Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-02-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 23/2014

Ședința publică de la 24 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Grefier A. B.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul T. A. - I. reprezentat prin procuror: I. F.

Pe rol judecarea contestației exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., B. T. H. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 06.02.2014 pronunțată de Tribunalul H.-Secția penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul R. M. R. aflat în stare de detenție în Penitenciarul B. M. D. asistat de avocat G. I. în substituirea avocat T. B. apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. având cuvântul susține că criticile sale vizează modalitatea de aplicare a dispozițiilor privind aplicarea legii mai favorabile. Instanța de fond a stabilit că infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii nr.286/2009 opinie pe care nu o împărtășesc.

Incriminarea prev. la art.367 din Codul penal fiind cea care a preluat infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 și în mod nejustificat instanța a apreciat că infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 și conținutul faptei reținute în sarcina condamnatului nu se regăsește în cuprinsul Legii nr.286/2009..

În concluzie solicită respingerea sesizării Comisiei constituite la nivelul Penitenciarului B. M. D. și pe cale de consecință admiterea ca întemeiată a contestației formulate în cauză.

Avocat G. I. apărător din oficiu al condamnatului având cuvântul solicită respingerea contestației formulată de D. – ST. H. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate în cauză, clar sunt incidente prev. art.4 din NCPP iar legea penală veche nu se mai aplică.

În cauză punctul de vedere al parchetului referitor la faptul că art.367 din NCP cuprinde art.7-10 și 13 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate este eronat.

Art.8 din Legea nr.39/2003 nu se mai regăsește în art.367 din NCP., hotărârea instanței de fond și sesizarea comisiei constituite la nivelul Penitenciarului B. M. sunt perfect legale. Noile soluții date de instanța de fond sunt de achitare în sensul art.16 lit.b, art.5 și art.6 din NCP iar legea mai favorabilă trebuie să se aplice inculpatului.

Condamnatul R. M. R. în ultimul cuvânt susține că dorește să se normalizeze situația și să i se aplice legea mai favorabilă.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra contestației declarate constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din data de 06.02.2014, Tribunalul H.-Secția penală a hotărât următoarele:

În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei constituită la nivelul Penitenciarului B. M. în baza H.G. nr. 836/2013 pentru a se dispune cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 NCP privind pe condamnatul R. M. R., fiul lui I. și G., născut la data de 29.08.1989 în H., județul H., domiciliat în Petroșani, ., ., ., CNP –_, deținut în Penitenciarul B. M..

S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii 286/2009.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și b C.p aplicată prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului H., modificată prin dec.pen. nr. 139/A/2012 a Curții de Apel A. I., definitivă la data de 30.04.2013 nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.

S-a constatat că persoana condamnată urmează să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și b C.p aplicată prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului H., modificată prin dec.pen. nr. 139/A/2012 a Curții de Apel A. I., definitivă la data de 30.04.2013 pentru infracțiunile prev. de

art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. .2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1, art. 36 al.1C.p și art. 396 al.10 C.p.p ;

art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 2 al.2. din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1,art.36. al. 1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p ;

art. 4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 4 al.1. din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1, art. 36. al. 1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p ;

art. 16 al.1 din Legea nr.194/2011, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 16 al.1. din Legea nr.194/2011, cu aplic. art. 35 al.1, 36. al.1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p și art.,

cu aplic. art. 38, 39. al1 lit.b C.p,

din care 4 luni închisoare reprezintă pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 2682/2010 a Judecătoriei Timișoara, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului H..

