Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 90/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-01-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 90/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. –I. și inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 409/27.09.2013 pronunțată de J. A. – I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent C. N., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocatul B. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpatului recurent C. N. faptul că prin recursul parchetului se urmărește înrăutățirea situației sale, parchetul solicitând revocarea beneficiului suspendării condiționate și să se dispună executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată anterior și a pedepsei stabilite pentru fapta dedusă judecății, care nu se contopesc.
Instanța îi pune în vedere inculpatului recurent C. N. că are dreptul de a da o declarație în fața sa.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul recurent C. N. arată că își menține declarația dată și nu înțelege să facă precizări suplimentare în cauză.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet, precizând că sentința penală atacată este nelegală, datorită omisiunii instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Reprezentanta Parchetului susține că aplicarea art. 83 Cod penal este obligatorie, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate acordate anterior.
Concluzionând, reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. –I., casarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate și să se dispună ca pedeapsa de 2 ani închisoare la care fusese condamnat anterior inculpatul să fie adăugată pedepsei de un an închisoare aplicată acestuia pentru fapta dedusă judecății.
Avocatul B. C., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent C. N., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului C. N..
În ce privește recursul declarat de parchet, apărătorul solicită admiterea recursului parchetului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul declarat de inculpatul C. N., solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că pedeapsa aplicată acestuia este temeinică și legală, având în vedere perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă, acesta fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de furt calificat.
Inculpatul recurent C. N., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei care i-a fost aplicată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr.409/2013 pronunțată de J. A. I. în dosar_ s-a dispus, în temeiul art. 208 alin 1 Cod Penal, raportat la art. 209 alin 1 lit. g și i C. pen., în condițiile art. 99 și următoarele Cod. Penal, raportat la art. 320 ind. 1 C. proc. pen., condamnarea inculpatului C. N. (deținut în altă cauză în PNT Târgu M.) la pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate F. A., domiciliat în Șibot, ., jud. A..
În baza art. 71 din C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b din C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată F. A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 10.07.2013, P. de pe lângă J. A. I. a trimis în judecată pe inculpatul C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.
În actul de sesizare se arată că inculpatul, în noaptea de 15/16.02.2012 a sustras un motofierăstrău aparținând părții vătămate F. A..
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv referatul de terminare a urmăririi penale (f.1-2), rezoluția de începere a urmăririi penale și de confirmare a acestei măsuri (f.3-5), plângerea părții vătămate (f.6-7), declarați parte civilă (f.8-9), declarații martor (f.16-17), proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto (f.18-22), dovezi de predare primire (f.23-24), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.27-28 și 34), referat de evaluare (f.28-31), declarațiile inculpatului (f.10-15 și 32) prin care acesta recunoaște și regretă săvârșirea faptei și este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 15/16.02.2012 inculpatul C. N. s-a deplasat la locuința părții vătămate F. A. de pe raza localității Șibot, a sărit gardul în grădină și a pătruns în curtea imobilului părții vătămate și din șură a sustras un motofierăstrău marca Sthil.
În drept: fapta inculpatului C. N. de a sustrage prin escaladare, în noaptea de 15/16.02.2012 a sustras un motofierăstrău aparținând părții vătămate F. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.
Potrivit cazierului judiciar al inculpatului, depus la dosar, instanța a reținut o antecedență penală a acestuia, materializată prin alte trei condamnări la pedepse cu închisoare, stabilite prin S.p. nr. 648/09.11.2010 a Judecătoriei Alba Iulia, S. P.. nr. 182/16.04.2013 a Judecătoriei Alba Iulia, respectiv Sentința Penală nr. 24/21.03.2013 a Judecătoriei Orăștie. Cu toate acestea, dat fiind faptul că respectivele condamnări au intervenit în perioada în care inculpatul era minor, instanța a reținut că acestea nu sunt de natură a atrage starea de recidivă, operând una din situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 38 lit a) C. P..
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că prejudiciul a fost recuperat integral de la inculpat, bunul sustras fiind recuperat în cursul urmăririi penale așa cum rezultă din procesul verbal atașat (fila 24) la prezentul dosar.
Totodată, s-a reținut că partea vătămată F. A., nu s-a constituit parte civilă în cauză, potrivit declarației acestuia atașată dosarului (fila 8).
Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de lângă J. A. I. solicitând casarea hotărârii și în rejudecare aplicarea dispozițiilor art.83 din codul penal cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 648/2010 a Judecătoriei Alba Iulia.
Soluția a fost recurată și de către inculpat care a solicitat, în dezvoltarea orală a motivelor de recurs, casrea hotărârii și, în rejudecare reducerea pedepsei aplicate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit, în temeiul probațiunii administrate în faza de urmărire penală o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală. Dealtfel inculpatul a recunoscut, în procedura prevăzută de art.3201 din codul de procedură penală în întregime acuzațiile care i-au fost aduse.
Critica parchetului cu privire la omisiunea instanței de fond de a revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 648/2010 a Judecătoriei Alba Iulia este întemeiată.
Prin sentința penală nr. 648/09 11 2010 pronunțată de J. A. I. în dosar_ s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.
Potrivit dispozițiilor codului de procedură penală:
„Art. 1101 - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control
-------------------------------------------------------------------------------------------------
(2) Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4*), art. 82 alin. 3, art. 83, 84 și 86 se aplică în mod corespunzător.”
„Art. 83 - Revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni
(1) Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
(2) Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
(3) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
(4) La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 15/16 02 2012, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei și, în raport de aceste dispoziții legale menționate, se impune ca instanța de fond să dispună revocare beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare.
În ceea ce privesc criticile inculpatului referitoare la individualizarea pedepsie aplicate Curtea reține că aceste nu sunt întemeiate. Având în vedere multiplele condamnări ale inculpatului, Curtea arată că nu se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus inculpatului.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 2 lit. d din codul de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. –I. împotriva sentinței penale nr. 409/27.09.2013 pronunțată de J. A. –I. în dosar penal nr._ .
Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilite în baza sentinței penale nr.648/09.11.2010 a Judecătoriei A. –I. și procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 83 C.pen. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. N. prin sentința penală nr. 648/09.11.2010 a Judecătoriei A. –I., pedeapsă pe care o va adăuga celei de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate vor fi menținute.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 38515alin.1 pct. 2 lit.b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. –I. împotriva sentinței penale nr. 409/27.09.2013 pronunțată de J. A. –I. în dosar penal nr._ .
Casează sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilite în baza sentinței penale nr.648/09.11.2010 a Judecătoriei A. –I. și procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 83 C.pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. N. prin sentința penală nr. 648/09.11.2010 a Judecătoriei A. –I., pedeapsă pe care o adaugă celei de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. C. A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Dact. IM/2 ex./07.02.2014
Jud. fond S. P. I. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 83/2014.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 29/2014.... → |
|---|
