Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-06-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 371/2014

Ședința publică de la 16 Iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

Grefier: D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezentat prin – procuror: I. F.

Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de D.- S. T. A. I. și condamnatul T. C. împotriva sentinței penale nr.85/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul T. C. în stare de detenție din P. A., asistat de avocat D. L., în substituirea avocatului M. A., apărătorul desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, raportat la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a pronunțat, prin deciziile penale nr. 7/26.05.2014 și nr. 12/02.06.2014, asupra chestiunilor de drept care au constituit motivul celei de a doua suspendări a judecății, repune cauza pe rol.

Instanța, văzând conținutul cererii contestatorului condamnat, înregistrată la dosar în data de 12.05.2014, în timp ce judecata în cauză era suspendată, cerere care cuprinde și un petit de recuzare a procurorului de ședință, în temeiul art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă respectiva cerere de recuzare a reprezentantei D..

Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul din oficiu al condamnatului, condamnatul și reprezentantul Parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune respingerea sesizării formulate de condamnat.

Precizează că la data de 02 iunie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2000 se regăsesc în dispozițiile art. 367 alin. 1 Cp.

Avocat D. L., în substituirea avocatului M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul T. C., solicită respingerea contestației formulată de D..

Avocat D. L., în substituirea avocatului M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul T. C., solicită a se lua act de manifestarea de voință a condamnatului în sensul retragerii prezentei contestații.

Reprezentanta D. solicită a se lua act de manifestarea de voință a condamnatului în sensul retragerii prezentei contestații.

Avocat D. L., în substituirea avocatului M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul T. C., față de memoriul depus la dosar de către condamnatul T. C. la termenul anterior de judecată, solicită admiterea contestației condamnatului în condițiile în care se circumscriu deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Condamnatul T. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate și aplicarea legii penale mai favorabile.

Precizează că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 din vechiul Cod de procedură penală, arătând că a recunoscut faptele în întregime.

Asupra contestație de față,

CURTEA DE APEL,

Deliberând, constată:

Prin sentința penală nr. 85/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.595 C.pr.pen. a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul T. C. născut la data de 15.12.1961 și în consecință:

S-a constatat că prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul penal nr._ definitivă prin decizia penală nr.2774/2013 s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a (teza 2) și b pct. 18, cu aplic. art.323 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea prev. art. 41 al.2 C.pen., cu art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 320/1 Cod procedură penală.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art.293 al.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat, în formă continuată, prev. de art. 86 al.2 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală.

- 1 an și 6 luni închisoare spor.

S-a dispus descontopirea pedepsei în elementele ei componente și a fost înlăturat sporul aplicat.

În baza art.4 C.pen. s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a (teza 2) și b pct. 18, cu aplic. art.323 C.pen a fost dezincriminată prin . Legii nr.289/2009.

În baza art.6 alin.1 C.pen. raportat la art.244 alin.1,2 C.pen. cu aplicarea art.43 alin5 C.pen. și art.396 ind.10 C.pr.pen. a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea prev. art. 41 al.2 C.pen., cu art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală la 5 ani închisoare.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 9 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 10 luni urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.

A fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la 26.09.2011 la 01.12.2011 și perioada deja executată din 02.12.2011 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare emise în baza sentinței nr. 292/2012 și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale anterioare.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul penal nr._ definitivă prin decizia penală nr.2774/2013 privind pe condamnatul T. C..

S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2 Cod penal din 1968 care în prezent este incriminată de art.244 alin.1,2 C.pen. și pedepsită cu închisoare de la 1an la 5 ani.

În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.368/20.09.2013 de către T. A., executarea pedepsei începând la data de 26.09.2011.

Pedeapsa prevăzută de art.244 alin.1,2 C.pen. prevede maximul special de 5 ani, iar fapta prev. de art.8 din Legea nr.29/2003 este dezincriminată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 23 alin.6 din Legea nr.255/2013 modificată prin OUG nr.116/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul penal nr._ definitivă prin decizia penală nr.2774/2013 s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii, în baza art. 33, 34 C.pen.a următoarelor pedepse:

- 1 an și 6 luni închisoare spor.

În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.368/20.09.2013 de către T. A., executarea pedepsei începând la data de 26.09.2011.

Potrivit art. 8 din Legea nr.39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal, iar conform art.323 C.pen. din 1968 “fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intra în scopul asocierii. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplica celor care au săvârșit infracțiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1. Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intra în scopul asocierii.

Într-adevăr, cele două infracțiuni nu se mai regăsesc incriminate în Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), a reținut prima instanță.

Cum potrivit art. 4 teza I C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, prima instanță a constatat că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a (teza 2) și b pct. 18, cu aplic. art.323 C.pen a fost dezincriminată prin . Legii nr.289/2009.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 C.pen., prima instanță a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:

aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea cauzei legale de reducere prevăzute de art. 320¹C. proc. pen. și a dispozițiilor privitoare la recidiva postexecutorie,
aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.

1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, prima instanță a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiuniea de înșelăciune pentru care inculpatul a fost condamnat, în stare de recidivă postexecutorie. În acest sens, prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei cu închisoarea s-a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. din 1968.

Astfel, prima instanță a reținut următoarele:

a) Dispozițiile art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen. din 1968 au corespondent în dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., instituție similară celei prevăzute de art. 320¹C. proc. pen. din 1968, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.

b) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în starea de recidivă postexecutorie, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, redus cu 1/3 potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., și ulterior majorat cu ½ din maximul special astfel rezultat, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen.

c) Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1) și alin.(2) din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 de ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani.

Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., în urma aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen. se încadrează între 8 luni și 3 ani și 4 luni, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., acestea se încadrează între 1 ani și 5 ani.

Față de cele reținute, prima instanță a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, prima instanță a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de pedepsele de 5 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 9 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 10 luni rezultă o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare.

Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani și 6 luni închisoare depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, prima instanță a redus pedeapsa aplicată la 5 ani și 10 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, contestație D. – ST A. I. și condamnatul T. C..

Prin contestația sa D. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, a se respinge sesizarea referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, cu motivarea, în esență, că fapta de inițiere, constituire, sprijinire a unui grup infracțional nestructurat sau de aderare la un astfel de grup, incriminată prin dispozițiile art. 8 din Lg. 39/2003, nu a fost dezincriminată prin . noului Cod penal, regăsindu-se incriminată de art. 367 din acest cod.

Prin contestația sa condamnatul a solicitat, în principal, a i se reduce și mai mult pedeapsa, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 74-76 din Codul penal din 1969, referitoare la circumstanțele atenuante.

La termenul din 17.03.2014, condamnatul contestator a declarat, în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că își retrage contestația, semnând chiar o declarație în acest sens.

Curtea constată că, ulterior acestui moment, condamnatul a arătat, fie implicit, prin depunerea a două memorii prin care solicită să i se reducă pedeapsa, fie explicit, că înțelege să revină asupra manifestării de voință exprimate la data de 17.03.2014.

Art. 415 din noul Cod de procedură penală, la care face trimitere expresă art. 425¹ alin. 3 din același cod și care reglementează instituția retragerii căii de atac, nu prevede și posibilitatea revenirii asupra acestei manifestări de voință. Pentru ca o astfel de manifestare de voință să nu producă efecte ar trebui ca ea să nu fie făcută în condițiile de formă prescrise de lege (ceea ce nu este cazul în speță, condamnatul renunțând la contestația sa în fața instanței, în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat din oficiu) sau să fie făcută de o persoană care nu se află în deplinătatea facultăților mintale, ceea ce, din nou, nu este cazul în speță, instanța putând constata, prin propriile simțuri și prin lipsa de la dosar a unor acte medicale care să ateste contrariul, că domnul T. C. a făcut declarația de renunțare la contestație în deplină cunoștință de cauză.

În acest context, curtea, văzând că retragerea contestației s-a făcut în condițiile art. 425¹ alin. 3 cu raportare la art. 415 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, urmează să ia act de manifestarea de voință a condamnatului T. C. în sensul retragerii contestației formulate împotriva aceleiași sentințe penale nr. 85/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .

Analizând pe fond și în limitele învestirii doar contestația D., curtea reține următoarele:

Contestatorul se află în executarea mai multor pedepse, aplicate prin trei sentințe penale diferite: sentința penală nr. 202/28.04.2010 a Judecătoriei T., sentința penală nr. 491/18.11.2011 a Judecătoriei T. și sentința penală nr. 292/25.09.2012 a Tribunalului A..

Prima instanță a fost sesizată cu aplicarea legii penale mai favorabile doar cu privire la sentința penală nr. 292/25.09.2012 a Tribunalului A., pronunțându-se doar cu privire la aceasta, astfel că și curtea va avea în vedere aceste limite ale învestirii.

Conform sentinței penale nr. 292/25.09.2012 a Tribunalului A., contestatorul execută o pedeapsă rezultantă principală de 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente, astfel:

- 1 an și 6 luni închisoare spor de contopire.

După cum ușor se poate observa, după . Cod penal, în cazuri precum cel al contestatorului, pentru a se concluziona dacă sunt incidente dispozițiile art. 6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile asupra pedepselor definitive, trebuie să se cunoască răspunsul la o . întrebări legate de posibilitatea combinării instituțiilor așa-numite autonome din cele două legi succesive, de modalitatea de raportare la maximul special al pedepsei din legea nouă în cazul unor infracțiuni continuate și de situația incriminării sau dezincriminări faptelor prevăzute ca infracțiune de art. 8 din Lg. 39/2003.

Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări curtea a suspendat, pe temeiul art. 476 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, în două rânduri judecarea prezentei contestații, până când Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la respectivele întrebări prin decizii de dezlegare a unor probleme de drept.

1. Problema legată de posibilitatea combinării instituțiilor așa-numite autonome din cele două legi succesive a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală prin decizia nr. 1/14.04.2014, în sensul că în demersul de cercetare a condițiilor de incidență ale art. 6 din noul Cod penal nu este posibilă combinarea unor instituții din legile penale succesive.

2. Problema legată de modul de raportare la maximul special din legea nouă pentru o infracțiune săvârșită în forma continuată a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală prin decizia nr. 7/26.05.2014, în sensul că prin maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă nu se înțelege maximul special reglementat în partea specială a noului Cod penal sau în legile speciale la care se adaugă sporul de 3 ani prevăzut de art. 35 alin. 1 din noul Cod penal ci doar maximul special fără acest spor.

3. Problema legată de situația incriminării sau dezincriminări faptelor prevăzute ca infracțiune de art. 8 din Lg. 39/2003 a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală prin decizia nr. 12/02.06.2014, în sensul că respectivele fapte nu au fost dezincriminate și ele se regăsesc incriminate în dispozițiile art. 367 din noul Cod penal.

Pornind de la dezlegările date de instanța supremă problemelor de drept incidente în speță, curtea va proceda, într-o primă etapă, la analiza incidenței art. 6 din noul Cod penal pentru fiecare infracțiune în parte, după care, în a doua etapă, va contopi pedepsele obținute după prima etapă conform regulilor sancționatorii ale concursului de infracțiuni din noul cod penal, rezultanta astfel obținută urmând a fi comparată cu rezultanta de 7 ani și 6 luni, în executarea cărei se află inculpatul și doar în cazul în care rezultanta obținută conform legii noi va fi mai redusă decât cea definitiv aplicată, aceasta din urmă va fi redusă la acea rezultantă nouă.

Prima etapă

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a (teza 2) și b pct. 18, cu aplic. art. 323 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (cf. art. 367 alin. 1 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special prevăzut de legea nouă este de 5 ani);

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea prev. art. 41 al. 2 C.pen., cu art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală depășește maximul special prevăzut de legea nouă (cf. art. 244 alin. 1 și 2 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special prevăzut de legea nouă este de 5 ani), astfel că această pedeapsă, în a doua etapă, va fi avută în vedere ca redusă la 5 ani;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 al. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (cf. art. 320 alin. 1 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă (cf. art. 323 teza I combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă (cf. art. 322 alin. 1 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (cf. art. 327 alin. 1 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat, în formă continuată, prev. de art. 86 al. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă (cf. art. 335 alin. 2 combinat cu art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală, maximul special este de 3 ani).

A doua etapă

Contopind pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 9 luni închisoare potrivit regulii prev. de art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare (alcătuită din 5 ani pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul de 7 ani și 6 luni al pedepselor ce nu se execută, adică un spor de 2 ani și 6 luni).

Comparând rezultanta de 7 ani și 6 luni obținută conform noii legi cu pedeapsa rezultantă aplicată de 7 ani și 6 luni se observă că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din noul Cod penal, deoarece pedeapsa rezultantă aplicată nu depășește pedeapsa rezultantă ce se putea aplica conform legii noi.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite contestația formulată de D. – ST A. I. împotriva sentinței penale nr. 85/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o va desființa integral și, rejudecând, va respinge ca nefondată sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile, constituite în P. A., cu referire la pedepsele aplicate condamnatului T. C. prin sentința penală nr. 292/25.09.2012 a Tribunalului A..

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina acestuia.

Curtea va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în procedura prezentei contestații, în sumă de 100 lei, stabilit cf. art. 5 lit. g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite contestația formulată de D. – ST A. I. împotriva sentinței penale nr. 85/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o desființează integral și, rejudecând:

Respinge ca nefondată sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile, constituite în P. A., cu referire la pedepsele aplicate condamnatului T. C. prin sentința penală nr. 292/25.09.2012 a Tribunalului A..

Ia act de manifestarea de voință a condamnatului T. C. în sensul retragerii contestației formulate împotriva aceleiași sentințe penale nr. 85/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor avansate de stat în prezenta contestație rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în procedura prezentei contestații, în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.

Președinte, Grefier,

A. D. B. D. M. H.

Red. A.B/Tehnored. D.M.H

15.07.2014, 2 ex.

J. Fond M. E. F.

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 29/2014....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA