Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 181/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 181/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-10-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 181/2013

Ședința publică de la 23 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. M.

Judecător C. M. M.

Grefier L. B.

D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial A. I. reprezentat de

Procuror – I. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de inculpații T. M. F. și D. G. V. împotriva sentinței penale nr. 109/16.05.2013 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 octombrie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.

CURTEA DE APEL

I. Constată că prin sentința penală nr. 109/16.05.2013 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ au fost condamnați inculpații:

1. T. M.-F. zis „G.”– fiul lui I. și F., născut la data de 28.09.1987 în mun. V., jud. H., domiciliat în orș. Murfatlar, ., jud. C., cu antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Murfatlar, CNP_8, la:

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. și ped. de art. art.3 al.1 din Legea nr.143/2000, cu apl. art. 74 alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 lit.”a” C.pen.,

- 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu apl. art. 74 alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 lit.”c” C.pen..

În baza art. 33 lit. „a” C.pen. rap. la art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal s-a contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal .

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a teza a II-a și lit. b” Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal .

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 09.01.2013 până la data de 16.05.2013.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest preventiv.

S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 alin. 1 lit.”e” C.pen., s-a dispus confiscarea sumei de 300 euro, echivalentul în lei la data confiscării, și s-a obliat inculpatul T. M. F. la plata acestei sume.

2. D. G.-V. zis „G.”– fiul lui V. și G., născut la data de 16.04.1990 în mun. V., jud. H., domiciliat în mun. V., Bld. M. V. nr. 27, ., ., fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, eliberat de Mun. V., CNP-_, la:

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru complicitate la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu apl. art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen. rap. la art. 76 lit.”a” C.pen.,

- 3 ani închisoare și 2 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a și b” C.pen. în cond. art. 65 C.pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu apl. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 14 lit.”c” C.pen., art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen. rap. la art. 76 lit.”c” C.pen. și art. 80 alin. 2 C.pen.,

- 2000 lei amendă penală pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen. și art. 76 alin. 1 lit.”e” C.pen..

În baza art. 33 lit. „a” C.pen. rap. la art. 34 lit. „e” C.pen. și art. 35 Cod penal s-a contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a teza a II-a și lit. b” Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal .

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 09.01.2013 până la data de 16.05.2013.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen, s-a menținut starea de arest preventiv.

S-a constatat că nu a mai fost susținută cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpați de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-a obligat inculpați la câte 1450 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 30 august 2012, în dosarul cu nr. 57 D/P/2012 al DIICOT-BT H. s-a dispus, prin ordonanță a procurorului, autorizarea unui investigator sub acoperire cu nume de cod „D.” ( f. 6 vol. I u.p.) care, în cursul zilei de 30 august 2012 s-a întâlnit în municipiul V. cu învinuitul S. C. – A., de la care a procurat o cantitate de hașiș contra sumei de 50 lei.(fila 52 vol. I u.p.)

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 06.09.2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii Cluj-N. rezultă faptul că proba înaintată este constituită din 0,9 grame de rezină cannabis.(fila 57 vol. I u.p.)

La data de 09 octombrie 2012, prin ordonanța procurorului, s-a dispus autorizarea un investigator sub acoperire cu nume de cod „P.”( f. 12 vol. I u.p.) iar la data de 07 decembrie 2012, prin ordonanța nr. 29/A/2012, s-a dispus autorizarea unui colaborator al investigatorului sub acoperire cu nume de cod “P.”, numele de cod al colaboratorului fiind “V.”.(f. 17 vol. I u.p.)

În data de 09 octombrie 2012, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.” s-a întâlnit în municipiul V. cu învinuitul S. C. A. în vederea procurării de la acesta din urmă a cantității de 1 gram marijuana, contra sumei de 70 lei, așa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 20 vol. I u.p..

Învinuitul S. C. – A. i-a spus investigatorului sub acoperire că el nu are „iarbă” de vânzare, însă poate să-i procure de la persoanele care îl aprovizionează și pe el. În acest sens, învinuitul S. C. – A. l-a contactat telefonic pe un anume „Jokerul”, cu care s-a și întâlnit, iar acesta i-a spus că are „iarbă” de vânzare, dar este de o calitate slabă, iar dacă vrea calitate mai bună să mai aștepte câteva zile. În cursul aceleiași zile, învinuitul S. C. – A., care se afla împreună cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.” a fost contactat telefonic de „Jokerul” și au stabilit o întâlnire pentru a discuta despre comercializarea de droguri de mare risc.

Organele de poliție au efectuat cercetări în vederea identificării persoanei cu numele „Joker”, iar în urma verificărilor a rezultat faptul că acesta se numește L. L. –Ș., iar drogurile pe care le comercializează diverșilor consumatori din municipiul V. îi sunt puse la dispoziție de un anume „Gio”, care a fost identificat în persoana inculpatului D. G. – V.. De asemenea, din investigațiile efectuate de organele de poliție a rezultat faptul că inculpatul D. G. – V. distribuie droguri de risc, atât personal, cât și prin intermediul inculpaților L. L. –Ș. și L. M. – C..

