Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1069/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1069/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1069/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. C. și F. C. L. împotriva sentinței penale nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat C. C. asistat de apărătorul ales, avocat B. H. și recurentul inculpat F. C. L. asistat de apărătorul ales, avocat C. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrebați fiind, inculpații C. C. și F. C. L., arată că mențin declarațiile date în cauză.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului, arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. V., apărător ales al inculpatului F. C. L., depune la dosarul cauzei motive de recurs, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art 10 lit.c C.pr.pen.
Arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală datorită faptului că instanța de fond a făcut o evaluare greșită a probelor dosarului, reținându-se o stare de fapt eronată.
Învederează că în fața instanței de fond nu s-a administrat nicio probă relevantă, la dosar existând probațiunea administrată la urmărirea penală, probațiune pe care de altfel judecătorul și-a întemeiat hotărârea.
Solicită instanței să observe că instanța de fond a reținut că în noaptea de 18/19 ianuarie 2009 ar fi fost săvârșită fapta de către F. C. L. împreună cu ceilalți doi. Arată că la școala respectivă existau două chei, una la profesoara S. T. și una la femeia de serviciu, T. D.. În școală, ultima persoană care a plecat vinerea în jurul orei 17.00 a fost femeia de serviciu care nu a activat sistemul de alarmare dar a încuiat școala.
Precizează că despre existența cheilor avea cunoștință și fiul lui T. D., în vârstă de 22 de ani. În urma cercetărilor s-a confirmat că nu au existat urme de intrare prin efracție în școală, iar cercetarea de la fața locului nu a stabilit dacă cheia de la . informatică era sau nu în dulapul din cancelarie și nici dacă laboratorul a fost închis sau nu. Relatează despre faptul că pe calea unei constatări Tehnico Științifice, specialistul a ajuns la concluzia ca urma descoperită în incinta laboratorului, pe șezutul unul scaun, puteau fi create de o încălțăminte având același model antiderapant cu tălpile ghetelor ridicate de la C. C.. Învederează că procesul de identificare a ajuns și s-a oprit la identificarea de gen, în sensul că, urma putea fi creată de încălțămintea lui cenușă C. sau de încălțămintea oricărei alte persoane și că urma prevalată are „aproximativ” aceeași dimensiuni cu cea examinată. Susține că prin aceste concluzii nu se poate stabili existența unei corelații între urma creată și încălțămintea lui C. C., existând astfel un dubiu neînlăturat. Nu s-a putut stabili prin nicio probă nici autorii, nici împrejurările în care s-a comis furtul, iar persoana lui F. C. L. nu poate fi asociată pri nicio corelație cu acest furt. Arată că inculpatul F. C. L. neagă fapta și susține că a văzut obiectele sustrase pentru prima dată în autoturismul taximetristului T. V., care, după cum rezultă din Procesul verbal de urmărire penală, la fila 164, recunoaște și regretă fapta. Concluzionând arată că inculpatul F. C. L. nu a săvârșit infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa prin rechizitoriu și sentința instanței de fond.
Avocat B. H., apărător ales al inculpatului C. C., depune la dosarul cauzei motive de recurs, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare în principal să dispună achitatarea inculpat în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art 10 lit.c C.pr.pen. iar în subsidiar să dispună aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de art. 209 C.pen., iar în ce privește executarea pedepsei să dispună aplicarea prevederilor art. 81 ori 861 C.pen. în susținerea recursului arată că singura probă cu privire la participarea inculpatului C. C. la participarea infracțiunii de furt calificat este Raportul de constatare tehnico științifică traseologică care emite doar concluzii de probabilitate cu privire la faptul că urma găsită a fost cea a unui pantof marca Nike. Precizează că și el are această marco de încălțăminte și este fericit că nu a fost acuzat el de săvârșirea acestei infracțiuni. Arată că a solicitat în fața instanței de fond efectuarea unei expertize și că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea de probațiune prin care se cerea să se stabilească mărimea urmei și vechimea. Acesteia. Consideră că această unică probă nu este de natură să stabilească vinovăția inculpatului. Precizează că întradevăr inculpatul C. C. a ajutat la transportarea și depozitarea unor calculatoare. Întrebat fiind de către instanță, cum a intrat inculpatul C. C. în posesia acelor calculatoare, apărătorul ales învederează că inculpatul C. C. a ajutat doar taximetristul să le transporte, neintrând în posesia lor. Concluzionând, solicită instanței să țină cont de circumstanțele personale ale inculpatului care are o vârstă fragedă, că suferă de o boală incurabilă, că prejudiciul material rezultat este redus și în mare parte recuperat, că acesta a fost strămutat de la R. Montană fiind scos din mediul în care a trăit. Toate acestea au dus la începerea problemelor de natură penală și apreciază că reeducarea inculpatului s-ar putea face și printr-o măsură neprivativă de libertate și în cazul aplicării unei pedepse în cuantumul orientat spre minimul special.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond inclusiv în ce o privește pe inculpatul P. E. ca fiind legală și temeinică.
Arată că susținerile apărătorilor s-au concentrat pe precaritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu referire expresă la probele științifice care au determinat o incertitudine cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, însă aceștia au ignorant celelalte probe administrate și care coroborate cu plângerile penale care au fost formulate, cu ceea ce s-a descoperit la fața locului,au format convingerea că cei trei inculpați sunt vinovați.
Față de solicitarea făcută de apărători în cauză prin care se solicită înlăturarea declarațiilor martorului, consideră că aceasta este nejustificată pentru că ea a fost apreciată corect în coroborare cu declarațiile inculpatului și cu faptul că ceilalți inculpați au fost audiați în cauză. Inculpatul C. C. nu a fost în măsură să aducă argumente plauzibile în susținerea nevinovăției sale.
Arată că pe lângă acea probă științifică există la dosar celelalte probe care confirm prezența fizică a inculpaților la data respectivă, probe care privesc săvârșirea faptei și mai mult, vinovăția lor în comiterea infracțiunii de furt calificat.
În replică avocat C. V., apărător ales al inculpatului F. C. L., față de susținerile reprezentantului Ministerului Public, arată că in declarația dată în fața instanței, martorul P. L. el a retractat ce a declarat la urmărirea penală, iar în ce privește declarația taximetristului T., care a afirmat că a fost sunat de către inculpat, nu există la dosarul cauzei nicio adresă din partea anchetatorilor către compania de telefonia mobilă care să confirme contactul telefonic cu acesta, astfel consideră că nu poate fi credibilă în totalitate declarația lui T., mai ales că el este implicat în această chestiune.
În replică avocat B. H., apărător ales al inculpatului C. C., față de susținerile reprezentantului Ministerului Public, arată că există un alt dosar aflat în pronunțare la Judecătoria Aiud, în care T. în faza de urmărire penală a avut calitatea de invinuit pentru fals de monedă. Acolo, cei doi inculpați au fost sinceri și au recunoscut fapta, martorul T. nu a recunoscut-o și probabil ca declarația lui în acest dosar să fie o răzbunare împotriva lor. Arată că există o legătură între acestea însă, tot discursul procurorului a vizat transportarea respectivelor calculatoare. Aspectul prin care aceștia au intrat în posesia bunurilor, nu a fost lămurit de anchetă ci doar s-a presupus că ei au intrat în posesia calculatoarelor prin faptul că acolo s-a găsit acea urmă de pantof Nike, altă probă fiind inexistentă.
În concluzie menționează că nu sunt probe certe care să arate că cei doi sau împreună cu altcineva ar fi pătruns prin efracție și ar fi sustras acele calculatoare, prin simplu fapt că au ajutat la transportarea lor la martorul P. L. nu rezultă că au săvârșit și infracțiunea de furt. Consideră că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Având ultimul cuvânt C. C. arată că a depus la anchetator bonul care dovedește că a cumpărat perechea de pantofi după data de 20 ianuarie și că dacă ar fi beneficiat de calculatoare era normal să primească și ei măcar o parte. Susține că ei nu au avut legătură cu furtul, că la ei nu s-au găsit calculatoarele ci doar la P. și la T..
