Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1125/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1125/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1125/2012
Ședința publică de la 23 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. G.
Judecător L. A.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de asigurătorul S. de A. R. A. SA București - prin Sucursala D., inculpatul A. A. A. și partea civilă V. S. împotriva sentinței penale nr. 1031/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul recurent A. A. A. asistat de apărătorul ales, avocat N. Ș. V. și apărătorul din oficiu al inculpatului A. A. A., avocat F. I..
- partea civilă recurentă, V. S. asistată de apărător ales avocat G. V..
- Apărător ales al părții civile intimată F. S. E., avocat B. B. E..
- Consilierul juridic al asiguratorului recurent .-R. A. SA, doamna P. I.
- Lipsă fiind restul părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat F. I. solicită a se lua act de încetarea mandatului său din oficiu față de prezentarea apărătorului ales N. Ș. V. pentru inculpatul A. A. A..
Instanța ia act de încetarea mandatului din oficiu a avocatului F. I. față de prezentarea apărătorului ales N. Ș. V. pentru inculpatul A. A. A..
Întrebat fiind, inculpatul A. A. A. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și își menține declarațiile din fața instanței de fond.
Avocat N. Ș. V. pentru inculpatul A. A. A. depune în scris motivele de recurs.
Întrebate fiind, părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Consilierul juridic, doamna P. I. solicită admiterea recursului, casarea și în rejudecare diminuarea daunelor morale care sunt excesiv de mari, depunând la dosar un studiu care analizează practica făcută de statele uniunii europene, care arată că daunele morale acordate se situează undeva în jurul valorii a 9 salarii medii, în România acestea fiind mult mai mari.
Apărător ales al inculpatului A. A. A., avocat N. Ș. V. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecarea, iar în subsidiar pronunțarea soluției de achitare a inculpatului. Instanța de fond a reținut greșit că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, acesta putând preveni accidentul, acestea reieșind din raportul de expertiză care avea la bază doar presupuneri și nu date concrete. Instanța de fond a omis să analizeze probele, nu a luat în considerare declarația inculpatului confirmată și de cei doi martori, a greșit aprecierea expertizei din care nu rezultă datele solicitate care să ducă la lămurirea cauzei. Arată că inculpatul a susținut că din contrasenes venea un tir.
Avocat ales G. V. al părții civile recurente V. S. arată că s-a menționat în mod greșit o altă asigurare, asiguratorul fiind S. de A.-R. A. SA București –prin Sucursala D.. Instanța de fond a arătat faptul că societatea de asigurare are răspundere în cauză dar nu a obligat pe aceasta, alături de inculpat la plata tuturor daunelor în baza poliței de asigurare. Acesta solicită respingerea recursului asiguratorului arătând că pe parcursul celor 3 ani de judecată, cheltuielile au fost dovedite, solicitând daune mai mari. În ceea ce privește recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia considerând că s-au administrat suficiente probe pentru stabilirea culpei inculpatului, câtă vreme acesta nu a putut dovedi o altă situație. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic, doamna P. I. solicită admiterea recursului inculpatului, iar în ceea ce privește recursul părții civile arată că în decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că asiguratorul nu poate fi obligat direct la plata despăgubirilor, acesta preia sumele la care este obligat asiguratul.
Apărător ales al inculpatului A. A. A., avocat N. Ș. V. solicită admiterea recursului asiguratorului, iar în ceea ce privește recursul părții civile solicită admiterea acestuia în parte, doar în ceea ce privește numele asiguratorului greșit menționat în sentința instanței de fond.