Din probele administrate în cauză coroborate cu declarația învinuitului S. C. - A. a rezultat faptul că acesta este consumator de droguri de risc și din luna ianuarie 2012 până în luna noiembrie 2012 a cumpărat câte un gram de rezină de cannabis sau cannabis, săptămânal, contra sumei de 60-70 lei/gram de la inculpatul D. G. V. sau de la inculpatul L. L. – Ș. zis „J.”. În perioada ianuarie – noiembrie 2012, învinuitul S. C. A. a cumpărat de la aceștia aproximativ 30 grame de droguri de risc pentru consum propriu. Această stare de fapt este confirmată de S. C. A. în declarația dată în faza de urmărire penală la fila 263 vol. I u.p. iar revenirea asupra acestei declarații, în faza de judecată, cu motivarea că a fost dată „sub dictare, doamna procuror mi-a spus să declar în acest sens” nu are o justificare rezonabilă cu atât mai mult cu cât declarația a fost dată în prezența unui apărător ales. De altfel, același martor declară că „doamna procuror a dictat mai gramatical” aspect care confirmă că fondul declarației nu ar fi fost modificat în nicio împrejurare.

În legătură cu preocupările inculpatului D. în sfera traficului de droguri de risc, sub forma vânzării sau oferirii, a declarat și învinuitul V. A. –I. care, în cursul urmăririi penale a arătat că a achiziționat de la inculpatul D. G. – V., o dată, marijuana contra sumei de 40 lei/gram, pentru consum propriu și că acesta i-a oferit în două rânduri pentru consum „un cui de marijuana” (fila 287 vol. I u.p.). Având calitatea de martor în fața instanței de judecată, și acesta a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală, cu aceeași motivare constând în scrierea după dictare a declarației ( fila 148 instanță), motiv apreciat de către instanță ca nerezonabil cu atât mai mult cu cât declarația a fost dată în prezența unui apărător ales. De altfel, declarația inițială este confirmată de cea a martorului B. R. – A. care, în cursul urmăririi penale (fila 358 vol. I u.p.), a relatat faptul că, la sfârșitul lunii octombrie 2012, învinuitul V. A. –I. i-a arătat o substanță vegetală de culoare verde, despre care a afirmat că o are de la inculpatul D. G. – V..

La începutul lunii noiembrie 2012, inculpații D. G. – V., T. M. – F., învinuitul Nițar I. și numita T. A. – G. au plecat în Olanda, în localitatea Amsterdam. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul T. M. – F. a achiziționat o cantitate de droguri din Olanda, contra sumei de 3-4 Euro/gram și a stabilit cu inculpatul D. G. V. să le trimită în România pentru a fi vândute de acesta din urmă, iar după comercializarea drogurilor să trimită o parte din bani inculpatului T. M. F..

Inculpatul D. G. – V. zis „G.” a revenit în România la sfârșitul lunii noiembrie 2012 și, după câteva zile, a primit de la inculpatul T. M. – F. un colet care conținea cannabis. Acel colet conținea cantitatea de aproximativ 250 grame cannabis și a fost trimis de inculpatul T. M. – F. pentru a fi introdus în țară, de o persoană care efectuează transporturi de bunuri și persoane din Olanda. Coletul a fost transportat până în municipiul D., unde a fost preluat de inculpații D. G. V. și L. M. C.. Conform înțelegerii pe care inculpatul D. G. V. a avut-o cu inculpatul T. M. – F., după vânzarea drogurilor cu prețul de 50 lei/gram, inculpatul D. G. – V. trebuia să trimită bani în Olanda inculpatului T. M. – F., respectiv suma de 700 Euro.

Din exploatarea autorizațiilor de interceptare autorizată a convorbirilor telefonice a rezultat faptul că inculpatul D. G. – V. zis „G.” din municipiul V. desfășura activități de trafic de droguri de risc de mai multe luni, el distribuind și comercializând droguri de risc, atât personal, cât și prin intermediul inculpaților L. L. – Ș. și L. M. – C.. Aceștia doi, după ce vindeau drogurile, îi înmânau banii inculpatului D. G. V., care cunoștea faptul că inculpatul L. L. –Ș. era minor.

Din cantitatea de 250 grame droguri primite de la inculpatul T. M. F., aproximativ 100 grame cannabis au fost transportate de inculpatul D. G. – V. cu autoturismul învinuitului A. A. – Nicușor la domiciliul învinuitului Czane G. – Adelin. Acesta din urmă a vândut drogurile primite și i-a trimis banii rezultați din vânzare inculpatului T. M. F..

