Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1176/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 1176/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1176/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Președinte: A. I. paștiu
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier: T. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror: I. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr.138/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat G. I., apărătorul ales al inculpatului recurent T. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. I., apărătorul ales al inculpatului T. D. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art.385/9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală și a se dispune:
- aplicarea în sarcina inculpatului a unei amenzi penale, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.110 alin.1 lit.a din Codul silvic.
În motivarea recursului învederează că în fapt inculpatul a tăiat cinci arbori din pădurea proprie, pentru a-și podi casa.
Atestă că potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond nu a fost just individualizată întrucât raportat la gradul de pericol social al faptei, la valoarea redusă a prejudiciului precum și la persoana inculpatului care este în vârstă de peste 85 de ani se impunea aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi penale. Susține că pădurea din care inculpatul a tăiat arborii constituie proprietate personală a acestuia, fiind moștenită de la socrii și folosită din anul 1955, aspecte ce rezultă probele administrate în cauză respectiv declarația inculpatului și a doi martori.
În circumstanțiere mai arată că inculpatul are patru copii, o vârstă înaintată, o pensie în valoare de 350 lei și nu a mai fost sancționat contravențional sau penal.
Pe fondul cauzei mai învederează că parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amendă penală, cu suspendarea condiționată a acesteia, conform prevederilor art.82,83 Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.e Cod procedură penală întrucât există eroare asupra unei împrejurări.
Susține că terenul împădurit natural nu cade sub incidența legii, ocolul silvic fiind cel care trebuie să dovedească amenajările efectuate. Arată de asemenea că o perioadă de 50 de ani inculpatul a fost convins că pădurea este proprietatea sa, aceasta fiind și împrejmuită cu gard și nefiind amenajament silvic. Relevă că în cauză nu există eroare asupra legii penale, ci eroare asupra unei împrejurări, fapt atestat și de către reprezentanții Ocolului silvic.
Apărătorul inculpatului învederează că achiesează la concluziile reprezentantului parchetului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penale nr.138/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ s-a dispus în baza art.108 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, în condițiile art. 320/1 Cod proc. penală, și cu aplicațiunea art. 74 lit.”a” și „c” Cod penal, și art. 76 lit. „e” Cod penal, condamnarea inculpatului T. D. la pedeapsa de:
-2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenul din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate”.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. „a” – teza II și „b” Cod penal, în condițiile art. 71 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 81 – 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendăat și executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 359 Cod proc. penală, i s-au făcut cunoscute inculpatului prevederile art. 83 și art. 84 Cod penal, privind revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni, în cursul termenului de în cercare sau revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile .
In baza art. 118 alin. 1 lit. „b” Cod penal, s-a dispus confiscarea fierăstrăului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
In baza art. 14 raportat la art. 346 Cod proc. penală,a fost obligat inculpatul să plătească părții civile O. S. V. ARIEȘULUI, cu sediul în Cîmpeni, jud. A., suma de 842,80 lei, despăgubiri civile .
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A JUDETULUI A., pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 842,80 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
In baza art. 191 alin.1 Cod proc. penală,s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul T. D. este proprietarul terenului, situat în locul numit „Brînca", ., teren pășune împădurită. Arată inculpatul că terenul în cauză 1-a moștenit, în anul 1955, de la socrii săi. De atunci și până în prezent inculpatul a avut acel teren în pașnică posesie,împrejurare confirmată și prin declarațiile martorului N. N. care a relatat că terenul în cauză a fost îngrădit, în urmă cu circa 30 de ani, de către inculpatul T. D..
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 31.05.2011, s-a reținut împrejurarea că suprafața de 1248 mp de teren, împrejmuită de către inculpatul T. D. și de unde acesta a tăiat ilegal cei 5 arbori de esență molid, aparține de Cantonul S. 2 Brînca, U.P. 1, u.a. nr.179 B, administrat de OS V. Arieșului.
În cursul cercetării judecătorești, O. S. V. Arieșului, s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 842,80 lei.( fila 16 de la dosar).
Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A., prin adresa nr._/28.05.2012, arată că se constituie parte civilă în cauză pentru prejudiciul cauzat, ce a fost evaluat de personalul silvic, în sumă de 842,80 lei, doar în situația în care O.S. V. Arieșului, nu s-a constituit parte civilă ( fila 6 de la dosar).
Conform fișei de cazier comunicată de IPJ A., reiese că inculpatul nu are antecedente penale( fila 49 de la dosar).
Starea de fapt reținută mai sus reiese din întregul context probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu( fila 12 de la dosar); procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice( fila 7 de la dosar); procesul-verbal de cercetare la fața locului ( filele 18-20 de la dosar); planșele fotografice( filele 21-30 de la dosar); calculul valoric al pagubei( fila 8 de la dosar); procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare( fila 47 de la dosar); declarațiile martorilor: N. N. și T. F. ( filele 41-42 de la dosar); declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște și regretă comiterea faptei ( filele ( fila 31-34 și 36-40 de la dosar).
