitiv pentru săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Cu toate acestea, inculpatul, în cursul anului 2013 a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tâlhărie în anul 2011, împreună cu încă o persoană, infracțiune pe care inculpatul a recunoscut-o(cel puțin așa rezultă din cuprinsul actului de trimitere în judecată). Pe de altă parte, doar lipsa antecedentelor penale nu poate justifica reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cpen. Lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate într-o societate ghidată după valori morale sănătoase și nu poate fi apreciată ca fiind dovada unei conduite excepționale a inculpatului. Susținerea că inculpatul anterior săvârșirii prezentei infracțiuni avea o conduită bună deoarece își asigura mijloacele materiale necesare traiului prin colectarea și vânzarea fierului vechi, nu justifică reținerea circumstanței atenuante deoarece inculpatul în mod constant pentru a-și suplimenta veniturile insuficiente săvârșește fapte de natură penală(prezenta faptă fiind un exemplu elocvent în acest sens). Chiar în ziua săvârșirii faptei(așa după cum pe larg inculpatul relatează în declarația din faza de urmărire penală) acesta a vândut fier vechi, a încasat suma de 130 lei și, deși mai avea la el suma de 70 lei, a lat hotărârea de a săvârși infracțiunea pentru suplimentarea veniturilor.
Inculpatul nu s-a prezentat de bună voie în fața organelor de urmărire penală ci acestea din urmă au fost cele care, pe baza activităților specifice, au reușit identificarea sa și trimiterea în judecată. Recunoașterea faptei a fost o atitudine normală a inculpatului care, văzându-se în fața dovezilor indubitabile de vinovăție, a conștientizat că orice negare sfida evidența. Tocmai datorită recunoașterii faptelor instanța a aplicat în cauză procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, reducând limitele de pedeapsă cu o treime.
Pentru a concluziona, instanța de recurs apreciază că J. S., în mod neîntemeiat a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cpen., reținere ce va fi înlăturată.
Raportat la criteriile de individualizare mai sus enunțate, la lipsa împrejurărilor de natură a agrava răspunderea penală și la existența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Cpp., ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală, Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare este în măsură a asigura atât scopul preventiv enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. 1 Cpen. cât și funcția educativă a pedepsei.
Curtea împărtășește concluzia Judecătoriei S. cum că prezenta condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpat și că acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni, motiv pentru care va menține modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 5 ani și 6 luni.
O precizare se impune referitor la pedeapsa accesorie.
Deși art. 71 alin. 2 Cpen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c Cpen. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin .3 Cpp., dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cpen. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii .
Ca atare, în prezenta cauză, prima instanță în mod corect a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cpen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei . Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, prima instanță corect a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cpen.
P. urmare Curtea de Apel Alba Iulia va admite recursul formulat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.435/09 august 2013 pronunțată de J. S. și în consecință:
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând cauza în acest limite:
Va înlătura reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora asupra pedepsei principale.
Va stabili pedeapsa principală aplicată inculpatului la 3 ani și 6 luni închisoare.
Va stabili durata termenului de încercare la 5 ani și 6 luni, calculat potrivit art.86/2 alin.1 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.05.2013 până la data de 09.08.2013.
În baza disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.435/09 august 2013 pronunțată de J. S. și în consecință:
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând cauza în acest limite,
Înlătură reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74 lit.a, c Cod penal și art.76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora asupra pedepsei principale.
Stabilește pedeapsa principală aplicată inculpatului la 3 ani și 6 luni închisoare.
Stabilește durata termenului de încercare la 5 ani și 6 luni, calculat potrivit art.86/2 alin.1 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.05.2013 până la data de 09.08.2013.
În baza disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. S. T. G. L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./25.11.2013
Jud. fond C. Mitruța C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1153/2013. Curtea de Apel... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 309/2014.... → |
|---|
