Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1017/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1017/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1017/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1017/2012
Ședința publică din 1 octombrie 2012
Președinte: A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier: T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror: A. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul M. R. F. împotriva sentinței penale nr.54/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.09.2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 54/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul penal nr._ s-a dispus condamnarea inculpaților:
I. M. R.-M., fiul lui M. și C., născut la data de 04 februarie 1992 în mun. Hunedoara, județul Hunedoara, cu domiciliul în orașul C., ., cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, studii 4 clase, fără antecedente penale, C.N.P. –_, la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” din Codul penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, art. 74, 76 lit. „d” și art. 41 Cod penal;
2. D. A.-D., fiul lui A. și O., născut la data de 21 februarie 1990, în loc. T., județ Cluj, cetățenia română, domiciliat în orașul C., .. 4, ., necăsătorit, fără copii, fără ocupație, studii - 4 clase, fără antecedente penale, C.N.P. –_, la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” din Codul penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, art. 74, 76 lit. „d” și art. 41 Cod penal;
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
Au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” din Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
P. aceeași sentință a fost condamnat inculpatul M. R.-F., fiul lui M. A. și C. M. D., născut la data de 13 decembrie 1975 în mun. Hunedoara, județul Hunedoara, cetățenia română, cu domiciliul în municipiul Petroșani, ., ., locuiește fără forme legale în mun. Petroșani, ., necăsătorit, fără ocupație, studii - 4 clase, C.N.P. -_, posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Petroșani la data de 02.02.2011, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” din Codul penal, cu aplicarea art. 41, art. 37 lit. „b” și art. 39 alin. 4 Cod penal.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” din Cod penal.
Au fost obligați pe inculpați în solidar, la plata sumei de 1180,67 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea materialelor de cale ferată, către partea civilă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.” S.A. – S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C.F. TIMIȘOARA, cu sediul procedural ales în municipiul Timișoara, ., județ T..
În baza art. 191 Cod procedură penală:
- a fost obligat inculpatul M. R.-M., la plata sumei de 533 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 lei reprezentând asistență juridică din oficiu asigurată de avocat B. B. V. va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției;
- a fost obligat inculpatul D. A.-D., la plata sumei de 233 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat;
- a fost obligat inculpatul M. R.-F., la plata sumei de 533 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 lei reprezentând asistență juridică din oficiu asigurată de avocat B. C. L., va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.07.2010, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție TF S. Triaj au fost sesizate telefonic de către conducerea Districtului L4 Subcetate despre faptul că la începutul programului, personalul districtului au găsit mai multe magazii de materiale deschise.
Deplasate la fața locului, organele de poliție au constatat că lacătele de la trei dintre magaziile de materiale ale districtului, situat în complexul Stației C. din localitatea Subcetate, fuseseră forțate.
În urma inventarului efectuat de S. D. a rezultat că dintr-una din magazii fuseseră sustrase 10 buc. eclise metalice tip 63, 31 buc. eclise metalice tip 49, o placă specială de schimbător și două perechi de bocanci.
La data de 11.07.2010 aceleași organe de poliție au fost sesizate de conducerea Districtului L4 Subcetate despre faptul că în dimineața aceleiași zile au fost din nou găsite forțate încuietorile de la mai multe magazii de materiale.
Deplasate la fața locului organele de poliție au constatat lipsa lacătelor care asigurau . încăperi din clădirea districtului, urme recente de forțare a ușilor și urme de deranj în aceeași magazie din care se sustrăseseră bunuri în data de 07.07.2010. Gestionara S. D. a constatat că din această magazie în care era depozitat material mărunt de cale ferată lipsesc un număr de 52 eclise metalice tip 49, noi, precum și 6 cupoane de cale ferată uzată, de 1,10 m lungime fiecare.
De la fața locului au fost ridicate două urme papilare descoperite pe plăcile de polietilenă găsite răvășite pe pardoseala magaziei și care, conform declarației gestionarei, se aflaseră stivuite înainte de spargere, peste lada din care s-au sustras eclisele.