Având ultimul cuvânt F. C. L. arată că a fost plecat în Italia cu o zi sau două înainte de seara furtului și că poate fi întrebat P. L. dacă el a sustras acele calculatoare sau dacă păreau a fi ale lui.
Arată că T. l-a sunat ca să vină să-i aducă calculatoarele dar pentru că era o oră târzie și nu dorea să-și trezească familia i-a spus acestuia că mai bine le duce la ei.
CURTEA DE APEL
I. Constată că prin sentința penală nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._ a fost condamnat inculpatul C. C. (CNP:_), cetățean român, fiul lui M. și D. N., născut la data de 17.04.1991 în Abrud, jud. A., studii generale, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în A. I. (Micești), ., jud. A., arestat în altă cauză în PNT G., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 99 și urm. C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C., din C., ., jud. A..
În baza art.61 alin.1 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.270/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă la data de 16.10.2008 și contopește restul rămas neexecutat de 261 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din data de 11.02.2009 până în data de 09.04.2009.
A fost condamnat inculpatul F. C. L. (CNP:_), cetățean român, fiul lui V. și L., născut la data de 11.06.1987 în A. I., jud. A., fără antecedente penale, domiciliat în A. I., . nr. 5 ., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C..
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani. I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul P. A. E. (CNP:_), cetățean român, fiul lui G. și G., născut la data de 06.06.1989 în A. I., cu antecedente penale, jud. A., domiciliat în A. I., . ., jud. A., deținut în Penitenciarul B.-D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C..
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă Școala Generală C. și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații C. C. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. D. N.), F. C. L. și P. A. E., să plătească părții civile suma de 7.350,64 lei, prejudiciu produs prin infracțiune și nerecuperat.
În baza art. 191 alin.1, 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează:
- inc. C. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. D. N., la plata sumei de 1500 lei;
- inc. F. C. L., la plata sumei de 1400 lei;
- inc. P. A. E., la plata sumei de 1400 lei, sume din care 300 lei reprezintă onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu av.P. D., suma de 300 lei reprezintă onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu, av.T. B., sume ce se vor avansa din FMJ în favoarea Baroului A..
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 18/19.01.2009, inculpații C. C., F. C.-L. și P. A.-E., s-au deplasat la Școala Generală din localitatea Hăpria, au pătruns în interior folosind chei potrivite și din laboratorul de informatică au sustras 8 monitoare și 3 unități de calculator, un switch și un router, toate în valoare de 11.425,75 lei.
În jurul orei 02.30, inculpatul F. C. L. l-a sunat pe telefonul mobil pe numitul T. V.-F., care lucra ca și taximetrist și l-a rugat sa-l transporte în municipiul A. I., spunându-i că se află în satul Hăpria. Acesta a declarat că a ajuns cu autoturismul „taxi” în satul Hăpria în jurul orei 03,00 și lângă magazinul Mixt l-a găsit pe inculpatul F. C. care era însoțit de încă două persoane pe care le cunoștea după poreclele „ M.” și „ C.”. Toți inculpații s-au urcat în mașină și s-au deplasat până într-o zonă împădurită, acolo au coborât, au luat calculatoarele din locul unde le ascunseseră anterior și le-au încărcat în portbagajul mașinii, deplasându-se apoi în municipiul A. I.. Din discuțiile avute cu ceilalți, T. V. a aflat că bunurile pe care le transportă au fost furate de către aceștia, iar în schimbul transportului i s-a promis unul din calculatoare.