Apărător ales al părții civile intimată F. S. E., avocat B. B. E. solicită respingerea recursului declarat de către asigurator și parte civilă, considerând că sumele cerute au fost modice, dovedite cu înscrisuri iar daunele morale nu vor putea să acopere traumele și suferințele provocate de urmările accidentului. În ceea ce privește recursul inculpatului solicită respingerea acestuia considerând că pe tot parcursul urmăriri penale s-au administrat suficiente probe și expertize care au demonstrat vinovăția acestuia. Sumele solicitate au fost dovedite prin înscrisuri, arată că partea vătămată a fost șefă de promoție și după accident a suferit traume psihice și mai are tulburări de vorbire.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în parte a recursului asiguratorului, în ceea ce privește stabilirea calității societății de asigurări . ce privește daunele morale și materiale consideră că acestea au fost corect stabilite de instanța de fond. În ceea ce privește recursul inculpatului solicită admiterea acestuia doar în parte pentru a se stabili calitatea de asigurator a . în ceea ce privește susținerea inculpatului că de pe contrasens venea un tir este contrazisă de martora B. M. care afirmă că doar inculpatul a precizat de tir. În ceea ce privește aspectele vizând nevinovăția sa, motivele invocate de acesta cum ar fi ignorarea, neanalizarea probelor și respingerea acestora de către instanța de fond, consideră că recursul este nefondat mai ales că acesta a avut posibilitatea să reitereze aceste probe dacă le considera utile. În ceea ce privește recursul părții civile solicită admiterea în parte, doar în ceea ce privește calitatea de asigurator, urmând ca despăgubirile să se execute în baza contractului de asigurare. Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă doar în ceea ce privește calitatea de asigurator.
Având ultimul cuvânt, inculpatul A. A. A. arată că regretă ceea ce s-a întâmplat, și susține că sumele cerute sunt prea mari având în vedere că dovezile pe care se bazează sunt doar presupuneri. Arată că în cauză nu au fost martori și expertiza efectuată în cauză se bazează pe presupuneri și el nu putea determina accidentul. Arată ca L. era prietena lui și aceasta nu mai locuia demult cu mama sa. Arată că a încercat să o susțină material și moral pe mama Laviniei.
CURTEA DE APEL
Constată că prin sentința penală nr. 1031/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ a fost condamnat inculpatul A. A. A., fiul lui A. și A., născut la 3.11.1972 în Bacău, jud. Bacău, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără ocupație, domiciliat în Bacău, Calea Mărășești nr. 116, ., fără antecedente penale, CNP_, la:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 C.p.
-1an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
În baza art. 33 lit. b C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a Teza II, lit. b C.p. în condițiile art. 71 C.p.
În baza art. 81, 82 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.p.
În baza art. 71 al. 5 C.p. a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A constatăat că partea vătămată S. Județean de Urgență D., cu sediul în D., .. 58, jud. Hunedoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat să plătească părților civile despăgubiri, după cum urmează, către:
-S. Clinic Județean de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 10, jud. T. – suma de 16.462,64 lei;
-F. S. E., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova – suma de 13.053 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale;
-V. S., domiciliată în ., jud. Prahova – suma de 30.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale și respinge în rest cererea.
A constatat că . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București, .. 31-33, sector 2 are calitate de asigurator.
A obligat pe inculpat să plătească părților civile cheltuieli judiciare, după cum urmează, către:
- F. S. E. – suma de 1.500 lei;
- V. S. – suma de 3.000 lei.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în ziua de 31.07.2009, aflat la volanul unui autovehicul, ca urmare a încălcării prevederilor legale, a produs un accident de circulație, soldat cu decesul victimei A. L. N. și vătămare corporală gravă a părții vătămate F. S. E..
Din procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, schița accidentului (f.6-8,10-18,19), constituire de părți civile, chitanțe și concluzii scrise (f.63,72,91,921,99-101,139-155,156-157,202-337,347-375,442-447,452-455,457-472), constituire de parte civilă a unității sanitare (f.161,175-189), procese verbale verificare autovehicule (f.22-23), adrese și polițe asigurare (f.196-199), buletine de analiză toxicologică-alcoolemie (f.60), raport medico-legal de necropsie (f.64-66), raport de constatare medico-legală și acte medicale (f.74,75-84), raport (f.44), copie certificat deces (f.93), raport de expertiză tehnică auto, completare, obiecțiuni și răspuns (f.20-45,410-420,423-425,431-433,438-441,442-447,_), declarații martori (f.68,69,70-71,344,345,346,378,379,380), declarațiile inculpatului (f.107-112,200-201), precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 31.07.2009, în jurul orelor 7:10, organele de poliție din cadrul IPJ Hunedoara au fost sesizate despre producerea unui accident de circulație pe DN 7, la km 434-650 m, la ., jud. Hunedoara, soldat cu victime omenești.
În urma cercetărilor, s-a constatat că la data de 30.07.2009, inculpatul A. A. A. s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_, în jurul orelor 23:30 din Ploiești, împreună cu numitele F. S. E. și A. L. N., cu destinația – Budapesta.