În drept, instanța a arătat că fapta inculpaților M. R.-M., D. A.-D. și M. R.-F. care în noaptea ed 06/07.07.2010 și în noaptea de 10/11.07.2010 s-au deplasat de mai multe ori la clădirea Districtului L4 din localitatea Subcetate, unde au pătruns forțând lacătele de la mai multe magazii și au sustras dintr-o magazie, mai multe eclise metalice noi, cupoane de șină de cale ferată uzată, placă specială de macaz uzată, în valoare totală 1180,67 lei, pe care le-au valorificat la un centru de colectare de fier vechi și au împărțit banii rezultați între ei, constituie infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, săvârșită de cei trei inculpați în participație, în calitate de coautori.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații D. A.-D. (f.140), M. R. Miuluț (f. 145), M. R.-F. (f. 153), martorii propuși prin rechizitoriu S. D., B. C. (f. 173, 174), martorii propuși de inculpat M. R.-F., respectiv Sardi A.-D. și G. V. (ale căror depoziții se află la f. 154, 181.
Judecătoria a reținut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că cei trei inculpați au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, ea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la primii doi inculpați nu există nici un dubiu, mai ales că au și recunoscut săvârșirea faptei și au solicitat aplicarea disp.art.320 C.pr.pen.
În ceea ce-l privește însă pe inculpatul M. R. F., s-a arătat că acesta susține că nu a participat la furt, fiind plecat în aceea perioadă în Franța.
Susținerea lui nu poate fi primită întrucât probele pe care le-a depus-copie act identitate,precum și martorul audiat nu pot afirma cu certitudine că nu a plecat din Franța sau că a avut actul de identitate pierdut și din această cauză nu a venit în țară, fiindcă nu există dovada cu data certă care să ateste momentul pierderii actului. A fabricat această versiune și aceste probe, în speranța că va scăpa de răspundere, fiind recidivist, iar pedeapsa neputând fi executată decât cu privare de libertate.
Față de aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, și anume: pericolul social concret al faptei, persoana făptuitorului, consecințele faptei, limitele pedepsei precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a ținut cont de modul de săvârșire al faptei, de persoana făptuitorilor – de sinceritatea primilor doi și de intenția de inducere în eroare a celui de al treilea,
Cu privire la cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S. Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C.F. Timișoara, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, existând o legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și urmărea produsă, care au produs un prejudiciu care trebuie reparat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen, motivat în scris, inculpatul M. R. F., solicitând achitarea sa, deoarece nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat de către prima instanță.
Inculpatul a susținut, în motivarea recursului, că la momentul când se pretinde că a comis fapta era plecat în Franța, că la data de 20 mai 2010, când era tot în Franța și-a pierdut buletinul și abia în luna decembrie s-a întors în țară. Inculpatul mai arată că a trăit în concubinaj cu sora inculpatului M. R. M. și că, după ce s-a despărțit de aceasta, din anul 2004 a avut conflicte cu fratele ei- inculpatul M.- care l-a amenințat în repetate rânduri.
În susținerea recursului apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu există la dosar probe directe care să ateste vinovăția, nu există nici un martor ocular iar probele materiale papilare nu îl indică pe inculpat ca participant la săvârșirea faptei.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului doar pe baza unui raționament psiho- juridic, dedus din împrejurarea că doi coinculpați au declarat că și inculpatul M. R. F. a participat la săvârșirea faptei, însă aceste declarații nu se coroborează cu alte probe de la dosar.
Martorii Sardi A. și G. V. au atestat faptul că în perioada săvârșirii faptei inculpatul M. R. F. se afla în Franța.
Inculpatul și-a pierdut actul de identitate, astfel că nu ar fi putut să revină în țară, fapt demonstrat cu înscrisul aflat la fila 182 din dosar emis de autoritatea din Franța la data de 3.08.2010. Ulterior i s-a eliberat un nou act de identitate.
Deși instanța de fond a motivat soluția de condamnare pe faptul că declarația făcută de inculpat în fața autorităților franceze referitoare la pierderea actului de identitate, precum și către Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei nu atestă cu certitudine că inculpatul nu a revenit în țară din Franța în acea perioadă, din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost citat cu mandat de aducere, iar în procesul verbal privind imposibilitatea executării acestuia s-a consemnat că este plecat din țară.
P. urmare, în lipsa unor probe directe materiale, există în cauză o puternică îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, fapt ce îi profită acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat de inculpatul M. R. F. nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
D. ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul M. R. F. a infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a lit.a, g și i Cod penal.
Astfel, inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului din 04.02.2011 dat în dosarul nr.623/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a lit.a, g și i Cod penal, reținându-se, în esență, că în nopțile de 6/7.07.2010 și 10/11.07.2010, împreună cu inculpații M. R. M. și D. A. D., s-a deplasat de mai multe ori la clădirea Districtului L4 din localitatea Subcetate, unde toți trei au pătruns forțând lacătele de la mai multe magazii și au sustras dintr-o magazie mai multe eclise metalice noi, cupoane de șină de cale ferată uzată, placă specială de macaz uzată, în valoare totală de 1180, 67 lei, pe care le-au valorificat la un centru de colectare de fier vechi și au împărțit banii.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Hațeg sub nr._ iar la termenele din data de 21.10.2011 și din 6.09.2011 inculpații D. A. D. și M. R. M. au declarat că recunosc săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu și au solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev.de art.320 ind.1 Cod procedură penală.
Inculpatul D. A. D. a precizat, în declarația sa, că a săvârșit fapta împreună cu inculpații M. R. M. și M. R. F..
La termenele din 18 octombrie 2011 și 31 ianuarie 2012 au fost audiați martorii Sardi A. D. ( fila 154) și G. V. ( fila 181), aceștia susținând, în esență, că au fost în aceeași perioadă cu inculpatul M. R. F. în Franța, în cursul anului anul 2010.
Martorul Sardi A. D. a arătat că inculpatul a lucrat cu el în Franța de la începutul anului 2010 și până în luna noiembrie și că s-au întors împreună în țară la data de 24 decembrie 2010. Martorul a precizat că au lucrat ocazional, în domeniul dezmembrări auto, la diferite persoane și nu la un singur patron și că locuiau în caravane alăturate.
Martorul G. V. a declarat că în luna aprilie a anului 2010, când a mers în Franța, l-a găsit acolo pe inculpatul M., că acesta din urmă și-a pierdut actele în luna mai, însă a dat declarație la organele oficiale la data de 22 octombrie și s-a întors în țară la data de 24 decembrie 2010. Cu privire la acest din urmă aspect, martorul a arătat că îl cunoaște de la o persoană numită „S.”.Martorul a mai arătat că a stat cu inculpatul în aceeași piață, însă în rulote diferite.
Inculpatul a depus însă la dosar, în copie, o declarație din data 03.08.2010 prin care a notificat autoritățile franceze că și-a pierdut pașaportul, permisul și cartea de identitate ( fila 182).
La solicitarea inculpatului, instanța de recurs a încuviințat audierea coinculpaților D. A. D. și M. R. M., având în vedere dispozițiile art.6 paragraf 1 lit.d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și practica instanței de contencios european în materie, care consacră dreptul acuzatului de a se confrunta cu martorii decisivi în prezența judecătorului care trebuie să ia o hotărâre cu privire la cauză. D. această perspectivă, termenul „martor” are în sistemul Convenției un sens autonom, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu sau de un coinculpat, atâta timp cât pe această mărturie este susceptibilă să întemeieze condamnarea învinuitului ( Cauza S. contra României).
Inculpatul D. A. D. nu a putut fi audiat de instanța de recurs, din procesul-verbal întocmit de organele de poliție ca urmare a citării acestuia cu mandat de aducere rezultând că este plecat din țară, în Franța.
La termenul din 24 septembrie 2009, Curtea de apel a procedat la audierea coinculpatului M. R. M., care, depunând jurământul în calitate de martor, a arătat că își menține declarațiile date până în prezent în cauză, că nu se află în relații de dușmănie cu inculpatul M. și că acesta din urmă a fost cel care a avut inițiativa săvârșirii faptei. Acesta a mai declarat că după 2-3 zile de la săvârșirea faptei, au plecat toți trei inculpații în Franța.
Această declarație se coroborează cu declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu aspectele menționate în procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și cu declarația de recunoaștere a vinovăției dată de acesta în fața judecătoriei, cu declarațiile inculpatului D. A. D. date în cursul urmăririi penale și la prima instanță, acesta precizând că a săvârșit fapta împreună cu ceilalți doi inculpați.
Referitor la apărarea recurentul cu privire la faptul că, la momentul săvârșirii faptei, era plecat din țară, Curtea reține că în mod corect prima instanță a înlăturat susținerile acestuia, în contextul în care, pe de o parte, ceilalți inculpați au susținut constant, în toate declarațiile, că și inculpatul M. a participat la săvârșirea faptei în nopțile de 6/7.07.2010 și 10/11.07.2010, iar pe de altă parte, martorii propuși de inculpat atestă doar prezența acestuia în Franța, în marea parte a anului 2010, nefiind înlăturate probele care atestă prezența sa în România și implicit în zona Districtului L4 Subcetate în perioada 6-10 iulie 2010.
Curtea mai constată că, deși martorul G. V. a declarat că inculpatul M. și-a pierdut actele în luna mai, însă a dat declarație la organele oficiale la data de 22 octombrie, din înscrisul depus la dosar de inculpat rezultă că acesta a declarat la data 03.08.2010 pierderea actelor de identitate, deci după 3 săptămâni de la săvârșire faptelor.
P. urmare, coroborând declarațiile date de inculpații D. A. D. și M. R. M., cu procesele-verbale din 7 iulie 2010 și 11 iulie 2010, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și cu declarațiile martorilor S. D. și B. C. Curtea de apel constată că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, susținerile inculpatului privind încălcarea prezumției de nevinovăție fiind neîntemeiate, iar încadrarea juridică dată faptei de furt este cea corectă.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanță a dispus condamnarea acestuia conform art.345 al.2 C.pr.pen., aplicându-i o pedeapsă conform criteriilor prev.de art.72 C.pen. și menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 C.pen.
Instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșite ( pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani), gradului de pericol social al acesteia, precum și persoanei inculpatului, care a suferit multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, a perseverat pe calea infracțională și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal și nu a cooperat cu organele judiciare.
Se constată astfel, că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, față de condamnările suferite anterior de acesta, ultima fiind la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.209/22.11.2005 a Judecătoriei Săliște, pedeapsă considerată ca executată la data de 17.08.2011.
Cum însă în cauza de față a declarat recurs doar inculpatul, în aplicarea dispozițiilor art.385 ind.8 Cod procedură penală privind neagravarea situației în propriul recurs, Curtea nu va reține în sarcina acestuia și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal.
În raport de toate aceste împrejurări, se constată că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă constând în minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel că în speță nu se justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum și mai redus și care nu ar fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 Cp, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, faptele inculpaților cauzând un prejudiciu cert părții civile, iar cuantumul acestuia de 1180,67 lei a fost probat.
Pentru considerentele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art._ pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul inculpatului M. R. F. va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 al.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. R. F. împotriva sentinței penale nr.54/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 1.10. 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. I. P. E. B. A. B.
GREFIER
T. C.
Red. PAI
Dact. CT 2 ex/19.10.2012
J.F. O. M. S.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 170/2012. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1016/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
