Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 230/A/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:
- inculpatul apelant P. C. C., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. M.,
- persoana vătămată P. M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a comunicat la dosar, prin serviciul registratură, de către IPJ Hunedoara – Serviciul de Evidență Operativă și cazier Judiciar, fișa de cazier a inculpatului.
Persoana vătămată P. M. N. arată că dorește să se împace cu inculpatul, manifestare de voință consemnată într-o declarație, separat atașată la dosarul cauzei.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. C. C., avocat S. M., solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 lit. g din noul cod de procedură penală, raportat la art. 231 alin. 2 din noul cod penal, care prevede pentru fapta săvârșită de inculpat că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Persoana vătămată P. M. N. lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 173/2014 a Judecătoriei D. și, în rejudecare, să se constate că noua încadrare juridică a faptei este art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul cod penal, iar în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g teza a II-a din codul de procedură penală și art. 321 al. 2 din noul cod penal, solicită să se dispună încetarea procesului penal și obligarea inculpatului și a persoanei vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
Inculpatul apelant P. C. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr.173 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. în infracțiunea de însușire a bunului găsit prev. și ped. de art. 216 C.p.
A fost condamnat inculpatul P. C. - C., fiul lui G. și A., născut la 16.10.1984 în D., jud. Hunedoara, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, 1 copil minor, fără ocupație, domiciliat în ., ., ., arestat în altă cauză, deținut în P. A., recidivist, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. Privează pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II lit. b C.p. în condițiile art.71 C.p.
S-a constatat că partea vătămată P. M. N., domiciliat în ., ., ., . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare, din care stabilește în sarcina MJ și în favoarea Baroului de Avocați D. plata sumei de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul P. C. C. e în vârstă de 29 de ani, fără ocupație, necăsătorit și are un copil minor.
Din fișa de cazier judiciar reiese că el este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cp, fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sp. nr. 1359/2008 a Judecătoria D., rămasă definitivă prin neapelare la data de 13.10.2008.
În loc să se angajeze și să presteze o muncă utilă, deși a beneficiat de clemența instanței, acesta a preferat să se întoarcă la „vechea îndeletnicire”.
Inculpatul domiciliază în ., jud. Hunedoara.
Așadar, pentru a face rost de bani, în noaptea de 1/2.05.2013, inculpatul a sustras de pe autoutilitara marca ARO, de culoare albastră tip camionetă, cu nr. de înmatriculare_, parcată pe .. Certeju de Sus, aparținând părții vătămate P. M. N., un acumulator auto pe care l-a ascuns în subsolul blocului unde domiciliază.
Prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 1.100 lei.
A doua zi, inculpatul i-a cerut martorului T. S. S. să-l ajute să transporte acumulator la un centru de colectare fier vechi.
În aceeași după-masă, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul C. I. S., despre care știa că deține o societate care achiziționează fier vechi și acesta l-a asigurat că poate să aducă bunul la centru de colectare . Certej.
În schimbul acumulatorului inculpatul a încasat suma de 65 lei.
La câteva zile, partea vătămată, observând că-i lipsește acumulatorul de pe vehicul, a realizat că cel care l-a sustras ar fi putut să-l ducă la un centru de colectare, motiv pentru care a încercat verificarea chiar în localitatea de domiciliu.
Așa a ajuns la firma administrată de martorul C. I. S., care i-a confirmat că în urmă cu puține zile a achiziționat de la inculpatul P. C. C. un acumulator auto.
Martorul a fost de acord să i-l arate, iar păgubitul și l-a recunoscut imediat, drept pentru care achiziționerul i l-a restituit adevăratului proprietar, care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul n-a recunoscut fapta, precizând că a găsit bunul „prăfuit” în subsolul blocului în care locuiește și a presupus că nu aparține cuiva, motiv pentru care s-a gândit să-l înstrăineze.
Instanța a arătat că este clar că inculpatul a sperat în mod ușuratic să scape, crezând că dacă recunoaște o faptă mai simplă, nu va fi pedepsit prea aspru.
Partea vătămată a declarat că acumulatorul auto era montat pe vehicul, era în stare de funcționare, astfel că nu putea ajunge „singur” în subsolul unui . C. I. S. a confirmat că atunci când l-a întrebat pe inculpat despre proveniența bunului, acesta i-a spus că bunul este al său și că nu e în stare de funcționare.
Deci, inculpatul a dat declarații nesincere și contradictorii, infirmate prin declarațiile celor audiați în cauză.
S-a concluzionat că ansamblul probelor de la dosar au dovedit indubitabil vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii unei sustrageri și nici de cum de „însușire a bunului găsit”.
În speță, bunul aparține părții vătămate P. M. N. și era montat pe vehiculul său.
Conform disp. art. 216 Cp, bunul găsit, întâmplător de o altă persoană, ar trebui predat autorităților în termen de 10 zile de la momentul găsirii.
