Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 368/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 368/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 368/2012
Ședința publică de la 12 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător M. A. M.
Grefier L. A.u
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de:
Procuror A. F..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 618/01.11.2011 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat D. M., d-na av. B. N. în substituirea d-nei av. B. R., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, apreciază sentința penală atacată ca fiind nelegală întrucât prima instanță ar fi trebuit să constate că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. M. a fost săvârșită în cadrul termenului de încercare, să mențină revocarea suspendării executării sub supraveghere și să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul adăugării noii pedepse aplicate la pedeapsa revocată, după care să deducă din pedeapsa stabilită ceea ce a executat până în prezent.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului intimat, d-na av. B. N. solicită instanței, în principal, respingerea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I. și în subsidiar în cazul admiterii recursului parchetului, în rejudecarea cauzei să nu se aplice inculpatului vreun spor de pedeapsă.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului intimat, d-na av. B. N. arată că instanța de fond a dispus în baza art. 39 alin. 2 rap. la art. 34 lit. b Cod penal contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu restul rămas neexecutat de 357 zile, astfel că, apreciază tehnica de contopire ca fiind corectă.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr.618/01.11.2011 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ s-a dispus în temeiul art.334 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, reținută în sarcina inculpatului D. M. în infracțiuneade furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
În baza de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal,a fost condamnat inculpatul D. M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate Primăria Orașului C., cu sediul în C., jud. A..
În baza art.39 alin.2 Cod penal, rap. la art.34 lit.b) Cod penal, contopește pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu restul rămas neexecutat de 357 zile, din sentința penală nr.142/2007 a Tribunalului A., Secția Penală, def. la data de 11.07.2007, astfel cum a fost pusă în executare ca urmare a admiterii contestației la executare prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului A., Secția penală, def. la 06.03.2009, prin nerecurare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani în regim de detenție.
În temeiul art.71 din Codul penal, s-au interzis acestui inculpat drepturile prevăzute de articolul 64 lit.a) teza II și lit.b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.35 Cod penal, s-a menținut măsura complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64.lit.a) și b) Cod penal pe perioadă de un an, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.49/2009 a Tribunalului A., def. la data de 06.03.2009, măsură calculată de la data conform la art.66 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru faza de judecată, se va avansa din Fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului A..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt În data de 01.09.2008, Poliția orașului C. a fost sesizată de către Ț. Diane, Inspector de specialitate la C. de C. C., despre faptul că în perioada 29-30.08.2008, persoane necunoscute au pătruns în interiorul acestei instituții și dintr-o încăpere au sustras un calculator compus din unitate, ecran LCD, mouse, tastatură și 2 boxe.
În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat autorul furtului în persoana inculpatului D. M. și s-a stabilit că în noaptea de 29/30.08.2008, acesta prin escaladare a pătruns, printr-un geam în incinta Casei de C. a urcat la etaj, a găsit o ușă deschisă și a intrat în respectiva încăpere, de unde a sustras calculatorul. Apoi, inculpatul a părăsit incinta instituției prin același mod prin care a intrat, ducând calculatorul sustras la domiciliul său.
A doua zi a vândut calculatorul cu suma de 300 lei martorei Ș. L., care după ce l-a pus în funcțiune a observat că în calculator se aflau poze cu C. de C., F. din C. și documente cu privire la C. de C..
Cu ocazia efectuării reconstituirii, în prezența martorilor asistenți, inculpatul a indicat modul și mijloacele de săvârșire a faptei.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice în temeiul art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, reținută în sarcina inculpatului D. M.,în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs P. de pe lângă J. A. I. solicitând admiterea recursului casarea sentinței penale atacată numai sub aspectul tehnicii de contopire și în rejudecare să se dispună mențină revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului prin sent.pen. nr.142/2007 a Tribunalului A. și să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal în sensul adăugării noii pedepse aplicate la pedeapsa revocată, după care să deducă din pedeapsa stabilită ceea ce a executat până în prezent.
În motivarea recursului se arată că prima instanță ar fi trebuit să constate că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. M. în prezenta cauză a fost săvârșită în cadrul termenului de încercare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen.nr.142/28 05 2007 a Tribunalului A. a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5ani.
Prin sent.pen. 49/16 02 2009 pronunțată de Tribunalul A. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sent.pen.nr.142/28 05 2007 a Tribunalului A. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.,fiind ulterior liberat condiționat cu un rest de 357 de zile.
Recurentul arată că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința atacată cu prezentul recurs a fost săvârșită în timpul termenului de încercare stabilit prin sent.pen.nr.142/28 05 2007 a Tribunalului A. astfel că se impunea revocarea suspendării sub supraveghere a acestei pedepse și cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu deducerea perioadei de pedeapsă executată.
Curtea analizând sentința atacată potrivit motivelor de recurs invocate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.385/6 al.3,385/9 al.3 raportat la art.385/14 C.proc.pen. constată că sentința atacată este legală și temeinică ,astfel că prezentul recurs se privește ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art.39 al.2 Cpen.întrucât la data pronunțării sentinței atacate prin prezentul recurs pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere aplicată prin sent.pen.nr.142/28.05. 2007 a Tribunalului A. era deja revocată prin sent.pen.49/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul A. și executată în parte fiind întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii potrivit art.37 lit.a Cpen. Ca atare regimul sancționator aplicabil este cel prevăzut de art.39 al.2C.pen.