La data de 27 noiembrie 2012, D. G. – V. a purtat mai multe discuții telefonice cu T. M. – F., aflat în Olanda și a discutat cu acesta detalii cu privire la activitatea infracțională desfășurată de el în România. Cu această ocazie, inculpatul T. M. – F. i-a cerut, în mod insistent, lui D. G. – V. să-și schimbe cartela telefonică, iar acesta din urmă i-a spus că în cel mai scurt timp își va schimba, atât cartela, cât și telefonul, schimbarea doar a cartelei nefiind în totalitate o metodă sigură pentru desfășurarea activității infracționale.

Inculpatul D. G.-V. a distribuit drogurile de risc primite de la inculpatul T. M. – F., prin intermediul inculpaților L. M.-C., L. L.-Ș..

Învinuitul Nițar I. a declarat în faza de urmărire penală că este consumator de droguri, droguri care îi erau oferite cu titlu gratuit de inculpatul D. G. – V., iar la începutul lunii noiembrie 2012 a plecat în Olanda, împreună cu inculpații T. M. – F. și D. G. – V. dar și cu martora T. A. – G. (fostă Otovel). Învinuitul a declarat că inculpatul D. G. – V. i-a spus că inculpatul T. M. F. a trimis un colet cu droguri (aproximativ 250 grame de „iarbă”) prin intermediul unui cetățean bulgar, iar în România coletul a fost ridicat de inculpatul D. G. – V.. Învinuitul Nițar I. a declarat că o parte din drogurile trimise din Olanda au fost date de inculpatul D. G. V. lui Czane G. – Adelin pentru a fi vândute de acesta din urmă și, ulterior, să trimită banii rezultați din contravaloarea drogurilor lui T. M. – F.. Învinuitul Nițar I. a mai relatat că inculpatul D. G. V. a rugat-o pe prietena sa, învinuita B. A. – A. să trimită în Olanda suma de 300 Euro pe numele soției lui T. M. F., lucru pe care prietena sa l-a și făcut, pentru ca numele lui să nu apară în documentele de transfer.(f. 271-275 vol. I u.p.)

În fața instanței de judecată, acest învinuit, citat în calitate de martor, a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală cu motivarea că declarația a fost dată sub presiune (fila 146 instanță) deși, în faza de urmărire penală, a arătat că dorește să dea declarație, fără să se prevaleze de dreptul la tăcere sau dreptul la apărare, dimpotrivă arătând că nu dorește să-și angajeze apărător, astfel că presiunea invocată nu se conturează ci apare ca o manifestare subiectivă a martorului.

Cu privire la aceleași aspecte, martora B. A. – A., audiată în calitate de învinuită în faza de urmărire penală (f. 265 și urm. vol. I u.p.), a declarat că a aflat de la inculpatul D. G. – V. că acesta a primit un colet cu droguri din Olanda, droguri care au fost comercializate de inculpații L. L. – Ș. și L. M. – C., aceștia din urmă fiind folosiți ca intermediari de inculpatul D. G. – V.. De asemenea, învinuita a mai declarat că la începutul lunii decembrie 2012, inculpatul D. G. – V. i-a dus suma de 750 lei numitului T. I. – tatăl inculpatului T. M. – F., iar în timp ce se deplasau spre locuința acestuia, D. G. – V. a afirmat că banii provin din vânzarea de marijuana. Învinuita a recunoscut că inculpatul D. G. – V. i-a cerut să trimită de pe numele ei suma de 300 de Euro soției inculpatului T. M. F. și de pe telefonului mobil al inculpatului D. G. – V. a trimis un mesaj text prin care a indicat codul prin care s-au trimis banii. Martora a mai declarat că inculpatul D. G. – V. a vândut mai multor persoane droguri de risc cu prețul de 50 lei/gram, enumerând aceste persoane, cărora le cunoaște doar poreclele, respectiv G., G., L., Cizmă, Kici, dar și învinuitului V. A. – I..

În fața instanței de judecată martora a revenit asupra declarațiilor cu motivarea că au fost date sub presiune (fila 107 instanță), instanța constatând că declarația a fost dată în prezența unui apărător desemnat din oficiu și față de elementele de detaliu ale declarației date, nu decelează elemente de „presiune” invocate de martoră astfel că motivul invocat nu este apreciat ca fiind pertinent cu consecința înlăturării declarației date în faza de urmărire penală.

