Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 847/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-09-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 847/2013
Ședința nepublică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
A. B. - Judecător
A. P.- Judecător
Grefier: H. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia-reprezentat prin:
I. N.-procuror.
Pe rol se află recursul declarat de P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 63/14 mai 2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat B. N., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței pentru alte motive decât cele relevate în recursul scris.
Astfel, procurorul de ședință solicită ca rejudecând, instanța să schimbe încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnatul inculpatul M. M. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g, i și alin.3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și diminuarea pedepsei.
Avocat B. N., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat M. M., solicită admiterea recursului Parchetului în forma pe care a susținut-o procurorul de ședință, întrucât acesta este favorabil inculpatului și a nu se reține motivele invocate în recursul scris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 63/14 mai 2013, pronunțată de J. Săliște în dosar nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208 al. 1 CP, art. 209 al.1 lit. g,i și al.3 lit. c CP cu aplicarea art. 41 al. 2 CP, art. 99 și urm. CP și art.320 ind.1 CPP, a fost condamnat inculpatul M. M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (2 acte materiale).
În baza art. 71 alin 2 CP i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b CP după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2(doi)ani care constituie termen de încercare ,conform art. 110 CP .
În baza art. 359 CP. i s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 CP.
În baza art. 71alin. 5 CP s-a dispus suspendarea pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei și a executării pedepselor accesorii .
În baza art. 14 CPP și art. 346 CP a fost admisă în parte acțiunea civilă și, în consecință, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabil civilmente M. G. și M. N., să plătească către partea civilă D. I. suma de 3500 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat și către partea civilă L. M. suma de 1200 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
În baza art. 191 CPP a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente M. G. și M. N., să plătească către stat suma de 957 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 557 lei în faza de urmărire penală din care 400 lei onorariul avocatului B. D. M. în faza de urmărire penală și 200 lei onorariul avocatului din oficiu S. L., în faza de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Săliște inculpatul M. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 al.1, art. 209 al. 1 lit. g,i, și al.3 lit. c din CP cu aplicarea art.41 al.2 CP.( 2 acte materiale).
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare:
La începutul lunii ianuarie 2012, în jurul orei 18,30, inculpatul minor M. M. s-a deplasat în zona „Marajdie”, pe raza comunei Gura Râului la casa de vacanță a părții vătămate D. I.. Profitând de faptul că acest imobil se afla în construcție, a oprit curentul electric de la panoul situat în curte și a pătruns în interiorul clădirii unde a smuls din doze aprox. 2500 m de conductori de cupru din instalația electrică, care era în stare de funcționare. La scurt timp, inculpatul s-a deplasat pe câmp și a ars acești conductori. Firele de cupru astfel rezultatele-a ascuns la domiciliu, iar după două zile acesta le-a valorificat martorei L. M. A. din S. cu o sumă ce nu o mai poate preciza. De asemenea, s-a stabilit pe parcursul cercetărilor ca și anterior, în decembrie 2011, în jurul orei 14,00 inculpatul M. M. s-a deplasat în aceeași zonă la casa de vacanță a părții vătămate L. M., imobil ce se afla în stare de construcție.
Prin efracție, acesta a pătruns în curte unde a întrerupt curentul și apoi a secționat un conductor trifazic, însușindu-și astfel 30 m de conductor din aluminiu din rețeaua electrică de curent trifazic aflată în stare de funcționare și 4 prelungitoare electrice dintr-o magazie. În același mod inculpatul a secționat pe câmp bunurile sustrase, le-a ars și apoi le-a ascuns la domiciliul său. După două zile, bunurile sustrase și alte bucăți de fier le-a vândut martorei G. M. L. din S., obținând suma totală de 25 lei.
În drept, s-a reținut în actul de sesizare:
Faptele inculpatului minor M. M., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i și al. 3 lit.c din C.p.p. cu apll. Art. 41 al. 2 C.p.( două acte materiale) și art. 99 și urm. C.p.