La primul termen de judecată înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul T. D. a declarat personal că recunoaște comiterea faptei pentru care este trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă conform procedurii prevăzută de art. 320/1 Cod proc. penală, în baza probelor administrate în faza urmăriri penale, probe pe care le cunoaște și le însușește( fila 19 de la dosar).
Relevând împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, instanța reține împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta comisă, circumstanțe care determină aplicațiunea prev. art. 74 lit. „a” și „c” Cod penal, și art. 76 lit. „e” Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia și în baza art. 81 – 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare pentru condamnat.
Fierăstrăul cu ajutorul căruia inculpatul a tăiat arborii, fără drept legal, este proprietatea acestuia și în baza art. 118 alin. 1 lit. „b” Cod penal, dispune confiscarea fierăstrăului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs inculpatul T. D. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art.385/9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală și aplicarea în sarcina inculpatului a unei amenzi penale, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.110 alin.1 lit.a din Codul silvic.
În motivarea recursului învederează că în fapt inculpatul a tăiat cinci arbori din pădurea proprie, pentru a-și podi casa.
Atestă că potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond nu a fost just individualizată întrucât raportat la gradul de pericol social al faptei, la valoarea redusă a prejudiciului precum și la persoana inculpatului care este în vârstă de peste 85 de ani,că se impunea aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi penale. Susține că pădurea din care inculpatul a tăiat arborii constituie proprietate personală a acestuia, fiind moștenită de la socrii și folosită din anul 1955, aspecte ce rezultă probele administrate în cauză respectiv declarația inculpatului și a doi martori audiați în cauză.
În circumstanțiere mai arată că inculpatul are patru copii, o vârstă înaintată, o pensie în valoare de 350 lei și nu a mai fost sancționat contravențional sau penal.
Pe fondul cauzei mai învederează că parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amendă penală, cu suspendarea condiționată a acesteia, conform prevederilor art.82,83 Cod penal.
Curtea analizând sentința atacată potrivit motivelor de recurs formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.385/6 alin.3,385/9 alin.3 Cod proc.pen constată că prezentul recurs este fondat.
Analizând în prealabil starea de fapt reținută în cauză precum și încadrarea în drept a faptei reținute în sarcina inculpatului,Curtea constată că instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmării penale,probe însușite de inculpat și a declarației inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei a reținut în mod corect starea de fapt respectiv că inculpatul T. D. acesta a tăiat ilegal 5 arbori de esență molid, de pe un teren ce-i aparține dar care este administrat de Cantonul S. 2 Brînca, U.P. 1, u.a. nr.179 B, administrat de OS V. Arieșului.
De asemenea instanța de fond a realizat a legală încadrare în drept a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Curtea apreciază însă că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost în mod temeinic individualizată în raport cu criteriile legale prev.de art.72 Cod penal. Astfel,în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, criticile inculpatului, în ce privește pedeapsa aplicată,sunt întemeiate, iar cererea sa pentru aplicarea unei pedepse cu amenda este fondată, gravitatea concretă a faptelor precum și persoana inculpatului –care se află la prima abatere,este o persoană cu o vârstă înaintată are o familie organizată- nu justifică convingerea că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amenda.
În concluzie criteriile reținute mai sus sunt de natură a contribui la convingerea instanței că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi realizat printr-o pedeapsă cu amenda ,reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale făptuitorului.
Analizând cererea parchetului de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.e Cod procedură penală întrucât există eroare asupra unei împrejurări de fapt întrucât inculpatul a susținut că terenul împădurit natural nu cade sub incidența legii,față de faptul că se află în proprietatea acestuia iar ocolul silvic nu a dovedit că amenajările efectuate,curtea reține că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.”
Față de aceste considerente în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod proc. pen se va admite recursul declarat de inculpatul T. D. se va casa sentința recurată numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând se va aplica inculpatului pedeapsa de 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori fără drept, prev. de art. 108 alin. 1 lit. b din Lg. 46/2008, în condițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și cu aplic. art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. f C.pen.
Se va înlătură din sentința recurată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Se vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât în raport de criteriile de individualizare reținute Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executare și se va reduce termenul de încercare la 1 an.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 138 din data de 27 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată numai sub aspectul individualizării pedpsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:
Aplică inculpatului pedeapsa de 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori fără drept, prev. de art. 108 alin. 1 lit. b din Lg. 46/2008, în condițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și cu aplic. art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. f C.pen.
Înlătură din sentința recurată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și reduce termenul de încercare la 1 an.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. P. E. B. A. B.
GREFIER
T. C.
Red. BE
Dact.CT /2 ex./03.01.2013
J.F. D. E.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1193/2012. Curtea... → |
|---|