Martorul A. A.-Nicușor zis „N.” este consumator de droguri de risc și a declarat că l-a ajutat pe inculpatul D. G. – V. să transporte un colet cu autoturismul proprietate personală la domiciliul învinuitului Czane G.-Adelin, iar ulterior a aflat că în acel colet se aflau droguri de risc. A mai arătat că a consumat, ocazional, droguri de risc care îi erau oferite de inculpatul D. ( fila 254 vol. I u.p. și 106 instanță). În faza de urmărire penală martorul arată că, de la inculpat, a aflat că acesta ar fi dus o cantitate de droguri unei alte persoane, la sfârșitul lunii noiembrie. Declarația a fost dată în prezența apărătorului ales care este și apărătorul inculpatului D.. În fața instanței, martorul arată că nu a vorbit serios cu inculpatul despre droguri, că aveau bănuiala că le sunt ascultate telefoanele și făceau glume la telefon iar din zvon public au aflat și despre descinderea de a doua zi a organelor judiciare.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații D. G. – V. și T. M. F., precum și cu învinuitul Czane G.- Adelin, a rezultat, în mod evident, faptul că între cei doi inculpați a existat o înțelegere anterioară, conform căreia după ce inculpatul T. M. F. a trimis drogurile de risc în țară, în timp ce se afla în Olanda, D. G. V. trebuia să-i trimită o parte din banii rezultați în urma vânzării drogurilor. Sunt relevante în acest sens discuțiile purtate în perioada 01 – 08 decembrie 2012 de învinuitul Czane G. – Adelin cu inculpatul T. M. – F., discuții în care inculpatul T. M. – F. se plânge că nu a primit banii și că inculpatul D. G. – V. „o are împrăștiată”. Inculpatul T. M. F. îi spune învinuitului Czane G. – Adelin că inculpatul D. G. V. trebuia să facă „treabă cu o sută jumătate, a luat el vreo 40 și ceva, cadou”(f. 83 și urm. vol. II u.p.). Aceste convorbiri coroborate cu declarațiile învinuiților B. A. și Nițar I. conturează pe deplin activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților, respectiv că inculpatul D. G. V. a oprit pentru consum propriu 40 grame cannabis, iar cantitatea de 150 grame droguri a fost vândută de inculpații L. L. – Ș. și L. M. –C. sau personal de inculpatul D. G. – V..(vezi f. 226 și urm. vol. II u.p.)

Inculpații L. M. – C. și L. L. – Ș., care în prezenta cauză s-au prevalat de dispozițiile art. 320¹ C.proc.pen., au recunoscut că au vândut droguri de risc până la jumătatea lunii decembrie 2012, contra sumei de 50-70 lei/gram, cantitățile vândute de aceștia fiind de aproximativ 30 grame droguri de risc, fiecare, cea mai mare parte din droguri fiindu-le pusă la dispoziție de inculpatul D. G. – V. în scopul comercializării, iar din sumele obținute din vânzarea drogurilor, îi înmânau inculpatului D. G. – V. o parte din bani. (f. 314, 322 u.p.), iar revenirea asupra declarației date în faza de urmărire penală de către L. M. C. nu are nicio justificare rațională care să formeze convingerea instanței că starea de fapt ar fi fost alta decât cea reținută.

Inculpații, prin martorii propuși dar și prin declarațiile date în cauză, au încercat să acrediteze ideea că sumele de bani date de inculpatul D. inculpatului T. (în mod indirect), au reprezentat un împrumut însă, acest argument a fost contrazis de celelalte probe administrate, așa cum au fost reținute de instanță.

Fapta inculpatului T. M. F. care a introdus, fără drept, în țară, în scopul de a fi comercializată de inculpatul D. G. – V., cantitatea de 250 grame cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 si pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Fapta aceleiași inculpat care, în luna noiembrie 2012, a procurat și deținut cantitatea de 250 grame cannabis întrunește elementele întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 si pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, i-au fost interzise inculpatului, pe o durata de 2 ani și, respectiv 1 an, in condițiile art. 65 C.pen., drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

In baza art. 33 lit.”a” C.pen., art. 34 lit.”b” C.pen. si art. 35 alin. 1,2 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

I-au fost interzise inculpatului, in condițiile art. 71 C.pen., drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului T. M. F., instanța a avut in vedere in condițiile art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările si completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale, gradul de pericol social al faptelor săvârșite determinat nu doar de natura faptelor dar si cantitatea mare de droguri introdusa in tara si traficata ( 250 grame) dar și circumstanțele atenuante date de vârsta inculpatului și situația familială și circumscrise disp. art. 74 alin. 2 C.pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit.”a” C.pen..

La stabilirea pedepselor complementare si a pedepselor accesorii, instanța a avut in vedere principiul proporționalității garantat de Constituție in cuprinsul art. 53 apreciind ca o persoana condamnata se face nedemna de exercițiul drepturilor interzise.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09.01.2013 până la 16.05.2013.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista. Astfel, este evident ca inculpatul prezintă in continuare același grad de pericol concret pentru ordinea publica in condițiile in care a traficat o cantitate mare de droguri și a pus în pericol sănătatea și chiar viața mai multor consumatori doar pentru a-și asigura în mod facil venituri substanțiale. A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive în condițiile în care nu au fost decelate împrejurări de fapt sau de drept care să justifice o asemenea măsură.

În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 alin. 1 lit.”e” C.pen., s-a dispus confiscarea sumei de 300 euro, echivalentul în lei la data confiscării, și s-a obligat pe inculpatul T. M. F. la plata acestei sume.

