Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 159/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 159/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 159/2012
Ședința publică de la 18 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.
Judecător S. T.
Judecător M. F. F.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de partea civilă H. N. și inculpatul D. M. I. împotriva sentinței penale nr. 84/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. D. apărător ales pentru partea civilă recurentă, lipsă fiind aceasta, inculpatul recurent, apărătorul ales al acestuia avocat B. V. și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocatul părții civile recurente a depus la dosar certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2065/10.07.2012 pin care a fost respinsă cererea părții civile.
Avocatul inculpatul a precizat că a luat cunoștință de conținutul certificatului și numai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se proceda la reducerea pedepsei aplicate inculpatului și reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile.
A susținut că la momentul citării inculpatul în fața instanței de fond, acesta a trimis, din străinătate, punctul său de vedere prin care a arătat că nu a fost singur la comiterea faptei, însă instanța de fond a perceput greșit starea de fapt. A susținut că ulterior s-au efectuat anumite acte care sub subiective deoarece nu se impunea cenzurarea în totalitate a depoziției martorului ocular S. N..
Sub aspectul laturii civile a cauzei a susținut că este negativ rezultatul Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, astfel că această chestiune ajută în admiterea cererii de reducere a despăgubirilor morale.
Avocatul părții civile având cuvântul a precizat că înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul laturii civile a cauzei deoarece cuantumul despăgubirilor morale este nejustificat de mic și a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor periodice.
A susținut că la dosar există suplimentul la certificatul medico legal (f,. 132 dosar) din care rezultă că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie și că i-a fost redusă capacitatea de muncă și în raport de evoluția medicală trauma fizică și psihică suferită de partea vătămată a fost una majoră.
A solicita obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, justificate cu înscrisurile de la dosar.
Referitor la recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea acestuia precizând că susținerile inculpatului referitor la faptul că au fost mai multe persoane se putea rezolva la urmărire penală, însă instanța a fost ținută să judece în baza actului de sesizare. În ce privește cuantumul pedepsei a precizat că instanța s-a orientat spre minim și se poate spune că a fost absolut generoasă sub acest aspect.
Avocatul inculpatului având cuvântul cu privire la recursul părții civile a solicitat respingerea acestuia.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului declarat de partea civilă doar sub aspectul daunelor morale a căror majorare se impune și respingerea în rest a recursurilor formulate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.84/2011, pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, în baza art.182 alin.2 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99, 109 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. M. I. la o pedeapsă de 1(un)an și 2(două)luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă ;
În baza art. 71 CP, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b CP, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 110 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 1 an și 8 luni, .
În baza art. 359 CPP coroborat cu art 110 ind 1, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP, privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.
În baza art. 71 alin.5 CP, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 346 Cpr pen coroborat cu art 14 Cpp și art 998 Cciv au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea civilă H. N. și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. să plătească părții civile suma de 15000lei cu titlu de daune morale .
În baza art 346 Cpr pen coroborat cu art 14 Cpp și art 998 Cciv, au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.
În temeiul art 313 Lg. 95/2006 modificată a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de S. Județean de Urgență S. și obligat inculpatul D. M. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. să plătească către spital suma de 3452lei cu titlu cheltuieli de spitalizare a părții vătămate H. N. .
În baza art. 191 Cpr pen a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească către stat suma de 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 125 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală ,300 lei în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște a fost trimis în judecată inculpatul D. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, constând în aceea că în data de 29,11.2009 a lovit pe partea vătămată H. N. provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus susnumitului viața în primejdie .
În cauză S. Clinic Județean de Urgență S. a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 3452 lei .
Partea vătămată H. N. de asemenea a arătat în termen legal că se constituie parte civilă și solicită ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente:
-la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 1500 lei,
-la plata despăgubirilor bănești lunare de 600 lei ,echivalentul salariului minim pe economie ;
-la plata despăgubirilor morale în cuantum de 40000lei pentru prejudiciul moral suferit pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă ;
-la plata cheltuielilor de judecată.
Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 29.11.2009 ,în jurul orelor 23,00 inculpatul D. M. I. se deplasa pe jos împreună cu martorii L. I. și M. D. pe . Gura Râului iar mai jos de Primărie ,aproximativ în dreptul oglinzii ce este amplasată într-o intersecție, a început să iuțească pasul ,pe ceilalți doi ,lăsându-i în urmă ,iar când a ajuns-o pe partea vătămată H. N. fără să zică nimic i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent ,mâna sau pumnul ,în zona capului ,partea vătămată suferind în urma loviturilor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale ,aceste leziuni traumatice punându-i viața în pericol .
