Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 138/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-09-2012 în dosarul nr. 138/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 138/2012
Ședința nepublică de la 04 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător M. F. F.
Judecător M. A. M.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror -E. A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. NICUȘOR D. împotriva sentinței penale nr. 297/5 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. M. în substituirea avocat H. B. desemnată din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocatul inculpatului și reprezentanta parchetului au învederat faptul că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 485 C.pr.penală declară ședință nepublică și dispune evacuarea sălii de judecată cu excepția persoanelor apelate în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se proceda la reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege având în vedere că a uzat de beneficiul conferit de art. 320/1 C.pr.penală.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate a având în vedere că din mențiunile cuprinse în referatul de evaluare rezultă că inculpatul nu realizează gravitatea faptelor sale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentinței penale nr. 297/5 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani s-a dispus condamnarea inculpatului minor P. NICUȘOR D., zis”D.” la 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.e,g C.pen. cu aplic. art. 109 al.1 C.pen. și art. 320/1 C.pr.pen.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 lună închisoare aplicată inculpatului prin sentința pen.nr.583/1.01.2011 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2011 și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate P. V. a fost recuperat prin restituire.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va plăti anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond cu referire la actele și lucrările dosarului că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 11.05.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor P. Nicușor D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1,209 al.1 lit.e și g C.pen., constând în aceea că în noaptea de 23 ianuarie 2012, din loc public, a sustras telefonul părții vătămate P. V. în valoare de 2.000 lei; s-a cerut și aplic. disp. art.83 C.pen. și art.99 și urm.C.pen.
Din analiza actelor dosarului și probele administrate în cauză, precum și raportat la declarația inculpatului prin care recunoaște în totalitate fapta pentru care este trimis în judecată, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, instanța reține că în noaptea de 23 ianuarie 2012 inculpatul minor, din loc public, a sustras telefonul părții vătămate P. V. în valoare de 2.000 lei, telefon care ulterior i-a fost înapoiat părții vătămate de către inculpat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului constituie infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1,209 al.1 lit.e și g c.pen., cu aplicarea art. art.99 și urm.C.pen.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod pr.penală.
Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiile art. 83 C.pen. având în vedere condamnarea anterioară a minorului.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 Cod pr. p. privind cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal, motivat în scris inculpatul P. Nicușor D., criticând-o sub doar sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate până la minimul legal de 3 luni, susținând că instanța de fond trebuia să valorifice într-o măsura mai mare atitudinea inculpatului care a recunoscut a fapta, și să procedeze la aplicarea dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare . Se mai arată că judecătorul de fond nu a avut în vedere la dozarea pedepsei circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, respectiv împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, și că în momentul în care a realizat fapta inculpatul minor a restituit telefonul părții vătămate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, care vizează cazurile de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 14 Cod.pr.p., precum și din oficiu, conform dispozițiile art. 385/6 și 385/9 alin. 3 Cod pr.p., Curtea constată că recursul declarat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea constată, în principal, din analiza probelor dispuse și administrate în cauză, că instanța de judecată a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului minor, atribuind faptei săvârșite de către acesta o încadrare juridică legală, în condițiile aplicării procedurii reglementate de art. 320/1 Cod pr.penală.
Examinându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care vizează cazul prevăzut de art.385/9 pct.14 cod pr. penală, precum și din oficiu, conform art.385/9 alin. 3 cod pr. penală, Curtea reține că și sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii penale aplicate minorului inculpat instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic.
Curtea constată că recurentul inculpat minor a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special până la minimul legal de 3 luni închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 lit. c) Cod penal, cu motivarea că pedeapsa aplicată de judecătorul de fond este exagerată raportat la circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, pe fondul consumului de alcool, atitudinea acestuia după comiterea faptei, restituirea telefonului victimei, și datele ce caracterizează persoana acestuia: a recunoscut integral fapta .
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea, constată că raportat la fapta săvârșită, la debutul infracțional timpuriu alături de dorința cultivată a minorului de câștiguri materiale facile și ilicite, se apreciază că reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond la cuantumul solicitat de către recurentul inculpat nu se justifică.
Curtea de Apel constată că instanțele de judecată au făcut o corectă individualizare a sancțiunii penale aplicată inculpatului minor în acord cu dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, care reglementează minoritatea
Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.
Curtea de Apel reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana minorului s-a stabilit că aplicarea că luarea unei măsurii educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.
Sub acest aspect este de arătat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, sub minimul special, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 Cod pr.p., a fost just individualizată, instanța de fond ținând seama de gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana inculpatului, respectiv, faptul că a restituit bunul sustras victimei, a recunoscut fapta și deci o regretă și a restituit
Curtea, în baza propriului examen, apreciază că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, întrucât, pe de o parte împrejurările invocate de inculpatul minor au fost avute în vedere de judecătorul de fond în procesul complex al individualizării pedepsei, iar, pe de altă parte, nu se poate face abstracție de persoana minorului inculpat, care denotă un grad ridicat de pericol social, nu numai raportat la persistența acestuia pe calea infracțională (inculpatul a comis un număr ridicat de fapte penale înainte împlinirii vârstei de 14 ani), a comis prezenta faptă în perioada termenului de încercare a pedepsei de 1 lună închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de folosire de animale vii, pentru dresajul animalelor sau pentru a controla agresivitatea, dar și prin modul concret de comitere a faptei, care denotă o atitudine de sfidare de către inculpat a valorilor sociale încălcate.
Curtea apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate de 1 an închisoare, în regim de detenție, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i acestuia posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive (art. 52 Cod penal).
Mai mult decât atât, Curtea observă că factorii negativi exercită în prezent o forță motivațională mai intensă asupra comportamentului infracțional, comparativ cu factori pozitivi, acest lucru subminând motivația minorului pentru schimbare, aspecte ce rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de S. de probațiune de pe lângă T. H. (f. 34- 36 ds. fond).
Curtea nu poate omite în analiza sancțiunii penale aplicată minorului concluziile aceluiași referat de evaluare întocmite în cauză în care se arată că lipsa unor preocupări conforme cu vârsta minorului, manifestate în special prin absența asumării oricărei responsabilități, subestimarea greșelilor și a actelor antisociale, rezultată din reiterarea comportamentului infracțional, sporirea gravității faptelor și eșecul înregistrat de părinți cu privire la supravegherea și formarea caracterială a minorului, converg către opinia că în prezent inculpatul minor are nevoie de un sprijin real și consistent care să vizeze schimbarea sa comportamentală și dobândirea de abilități prosociale, deziderat care nu se poare realiza decât în cazul coerciției.
Tot astfel, Curtea de Apel în analiza sancțiunii penale aplicate minorului are în vedere dispozițiile art. 40 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, apreciind că în cauză reabilitarea minorului, reechilibrarea și recuperarea socială a acestuia, cu responsabilizarea față de propriile acțiuni, nu se poate realiza decât prin aplicarea unei sancțiuni penale privative de libertate.
Așadar, nu există temeiuri pentru o reindividualizare judiciară a sancțiunii penale aplicate recurentului inculpat minor în sensul reducerii pedepsei până la minimul general, urmând ca cererea formulată în acest sens să fie respinsă ca nefondată.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatului minor.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod pr.p., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului de Avocați A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către inculpatul P. Nicușor D. împotriva sentinței penale nr.297/2012 pronunțată de către Judecătoria Petroșani.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. T. M. F. F. M. A. M.
Grefier,
V. C. V.
Red./tehnored. S.T.
2 ex/12.09.2012
j.f. M. J.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 773/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 844/2012. Curtea de... → |
|---|