Pentru că nu au găsit pe nimeni în A. I. la care să ascundă calculatoarele sustrase, inculpații s-au deplasat în localitatea Aiud și au lăsat 7 monitoare și două unități de calculator la domiciliu numitului P. L. C., văr primar cu inculpatul F. C.. Un monitor și o unitate au rămas la inculpatul T. V., acesta fiind rugat de către ceilalți inculpați să găsească cumpărători pentru restul bunurilor sustrase.
În următoarele două zile, inculpații F. Cirpain, P. A. E. și C. C. s-au deplasat la domiciliu lui P. L. de unde au luat calculatoarele, lăsându-i acestuia din urmă unul din monitoare, care a fost ulterior predat organelor de poliție.
În drept, fapta inculpatului C. C. care în noaptea de 18/19.01.2009, prin folosirea unei chei potrivite, împreună cu alții, a sustras mai multe bunuri din incinta laboratorului de informatică a Școlii Generale din localitatea Hăpria, cauzând un prejudiciu în sumă de_,75 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
Fapta inculpaților F. C. și P. A.-E., care în noaptea de 18/19.01.2009, prin folosirea unei chei potrivite, împreună cu un minor, a sustras mai multe bunuri din incinta laboratorului de informatică a Școlii Generale din localitatea Hăpria, cauzând un prejudiciu în sumă de_,75 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În cursul urmăririi penale a fost audiat doar inculpatul C. C., acesta negând comiterea faptei, ceilalți doi inculpați nefiind găsiți în faza de urmărire penală, deoarece plecaseră din țară, în Italia (așa după cum declară chiar inculpații în fața instanței: f. 338, 339 dosar_ ), după aproximativ două zile de la momentul în care depozitaseră calculatoarele în Aiud, la vărul lui F., numitul P. L. C..
Declarațiile învinuitului T. V. F. și ale martorului P. L. C. date în faza de urmărire penală confirmă starea de fapt mai sus arătată. T. V. F. declară că în noaptea de 18.01.2009 aflându-se de serviciu pe taxi în A. I., a fost contactat telefonic de către F. C., în jurul orei 02.30, acesta din urmă solicitându-i să-l aducă din satul Hăpria în A. I., spunându-i că-l așteaptă după un pod. Taximetristul mai arată că l-a găsit pe F. C. lângă magazinul mixt din satul Hăpria, iar alături de F. se mai aflau doi tineri pe care-i cunoștea după poreclă ca fiind M. și C., iar cei trei aveau asupra lor mănuși sintetice. F. s-a așezat pe scaunul din față, iar cei doi pe bancheta din spate, după care, la indicațiile lui F., T. i-a transportat cu autoturismul spre ieșirea din satul Hăpria, spre Straja, apoi s-au întors în satul Hăpria, au oprit în dreptul unei zone împădurite și cei trei au coborât, T. rămânând la volan. Din acea zonă de pădure, cei trei au adus niște calculatoare, pe care le-au pus în mașina lui T.. În acel moment, după cum declară T., acesta a realizat că acele calculatoare sunt furate, însă a fost de acord să le transporte, în schimbul cursei efectuate urmând să primească un calculator. Tot T. mai declară că în aceeași noapte i-a transportat pe cei trei în Aiud la domiciliul unui băiat pe nume L., unde au lăsat calculatoarele în cauză, în mașină rămânând o unitate și monitorul promis lui T., precum și un Switch, care au rămas în posesia sa până în data de 11.02.2009 când le-a predat organelor de poliție.
Martorul P. L., cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală (f.40), a declarat că în dimineața zilei de 19.01.2009, ora 04.00, a fost trezit din somn, prin bătăi la geamul casei, de către F. C. (vărul său), acesta fiind însoțit de două persoane, C. și M., fiind rugat să le adăpostească niște calculatoare, despre care i-au spus că le-au furat din Școala Hăpria, după care a ieșit la poarta locuinței sale unde era parcat un Taxi, din care șoferul a deschis portbagajul, iar cei trei au descărcat 7 monitoare, două unități și o sursă de alimentare. În faza de judecată, fără nici o explicație, acest martor a revenit asupra declarației inițiale, afirmând că nu cunoaște de unde erau acele calculatoare aflând ulterior de la poliție că fuseseră furate (f.354 dosar_ ).
Starea de fapt este confirmată și de celelalte probe administrate în cauză: proces verbal de percheziție domiciliară cu planșe foto și înregistrare video, proces verbal de reconstituire și planșe foto întocmite cu ocazia conducerii în teren a învinuitului T. V. F., care a indicat traseul urmat și activitățile efectuate la data săvârșirii faptei, raport de constatare tehnico științifică privind urma de încălțăminte descoperită la fața locului, completarea raportului de constatare tehnico științifică traseologică, dovezi de predare primirea a calculatoarelor sustrase.
Susținerea inculpatului C. C. în sensul că nu a participat la comiterea faptei deoarece era la domiciliul său în acea noapte, este contrazisă de declarațiile celorlalți doi inculpați, aceștia din urmă declarând în fața instanței că toți cei trei inculpați s-au întâlnit în acea noapte cu numitul T. (f.337, 338).
Instanța a înlăturat cu ocazia deliberării declarațiile martorelor D. A. A. și C. D. N. (f.38, 39 și 51 dosar u.p), declarația martorei D. fiind neconcludentă, iar cea a martorei C.-mama inculpatului C.-fiind subiectivă și nesusținută de alte probe.
La stabilirea cuantumului pedepsei pe care a aplicat-o fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere, modul de operare (mai multe persoane împreună, dintre care un minor, noaptea, prin folosire de chei potrivite), conduita anterioară a acestora (inculpații C. C. și P. A. E. fiind cunoscuți cu antecedente penale, celălalt inculpat F. C. L. fiind la prima confruntare cu legea penală) așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar anexate la dosar, urmarea produsă: un prejudiciu de_,75 lei.
De asemenea, în privința inculpatului minor, a ținut cont de dispozițiile art.109 Cod penal, potrivit cărora, în cazul minorilor, limitele pedepselor se reduc la jumătate, iar în urma reducerii, minimul pedepselor nu va putea depăși 5 ani.
Pe cale de consecință, a fost pe inculpatul C. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 99 și urm. C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C..
În baza art.61 alin.1 Cod penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.270/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă la data de 16.10.2008 a contopit restul rămas neexecutat de 261 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din data de 11.02.2009 până în data de 09.04.2009.
A fost condamnat inculpatul F. C. L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C..
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul P. A. E., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. în condițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., în dauna părții vătămate Școala Generală C..
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
Sub aspectul laturii civile, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă Școala Generală C. și, în consecință, au fost obligați în solidar inculpații C. C. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. D. N.), F. C. L. și P. A. E., să plătească părții civile suma de 7.350,64 lei, prejudiciu produs prin infracțiune și nerecuperat.
În baza art. 191 alin.1, 2 C.pr.pen., față de soluția de condamnare pronunțată în cauză, au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează:
- inc. C. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. D. N., la plata sumei de 1500 lei;
- inc. F. C. L., la plata sumei de 1400 lei;
- inc. P. A. E., la plata sumei de 1400 lei, sume din care 300 lei reprezintă onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu av. P. D., suma de 300 lei reprezintă onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu, av. T. B., sume ce au fost avansate din FMJ în favoarea Baroului A..
II. Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs, inculpații C. C. și F. C. L..
Inculpatul C. C. a solicitat casarea sentinței și în principal achitarea sa în baza art. 10 lit.c C.pr.pen. și în subsidiar, să se dispună aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de art. 209 C.pr.pen. iar în ce privește executarea pedepsei să se dispună aplicarea art. 81 sau 861 C.pen.
În motivarea recursului se arată că nu există probe certe de vinovăție și se invocă prezumția de nevinovăție și principiul „in dubio pro reo”.