Fapta inculpatului D. G. - V. care, în baza unei înțelegeri avute cu inculpatul T. M. – F. în luna noiembrie 2012, conform căreia după introducerea în țară a coletului cu droguri în cantitate de 250 grame, urma să comercializeze aceste droguri și să îi trimită o parte din sumele de bani rezultate în urma vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, în forma complicității, prev.și ped.de art.26 C.p. rap.la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000, si pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Fapta aceluiași inculpat, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie – decembrie 2012, a deținut, vândut și distribuit, atât personal, cât și prin intermediul inculpaților L. M. – C. și L. L. – Ș., despre acesta din urmă cunoscând că este minor, cantitatea de aproximativ 150 grame cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 C.p. și art.14 al.1 lit.c din Legea nr.143/2000, și pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.

Fapta aceluiași inculpat care, a deținut droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prev.și ped.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2000 lei amendă penală.

Totodată, i-au fost interzise inculpatului, pe o durata de 2 ani in condițiile art. 65 C.pen., drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

In baza art. 33 lit.”a” C.pen., art. 34 lit.”e” C.pen. si art. 35 C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

I-au fost interzise inculpatului, in condițiile art. 71 C.pen., drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.” a teza a II-a si b” C.pen..

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului D. G. V., instanța a avut in vedere in condițiile art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările si completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale, gradul de pericol social al faptelor săvârșite determinat nu doar de natura faptelor dar si cantitatea mare de droguri introdusa in tara si traficata ( 250 grame), faptul că în procesul de traficare a substanțelor interzise au fost atrase și persoane minore, dar și circumstanțele atenuante date de conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor circumscrisă disp. art. 74 alin. 1 lit.”a” C.pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit.”a,c și e” C.pen., avându-se în vedere, totodată, și disp. art. 80 alin. 2 C.pen..

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09.01.2013 până la 16.05.2013.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista. Astfel, ca și în cazul inculpatului T., este evident ca inculpatul prezintă același grad de pericol concret pentru ordinea publica in condițiile in care a traficat o cantitate mare de droguri și a pus în pericol sănătatea și chiar viața mai multor consumatori de droguri doar pentru a-și asigura în mod facil venituri substanțiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpați de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., au fost obligați inculpații la câte 1450 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen. inculpații T. M. F. și D. G. V.:

II.1. Inculpatul T. M. F. invocă cazul de achitare prev. de art. 10 lit. a C.pr.pen. în considerarea lipsei dovezilor care să ateste săvârșirea infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de risc și de trafic de droguri de risc, pentru care a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și b C.pen.

Invocă împrejurarea că martorii, pe ale căror depoziții acuzarea își întemeiază rechizitoriul, și-au modificat declarațiile deoarece au fost exercitate presiuni asupra lor în faza urmării penale, constând în scrierea după dictare, luarea de la domiciliile lor și aducerea la ore matinale în fața autorităților, coroborat cu amenințarea că vor fi arestați dacă nu scriu cum li se dictează.

Invocă omisiunea instanței de fond, existentă la pag. 4, finalul alin. 4 din considerentele hotărârii, în redarea motivelor referitoare la depoziția martorului A. A. Nicușor a punctului de vedere pe care îl are instanță în legătură cu această declarație. Fraza este incompletă.

Critica vizează lejeritatea cu care sunt tratate depozițiile martorilor și lipsa argumentării în înlăturarea unor probe.

Se susține faptul că nu există probe directe, certe în legătură cu acuzațiile aduse iar asupra sa ori familiei nu au fost găsite la percheziția domiciliară substanțe interzise.

Susține că, D. recunoaște consumul de droguri dar acestea nu au fost procurate de la el iar motivul întoarcerii intempestive în țară a inculpatului D. G. V. îl reprezintă moartea bunicului acestuia, context în care D. a împrumutat bani de la el pentru a-și achita biletele de transport, înțelegerea dintre ei fiind ca împrumutul să fie ulterior restituit prin expedierea banilor în Olanda ori predarea acestora tatălui său, T. I. (filele 20-22 dosarul Curții de Apel).

II. 2. Inculpatul D. G. V. solicită achitarea în temeiul

- art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b pentru infracțiunile prev. de 3 al. 1 din Legea nr.143/2000 și art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art.14 al.1 lit.”c” din Legea nr.143/2000;

- art. 10 lit.b/1 și aplicarea unei amenzi administrative pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000.

Avansează lipsa probelor în dovedirea acuzațiilor reținute în sarcina inculpatului, fundamentată pe declarațiile inculpaților L..

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care guvernează calea de atac a apelului, reglementate de disp. art. 370 și următoarele C.pr.pen., constată că nu este incidentă niciuna din situațiile care să genereze desființarea hotărârii penale atacate pentru următoarele considerente:

Curtea va analiza apărările coinculpaților apelanți din perspectiva evoluției acestei cauze în care au fost trimiși în judecată în calitate de inculpați, prin același act de sesizare, inculpatul T. M. F., D. G. V., L. M. C. și L. L. Ș..

