Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 73/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-06-2012 în dosarul nr. 73/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 73/A/2012
Ședința publică de la 07 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier O. D. D.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul P. V. T. împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de T. H..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant P., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul apelant P. învederează instanței că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, nu are cereri sau precizări de formulat în fața instanței de apel.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă T. H., sentința pronunțată de instanța de fond fiind netemeinică și nelegală.
În susținerea apelului se arată că instanța a omis să se pronunțe prin minută asupra măsurilor asiguratorii luate prin ordonanța procurorului de aplicare a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, iar măsura luată de instanța de fond prin încheierea de înlăturare a omisiunii vădite este nelegală întrucât textul de lege invocat, art.196 C.pr.pen. se referă la situațiile în care instanța a omis să se pronunțe cu privire la sumele pretinse de martori, experți, interpreți sau apărători precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii.
De asemenea, hotărârea este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, aplicarea unei pedepse privative de libertate de numai 2 ani și 6 luni închisoare este prea mică raportat la persoana inculpatului, poziția acestuia pe parcursul procesului penal și în faza de urmărire penală, antecedentele penale ale acestuia și perseverența infracțională.
În ce privește apelul inculpatului solicită respingerea ca nefondat, raportat la motivele formulate de parchet.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului inculpat P., avocat B. N. solicită admiterea apelului formulat de inculpat, în rejudecare solicită desființarea sentinței penale, reducerea cuantumului pedepsei, urmând a se da o mai mare eficiență art. 320/1 C.pr.pen., a circumstanțelor atenuante, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a regretat săvârșirea faptei.
În ce privește apelul parchetului, solicită admiterea acestuia în parte, doar cu privire la măsura asiguratorie.
Inculpatul având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței, arătând că pedeapsa stabilită este prea mare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97/2012 pronunțată de T. H. în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul P. V. T., la:
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și a art. 320/1 Cpp.
În baza art. 83 Cp a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cp.
În baza art. 350 al. 1 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21.03.2012 până la 02.05.2012.
În baza art. 6/1 al. 3 din Legea 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul P. V. T. suma 6300 lei, obligând pe inculpat la plata către stat a acestei sume .
În baza art. 356 Cpp rap. la art. 2 din Legea 78/2000 s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură și oriunde s-ar afla care aparțin inculpatului P. V. T., instituit până la concurența sumei de 6300 lei prin ordonanța din data de 23.03.2012 dată în dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H..
În baza art. 192 al. 2 Cpp inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.03.2012 a fost înregistrat la Serviciul Județean Anticorupție H., denunțul numitului Cioarcă G. din comuna Bănița, . împotriva inculpatului P. V. T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În cuprinsul denunțului se reclama faptul că în luna ianuarie 2012 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul P. V. T. la un bar, unde denunțătorul i-a povestit că în anul 2009 i-a fost anulat permisul de conducere, iar inculpatul i-a solicitat acestuia suma de 1.000 euro pentru a-i da unei persoane pe numele de „O.” de la „permise auto din D.” pentru a-i restitui permisul de conducere denunțătorului.
Denunțătorul a declarat că în perioada ianuarie – februarie i-a dat inculpatului suma de 4.300 lei pentru ca acesta să-i dea angajatului susmenționat al Serviciului public Regim permise auto din D., în scopul de a-i restitui permisul de conducere, categoria B care-i fusese anulat anterior.
De asemenea, denunțătorul a reclamat și faptul că, în aceeași perioadă, inculpatul P. V. T. i-a mai solicitat o sumă de bani, pentru a interveni la o angajată a APIA Timișoara cu numele de „A.” pentru a „rezolva” obținerea unor fonduri nerambursabile în sumă de 48.000 lei, iar denunțătorul i-a dat, în acest scop, suma de 2.000 lei.
În baza autorizațiilor nr. 53 și 54/2012 emise de către T. H. s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice precum și a interceptării în mediu ambiental a întâlnirilor dintre denunțător și inculpat.