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 27.05.2013 la zi.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe M.E.P.I. nr. 241/2012 din 20.05.2012 emis de Tribunalul H. în baza sentinței penale nr. 161/2012 și la administrația locului de deținere, conform dispozițiilor prezentei sentințe

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul H.-Secția penală că prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului H., modificată prin dec. pen. nr. 139/A/2012 a Curții de Apel A. I., definitivă la data de 30.04.2013 a fost condamnat R. M. R. la pedeapsa rezultantă de de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și b C.p, pentru infracțiunile prevăzute de:

-art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p( 1an și 10 luni închisoare) al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. .2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1, art. 36 al.1C.p și art. 396 al.10 C.p.p sancționată cu închisoare de la 2 ani, 10 luni și 20 zile la 6 ani, 1 lună, 10 zile și interzicerea unor drepturi

-art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p (3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II și b C.p) al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 2 al.2. din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1,art.36. al. 1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p sancționată cu închisoare de la 2 ani, 2 luni și 20 zile la 8 ani și 4 luni și interzicerea unor drepturi

- art. 4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p (3 luni închisoare) al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 4 al.1. din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 35 al.1, art. 36. al. 1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p sancționată cu închisoare de la 1lună și 10 zile la 5 ani 10 luni și 20 zile.

-art. 16 al.1 din Legea nr.194/2011, cu aplic. art. 41 al.2 C.p și art. 320/1 C.p.p și art. 74, 76 lit. d C.p (10 luni închisoare) al cărei conținut se regăsește în legea nouă în disp art. 16 al.1. din Legea nr.194/2011, cu aplic. art. 35 al.1, 36. al.1 C.p și art. 396 al.10 C.p.p și sancționată cu închisoare de la 2 luni și 20 zile la 5 ani și 4 luni.

-art. 8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii 286/2009.

cu aplic. art. 38, 39. al1 lit.b C.p,

-din care 4 luni închisoare reprezintă pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 2682/2010 a Judecătoriei Timișoara, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului H..

Limitele teoretice de pedeapsă din legea nouă au fost calculate ținând cont de cauzele de diminuare sau majorare a pedepsei (infracțiune continuată, circumstanțe atenuante, recunoașterea faptei și judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale), temeiurile de drept fiind indicate mai sus, la fiecare faptă în parte.

Comisia constituită la nivelul Penitenciarului B. M. în baza H.G. nr. 836/2013 pentru a se dispune cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 CP a sesizat Tribunalul H. solicitând instanței să se pronunțe dacă infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii 286/2009.

Verificând sesizarea ce face obiectul dosarului, instanța a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii 286/2009, conținutul faptei reținute în sarcina condamnatului neregăsindu-se în cuprinsul legii Legii 286/2009.

Celelalte pedepse cu închisoarea aplicate condamnatului, precum și pedeapsa rezultantă, nu depășesc maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, astfel că nu au fost modificate.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a contestației P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., B. T. H. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate.

În motivarea contestației s-a arătat, după enunțarea pe scurt a dispozitivului sentinței primei instanțe, că în mod greșit prima instanță a stabilit că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost dezincriminată prin . Legii nr. 286/2009.

S-a detaliat arătându-se că, în expunerea de motive a legii de punere în aplicare a Codului penal legiuitorul a precizat expres că dispozițiile art. 7-10 și 13 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate au fost abrogate din legislația specială ca urmare a cuprinderii acestora în Partea specială a Codului penal. Se regăsesc aceste infracțiuni în incriminarea art. 367 din Codul penal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Curtea de Apel Alba Iulia constată că prezenta contestație exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., B. T. H. este nefondată pentru considerentele ce urmează.

Din actele existente la dosar Curtea de Apel Alba Iulia am ajuns la concluzia că în mod corect prima instanță, Tribunalul H.-Secția penală, a apreciat că este întemeiată sesizarea formulată de Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului B. M. cu privire la condamnatul R. M. R..

În mod temeinic și legal a apreciat prima instanță că se impune ca în cazul actualului condamnat să fie aplicate dispozițiile art. 4 din Codul penal și să se constate că infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 ce incrimina inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu era, potrivit aceleiași legi, un grup infracțional organizat, este în prezent dezincriminată.