Ultimii doi inculpați au uzat de disp. art. 320 ind. 1 C.pr.pen., sens în care s-a pronunțat sentința penală nr. 50/06.03.2013 în dosar penal nr._ al Tribunalului H., rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac, hotărâre în care cei doi inculpați L. au fost condamnați la pedeapsa închisorii în regim neprivativ de libertate.

În motivarea hotărârii în legătură cu cei doi inculpați L., instanța de fond a uzat de recunoașterea vinovăției, coroborat cu probele administrate în faza urmării penale, identice și pentru coinculpații T. M. F., D. G. V. cu elemente suplimentare specifice inculpaților L..

Curtea face referire la declarațiile martorilor audiați ulterior în cadrul cercetării judecătorești în cauza aflată în apel, care, în fața Tribunalului H. și-au modificat fundamental declarațiile, invocând elemente ce țin de contextul în care s-au consemnat la urmărire penală afirmațiile lor, în special împrejurarea că ar fi fost amenințați cu privarea de libertate în situația în care au un alt punct de vedere decât al autorităților.

Aceste acuzații sunt neverosimile și nu au fost avute în vedere de către judecătorul fondului pentru considerente expuse în hotărârea apelată.

Instanța de apel face următoarele precizări în raport de modificarea comportamentului procesual al persoanelor care, inițial au declarat într-un anume sens, iar ulterior emiterii rechizitoriului și-au negat susținerile:

1. Trebuie menționat că în această cauză au avut calitatea de învinuiți și Nițar I., B. A. A., A. A. Nicușor, S. C. A., V. I. A., Hirsch B. M., T. C. C., V. A. I., G. A., B. R. A., C. A. și Czane G.- Adelin. Prin rechizitoriu s-a dispus cu privire la Nițar I., B. A. A., A. A. Nicușor scoaterea de sub urmărire penală iar celelalte persoane anterior menționate fie au fost scoase de sub urmărire penală, fie s-a dispus neînceperea urmăririi penale, s-a aplicat amendă administrativă (învinuitul V. A. I. ș.a.) sau cauza a fost disjunsă din motive ce țin de administrarea justiției (filele 10-12 din vol. I al rechizitoriului emis în 29.01.2013 de DIICOT – BT H. ).

Din perspectiva calității pe care au avut-o în faza urmăririi penale Nițar I., B. A. A., A. A. Nicușor trebuie precizat faptul că, exceptându-l pe învinuitul Nițar I. (a cărui declarație se află la filele 271- 275 în vol. I al D.U.P., care nu a dorit să fie asistat de apărător din oficiu), ceilalți învinuiți au fost asistați de apărători desemnați din oficiu, fapt relevat în conținutul declarațiilor acestora și în dovezile aflate la filele 359-375 în vol. I al D.U.P. (învinuita B. A. A.: declarații aflate la filele 265 și următoarele în vol. I al D.U.P.; învinuitul A. A. Nicușor: declarații aflate la filele 253 și următoarele în vol. I al D.U.P.; învinuitul V. A. I.: declarații aflate la filele 286 și următoarele în vol. I al D.U.P.; învinuitul L. M.: declarații aflate la filele 312 și următoarele în vol. I al D.U.P.; învinuitul G. A.: declarații aflate la filele 277 și următoarele în vol. I al D.U.P.).

La instanța de fond și în apel învinuiții B. A. A., A. A., Nicușor V. A. I., L. M., G. A. au fost audiați în calitate de martori la solicitarea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate începând cu fila 106 în dosarul Curții de Apel. În această calitate ei au relevat în esență împrejurarea că: declarațiile de la urmărirea penală au fost date sub presiune ori sub amenințarea procurorului în sensul că dacă nu vor declara aspectele ce apar consemnate la urmărirea penală vor primi mandate de arestare ori sub influența băuturilor alcoolice.

Susținerile sunt neverosimile tocmai în considerarea faptului că declarațiile acestora au fost date la urmărire penală și consemnate în prezența unor avocați; interesant este faptul că în fața instanței de judecată aceștia neagă exact pasajele care-i incriminează pe inculpații apelanți.

Similar procedează și L. M., care s-a prevalat ulterior trimiterii în judecată de dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen. în legătură cu acuzațiile ce i-au fost aduse, acuzații aflate în strânsă legătură cu cauza pendinte pe rolul instanței (filele 313-314 D.U.P. vs. fila 147 dosar fond). Aceeași persoană invocă existența unor presiuni în faza urmăririi penale, atitudine ce nu justifică poziția de recunoaștere a vinovăției în fața instanței de fond în legătură cu starea de fapt rezultată din coroborarea aceluiași material probator. Aceste susțineri apar doar în această cauză și în raport de contextul anterior menționat, respectiv când are exclusiv calitatea de martor, împrejurare față de care declarația martorului - fost inculpat, în prezent condamnat în mod definitiv în legătură cu fapte aflate în conexiune cu cele de care sunt acuzați inculpații apelanți, este apreciată ca neadevărată și a fost înlăturată din ansamblul probator avut în vedere la stabilirea stării de fapt.