Astfel, în data de 19.03.2012 între orele 1105 - 1125 între denunțător și inculpat a avut loc o convorbire telefonică în cursul căreia denunțătorul Cioarcă G. îl întreba pe inculpat „S-a dus la A.? Bă da rezolvă la APIA? sau …” la care inculpatul îi răspunde că: „Rezolvăm”. În cursul aceleiași convorbiri telefonice denunțătorul îl întreabă pe inculpat: „Permisul când l-am putea lua, bă?” la care inculpatul îl răspunde că „Astăzi ți-l iei” și că „Mergem la D. și ai pe el B-ul, C-ul, E-ul și atestat”.
De asemenea, cu acea ocazie denunțătorul Cioarcă G. l-a întrebat pe inculpat: „Tu ai calculat câți bani ți-am dat și câți trebuie să-ți mai dau?” la care inculpatul a răspuns: ”Da”, că „îi scris” și că „trebuia să-mi dai atunci 1.000 euro și mi-ai dat 30 de milioane și mi-ai mai dat 800 de mii”.
În cursul aceleiași convorbiri telefonice denunțătorul i-a spus inculpatului că i-a dat 63 de milioane lei (4.300 lei pentru permisul de conducere și 2.000 lei pentru intervenția la APIA Timișoara n.n.) la are inculpatul i-a spus acestuia că „totul este scris în carnețel” și că „eu scriu tot să nu uit”.
Tot din convorbirile purtate între cei doi cu acea ocazie a rezultat faptul că inculpatul era foarte preocupat de faptul că la Curtea de Apel Alba Iulia se judeca un apel al acestuia împotriva unei sentințe penale a Tribunalului H., prin care inculpatul fusese condamnat într-un alt dosar penal, la 5 ani cu executare pentru o altă infracțiune de trafic de influență și că acesta se pregătea să fugă în Olanda pentru a nu fi arestat.
În baza autorizației nr. 54/2012 emisă de T. H., s-a procedat la interceptarea discuțiilor purtate în medul ambiental de către inculpat și denunțător.
Astfel, în data de 21.03.2012 în intervalul orar 1049 -1051 s-au purtat următoarele discuții între cei doi:
P. V. T.: - G. tu 44 mi-ai dat mie nu 43!
Cioarcă G.: - 44. Și așa-i bine…(neinteligibil)… ai hârtia?
PVT: - Am scos-o eu, că n-am lăsat agenda aia aicea! M-am gândit că poate se uită acela, știi?
CG: - Da, da.
PVT: - Deci 44 mi-ai dat din 63.750!
CG: - Așa! Da!
PVT: - Îs ăia 1500 de euro!
CG: - Așa și pentru A…?
PVT: - Mai era 19.750 cu aia de la spital….
CG: - Cu analize …
PVT: - Testu′ psihologic și taxa de permis.
CG: - B. și la A.?
PVT: - Și la A. o fost așa: 12 cu 8 .. Înțelegi? Din 12 mi-ai adus atunci 8 milioane în parcare …
CG: - Da, da, da!
PVT: - … am pus eu 4. Din 8 milioane mi-ai adus 5, am pus eu 3 …
CG: Da.
PVT: - … și mi-ai mai dat 5 milioane!
CG: - Da, așa-i.
PVT: - Ăă, cinci sute de mii.
CG: - Da, cinci sute, cinci sute de mii.
PVT: - Cinci sute de mii. Și aicea mai ai opt sute de mii! care mi i-ai dat atunci, știi?
CG: - Ultima dată … (neinteligibil) … Da, mă, stai liniștit.
PVT – Deci, 19 milioane ar veni .. 18 milioane nouăsute cincizeci! Îi tăiem ăștia!
CG: - Ahă.
PVT: - Știi că eu am scos exact de pe aia, că n-am lăsat-o în … mea în mașină, că se uitau ăștia!
CG: - Să vadă ăștia. Da normal.
În aceeași ordine de idei, în data de 19.03.2012 la ora 1257 inculpatul P. V. T. l-a contactat telefonic pe denunțătorul Cioarcă G. solicitându-i acestuia să-i mai dea „cincimilioanecincisutelei” pentru „că-i trebuie în jumătate de oră”.
În urma acestui fapt, denunțătorul a luat legătura cu organele de urmărire penală care au pus la dispoziția acestuia suma de 500 lei provenind din fondul special pentru probarea infracțiunilor de corupție constituit la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Suma de 500 lei formată din bancnote de câte o sută lei a fost predată denunțătorului Cioarcă G., în data de 21.03.2012 pentru a fi înmânată inculpatului.
În aceeași dată, pretinzând că trebuie să scoată un CAR din Hațeg, deoarece nu are bani, denunțătorul și inculpatul P. V. T. s-au deplasat, cu autoturismul cu nr._ (proprietatea inculpatului) în orașul Hațeg, județul H., unde denunțătorul i-a înmânat, în autoturismul respectiv, suma de 500 lei inculpatului, fiind, imediat surprins în flagrant de către organele de urmărire penală.
Astfel, conform procesului verbal încheiat la data de 21.03.2012 cu ocazia percheziției autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ (cu care veniseră din Petroșani denunțătorul și inculpatul) în parasolarul de la șofer a fost găsită suma de 500 lei în bancnote de 100 lei având seriile bancnotelor care, anterior, fuseseră predate denunțătorului, de către organele de urmărire penală.
Cu acea ocazie inculpatul P. V. T. a recunoscut că suma respectivă de bani, îi fusese dată, cu puțin timp în urmă, de către denunțător.
În urma percheziției portbagajului autoturismului respectiv, au fost identificate și depuse la dosarul cauzei și dosare cuprinzând diferite formulare destinate obținerii permiselor de conducere ale următoarelor persoane: Cioarcă G. (denunțătorul), S. P. I., C. S., precum și 3 fișe (formulare) ștampilate în alb cu numele de A. K. și S. Capriș.
De asemenea, a fost identificată o agendă cuprinzând evidențele unor sume de bani și numere de telefon ale unor persoane, precum și diferite foi de vărsământ către unități bancare.
Denunțătorul Cioarcă G. a înregistrat, personal, convorbirile purtate cu inculpatul P. V. T. pe perioada 2.03._12 punându-le la dispoziția organelor de cercetare penală.
Potrivit procesului verbal de transcriere a acestor convorbiri, în perioada susmenționată au fost purtate între cei doi un număr de 32 de convorbiri telefonice care au legătură cu obiectul prezentului dosar.
Conform declarației martorei Cioarcă E., aceasta cunoștea faptul că fiul ei Cioarcă G. i-a dat mai multe sume de bani inculpatului P. V. T. pentru a interveni la unele persoane de la „Permise auto” în scopul obținerii permisului de conducere.
De asemenea, martora cunoștea faptul că, fiul ei i-a dat suma de 2.000 lei aceluiași inculpat pentru a interveni la o persoană din cadrul APIA Timișoara, în vederea obținerii unor fonduri europene destinate unei „culturi de căpșuni”.În acest sens martora a declarat că, de mai multe ori a scos bani de la bancă și-a dat fiului ei .
La rândul său martorul R. M. N. a declarat că Cioarcă G. i-a solicitat, în luna februarie 2012 suma de 250 euro pentru a-i da unei persoane care îi promisese că-i „rezolvă” problema pe care o avea cu obținerea permisului de conducere și că martorul i-a dat susnumitului suma de bani susmenționată.
Fiind audiat cu privire la cele expuse mai sus în faza de urmărire penală inculpatul P. V. T. a declarat că recunoaște faptele, că a primit sumele de bani susmenționate în scopul de a interveni la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto D. pentru obținerea permisului lui Cioarcă G., precum și la APIA Timișoara pentru obținerea unor fonduri europene, dar că persoanele cu numele de „O.” și „A.” sunt inventate, neexistând în realitate.
De asemenea inculpatul a recunoscut că suma de 500 lei primită e la Cioarcă G. în data de 21.03.2012 și descoperită în autoturismul inculpatului reprezintă ultima tranșă din suma solicitată denunțătorului.
Inculpatul a recunoscut și regretat faptele .
În declarația dată în instanță a recunoscut faptele și încadrarea juridică din actul de acuzare și a solicitat să îi fie aplicate prevederile art. 320/1 Cpp care reglementează procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, procedură care presupune că judecată are loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului P. V. T. care în perioada ianuarie – martie 2012 a pretins și primit suma de 4.300 lei de la numitul Cioarcă G. promițându-i acestuia, că prin relațiile pe care le are cu persoana „O.” de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto D., îi va facilita obținerea, fără examen, a permisului de conducere, care fusese anterior anulat și că în aceeași perioadă i-a promis lui Cioarcă G. că-i va facilita, prin intermediul persoanei numită „A.” de la APIA Timișoara obținerea unor fonduri europene în sumă de 48.000 lei, pentru care a pretins și primit de la susnumit suma de 2.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că există probe de vinovăție, urmează ca inculpatul P. V. T. să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 320/1 Cpp.
La individualizarea pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 72 Cp, împrejurărarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, gravitatea faptei, suma relativ mare pretinsă de inculpat, atitudinea inculpatului de perseverare în săvârșirea de fapte antisociale, faptul că are antecedente penale fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de înșelăciune și trafic de influență, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. prin sentința penală nr. 381/2011 a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin Decizia penală nr. 20/3.12.2011 a Curții de Apel A. I..
De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp prin sentința penală nr. 148/09.08.2011 a Tribunalului H. pronunțată în dosarul nr._, sentință nedefinitivă și aflată în prezent în apel pe rolul Curții de Apel A. I..
În baza art. 83 Cp s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cp (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a o ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe durata și în condițiile art.71 Cp.
Inculpatul P. V. T. a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. a, c și f Cpp prin încheierea penală nr. 78/22.03.2012 a Tribunalului H. pentru 29 de zile, începând cu data de 22.03.2012 și până la data de 19.04.2012, pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. Arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută în temeiul art. 160 și art. 300/1 Cpp prin încheierea penală din data de 12.04.2012.
În baza art. 350 Cpp ca urmare a condamnării s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat în stare de reținere și arest preventiv de la data de 21.03.2012 până la data de 02.05.2012.
S-a reținut că potrivit art.257 al.2 Cp rap.la art.256 al.2 Cp în cazul infracțiunii de trafic de influență banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă. Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 infracțiunea de trafic de influenta prevazuta la art. 257 din Codul penal se pedepsește potrivit acelor texte de lege.
În baza art. 6/1 al. 4 din Legea 78/2000, prin rechizitoriu s-a solicitat restituirea de către inculpatul P. V. T. a sumelor primite, cerere care nu a mai fost reiterată cu ocazia judecării fondului cauzei. Cu ocazia dezbaterilor finale, reprezentantul parchetului a solicitat confiscarea sumelor pe care inculpatul le-a pretins și primit.
Potrivit art. 6/1 al. 1 din Legea 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani. Art. 6/1 al. 2 Legea 78/2000 prevede că faptuitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infractiunii prevazute la alin. (1) se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.
Conform dispozițiilor art. 6/1 al. 4 Legea 78/2000 banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazul prevazut la alin. (2).
În cauză, numitul Cioarcă G. nu poate beneficia de restituirea sumelor remise inculpatului, întrucât nu a denunțat faptele decât după ce acestea au fost comise și pentru a fi obținute probele necesare tragerii la răspundere penală a inculpatului și ca urmare a nemulțumirii că nu a obținut rezultatul scontat prin săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6/1 din Legea 78/2000 reținută în sarcina sa.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu cu privire la Cioarcă G. în temeiul art. 10 lit. i/1 Cp pentru infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 nu se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate avea ca și conscință în mod automat, fără o analiză a circumstanțelor cauzei, restituirea sumelor remise inculpatului. S-a considerat că numitul Cioarcă G. nu poate beneficia de restituirea sumelor, demersul său de a sesiza faptele neavând motivația onestă care ar putea atrage aplicabilitatea art. 6/1 al. 4 din Legea 78/2000.
În vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării, s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură și oriunde s-ar afla care aparțin inculpatului P. V. T., instituit până la concurența sumei de 6300 lei prin ordonanța din data de 23.03.2012 dată în dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H..
În temeiul art. 191 Cpp și având în vedere soluția de condamnare, inculpatul a fost la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 600 lei către stat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat apel P. de pe lângă T. H. și inculpatul P. V. T..
Apelurile au fost declarate în termen.
În motivarea apelului parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, privind nepronunțarea asupra menținerii sechestrului asigurator și greșita individualizare judiciară a pedepselor, susținând că prin încheierea de îndreptare a omisiunii vădite nu se poate instanța pronunța asupra menținerii măsurii asiguratorii, iar pedeapsa aplicată este mică având în vedere persoana inculpatului, care a săvârșit anterior mai multe fapte penale.
În motivarea apelului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea acesteia, dându-se o mai mare eficiență dispozițiilor art. 320/1 al.7 C.pr.pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor și temeiurilor invocate de apelanți, și, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prevăzut de art. 371 al. 2 C.pr.pen., instanța apreciază că apelul parchetului este parțial fondat, iar apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat cauza potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.pr.pen., judecata având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul și le-a însușit, constatând că faptele inculpatului sunt stabilite, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de care a fost acuzat, sunt săvârșite cu vinovăție și sunt date suficiente cu privire la persoana sa pentru a aplica o pedeapsă.
T. a reținut corect starea de fapt din care rezultă că în perioada ianuarie-martie 2012 a pretins și primit suma de 4.300 lei de la numitul Cioarcă G. promițându-i acestuia că-i va facilita obținerea, fără examen, a permisului de conducere, care a fost anulat anterior și în aceeași perioadă i-a promis lui Cioarcă G. că-i va facilita obținerea unor fonduri europene în sumă de 48.000 lei pentru care a pretins și primit suma de 2.000 lei.
Raportat la starea de fapt prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptelor, potrivit art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 320/1 C.pr.pen., precum și o judicioasă individualizare a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, prin revocarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 31/2011 a Judecătoriei Petroșani.
În condițiile în care inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, iar limitele pedepsei ca urmare aplicării dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. sunt între 1 an și 4 luni și 6 ani și 8 luni închisoare, instanța apreciază, ținând seama de persoana inculpatului și de rezultatul acțiunilor sale, că pedeapsa de 2 ani și 6 luni este bine proporționalizată, fiind de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei, neimpunându-se majorarea sau reducerea acesteia.
Prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 343 al.3 C.pr.pen. care prevăd că, instanța deliberează și asupra măsurilor asiguratorii, iar pronunțarea ulterioară printr-o încheiere de înlăturare a omisiunii vădite nu este justificată, deoarece examinarea și deliberarea asupra măsurilor asiguratorii fac parte din obiectul deliberării. Acest motiv de apel al parchetului este fondat.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 al.1 pct.2 lit.a C.pr.pen. instanța va admite apelul Parchetului de pe lângă T. H. împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind nepronunțarea asupra sechestrului asigurator, și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, va menține măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului P. V. T., instituită prin Ordonanța din 23 03 2012, dată de procuror în dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H., până la concurența sumei de 6.300 lei.
Va menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
În temeiul art. 379 al.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat d einculpat.
Conform art. 192 al.2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de inculpatul apelant.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. H. împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind nepronunțarea asupra sechestrului asigurator, și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, menține măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului P. V. T., instituită prin Ordonanța din 23 03 2012, dată de procuror în dosarul nr. 213/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H., până la concurența sumei de 6.300 lei.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. V. T. împotriva sentinței penale nr. 97/2012 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 350/1 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Compută din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 21.03.2012 la 07.06.2012.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 iunie 2012.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
O. D. D.
Red.LC
D./ex.2
Jud.fond. T. C.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 751/2012. Curtea de... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 79/2012. Curtea de... → |
|---|