Prima instanță în susținerea punctului său de vedere cu privire la dezincriminarea infracțiunii aduse în discuție nu a oferit o motivare amplă, mulțumindu-se doar a constata dezincriminarea faptei. Opinia primei instanțe este temeinică dar necesită expunerea câtorva argumente.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate incrimina „inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat” . Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii mai sus citate era, după caz, cea reglementată de art.167 sau 323 din vechiul Cod penal. Se punea întrebarea ce înseamnă grup care nu este un grup infracțional organizat.

Răspunsul era oferit de legiuitor care în cuprinsul art.2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate definea expresia de „grup infracțional organizat” arătând că prin aceasta se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a statuat în cuprinsul art. 126 că Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

„1. La articolul 2, literele a) va avea următorul cuprins:

"a) grup infracțional organizat - grupul definit la art. 367 alin. (6) din Codul penal;

2. Articolele 7 - 10 și 13 se abrogă.”

Conform art. 367 alin. 6 din Codul penal, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Comparând conținutul art. 2 lit. a din Legea nr.39/2003 în varianta în vigoare până la data de 01.02.2014, cu conținutul actual, în vigoare începând cu data de 01.02.2014 și analizând și conținutul art. 367 alin. 6 din Codul penal se constată că fapta incriminată de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu mai este prevăzută ca infracțiune în Codul penal . Niciunde nu mai regăsim incriminarea infracțiunii de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, un grup infracțional organizat.

Este foarte adevărat că legiuitorul în cuprinsul expunerii de motive la Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, Legea nr. 187/2012, afirmă, în cuprinsul Secțiunii a 2-a cu denumirea „Motivul emiterii actului normativ”, la punctul 2.2.(„ Titlul II-Dispoziții privind adaptarea legislației penale speciale la prevederile Codului penal”) că studiul dispozițiilor penale în vigoare și propunerile de modificare formulate și regăsite în cuprinsul proiectului se înscriu pe mai multe coordonate. Dintre acestea, se afirmă în continuare, pot fi menționate ca fiind cele mai importante mai multe coordonate și urmează o enumerare cu doisprezece puncte. La punctul 1 se face referire la abrogarea unor texte de incriminare din legislația specială, ca urmare a cuprinderii acestora în Partea specială a noului Cod penal, pentru evitarea paralelismelor juridice. Pot fi menționate în acest sens, arată textual legiuitorul în expunerea de motive, inclusiv art. 7-10 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate deoarece ipotezele reglementate de legile speciale se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal.

În ciuda acestei intenții manifeste a legiuitorului, totuși, în cuprinsul dispozițiilor art. 367 din Codul penal, articol cu denumirea marginală „ constituirea unui grup infracțional organizat” nu se regăsesc ipotezele reglementate de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Punctual și temeinic a analizat apoi Tribunalul H.-Secția penală infracțiunile și pedepsele stabilite în sarcina inculpatului pentru fiecare din acestea. Concluziile primei instanțe cu privire la corespondența cu noile texte de incriminare și noile limite de pedeapsă, sunt temeinice.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Alba Iulia va respinge ca nefondată contestația exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., B. T. H..

Cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație vor rămâne în sarcina acestuia, în baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată contestația exercitată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., B. T. H. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 06.02.2014 pronunțată de Tribunalul H.-Secția penală în dosarul nr._ .

Cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2014.

Președinte,

G. L. O. Grefier,

A. B.

Red./tehnored.G:L.O.

5ex/07.03.2014

J.F.S. I. A

R O M ÂN I A

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Loc. A. I., ., nr.1,

Tel.0258/_, fax. 0258/_

Nr.notificare 3943

A. I., 06 martie 2014

Dosar nr._

CĂTRE,

Penitenciarul B. M.

Referitor la persona privată de libertate,R. M. R. (ns.LA 29.08.1989, fiul lui IOANși G.)

Având în vedere disp. art. 407 C..pr.penală, alăturat vă comunicăm, în extenso, copia deciziei penale nr. 23/24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. _

Grefier,

A. B.