Conducătorul auto a oprit doar la S.. După care, în jurul orei 7:00, în zona km 434-650 m situat pe DN 7, la ieșire dintr-o curbă la dreapta existentă la începutul localității Zam, din jud. Hunedoara, inculpatul a observat un TIR venind din direcția A., care – susține acesta - circula parțial, cu partea stângă a cabinei, pe sensul său de mers, D. – A..
Atunci, inculpatul a efectuat o manevră spre dreapta, părăsind partea carosabilă a benzii de circulație D. – A.. Apoi el a intrat pe acostament, după care a alunecat în șanț unde a rulat până a lovit cu partea laterală dreapta, în zona celor două uși, un copac; cu o magnitudine mai mare la ușa din dreapta față și apoi a lovit cu partea dreaptă frontal, un al doilea copac, în zona farului.
În urma impactului cu cei doi copaci, s-a produs vătămare corporală gravă a pasagerei din spate - F. S. E. și decesul pasagerei din dreapta față - A. L. N..
Victima F. S. E. a fost transportată la S. Județean de Urgență D., după care datorită traumatismului grav suferit a fost internată la S. Clinic Județean de Urgență Timișoara în perioada 31.07.2009 – 1.09.2009 cu diagnosticul „Fractură C2 tip III amialică, contuzii cerebrale multiple supra și infra tentorială, fractură craniu F - P și F - stg, minim hemotorax stg., politraumatism prin accident rutier.”
S. Clinic Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.462,64 lei – reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate F. S. E..
Partea vătămată a avut nevoie de aproape un an de convalescență până a-și reveni parțial, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de: 13.053 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
De la data externării și până în prezent, victima F. S. E. a rămas cu sechele neurologice: afazie, tulburări amnezice, sindrom convulsiv.
S. Județean de Urgență D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Mama victimei A. L. N. – numita V. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de: de 50.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale.
Victima era unica fiică a părții civile, aceasta suferind o depresie puternică, trăiește într-o continuă stare de singurătate, fiind lipsită la bătrânețe de singurul sprijin, având în vedere că era divorțată la data decesului copilei sale.
Inculpatul a susținut că nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, că la momentul acela nu era obosit și că autoturismul pe care-l conducea rula cu 80 km/h. El exclude varianta în care ar fi ațipit la volan.
La momentul producerii accidentului, partea carosabilă era uscată, vizibilitatea normală pe timp de zi.
Inculpatul a acționat sistemul de frânare și a tras de volan dreapta pentru a evita impactul frontal cu autovehiculul TIR, care circula pe sens opus. Deși a încercat să redreseze mașina, nu a reușit acest lucru, pătrunzând cu roțile din dreapta pe partea necarosabilă, ajungând în șanțul de pe marginea drumului, care era abrupt și cu multă vegetație.
În vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului, s-a apelat la două expertize tehnice auto.
Ambele expertize au concluzionat că doar inculpatul putea preveni producerea accidentului și că el a încălcat prevederile art. 35 și 41 din OUG nr. 195/2002 republ. în care se menționează că „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private” și „Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație”.
Chiar dacă s-ar accepta varianta susținută de inculpat cu privire la autovehiculul TIR ce se deplasa pe sens opus care a intrat parțial pe sensul său de deplasare, acesta ar fi trebuit să frâneze ușor, să tragă dreapta pentru că spațiul pe care-l avea la dispoziție îi permitea acest lucru: lățimea drumului era de 9,40 m (carosabil + acostament); aproxim. 4,70 m lățimea părții din dreapta a drumului pe direcția D. – A.; 1,80 m lățimea autoturismului condus de către inculpat.
P. urmare, cauza producerii accidentului a reprezentat-o pierderea controlului asupra autovehiculului de către inculpatul A. A. A., părăsirea drumului, rularea prin șanțul din dreapta pe direcția sa de mers și impactul cu cei doi copaci, în condițiile în care nu a avut loc nici o coliziune cu vreun alt autovehicul.
Conducătorul auto implicat în evenimentul rutier nu a avut alcool în sânge.
Ca urmare a accidentului a survenit decesul victimei A. L. N. și vătămarea gravă a victimei F. S. E..
Tragedia care a lovit aceste familii a fost incomensurabilă.
Tocmai de aceea părțile civile au fost îndrituite la compensații de ordin material, dar și la cele de ordin moral.