Se invocă un principiu consacrat de jurisprudența instanței supreme potrivit căreia „îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”.
Raportul de constatare tehnico-științifică emite clar concluzii de probabilitate cu privire la faptul că urma găsită la fața locului ar fi făcută de încălțămintea inculpatului, concluzii care nu sunt însă complete întrucât specialiștii nu s-au pronunțat cu privire la mărimea și la vechimea urmei respective. Cererea de probațiune pentru completarea acestor aspecte a fost respinsă nejustificat.
Din celelalte probe nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru furt calificat, nici măcar tăinuirea sau favorizarea pentru că inculpatul a ajutat la transportarea bunurilor fără a le cunoaște proveniența.
Se invocă circumstanțele personale ale inculpatului care este la o vârstă fragedă și suferă de o boală incurabilă.
Prejudiciul este redus și în parte recuperat, iar fapta nu a produs rezonanță socială.
Apreciază că pedeapsa își poate atinge scopul educativ și dacă se face aplicarea art. 81 și 861C.pen.
Inculpatul recurent F. C. L. a solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit. c C.pen.
Se arată că s-au evaluat în mod greșit probele dosarului.
Noaptea de 18/19 ianuarie 2009 reținută de instanță, nu este certă deoarece în incinta școlii, în perioada 17.01-19.01.2009 nu a fost nicio persoană.
Prin urmare furtul cu chei potrivite putea fi comis și în noaptea de 17/18 ianuarie.
Se face trimiterea la probele din dosar cu privire la cheile școlii și la activarea sistemului de alarmă.
La fața locului nu s-au constatat urme de efracție, aspect ce rezultă din actele de cercetare și din declarația martorei B. G.. Cele două chei de intrare în școală în perioada critică se aflau la locuința numitelor T. D. și S. M. T..
De asemenea cercetarea la fața locului nu a stabilit dacă cheia de la laboratorul de informatică era sau nu în dulapul din cancelarie și nici dacă ușa de la laborator era închisă sau nu.
La solicitarea organului de cercetare penală T. D. a acceptat să fie supusă testului poligraf.
Ulterior organul judiciar a abandonat această versiune, așa încât s-a acceptat săvârșirea furtului cu chei potrivite, deși în toată perioada incriminată cele două chei se aflau la domiciliul numitelor T. D. și S. M., iar ușa școlii era încuiată.
În incinta Laboratorului de Informatică s-a constatat o urmă de stratificare pe îmbrăcămintea unui scaun, aceasta fiind prelevată prin intermediul planșelor foto.
Fiind supusă examinării, pe calea unei Constatări – Tehnico Științifice, specialistul ajunge la următoarea concluzie: „fragmentul de urmă de încălțăminte descoperit pe șezutul unui scaun din interiorul clasei din care se reclamă furtul unor calculatoare…puteau fi create de o încălțăminte având același model antiderapant cu tălpile ghetelor ridicate de la numitul C. C.” (filele 82-87 dosar).
Prin rezoluția de la dosar, fila 90, se dispune o completare la Raportul de Constatare– Tehnico Științifică.
Noul Raport(fila 92) în concluzii arată că fragmentul de urmă „are aproximativ aceleași dimensiuni cu cel al pantofului sport pus la dispoziție ca model de comparație” și de asemenea că specialistul nu se poate pronunța cu privire la vechimea urmei.
Având în vedere aceste concluzii, procesul de identificare a ajuns și s-a oprit la identificarea de gen în sensul că: urma putea fi creată de încălțămintea lui C. C. sau de încălțămintea oricărei alte persoane care are același model antiderapant; urma prevalată are „aproximativ” aceleași dimensiuni ca urmă examinată.
Prin aceste concluzii nu se poate stabili existența vreunei corelații între urma creată și încălțămintea lui C. C. – existând un dubiu neînlăturat.
Specialistul nu a identificat vreun element particular absolut esențial apt a identifica la nivel individual o corelație certă între urmă și în concret, încălțămintea supusă examinării.