Similar, persoanele audiate în calitate de martor - foști învinuiți în același dosar de urmărire penală, în fața instanței de fond și acelei de control judiciar apreciem că au dat declarații la instanța de judecată, respectiv la fond și în apel, ce nu corespund realității tocmai pe fondul situației juridice nou dobândite ulterior emiterii rechizitoriului.

Instanța apreciază că declarațiile date de aceste persoane la urmărire penală relevă adevărata stare de fapt, existând conexiuni între datele puse la dispoziția autorităților la momentul apropiat celui reținut ca fiind data comiterii faptelor și nefiind evidențiate acte sau fapte ce pot fi asimilate unor forme de presiune tocmai din perspectiva asistenței juridice asigurate acestora.

Motivele invocate de acești martori pentru a justifica conținutul declarațiilor date la urmărire penală nu sunt plauzibile.

Trebuie relevată și împrejurarea că inculpatul D. înțelege să dea declarații în fața instanței de fond (fila 150) abia în momentul în care a auzit noile versiuni prezentate de martorii – foști învinuiți, el prevalându-se de dreptul la tăcere în faza urmăririi penale (filele 304 – 307 dosar U.P.) și până spre sfârșitul cercetării judecătorești.

Este neconvingătoare și martora T. G. A., care în data de 09.01.2013, când este audiată la urmărire penală, recunoaște primirea unei sume de bani de la A. B. dar „nu-mi aduc aminte motivul pentru care i-am primit”. În aceeași dată, conform filei 280 dosar U.P., este audiat T. I. C., care afirmă că a aflat de la fiul său că lui i se vor aduce bani de către Geo (dovedit a fi inculpatul D.) ce reprezentau o datorie către inculpatul T..

Ulterior acestui moment, respectiv în fața instanței de fond, martora își amintește foarte multe detalii, ce nu rezultă din conținutul niciunuia dintre declarațiile date de inculpații apelanți sau ceilalți membrii ai familiei inculpatului T..

Tocmai abundența unor date nefurnizate organelor de urmărire penală coroborat cu lipsa de suprapunere a informațiilor furnizate de T. I. C. și T. G. A. (acesta din urmă susținând că socrul său - T. I. C. a primit suma de 200 Euro de la martorul Nițar, plus datoria sa de 100 Euro, aspect contrazis de declarația de la fila 280 aparținând martorului anterior menționat, care susține că banii i-a primit de la Geo care a venit la începutul lunii decembrie 2012 ”împreună cu un alt băiat numit C. și mi-a adus suma de aproximativ 120 lei și mi-a spus că s-a achitat de datorie ca să nu-l mai sune fiul meu”).

Relevantă este și declarația martorei B. pe aspectul anterior precizat din perspectiva în care ea susține în declarația de la fila 107 în legătură cu deplasarea inculpatului D. ( zis G. ) la domiciliul tatălui inculpatului T. că: ”nu mai erau și alte persoane împreună cu noi, nu-mi aduc aminte cu exactitate data dar era în cursul lunii decembrie”.

În concluzie, informațiile martorilor anterior precizați, menționate în fața instanței de judecată sunt neconforme realității, se contrazic tocmai pentru că nu corespund realității și dovedesc că datele puse la dispoziția organelor de urmărire penală într-un moment mai apropiat de cel al săvârșirii presupuselor fapte de către persoanele acuzate relevă realitatea și vor fi avute în vedere la stabilirea stării de fapt.

Aspectele relevate de persoanele audiate la urmărire penală care se coroborează cu rezultatul interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în perioada 1-8 decembrie 2012, reținute și analizate de judecătorul fondului în hotărârea supusă criticii dovedesc, fără putință de tăgadă împrejurarea că:

- inculpatul T. M. F. a procurat și deținut și ulterior a introdus, fără drept în țară, în scopul comercializării de către inculpatul D. G. V., cantitatea de 250gr. cannabis;

- inculpatul D. G. V., în baza unei înțelegeri cu inculpatul T. M. F. în sensul de a comercializa cantitatea de 250 gr. canabis ulterior introducerii acesteia în țară și de a-i transmite partenerului său cota aferentă vânzării, a deținut, vândut și distribuit prin intermediul inculpaților L. M. C. și L. L. Ș. (cunoscând că acesta din urmă este minor) cantitatea de 150 gr. cannabis dar a și deținut pentru consum propriu droguri de risc.

În acest context criticile formulate în sensul lipsei probelor ori al prelevării lor în condițiile de nelegalitate în raport de dispoziția art. 68 C.pr.pen. sunt nefondate.

Niciuna dintre persoanele care invocă aceste împrejurări nu au formulat plângeri în legătură cu modul în care au fost efectuate actele de urmărire penală, atitudinea lor în fața instanței de judecată fiind apreciată ca pro causa și neconformă realității.