În literatura juridică s-a exprimat părerea, împărtășită și de către jurisprudența CEDO, că în asemenea situații trebuie să se țină cont atât de durerea fizică încercată de victime, cât și de efectele psihologice ale acestora.
P. urmare, prejudiciul nepatrimonial a fost, prin natura lui intrinsecă, de esență neeconomică, care nu a permis evaluarea lui în bani, ci doar o echivalare convențională. Caracterul neeconomic al prejudiciului nepatrimonial rezultă din împrejurarea că acesta se manifestă în forma atingerilor aduse unor valori umane ca existența, integritatea corporală și sănătatea, care nu au valoare în înțelesul economic al cuvântului, ele fiind – practic și teoretic – inestimabile. Este firesc deci, ca și atingerile (diminuările, lezările, vătămările sau pierderile ireversibile) aduse unor asemenea valori să nu poată fi evaluate în bani. Această însușire a prejudiciul nepatrimonial nu trebuie considerată însă ca un obstacol de neîntrecut, ci numai ca o dificultate în calea stabilirii unor măsuri de reparare a lor și pe cale bănească.
A fost evident că, în anumite cazuri, repararea bănească poate ajuta victima să suporte mai ușor consecințele prejudiciilor ce i-au fost aduse sau măcar să-i îmbunătățească calitatea vieții pe care o trăiește în prezent.
Pentru ca un prejudiciu să fie cu adevărat nepatrimonial, este necesar să aibă un conținut neeconomic atât sub aspectul valorilor cărora li s-a adus atingere prin fapta culpabilă și ilicită, cât și sub aspectul rezultatului, dăunător al acestor atingeri.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Nu a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate, întrucât le-a considerat prea mari.
Părțile civile și-au dovedit pretențiile civile atât cu acte justificative, cât și cu probele testimoniale.
În ceea ce o privește pe victima F. S. E. în vârstă de 24 de ani (la data producerii accidentului), leziunile constatate au necesitate 85 – 90 zile de îngrijiri medicale și o perioadă îndelungată de refacere. Mai mult, înainte de accident, partea civilă era o persoană activă, plină de viață și cu responsabilități multiple la locul de muncă.
Martorii au declarat că partea civilă a avut nevoie de îngrijiri speciale, de alimentație suplimentară și de o persoană care să-i stea permanent alături. Chiar și în momentul de față, victima este o persoană introvertită, timorată, emotivă și care face eforturi considerabile să se reintegreze și să aibă o viață de familie și socială normală.
Mama victimei A. L. N. a justificat cheltuieli cu înmormântarea și parastasele în valoare totală de 30.000 lei.
S-a menționat faptul că suferința psihică nu poate fi evaluată în bani. Pierderea de către partea civilă V. S. a unicului său copil e o pierdere uriașă, o nimicire a singurului suport moral și afectiv, ce nu poate fi înlocuit niciodată și care va lăsa o rană permanentă în sufletul acesteia. Viața ei nu va mai fi niciodată aceeași. Victima A. L. N. în vârstă de 25 de ani era o femeie în floarea vârstei, puternică, avocat de meserie.
Tocmai de aceea mama sa ea fost îndrituită la compensații de ordin material, dar și la cele de ordin moral.
Așadar, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 C.p. și vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, împrejurările în care au fost comise infracțiunile, cele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de cele arătate, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă ;
-1an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
Potrivit art. 33 lit. b C.p. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cp instanța l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a Teza II și lit. b Cp.
Ținând cont că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, instanța în baza art. 81, 82 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de câte 2 ani la care se va adăuga cuantumul pedepsei stabilit mai sus.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii înlăuntrul termenului de încercare a unei noi infracțiuni intenționate.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. instanța a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată S. Județean de Urgență D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit art. 14, 346 Cpp, art. 998 și urm. C.civ., instanța a obligat pe inculpat să plătească părților civile despăgubiri, astfel:
-S. Clinic Județean de Urgență Timișoara – suma de 16.462,64 lei;
-F. S. E. – suma de 13.053 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale;
-V. S. – suma de 30.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale și va respinge în rest cererea ca nedovedită.
S-a constatat că . Vienna Insurance Group SA are calitatea de asigurător.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen. asigurătorul S. de A.-R. A. SA București – prin Sucursala D., inculpatul A. A. A. și partea civilă V. S..