Față de aspectele de fapt și de drept expuse și întrucât în cauză nu s-au relevat alte motive de casare care să poată fi invocate din oficiu în baza art.385/15 pct.1 lit. b C.proc. pen se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 618/1.11.2011 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. M. A. M.
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului,
casării sentinței penale atacate
sub aspectul greșitei aplicări a
dispozițiilor art.39 alin.2 C.penal,
în sensul de a se constata revocată
pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr.142/2007
pronunțată de Tribunalul Sibiu și,
în baza art.86 ind.4 rap.la art.83
C.penal, a se adăuga această
pedeapsă la pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată în prezenta
cauză, cu deducerea perioadei
executate, respectiv 31.08.2005-
5.02.2007 și 13.03._09
Grefier,
L. A.
Red. B.E./tehnored. L.A
2 ex. /30.03.2012
J.F.I. C. S. P.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că recursul declarat de către P. de pe lângă J. A. I. este fondat, având în vedere următoarele:
Inculpatului D. M. a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru săvârșirea în perioada 29-30.08.2008 a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, rap. la art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal.
Prin sentința penală nr. 142/26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, inculpatul D. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se, în condițiile art.86 ind.1, art.86 ind.2 C.penal, suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere pe durat unui termen de încercare de 3 ani. Sentința a rămas definitivă față de inculpat, prin neapelare, la data de 11.07.2007.
Prin urmare, de la data de 11.07.2007 a început să curgă termenul de încercare de 5 ani, conform dispozițiilor art.82 alin.3 C.penal.
În cursul termenului de încercare., la data de 29-30.08.2008, inculpatul D. M. a săvârșit din nou, cu intenție, o nouă infracțiune, respectiv infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Ulterior săvârșirii acestei infracțiuni și începerii cercetărilor în cauză, prin sentința penală nr. 49/16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul A. în baza dispozițiilor art.86 ind.4 alin.2 Cod Penal s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere acordată condamnatului D. M. prin penală nr. 142/26 martie 2007 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, constatându-se totodată că s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu 31.08.2005 și până la 5.02.2007.
În baza acestei hotărâri, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, mandatul fiind pus în executare la 13.03.2009. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 13.10.2009 cu un rest rămas de executat de 357 de zile.
Raportat la aspectele reținute, apreciez că, în cauză, săvârșirea de către inculpatul D. M. la data de 29-30.08.2008 a unei infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare atrage incidența dispozițiilor art.83 c.penal, care nu se referă numai la revocarea suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, ci consacră un tratament sancționator distinct de cel prevăzut de dispozițiile art.39 alin.1 și 2 C.penal, constând în cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru prima infracțiune și pentru cea săvârșită în termenul de încercare.
Este unanim admis în doctrina și practica judiciară faptul că în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei ori înăuntrul termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu toate că infractorul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, problema executării pedepsei se rezolvă după principiul totalizării celor două pedepse și nu se aplică dispozițiile art.39 alin.1 și 2 privind contopirea pedepselor.
De altfel, și instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii, faptul că „fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârșită în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 142/26 martie 2007, înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 49/2009 a Tribunalului A. ( deci înaintea datei de 6.03.2009)”.
Prin urmare, nu are relevanță în cauză faptul că pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere aplicată prin sent.pen.nr.142/28.05. 2007 a Tribunalului A. era deja revocată prin sent.pen.49/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul A. și executată în parte, întrucât aplicarea dispozițiilor art.83 C.penal privind revocarea obligatorie a suspendării executării pedepsei se raportaeză la momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni, în cursul termenului de încercare, și nu la momentul judecării inculpatului pentru această infracțiune.
În acest sens sunt și dispozițiile art.83 C.penal potrivit cărora revocarea suspendării se dispune dacă cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.
Comportamentul ulterior al inculpatului, care a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru nerespectarea obligațiilor impuse de instanță, nu poate genera un tratament sancționator mai blând, favorabil acestuia.
În fine, consider că modalitatea de aplicare a dispozițiilor art.39 alin.2 C.penal, prin contopirea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu restul rămas neexecutat de 357 zile din sentința penală nr.142/2007 a Tribunalului A. este greșită, chiar și în cazul în care s-ar considera că nu sunt aplicabile dispozițiile art.83 C.penal privind cumulul aritmetic, întrucât, la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat, inculpatul nu începuse executarea pedepsei de 3 ani închisoare și astfel instanța trebuia să dispună contopirea restului rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, calculat prin deducerea doar a perioadei reținerii și arestului preventiv, respectiv 31.08.2005-5.02.2007, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și să deducă din pedeapsa rezultantă perioada executată anticipat (13.03._09).
Pentru considerentele ce preced, apreciez că soluția ce se impunea a fi dată în cauză ar fi fost de a admitere a recursului declarat de către P. de pe lângă J. A. I., urmând a se casa sentința penală atacată sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art.39 alin.2 C.penal, având drept consecință constatarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.142/2007 pronunțată de Tribunalul A. și, în baza art.86 ind.4 rap.la art.83 C.penal, a se adăuga această pedeapsă la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, cu deducerea perioadei executate, respectiv 31.08.2005-5.02.2007 și 13.03._09.
Judecător,
A. I. P.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 27/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 671/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