Mijloace de probă arătate în actul de sesizare:
Plângerea părții vătămate D. I., declarația acestuia, proces-verbal de sesizare din oficiu și declarația părții vătămate L. M. ( f.6-9); - proces – verbal de cercetare la fața locului ( imobil D. I.) și planșe fotografice ( f.10-54); - proces – verbal de cercetare la fața locului ( imobil L. M.) și planșe fotografice (f.55-70); - declarațiile părților vătămate D. I.( nu se constituie parte civilă) și L. M. ( parte civilă) în cauză, pretenții 1200 lei) – (f.71-72); - declarațiile martorei G. M. L. căreia inculpatul i-a vândut conductori de aluminiu și fier vechi, obținând suma de 25 lei, arată că nu cunoștea proveniența bunurilor( f.73-74); - declarațiile martorei L. M. A. care arată că în ianuarie 2012 a cumpărat bucăți de sârmă de cupru de la inculpat, fără însă a mai putea preciza suma obținută de acesta (f.75-76); - declarațiile martorului R. I. care atesta că la începutul lunii ianuarie 2012 a lucrat și finalizat instalația electrică (demisol și parter) de la casa de vacanță a părții vătămate D. I.(f.77-78); - declarația martorului P. G. care atestă că bunul sustras (cablu)de la partea vătămată L., făcea parte dintr-o rețea electrică de curent trifazic în stare de funcționare(f.79); - declarațiile inculpatului care recunoaște faptele reținute în sarcina sa(f.80-85); - cazier judiciar (f.86);-. Proces-verbal de identificare inculpat(f.87-88); - acte specifice inculpatului minor( expertiza psihiatrică, adeverința de studii, caracterizare, copie certificat naștere) (f.89-95); - delegație apărător din oficiu (f.96-97); - mandat de aducere, citații și prezentarea materialului de urmărire penală (f.98-106).
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Partea vătămata D. I. înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 2300 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Inculpatul prezent în fața instanței a declarat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Săliște și că recunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește, solicitând aplicarea prevederilor art .320 ind. 1 C..
În fapt, în cursul lunii ianuarie 2012 în jurul orei 18,30 inculpatul minor s-a deplasat în zona numită „Mărăjdie” de pe raza localității Gura Râului la casa de vacanță a părții vătămate D. I. și a pătruns în interiorul clădirii de unde a sustras din doze 2500 m de conductori de cupru din instalația electrică . După aproximativ 2 zile le-a valorificat martorei L. M. A., dar nu poate preciza suma. Din cercetări a rezultat că acesta s-a deplasat în cursul lunii decembrie 2011 în aceeași zonă, la locuința părții vătămate L. M. de unde a sustras prin efracție 30 m. de conductor din aluminiu din rețeaua de curent trifazic și 4 prelungitoare electrice. Acestea au fost vândute martorei G. M. L. din S. contra sumei de 25 lei. Starea de fapt este dovedită cu recunoașterea inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor G. M. L., L. M. A. R. I. și P. G., precum și declarațiile părților vătămate D. I. și L. M.. Partea vătămată L. M. s-a constituit part civilă în faza urmăririi penale cu suma de 1200 lei.
În drept, faptele inculpatului M. M. care în luna decembrie 2011, pe timp de zi, a pătruns și sustras din imobilul părții vătămate L. M. 30m conductori din aluminiu din rețeaua electrică aflată în stare de funcționare și 4 prelungitoare electrice, iar la începutul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, prin efracție, a sustras din imobilul părții vătămate D. I. 2500 m. de conductori din cupru, însușindu-și banii astfel obținuți,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art . 208 alin 1 ,209 alin 1 lit. g și i C. pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen. și art. 99 și urm C. pen .
Procedând la individualizarea pedepselor prima instanță a arătata că, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 52 și 72 Cp, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptelor, de scopul pedepsei penale, de împrejurarea că la data comiterii faptelor inculpatul era minor, că a recunoscut săvârșirea faptelor solicitând aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 C.pr. pen, a făcut aplicarea prevederilor aer 99 și urm C. pen și art .320 ind 1 C.pr. pen. precum și a art. 41 alin 2 C.pen. și l-a acondamnat pe inculpat cum mai sus s-a arătat.
În baza art. 81 CP prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2(doi)ani care constituie termen de încercare ,conform art. 110 CP.
În baza art. 359 CP. prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 CP.
Prima instanță a făcut apoi aplicarea art. 14 CPP și art. 346 CP și a admis în parte acțiunea civilă și, în consecință, a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabil civilmente M. G. și M. N., să plătească către partea civilă D. I. suma de 3500 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat și către partea civilă L. M. suma de 1200 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs P. de pe lângă J. Săliște.
Prin memoriul scris de recurs, parchetul a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare:
- a se majora pedeapsa aplicată inculpatului, cu motivarea că aceasta este stabilită la un cuantum nelegal, situat sub limita minimă obținută prin aplicarea disp. art. 109 alin. 1 din Codul penal și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală;
- a se majora suma cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru ambele faze ale procesului penal, la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, la suma de 757 lei.