II. 1. Asigurătorul S. de A.-R. A. SA București – prin Sucursala D. critică hotărârea din perspectiva cuantumului daunelor morale și materiale acordate de către judecătorul fondului, solicitând diminuarea acestuia raportat la întinderea culpei inculpatului și practica judiciară în materie.
În motivarea recursului asigurătorul invocă limitele răspunderii stabilite prin ordinul CSA nr. 20/2008, împrejurarea că prejudiciul trebuie să fie real și cert și nu trebuie să presupună o îmbogățire fără justă cauză. Arată că întinderea daunelor morale nu trebuie să fie excesivă, ci doar să compenseze într-un fel pierderea produsă.
Solicită ca raportarea pretențiilor părții civile să se efectueze la condițiile socio-economice ale părții civile precum și la nivelul general (venitul mediu la nivel național), astfel încât stabilirea acestui cuantum să aibă o susținere obiectivă. În esență, asigurătorul recurent arată că nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României.
II. 2. Inculpatul A. A. A. solicită:
a. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în raport de cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 10 C. pr. pen. deoarece instanța a respins și fără a avea un temei legitim limitând efectiv dreptul la apărare al inculpatului într-o manieră incompatibilă garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție privind dreptul al un proces echitabil (face referire la cererea în probațiune constând în solicitarea adresată expertului de a răspunde în mod complet și argumentat tuturor obiecțiunilor formulate și la cererea de efectuarea unei contraexpertize tehnice-auto).
De asemenea, jurisdicția inferioară a omis să analizeze o . probe esențiale și de natură să influențeze natura procesului, iar, pe de altă parte, a făcut o greșită și incompletă apreciere a probelor analizate. În acest sens invocă împrejurarea că la filele 109-112 DUP rezultă că inculpatul recurent a relatat imediat producerii evenimentului rutier modul în care s-a consumat evenimentul, iar acest fapt este confirmat de martorii prezenți la fața locului conform filelor 69-70 DUP.
b. În subsidiar solicită rejudecarea cauzei și achitarea în baza art. 10 lit. d C. pr. pen. motivat de împrejurarea că adevărata cauză a producerii accidentului p reprezintă . banda de mers a inculpatului, care a determinat manevra de evitare și . foarte adânc și lat care nu i-a mai permis nici o manevră de redresare. Din această perspectivă, stabilirea culpei producerii evenimentului rutier și implicit a morții victimei nu-i este imputabilă.
II. 3. Partea civilă V. S., în motivarea orală a recursului, solicită menționarea corectă a asiguratorului, acesta fiind S. de A.-R. A. SA București –prin Sucursala D. și majorarea despăgubirilor acordate de către instanța de fond în considerarea faptului că s-au produs dovezi în sensul acordării unui cuantum mai mare decât cel acordat inițial. majorarea despăgubirilor acordate de către instanța de fond în considerarea faptului că s-au produs dovezi în sensul acordării unui cuantum mai mare decât cel acordat inițial.
III. Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și, din oficiu,m sub toate aspectele raportat la exigențele impuse de art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen. constată fondat apelul asigurătorului din perspectiva greșitei constatări a calității de asigurător în cauza a . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București .. 31-33. sect. 2.
Curtea reține faptul că în stabilirea stării de fapt au fost avute în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborat cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, astfel cum apar menționate în considerentele hotărârii atacate.
Curtea constată că la analizarea probelor judecătorul fondului a avut în vedere exigențele impuse de art. 63 ind. 2 C. pr. pen. în contextul în care probele nu au o valoare mai dinainte stabilită.
Astfel, au fost avute în vedere:
- procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, schița accidentului (f.6-8,10-18,19), constituire de părți civile, chitanțe și concluzii scrise (f.63,72,91,921,99-101,139-155,156-157,202-337,347-375,442-447,452-455,457-472), constituire de parte civilă a unității sanitare (f.161,175-189), procese verbale verificare autovehicule (f.22-23), adrese și polițe asigurare (f.196-199), buletine de analiză toxicologică-alcoolemie (f.60), raport medico-legal de necropsie (f.64-66), raport de constatare medico-legală și acte medicale (f.74,75-84), raport (f.44), copie certificat deces (f.93), raport de expertiză tehnică auto, completare, obiecțiuni și răspuns (f.20-45, 410-420, 423-425, 431- 433,438-441,442-447,448-451), declarații martori (f.68,69,70 -71,344,345,346,378,379,380), declarațiile inculpatului (f.107-112,200-201).