Prin urmare, având în vedere aceste neclarități, nu s-a putut stabili prin nicio probă nici autorii și nici împrejurările în care s-a comis furtul incriminat iar persoana lui F. C. prin nicio corelație nu poate fi asociată cu acest furt.
Se mai arată că inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpaților.
În cuprinsul sentinței s-au analizat în mod amănunțit probele pe baza cărora s-a concluzionat că inculpații sunt autorii faptelor.
Declarația martorului T., șofer de taxi este deosebit de importantă, deoarece evidențiază anumite aspecte esențiale în cauză. Astfel, acesta s-a întâlnit cu inculpații în noaptea de 18/19.01.2009 în Hăpria, după ce fusese contactat telefonic de către inculpatul F.. Martorul declară că pe ceilalți doi îi cunoștea după poreclele M. și C.. Un amănunt important care apare în declarația martorului este acela că inculpații purtau mănuși sintetice. Acesta a realizat atunci când au fost încărcate în taxiul său acele calculatoare că sunt furate și a acceptat să primească o unitate centrală și un monitor în schimbul transportului.
Martorul P. L. a declarat inițial că vărul său inculpatul F. și ceilalți doi inculpați i-au spus că este vorba despre calculatoare furate, după care, în faza de judecată a revenit, spunând că nu cunoaște de unde proveneau calculatoarele.
Această revenire nu este de natură să-i disculpe pe inculpați avându-se în vedere faptul că este nemotivată. Este o revenire de circumstanță care nu poate fi luată în considerare fără o explicație plauzibilă legată de motivul pentru care inițial martorul a declarat altceva. De asemenea, martorul nu a prezentat elemente care să-l fi convins că bunurile aveau o proveniență licită.
Cu privire la concluziile rapoartelor de constatare tehnico – științifică nr._ din 12.02.2009 și_ din 04.03.2009 acestea nu sunt de probabilitate, ele indică o similitudine a modelului de pe fragmentul de urmă ridicat de la locul furtului cu modelul de încălțăminte purtat de inculpatul C. în acea noapte. (fila 96 DUP )
Faptul că se precizează că este vorba despre aproximativ aceleași dimensiuni se justifică prin aceea că este vorba despre un fragment de urmă și nu o urmă întreagă.
Aceste concluzii coroborate cu celelalte aspecte faptice probate cu certitudine, respectiv prezența inculpaților în Hăpria în acea noapte în condițiile în care aveau bunurile sustrase asupra lor și transportul acestor bunuri și predarea lor către inculpatul F. dovedesc indubitabil vinovăția inculpaților.
În cauză nu s-a stabilit cum s-au procurat cheile potrivite și cum s-a deschis în concret ușa acelui laborator, însă aspectul nu are o relevanță deosebită câtă vreme s-au probat aspectele susmenționate.
Inculpatul C. C. are antecedente penale, a comis prezenta faptă în termenul de eliberare condiționată al unei alte pedepse cu executare ce i-a fost aplicată, nu a recunoscut comiterea faptelor, astfel că nu se impune aplicarea art. 81 sau 816 C.pen.
Față de aspectul reținut, în baza art. 385 ind.15, pct. 1 lit. b C.pr.pen se vor respinge recursurile inculpaților ca nefondate.
În baza art. 192 pct.3 alin. 2 va obliga recurenții să achite statului câte 375 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 C.pr.pen. Suma totală de 150 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu inculpaților, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C. și F. C. L. împotriva sentinței penale nr. 149/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar penal nr._
Obligă recurenții să achite statului câte 375 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma totală de 150 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu inculpaților, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. M. D. G. C. M. M.
Grefier,
I. M.
Încetat activitate
Semnează grefier șef secția penală
F. I. B.
Red. A.G.M/2ex/13.11.2013
Tehn.DM/15.11.2013
Jud.fond. I. C. S. P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 847/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1140/2013.... → |
|---|