Împrejurarea că la percheziția domiciliară nu au fost găsite substanțe de natura celor pentru care sunt inculpați este nesugestivă.

2. Critica menționată la punctul 1 de inculpatul D. G. V. este nefondată din perspectiva temeiului juridic invocat raportat la probele administrate în faza urmăririi penale, apreciate de către instanța de fond cât și cea de control judiciar ca fiind cele care corespund realității. În apel nu s-au produs probe care să infirme stare se fapt reținută de judecătorul fondului în hotărârea criticată în raport de aspectele relevate la pct. 1 din conținutul acestei decizii.

În ce privește solicitarea de aplicarea unei amenzi administrative pentru acuzația deținerii de droguri de risc pentru consum propriu, curtea opinează că nu sunt întrunite condițiile corelative prevăzute de art. 18¹ C.pen. care să justifice o asemenea sancțiune deoarece detenția în vederea consumării a unor droguri de risc aduce atingere valorii supreme ocrotite de legiuitor prin norma incriminatorie și starea de pericol pe care o creează o astfel de situație. Nu se poate susține că prin conținutul concret această faptă este lipsită în mod vădit de importanță, context în care nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni în considerarea caracterului transfrontalier al ansamblului actelor materiale comise de către inculpat.

Această atitudine este grefată și de aspectele menționate la punctul IV și V din referatul de evaluare aflat la filele 101 -102 în dosarul Tribunalului H..

3. În considerarea aspectelor relevate și raportat la dispozițiile art. 378 și 379 pct.1 lit.b C.pr.pen constată apelurile nefondate și le va respinge.

4. În cursul procedurilor judiciare inculpaților apelanți li sa menținut starea de arest. Pericolul concret pentru ordinea publică, evidențiat de inducerea în colectivitate a opiniei că substanțe periculoase pentru sănătatea membrilor comunității, a căror comercializare este interzisă prin lege, pot fi achiziționate pe piața neagră dovedind ineficientă activitatea de prevenție și combatere a consumului acestora desfășurată de către autorități și de necesitatea unei reacții ferme a organelor statului pentru combaterea infracțiunilor de anvergura și specificul celor pentru care inculpații sunt judecați, justifică detenția preventivă a acestora.

Interesul public este precumpănitor față de libertatea persoanei iar acuzația săvârșirii unor fapte grave, sancționate de două instanțe de judecată în raport de faza procesuală a cuzei, privind traficul de droguri de risc și introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, justifică necesitatea menținerii detenției preventive a inculpaților T. M. F. și D. G. V..

Instanța, evaluând posibilitatea luării unei măsuri alternative, mai puțin restrictivă (CEDO Mc Kay c. Regatului Unit[MC], 543/03, 3 octombrie 2006), apreciază că la acest moment procesual nu se justifică.

Jurisprudența CEDO a statuat că în cazul infracțiunilor grave, controlul continuu și limitarea contactului inculpatului cu alte persoane poate fi esențial în cauză (Dudek vs. Polonia). De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe contează decisiv și natura infracțiunilor de care este acuzată și persoana arestată, în speță, infracțiuni specifice crimei organizate și care vizează buna înfăptuire a justiției, statuându-se că, în contextul luptei contra acesteia, o prezumție legală, relativă, de periculozitate nu este contrară scopurilor art. 5 par. 3 din Convenție, iar această prezumție de periculozitate are în vedere riscurile obstrucționării justiției și riscul săvârșirii de noi infracțiuni.

Trebuie menționat și faptul că nu au apărut elemente noi, favorabile inculpaților – de natură să determine modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării, aspectele de ordin personal fiind preexistente luării măsurii arestării preventive.

S-a constatat, totodată, că măsura arestării preventive este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală – fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, existenta unei hotărâri de condamnare, chiar și nedefinitivă, menținută de instanța de control judiciar, dată de un instanțe independente constituie un temei justificat pentru menținerea stării de arest preventiv.

În acest context, în raport de art.350 C.pr.pen. va menține măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 88 C.pen va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 09.01.2013 și până la data de 23.10.2013.

5. În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații apelanți să achite statului câte 325 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma totală de 150 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi acordat din fondurile M.J. în favoarea Baroului de avocați A..

În numele legii

Decide:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații T. M. F. și D. G. V. împotriva sentinței penale nr. 109/16.05.2013 pronunțată de T. H. în dosar penal nr._ .

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 09.01.2013 și până la data de 23.10.2013.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații apelanți să achite statului câte 325 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma totală de 150 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi acordat din fondurile M.J. în favoarea Baroului de avocați A..

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpații apelanți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.

Președinte, Judecător,

A. G. M. C. M. M.

Grefier

L. B.

Red. C.M./2ex/14.11.2013

Tehn.L.B./15.11.2013

Jud.fond. C. B.

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 181/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 181/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA