Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1016/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1016/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1016/2012
Ședința publică de la 1 octombrie 2012
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
A. F. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. D. și de către inculpatulH. C. V. împotriva sentinței penale nr. 740/21.05.2012 pronunțată de J. D. în dosar penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.09.2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor penale de față constată:
P. sentința penală nr. 740/21 mai 2012, pronunțată de J. D. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul H. C. V. la:
- 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 al. 7 C.p.p.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p. în condițiile art. 71 C.p.
În baza art. 350 al. 1 C.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C.p. a fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul executat de inculpat de la 06.03.2012, ora 04,30 la 21.05.2012.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de sânge de la inculpat, în vederea stocării datelor în S.N.D.G.J.
S-a constatat că partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost respinse ca nedovedite pretențiile civile solicitate de către partea civilă L. A. în sumă de 6.000 lei daune materiale și 80.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. D. din 02.04.2012, în dosar nr. 677/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. C. V., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. b C.p. și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto judiciară ( f. 4-30); declarațiile părții civile L. A. ( f. 31-40), concluzii provizorii la expertiza medico-legală și certificat medico-legal ( f. 42-48); declarațiile inculpatului H. C. V. ( f. 49-56, fila 139), raport constatare tehnico-științifică ( f. 59 – 64); declarația martorului L. V. ( f. 70 – 73), declarația martorului F. S. ( f. 77-80); declarația martorului L. A. ( f. 83-86), declarația martorului J. F. ( f. 74 – 76 ), declarația martorului P. R. ( f. 81 – 82); proces verbal de cercetare la fața locului ( f. 87); proces verbal de redare a convorbirilor ( f. 108 – 114 ); adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. nr. 837/PER/27.03.2012 ( f. 116), precum și a actelor administrate în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Din punct de vedere al laturii obiective, instanța reține că, în noaptea de 03/04.03.2012 inculpatul H. C., partea civilă L. A. și martorul L. V., după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice la mai multe locații din municipiul D., au plecat cu autoturismul aparținând părții civile, marca BMW, de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_, cu scopul de a participa la o petrecere ce se desfășura în localitatea Cîrjiți. În autoturism, martorul s-a așezat pe bancheta din spate, partea civilă s-a dispus în dreapta șoferului iar la volan aflându-se inculpatul H. C. V..
Ajunși pe drumul județean 708E, între localitatea Almașu Sec și Cîrjiți, martorul L. V. a solicitat inculpatului să oprească autoturismul întrucât se simțea rău. Acesta a dat curs solicitării oprind pe partea stângă a drumului, în sensul de mers Almașu Sec-Cîrjiți, martorul a coborât și s-a deplasat câțiva pași. Inculpatul a coborât și el din mașină, a mers spre portiera dreapta față, strigându-i martorului să urce urgent la volan în locul lui. În acest context, inculpatul H. C. V. a deschis portiera din partea dreaptă a autoturismului a început să lovească partea civilă, atât cu pumnii cât și cu cuțitul ce-l avea asupra sa în zona genunchiului, mâinii și a gâtului solicitându-i să-i dea telefonul mobil marca „Samsung” și portofelul. În timpul agresiunii inculpatul a reușit să deposedeze partea civilă doar de telefonul acestuia, eșuând în încercarea de a lua portofelul. Martorul L. V. a încercat să intervină, dar la rândul lui a fost tăiat cu ajutorul cuțitului în zona degetelor. Profitând de neatenția inculpatului, victima a reușit să iasă din autoturism și a fugit spre o pădure ce se afla în apropiere, motiv pentru care inculpatul a alergat după el adresându-i amenințări, apoi a revenit la locul faptei și, ajutat de martor, a mutat autoturismul la circa 300 metri. Cei doi au plecat spre municipiul D., fiind transportați de șoferul unei „Dacii L.” care trecea întâmplător prin acea zonă.
Partea civilă a fost transportată la S. Județean D., în vederea acordării asistenței medicale, iar potrivit actelor medicale vindecarea leziunilor au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale ( f. 42).
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, se constată din cazierul judiciar faptul că inculpatul H. C. V. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 834/2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la 23.06.2011, pentru infracțiunile prevăzute de art. 85 al. 1, 86 al. 1 și 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002. În conformitate cu art. 111 al. 3 la comiterea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 permisul de conducere se reține și se eliberează o dovadă fără drept de circulație, iar, potrivit art. 97 al. 1 din același act normativ, perioada în care titularul permisului nu are dreptul de a conduce se consideră suspendare. De asemenea, art. 114 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2005, în ipoteza comiterii unei infracțiuni prev. de art. 85, 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, reglementează că, după rămânerea definitivă a sentinței penale, se dispune anularea permisului de conducere.
Audiat în cauză, pe acest aspect, inculpatul recunoaște integral faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice având exercițiul acestui drept suspendat.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, instanța deduce, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, că acestea au fost săvârșite cu intenție directă, în condițiile art. 19 alin. 1 lit. a C.p., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul periculos al faptelor sale și a urmărit producerea lor, în scopul sporirii ilicite a patrimoniului.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța s-a întemeiat pe toate probele administrate în cauză, care conduc la concluzia săvârșirii faptelor cu intenție, dar, și pe declarațiile date de către inculpat care în faza de judecată a solicitat să fie judecat în conformitate cu prevederile art. 320/1 C.p.p., referitoare la recunoașterea totală a faptelor comise.
În drept, fapta inculpatului H. C. V. care la data de 04.03.2011, în interiorul unui autoturism situat în loc public, în timpul nopții, a deposedat prin acte de violență și prin folosirea unui cuțit pe partea civilă L. A. de un telefon mobil marca „Samsung”, încercând în aceleași împrejurări să o deposedeze și de portofelul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 li. b C.p.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce în noaptea de 03/04.03.2012 pe drumurile publice autoturismul marca BMW ., cu numărul de înmatriculare_, având exercițiul acestui drept suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea acestui drept i-a fost suspendat, faptă prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p. acesta va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere prev. de art. 72 C.p., respectiv: prezența antecedentelor penale, inculpatul fiind recidivist în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 1 lit. a și b C.p., atitudinea parțial sinceră a inculpatului din cursul urmăririi penale și sinceră din cursul judecății, precum și gravitatea faptelor comise de inculpat, alături de celelalte elemente referitoare la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța reține un grad ridicat al pericolului social rezultat din modul de comitere a faptei, respectiv, prin întrebuințarea de violențe fizice asupra părții civile L. A., inculpatul a sustras de la aceasta un telefon mobil, încercând să o deposedeze și de portofel.
În ceea ce privește împrejurările care atenuează răspunderea penală, prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul judecății, declarând că recunoaște și regretă comiterea faptelor.
În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat după cum s-a arîtat mai sus.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Trebuie menționat faptul că, în faza de urmărire penală, partea vătămată L. A. a arătat că se constituie parte civilă față de inculpat cu suma de 6000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 80.000 lei reprezentând daune morale.
În legătură cu această constituire, prima instanță menționează că, în conformitate cu prevederile art. 1193 cod civil (prevederi rămase în vigoare după ., conf. art. 230 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora art. 1169-1174 și 1176-1206 din vechiul cod civil rămân în vigoare până la . noului Cod de procedură civilă), este necesară proba cu înscrisuri pentru dovedirea pretențiilor ce depășesc suma de 250 lei.
De asemenea, potrivit art. 1169 Cod Civil (rămas în vigoare) „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
În speța de față se constată faptul că partea vătămată a indicat cuantumul pretențiile materiale pe care le solicită, dar nu s-a prezentat în instanță și nu a depus vreun înscris pentru a-ți dovedi aceste pretenții. Tot astfel, în legătură cu pretențiile morale solicitate, partea vătămată a indicat doar cuantumul pretenției fără a proba în vreun fel pretenția solicitată.
În consecință, raportat la cele anterior menționate, prima instanță a respins ca nedovedite pretențiile solicitate de către partea civilă L. A..
În baza disp. art. 191 alin.2 C.p.p inculpatul a fost obligat la plata sumei de 460 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, recurs P. de pe lângă J. D. și inculpatul.
P. recursul său, parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru tâlhărie și aplicarea dispozițiilor art. 61 din Codul penal cu privire la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.834/2011 pronunțată de J. Timișoara.
În motivarea recursului său, parchetul a arătat
- că prima instanță a aplicat o pedeapsă nelegală pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p., sub limita minimă specială rezultată din aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală și
- că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 din Codul penal și nu a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.834/2011 pronunțată de J. Timișoara.
P. recursul său, nemotivat în scris, inculpatul a solicitat contopirea corectă a pedepselor la cae a fost condamnat, fără ași motiva nici oral recursul.
Analizând prezentele recursuri cu respectarea art. 385 ind. 6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea reține:
Prima instanță a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală și a reținut o justă stare de fapt, necontestată nici de inculpat, de altfel, pe care a încadrat-o în mod corect în drept.
Procedând la individualizarea pedepselor, prima instanță a nesocotit, în ceea ce privește pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b Cod penal, unul din criteriile stabilite de art. 72 alin. 1 din Codul penal, anume acela al limitelor speciale de pedeapsă și a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum se situează sub limita obținută prin aplicarea reducerii prevăzute de art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, nelegală în lipsa, justificată, a reținerii unor circumstanțe atenuante.
Astfel, prin aplicarea reducerii cu o treime a minimului special prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b Cod penal se obține o pedeapsă 4 ani și 8 luni închisoare, sub care, așa cum am arăta mai sus, nu se poate coborâ în lipsa unor circumstanțe atenuante care, în speță, nu există.
Deși persoana inculpatului, recidivist înrăit, atât postexecutoriu cât și post condamnatoriu și modul concret de săvârșire a faptei, cu lovituri de cuțit și pe timp de noapte, ar fi justificat pe deplin aplicarea unei pedepse peste minimul legal, Curtea consideră că, dat fiind recursul în defavoare limitat al parchetului, este oprită să aplice o pedeapsă mai ridicată decât limita minimă obținută prin reducerea cu o treime, prevăzută de art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea de tâlhărie.
Curtea mai constată că, deși a reținut aplicabilitatea art. 37 lit. a din Codul penal, prima instanță nu a dat eficiență acestei stări de agravare și nici nu s-a pronunțat în vreun fel asupra revocării beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.834/2011 pronunțată de J. Timișoara
Analizând aspectele ce rezultă din probele dosarului cu privire la persoana inculpatului, Curtea reține că o menținere a beneficiului liberării condiționate nu se impune în speță, inculpatul fiind un recidivist înrăit postexecutoriu și postcondamnatoriu (astfel cum rezultă din cazierul de la fila 92) și dând dovadă de o deosebită perseverență infracțională.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, curtea va admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 740/21 mai 2012 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Va casa în parte sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului H. C. V. pentru infracțiunea de tâlhărie și al omisiunii aplicării dispozițiilor art. 61 Cod penal și, rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare aplicată inculpatului H. C. V. în elementele ei componente, respectiv:
- 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 al. 7 C.p.p.
Va majora pedeapsa stabilită pentru inculpatul H. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p. de la 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și a art.34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal va revoca beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.834/2011 pronunțată de J. Timișoara și va contopi restul rămas din această pedeapsă, în cuantum de 485 de zile cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare, căreia îi aplică un spor de 8 luni închisoare, justificat ca un echivalent al pedepsei care nu se execută în urma contopirii (anume restul de 485 de zile) și ca un mijloc de a răspunde la perseverența infracțională a inculpatului, urmând ca în final inculpatul să execute 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 06.03.2012 și până la 01.10.2012.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceleași considerente și văzând dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. C. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul recurent să plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 740/21 mai 2012 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului H. C. V. pentru infracțiunea de tâlhărie și al omisiunii aplicării dispozițiilor art.61 Cod penal și, rejudecând în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare aplicată inculpatului H. C. V. în elementele ei componente, respectiv:
- 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 al. 7 C.p.p.
Majorează pedeapsa stabilită pentru inculpatul H. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c, al. 2/1 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. și art. 320/1 alin. 7 C.p.p. de la 4 ani, 6 luni și 6 zile închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și a art.34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.834/2011 pronunțată de J. Timișoara și contopește restul rămas din această pedeapsă, în cuantum de 485 de zile cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare, căreia îi aplică un spor de 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 06.03.2012 și până la 1.10.2012.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii..
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. C. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent să plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 1.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. P. E. B. A. B.
GREFIER
T. C.
Red. BA
Dact.CT 2ex/21.10.2012
J.F. N. D. P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1017/2012. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1025/2012. Curtea... → |
|---|