Trecând peste acest aspect, în înțelesul dispozițiilor legale, „bunul găsit” este un bun mobil pe care cineva l-a pierdut, motiv pentru care legea îți interzice să dispui de el ca și când ar fi al tău sau care a ajuns din eroare în posesia unei alte persoane. Nu e și cazul bunului abandonat. În speță, inculpatul nu a „găsit” acumulatorul în subsolul blocului.
Mai mult, el a afirmat față de martorul C. I. S. că „bunul îi aparține”.
Din aceste considerente, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p. în infracțiunea de însușire a bunului găsit prev. și ped. de art. 216 C.p.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, cele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen inculpatul P. C. C., instanța urmând a avea în vedere dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile aflate în curs de judecată la data de 1 februarie 2014, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Inculpatul nu a motivat calea de atac formulată însă, la termenul de judecată din 2 aprilie 2014 a declarat că s-a împăcat cu partea vătămată solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 lit. g din noul cod de procedură penală, raportat la art. 231 alin. 2 din noul cod penal, care prevede pentru fapta săvârșită de inculpat că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Partea vătămată P. M. N. s-a prezentat în fața instanței de apel și a declarat că s-a împăcat cu inculpatul P. C. C..
Având în vedere declarația de împăcare a părților, C. de apel reține următoarele:
Inculpatul Privelniciu C. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, constând în aceea că în cursul nopții de 1/2.05.2013, ar fi sustras de pe autoutilitara părții vătămate P. M. N. un acumulator auto, cauzând un prejudiciu în sumă de 1.100 lei, recuperat în natură.
Referitor la încadrarea juridică dată faptei, C. reține că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de apel constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpat instanța urmează să analizeze influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului, precum și existența cauzelor care înlătură răspunderea penală, ca instituții autonome în raport cu incriminarea.
Astfel, potrivit art. 208 alin.1 din Codul penal din 1969 :”Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani”.
Art. 209 alin.1 din Codul penal din 1969 : ”Furtul săvârșit în următoarele împrejurări: e) într-un loc public, g) în timpul nopții și i)prin efracție, escaladare se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani ”.
Art.228 alin.1 din Codul penal în vigoare: „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Art.229 din Codul penal în vigoare, care incriminează furtul calificat, nu mai prevede varianta agravantă din art.209 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969, iar agravantele prevăzute de art.208 alin.1 lit.g și i se regăsesc în dispozițiile art.229 alin.1 lit.b și d din Codul penal.
În același timp, potrivit art.231 alin.2 din Codul penal,în cazul faptelor prevăzute la art.228, art.229 alin.1, împăcarea înlătură răspunderea penală.
Prin urmare, împăcarea părților este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, prevăzută în legea nouă în cazul infracțiunii săvârșite de inculpat.
C. apreciază că, deși art. 159 alin.3 din Codul penal prevede că împăcarea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare a instanței, în situațiile tranzitorii precum cea de față, se impune aplicarea reglementării noi, mai favorabile în sensul încetării procesului penal ca urmare a împăcării părților.
În acest sens, s-a pronunțat și C. Constituțională prin deciziile nr.1470/8.11.2011 și nr.1483/8.11.2011.În aceste decizii s-a arătat că este recunoscut de principiu că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, are o indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.În același timp, s-a arătat ( cu referire la dispozițiile arty.320 ind.1 ) că textul de lege este constituțional în măsura în care se înțelege că până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată înainte de . legii noi, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești.
Pentru toate considerentele expuse, având în vedere declarația de împăcare a părților și dispozițiile art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, C. va face aplicarea legii penale mai favorabile, urmând a admite apelul formulat de inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Va desființa integral sentința penală apelată și procedând la o nouă judecată a cauzei, în baza dispozițiilor art. 386 din Codul de procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b ) și d) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 396 alin. 6, rap. la art. 16 al. 1 lit. „g” teza a II-a din Codul de procedură penală și art. 231 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 159 din Codul penal va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului P. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b) și d) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.1 din Codul penal, în dauna părții vătămate P. M. N., urmare a împăcării părților.
În baza dispozițiilor art. 275 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală va obliga pe inculpatul P. C. C. și pe partea vătămată P. M. N. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ și în consecință:
Desființează integral sentința penală apelată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
În baza dispozițiilor art. 386 din Codul de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b ) și d) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 396 alin. 6, rap. la art. 16 al. 1 lit. „g” teza a II-a din Codul de procedură penală și art. 231 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 159 din Codul penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b) și d) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.1 din Codul penal, în dauna părții vătămate P. M. N., urmare a împăcării părților.
În baza dispozițiilor art. 275 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală obligă pe inculpatul P. C. C. și pe partea vătămată P. M. N. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P. C. C., în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2014.
Președinte,Judecător,
G. L. OdagiuAlexandra I. P.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. P.A.I.
2 ex./ 30.04.2014
Jud. fond P. D.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