Din analiza stării de fapt reținută de judecătorul fondului în considerente hotărârii atacate rezultă fără putință de tăgadă că s-a procedat al luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cele două faze procesuale făcându-se referire și la declarațiile martorei B. M. (filele 68-69) în contextul în care la stabilirea dinamicii producerii accidentului prin raportul de expertiză în ambele lucrări se reține că inculpatul ar fi avut posibilitatea evitării acestui incident rutier în ipoteza în care ar fi efectuat manopere corespunzătoare, în contextul în care spațiul alocat direcției sale de deplasare îi permitea acest lucru. Din această perspectivă susținerea inculpatului în sensul că nu îi este imputabil accidentul rutier din perspectiva argumentelor expuse în cererea de recurs este nesustenabilă, afirmația acestuia fiind probată doar cu ajutorul unei declarații, ce reprezintă probă indirectă și care vine în contradicție cu conținutul celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Aceste argumente susțin opinia exprimată de Curtea de Apel la momentul respingeri recursului declarat de către inculpat referitor la cererea de achitare în raport de art. 10 lit. d C. pr. pen.
Reevaluând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține ca stare de fapt împrejurarea că la data de 30.07.2009, inculpatul A. A. A. a condus autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_, în care s-au aflat F. S. E. și A. L. N., aceștia având destinația – Budapesta.
În zona km 434-650 m situat pe DN 7, la ieșire dintr-o curbă la dreapta existentă la începutul localității Zam, din jud. Hunedoara, inculpatul a observat un TIR venind din direcția A., care – susține acesta - circula parțial, cu partea stângă a cabinei, pe sensul său de mers, D. – A..
În acest context inculpatul a efectuat o manevră spre dreapta, părăsind partea carosabilă a benzii de circulație D. – A., a intrat pe acostament, după care a alunecat în șanț unde a rulat până a lovit cu partea laterală dreapta, în zona celor două uși, un copac; cu o magnitudine mai mare la ușa din dreapta față și apoi a lovit cu partea dreaptă frontal, un al doilea copac, în zona farului.
În urma impactului cu cei doi copaci, s-a produs vătămare corporală gravă a pasagerei din spate - F. S. E. și decesul pasagerei din dreapta față - A. L. N..
Partea vătămată F. S. E. a avut nevoie de aproape un an de convalescență pentru a-și reveni parțial iar de la data externării și până în prezent, aceasta a rămas cu sechele neurologice: afazie, tulburări amnezice, sindrom convulsiv.
Acceptând ipoteza susținută de inculpat, că generator al schimbării direcției de mers este autovehiculul TIR prin felul în care se deplasa folosind parțial banda de mers pe care rula autoturismul condus de către inculpat, reacția inculpatului depășește limitele unui condus preventiv, fapt relevat în cele două rapoarte de expertiză în care sunt redate manopere care puteau fi efectuate astfel în care să fie evitat accidentul rutier.
Nu trebuie omis faptul că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatul a început să ruleze în jurul orelor 23.30 din Municipiul Ploiești, că a avut o oprire la S. iar accidentul s-a produs în jurul orelor 7 dimineața.
Din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă legiuitorul a prevăzut în mod expres că latura subiectivă a acestor infracțiuni este culpa în oricare dintre modalitățile ei.
Potrivit art. 19 alin. 2 Cod penal fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
Curte reține împrejurarea că în raport de ansamblul probator reținut, judecătorul fondului a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor și a constatat că inculpatul a săvârșit cu vinovăție sub forma culpei două fapte care prezintă pericol social din perspectiva art. 18 C. p. și care sunt prevăzute în legea penală.
Din perspectiva cuantumului pedepselor aplicate și a modului de individualizare judiciară a acestora se apreciază că au fost analizate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. p. iar pedepsele astfel cum au fost stabilite realizează conținutul art. 52 C. p.
Constată că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 81 C. p., scopul pedepsei în speță putând fi realizat și prin executare în regim neprivativ de libertate.