Procurorul de ședință, în virtutea prevederilor art. 38510 alin. 3 din Codul de procedură penală, a arătat că sentința de primă instanță este susceptibilă de casare cu reținere însă pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei prev. de art. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei.
Inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii recursului parchetului în forma pe care a susținut-o procurorul de ședință, întrucât acesta este favorabil inculpatului și a nu se reține motivele invocate în recursul scris.
Analizând recursul pe baza motivelor invocate atât în scris cât și oral de către procurorul de ședință dar și pe baza celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, însușite de inculpat atunci când a recunoscut fapta și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală și constă în aceea că, inculpatul, în luna decembrie 2011, pe timp de zi, a pătruns și sustras din imobilul părții vătămate L. M. 30 m conductori din aluminiu din rețeaua electrică aflată în stare de funcționare și 4 prelungitoare electrice, iar la începutul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, prin efracție, a sustras din imobilul părții vătămate D. I. 2500 m. de conductori din cupru.
La încadrarea juridică a stării de fapt, în partea de considerente a sentinței, prima instanță a reținut dispozițiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen., dar în dispozitivul sentinței a reținut dispozițiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i și alin. 3 lit. c C. pen., astfel cum s-a reținut și în rechizitoriu.
Pentru a lămurii chestiunea legată de corecta încadrare juridică a faptei, Curtea consideră că este relevantă interpretarea agravantei prev. de lit. c) a art. 209 alin. 3 din Codul penal, care se referă la furtul de „componente ale rețelelor electrice”.
Sintagma „rețele electrice” își găsește definiția legală în art. 3 pct. 63 din Lg. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, conform căruia prin „rețea electrică” se înțelege ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator, putând fi rețea de transport sau rețea de distribuție.
Din această definiție legală se desprinde concluzia că rețeaua electrică este ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele din afara imobilului locuință punct de consum. De altfel, aceste caracteristici ale rețelei electrice fac să fie justificată sancționarea în mod însemnat agravat a furtului componentelor lor, pentru că doar furând elemente de la rețelele de transport sau distribuție (deci din afara punctelor individuale de consum) se pot produce consecințe grave pentru mai mulți beneficiarei ai rețelei.
Legiuitorul, când a incriminat ca și variantă agravantă a infracțiunii de furt sustragerea componentelor rețelelor electrice, a avut în vedere tocmai posibilitatea ca printr-o astfel de sustragere să se aducă atingere unor relații sociale deosebit de importante (altele decât cele obișnuite în cazul furtului), existente în jurul unor valori sociale precum protecția activității de producere, transport și distribuție de energie electrică, valori ce constituie un veritabil obiect juridic secundar al acestei variante de furt.
Fapta concretă săvârșită în prezenta speță, constând în sustragerea de conductori integrați în instalația electrică interioară a unui imobil casă particulară, nu poate releva pericolul social al faptelor de sustragere a componentelor de rețele electrice exterioare punctelor de consum, nefiind aptă a aduce atingere elementelor care alimentează cu energie electrice și alte locuințe și, prin aceasta, nelezând valorile ce constituie obiectul juridic secundar mai sus relevat.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că agravanta prev. de art. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal nu este incidentă în speță, prima instanță pronunțând o soluție cu interpretarea greșită a legii, caz expres de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 63/14 mai 2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._, pe care o va casa în parte, numai sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat pentru care a fost condamnat inculpatul M. M. și rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g, i și alin.3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Procedând astfel, Curtea observă că pedeapsa aplicată de prima instanță devine una legală și temeinică, atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul suspendării executării, fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 din Codul penal și de scopurile prev. de art. 52 din Codul penal, drept pentru care va fi menținută, alături și de celelalte dispoziții ale sentinței recurate, în măsura în care nu contravin deciziei.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va dispune ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Curtea va acorda onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, stabilit cf. art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Săliște împotriva sentinței penale nr. 63/14 mai 2013 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._, pe care o casează în parte, numai sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat pentru care a fost condamnat inculpatul M. M. și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g, i și alin.3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Menține pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul M. M., precum și restul dispozițiilor sentinței penale recurente în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei care va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. I. M. A. B. A. P.
Grefier,
H. D.
Red/Tehnored.
D.H./B.A., 2 ex., 25.09.2013
Jud. fond: M.V.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 671/2013. Curtea de Apel ALBA... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1069/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