Din declarațiile martorilor oculari L. I. și M. D. a rezultat că incidentul a fost de scurtă durată ,inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate ,iar ei s-au speriat și au fugit înapoi la bar ,unde au mai stat aproximativ o oră .Conform expertizei medico legale și a suplimentului de expertiză efectuat în cauză ,leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce în data de 29.11.2009 ,în urma examinării leziunilor ,a actelor medicale a celor consemnate acolo ,putându-se desprinde concluzia că traumatismul cranio cerebral suferit de partea vătămată s-au produs prin lovire activă cu un corp contondent ,neexistând elemente obiective de ordin medical pe baza cărora să se poată susține că acesta s-ar fi putut produce prin cădere.
Inculpatul prin declarația dată în fața instanței a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată în urma unor discuții avute în bar pe fondul consumului de alcool ,însă a lovit pe partea vătămată împreună cu cei doi martori audiați în cauză respectiv L. I. și M. D. .
Declarația inculpatului nu se coroborează cu declarațiile celor doi martori care împreună au afirmat faptul că martorul L. I. s-a aflat în barul Nelmar .bar în care se afla și inculpatul D. I. ,auzind doar că inculpatul a avut o discuție cu partea vătămată H. N. ,.Ulterior cei doi au plecat înspre centru ,unde s-au întâlnit cu martorii M. D. și S. F. ,S. F. a plecat iar cei trei au intrat în alt bar unde au stat aproximativ 15 minute ,iar apoi au plecat la inițiativa inculpatului .Au observat în fața lor pe partea vătămată iar inculpatul s-a desprins din grupul lor și s-a îndreptat spre partea vătămată ,lovindu-l cu pumnul sau palma în zona feței ,partea vătămată căzând jos ,iar cei doi martori de frică pentru a nu fi implicați au fugit .Apreciem că declarația martorului S. F. nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar ,acesta a afirmat că fiind împreună cu M. D. ,lucru confirmat de ceilalți ,s-a întâlnit cu D. și încă o persoană pe nume R. care fugeau după partea vătămată ,și care au strigat să îi ajute să îl bată pe H. ,.Martorul afirmă că și M. D. ,respectiv Miti a fugit împreună cu ceilalți doi ,el plecând iar ulterior s-au întâlnit în bar ,unde s-au lăudat că l-ar fi bătut toți trei . Această declarație nu se coroborează nici cu declarația inculpatului care a afirmat că după ce l-au bătut pe partea vătămată cei doi ,respectiv M. și L. s-au întors în bar iar el a plecat acasă .Pe de altă parte ,martorul S. F. arată că împreună cu inculpatul era o persoană pe nume R. Situația de fapt expusă mai sus este dovedită prin plângerea penală și declarațiile părții vătămate ,certificatul medico legal depus de către partea vătămată precum și raportul de expertiză medico legală și suplimentul de expertiză ,declarațiile martorilor H. M. ,în cursul urmăririi penale ,L. I. și M. D. atât în cursul urmăririi cât și în fața instanței precum și a martorului S. F. în fața instanței.
În drept, fapta inculpatului care în data de 29.11.2009 în jurul orelor 23,00 pe când se afla pe stradă ,în . lovit-o pe partea vătămată H. N. ,cu pumnul sau palma ,producându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale ,iar leziunile au pus în pericol viața ,întrunește atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective ,elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art 182 alin 2 Cpen cu aplicarea art 99 și urm Cpen .
Pentru aceste motive ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor ,prevăzute de art 72 Cpen precum și de faptul că la momentul săvârșirii faptei era minor ,urmând să i se aplice și prevederile art 99 ,109 Cpen, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă ,apreciind că în acest cuantum pedeapsa se circumscrie cerințelor art 52 Cpen referitoare la pedeapsă și scopul preventiv sancționator al acesteia.
În temeiul art 71alin 2 Cpen a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art 64 alin 1 lit a teza a doua și lit. b Cpen pe durata executării pedepsei.
Față de împrejurarea că inculpatul în prezent nu are antecedente penale ,că a recunoscut săvârșirea faptei chiar dacă a afirmat că se afla împreună cu alți doi băieți ,că pedeapsa aplicată nu este închisoarea mai mare de trei ani ,instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia astfel încât în baza art 110 Cpen a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 1an și 8 luni care va constitui termen de încercare conform art 82 cpen .
În baza art 359 Cpr pen coroborat cu art 110 ind 1 Cpen a fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art 83 cpen ..
În baza art 71 alin 5 Cpen pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii .
Potrivit art. 313 alin 1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane ,răspund potrivit legii și au obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată .Față de faptul că între leziunile suferite de partea vătămată și fapta inculpatului D. M. I. există legătură de cauzalitate ,instanța în baza art 313 alin 1 Lg 95/2006 a obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabil civilmente D. I. părții civile S. Județean de Urgență S. suma de 3452 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate H. N. .
Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă în cauză ,H. N. instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 998 ,999 Cciv .fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită a inculpatului ,cauzatoare de prejudicii ,prejudiciul cert atât sub aspectul existenței sale cât și a întinderii sale ,vinovăția inculpatului sub forma culpei exclusive a acestuia cât și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu .Totodată nu a fost pusă la îndoială suferința fizică prin care a trecut partea vătămată, în perioada de convalescență necesară vindecării sau însănătoșirii sale .Suferința fizică atrage după sine și prejudicii de natură morală constând în imposibilitatea persoanei de a desfășura o activitate normală firească, în privațiunile pe care trebuie să le suporte în perioada de spitalizare, tratament și recuperare precum și în efortul suplimentar depus într-o asemenea perioadă,
Față de aceste împrejurări, instanța în baza art 346 Cpr pen coroborat cu art 998 cciv și art 14 cpr pen a admis în parte pretențiile civile formulate de partea vătămată și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de_ lei cu titlu de daune morale .
În privința celorlalte pretenții civile formulate de partea civilă ,respectiv suma de 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și despăgubiri bănești lunare de 600 lei echivalentul salariului minim pe economie ,s-a apreciat că partea civilă conform art.1169 Cciv trebuia să facă dovada acestor pretenții .Ori instanța la primul termen de judecată ,în momentul precizării pretențiilor civile a pus în vedere părții civile prin reprezentant să propună probe în dovedirea pretențiilor solicitate ,însă acesta nu a solicitat nici un fel de probă în susținerea pretențiilor sale ,nu a depus nici un document sau să dovedească prin martori veniturile obținute lunar de partea vătămată înainte de vătămarea produsă .Mai mult din nici un act medical depus la dosar nu rezultă faptul că i-a fost afectată capacitatea de muncă ,sigur că pe perioada convalescenței ,acesta nu a mai putut lucra ,însă așa cum am afirmat această stare de incapacitate trebuia dovedită cu veniturile pe care le-ar fi putut obține ca instanța ulterior să aprecieze dacă era îndreptățită sau nu la aceste despăgubiri .Față de aceste împrejurări ,având în vedere că partea civilă nu a făcut dovada pretențiilor solicitate ,instanța în conformitate cu prevederile art 346 Cpr pen coroborat cu art 14 cpr pen și 998 cciv a respins aceste pretenții .
În baza art 191 Cpr pen s-a dispus obligarea inculpatului D. M. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească către stat suma de 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ,din care suma de 125 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală ,300 lei în faza de judecată.
Împotriva sentinței penale nr.84/2011 a Judecătoriei Săliște au declarat recurs în termen partea civilă H. N. și inculpatul D. M. I..
Prin recursul formulat inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate și a cuantumului daunelor morale acordate părții civile.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei însă nu a fost de acord cu starea de fapt reținută prin rechizitoriu, motiv pentru care nu a putut beneficia de disp. art.320/1 Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut și ea în mod greșit că inculpatul în momentul în care a văzut partea civilă s-a desprins din grupul în care se afla M. D. și L. I. și singur a aplicat lovituri părții civile determinând căderea ei.
În fapt, în momentul în care au ajuns partea civilă H. N., M. D. l-a lovit pe acesta cu piciorul în umăr, L. I. cu pumnul în zona feței iar inculpatul cu piciorul în abdomen, după care au fugit toți trei de acolo. Declarațiile martorilor L. I. și M. D. sunt prin urmare nesincere și în contradicție cu declarația martorului S. F. ce a fost înlăturată de către instanța de fond.
Raportat la împrejurările reale ale comiterii faptei și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsit de antecedente penale se impune reindividualizarea pedepsei aplicate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se susține că reținerea în sarcina recurentului a obligării de a plăti suma de 15.000 lei daune morale este nejustificată în primul rând datorită faptului că nu a fost singurul implicat în lovirea victimei, astfel încât despăgubirile ar fi trebuit suportate de toți cei implicați. Distinct de aceasta suma acordată părții civile este mult prea mare deoarece la producerea vătămărilor au contribuit și alți factori precum ar fi și starea de ebrietate a părții civile. Din declarația martorei H. M. rezultă că partea civilă s-a deplasat singură pe jos până acasă, ceea ce demonstrează că lovitura nu a fost de intensitate mare.