Împrejurarea că inculpatului i-au fost respinse anumite cereri formulate în apărare nu echivalează cu îngrădirea dreptului la un proces echitabil din perspectiva în care, potrivit dispozițiilor art. 67 C. pr.pen. la termenul din 9 iulie 2012 (fila 456) instanța a analizat cererea apreciind că expertizele existente sunt lămuritoare și s-a răspuns la obiecțiunile formulate, apreciere justificată în opinia Curții din perspectiva analizei efectuate pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier. De altfel, în fața instanței de recurs, inculpatul recurent nu a reiterat această cerere raportat la caracterul devolutiv al recursului iar instanța de recurs a apreciat ca fiind justificată soluția judecătoriei pe această cerere în probațiune astfel încât a considerat că nu se impune invocarea ei din oficiu.
Pentru motivele anterior expuse, Curtea constată că sunt nefondate argumentele invocate de inculpat în sensul întrunirii condițiilor prev., de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 10 C. pr. pen.
Raportat la modul de soluționare a laturii civile, Curtea reține împrejurarea că cuantumul despăgubirilor materiale este justificat probator iar al daunelor morale este temeinic argumentat din perspectiva pierderilor suferite pe de o parte de mama persoanei decedate, iar, pe de altă parte de victima rămasă în viață a cărei sănătate îi este puternic afectată, astfel cum rezultă din documentele medicale aflate în dosarul instanței de fond.
Curtea reține faptul că au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale criterii referitoare la urmarea produsă de accidentul rutier relativ la cele două părți civile (pe de o parte intervenirea morții iar, pe de altă parte lezarea gravă a sănătății), vârsta victimelor, potențialul social pe care acestea îl reprezentau, potențialul familial afectat de rezultatul accidentului rutier și jurisprudența în domeniu.
Argumentul asigurătorului în sensul stabilirii nivelului daunelor morale și în raport de venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României reprezintă pe de o parte justificări care nu au un suport legal iar, pe de altă parte, sunt lipsite de seriozitate în contextul în care suferința unei victime nu este proporțională sau echivalentă nivelului de dezvoltare economică a țării.
Depunerea fragmentară a unei studiu privind regularizarea pretențiilor de despăgubire formulate de persoanele care au suferit prejudicii morale ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale sau a decesului rezultat în uram producerii accidentelor de vehicule nu poate fi considerat un argument sustenabil în recuantificarea nivelului daunelor morale, astfel cum a solicitat asigurătorul în recurs declarat. Din acest motiv, recurs asigurătorului este admisibil exclusiv ca efect al greșitei constatări a calității de asigurător în cauza a . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București .. 31-33. sect. 2, în fapt această calitate aparținând Societății de A.-R. A. SA București –prin Sucursala D..
Din această perspectivă, hotărârea este supusă criticii și cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 teza II C. pr. pen.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de asigurătorul S. de A.-R. A. SA București – prin Sucursala D. împotriva sentinței penale nr. 1031/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria D. și în consecință:
Va casa hotărârea penală atacată numai sub aspectul greșitei constatări a calității de asigurător în cauza a . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București .. 31-33. sect. 2 și rejudecând cauza în aceste limite:
Va constata calitatea de asigurător în cauză a Societății de A.-R. A. SA București –prin Sucursala D..
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul A. A. A. și partea civilă V. S. împotriva aceleiași hotărâri penale, în considerarea argumentelor expuse în conținutul acestei decizii.
Va obliga recurenta parte civilă să plătească satului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Va obliga pe inculpatul recurent A. A. A. să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de asigurătorul S. de A.-R. A. SA București – prin Sucursala D. împotriva sentinței penale nr. 1031/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria D. și în consecință:
Casează hotărârea penală atacată numai sub aspectul greșitei constatări a calității de asigurător în cauza a . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București .. 31-33. sect. 2 și rejudecând cauza în aceste limite:
Constată calitatea de asigurător în cauză a Societății de A.-R. A. SA București –prin Sucursala D..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul A. A. A. și partea civilă V. S. împotriva aceleiași hotărâri penale.
Obligă recurenta parte civilă să plătească satului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe inculpatul recurent A. A. A. să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. M. D. G. L. A.
Grefier
L. B.
Red. CM/08.11.2012
Tehn. IM/08.11.2012
Jud. fond – P. D.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1029/2012. Curtea de Apel... | Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 1195/2012. Curtea de... → |
|---|