Prin recursul formulat, partea civilă a solicitat casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de acordare a despăgubirilor periodice și majorarea cuantumului daunelor morale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că din actele medico legale rezultă că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie, capacitatea de muncă a acesteia a fost redusă iar trauma fizică și psihică suferită a fost una majoră.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în baza probelor administrate o corectă stare de fapt și o legală încadrare juridică. Astfel, din declarațiile părții civile (f.7-8 u.p.), care se coroborează cu declarațiile martorilor L. I. (f.118-119 fond), M. D. (f.116-117 fond) și concluziile expertizei medico-legale nr.413/II/a/65/27.08.2010 (f.14-17 u.p.), astfel cum a fost completată ( fila 132 fond) rezultă că inculpatul singur a aplicat părții civile în data de 29.11.2009 lovituri în zona capului, determinând căderea acesteia și producerea de leziuni traumatice cranio-cerebrale care au pus în primejdie viața și au necesitat ulterior intervenții chirurgicale și un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale. Susținerile inculpatului privitoare la participarea martorilor L. I. și M. D. la agresarea părții civile nu pot fi primite, neîntemeindu-se pe probele administrate în cauză. Martorul S. F. I. (f.140 fond), audiat de către instanța de fond nu a văzut momentul în care partea civilă a fost lovită iar susținerile sale conform cărora cei trei ar fi spus în bar imediat după incident, că ar fi lovit împreună partea civilă, vin în contradicție chiar cu declarația inculpatului care constant a arătat că nu s-a mai întors în bar după incident (f.86, 103- 104 fond).
Raportat la conduita procesuală a inculpatului care nu a înțeles să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, susținând că el nu a aplicat părții civile lovituri în zona capului solicitând administrarea de probe, în mod corect, instanța de fond nu a reținut aplicabilitatea disp. art.320/1 Cod procedură penală.
În ce privește motivul de recurs vizând cuantumul pedepsei aplicate nici acesta nu este fondat.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului minor, conformă criteriilor prev. de art.100 Cod penal și de natură a realiza scopul sancțiunii.
În raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de toate datele ce caracterizează persoana inculpatului, relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză, reducerea pedepsei stabilite care este apropiată de minimul special legal rezultat din aplicarea disp. art.109 alin.1 Cod penal, nu se justifică.
Totodată, nu există temei pentru reținerea de circumstanțe atenuante care să conducă la coborârea pedepsei sub minimul special legal de 1 an închisoare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei recursul inculpatului este nefondat iar al părții civile este parțial fondat.
Potrivit expertizei medico-legale întocmită în cauză (f.54-58 dosar recurs), urmare a evenimentului traumatic și a leziunilor suferite, partea civilă H. N. prezintă o hemipareză dreaptă sechelară, care determină o scădere a capacității sale de muncă cu 55%. În această situație este cert că partea civilă trebuie să depună eforturi suplimentare pentru realizarea aceluiași randament în muncă, de natură să grăbească procesul de oboseală și epuizare fizică. Chiar și numai pentru aceasta partea civilă trebuie indemnizată în mod corespunzător, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cum partea civilă nu era încadrată cu contract de muncă, despăgubirea urmează a fi stabilită prin luarea în considerare a salariului minim net pe economia națională, de la data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie.
Astfel, Curtea va reține că suma de 200 lei lunar este în măsură să acopere raportat la venitul minim net pe economia națională, scăderea capacității de muncă a părții civile, rezultată în urma faptei prejudiciabile a inculpatului.
Conform disp. art.14, 15 Cod procedură penală raportat la art.1000 alin.2 din vechiul cod civil inculpatul minor la data săvârșirii faptei, va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. la plata despăgubirilor periodice lunare în favoarea părții civile H. N., până la încetarea stării de nevoie a acesteia, respectiv până la redobândirea integrală a capacității de muncă.
Sub aspectul daunelor morale, criticile părții civile și ale inculpatului sunt nefondate.
Astfel, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale 80-90 zile, la intervenția – chirurgicală suferită și urmările leziunilor traumatice, Curtea, în acord cu practica sa apreciază că suma de 15.000 lei stabilită de instanța de fond este rezonabilă, de natură să compenseze suferințele fizice și morale cauzate părții civile prin fapta inculpatului, fără a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățirea fără justă cauză.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul inculpatul urmează a fi respins iar în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, recursul părții civile urmează a fi admis cu consecința casării parțiale a hotărârii atacate sub aspectul laturii civile, în limitele arătate.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. la plata sumei de 1150 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
În temeiul art.193 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească suma de 1200 lei în favoarea părții civile H. N., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de partea civilă H. N. împotriva sentinței pen. nr. 84/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată sub aspectul laturii civile a cauzei, în ceea ce privește neacordarea despăgubirilor civile periodice solicitate de partea civilă H. N. și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Obligă inculpatul D. M. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. să plătească în favoarea părții civile H. N. suma de 200 lei lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 29.11.2009 și până la încetarea stării de nevoie, respectiv până la redobândirea integrală a capacității de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul D. M. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul recurent în solidar cu partea responsabilă civilmente D. I. la plata sumei de 1150 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească suma de 1200 lei în favoarea părții civile H. N., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. S. T. M. F. F.
Grefier,
V. C. V.
Red. MMA
Tehnored. VV 2 ex/16.11.2012
j.f. ES V. S.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 844/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 158/2012. Curtea de... → |
|---|
