Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1125/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-11-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1125/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier A. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul A. V. R. împotriva sentinței penale nr. 1343/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă petentul A. V. R., lipsă fiind intimații .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, următoarele înscrisuri:
- memoriu penal formulat de petentul A. V. R. la care atașează o . înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea recursului formulat;
- o cerere formulată de intimata D. S. prin care solicită respingerea recursului declarat de petent ca inadmisibil.
Recurentul A. V. R. depune la dosar concluzii scrise la care atașează o . înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea recursului declarat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul petent A. V. R. având cuvântul susține că intimata nu poate cerere respingerea recursului declarat în cauză deoarece cauza nu s-a judecat pe rolul Judecătoriei D. conform art.392 alin.1, 3 C.p.p. și 197 Cod procedură penală iar părțile trebuiau să participe la proces dar nu au participat, instanța nu le-a citat sau încearcă să le ocolească pentru a nu spune ceva în cauză. Câtă vreme sentința nr.1343/2013 nu s-a judecat solicită desființarea acestei sentințe și rejudecarea cauzei. La Tribunalul Hunedoara s-a solicitat a se da o rezoluție. Aceste societăți joacă rolul unor avocați și chiar a fostului președinte al tribunalului. Solicită a se vedea cum s-a făcut executarea silită și în ce scop, nu se poate să se câștige ceva și dânsul să fie băgat la pușcărie pentru ce a făcut altcineva.
În concluzie solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare cu citarea părților.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită admiterea excepției invocate de către intimată în cauză, hotărârea primei instanțe este definitivă.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr.1343/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare înaintată de către contestatorul A. V. R., cu domiciliul în D., Aleea Progresului, .,Jud. Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 1568/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ și, în contradictoriu cu părțile interesate C. I.,cu domiciliul în D.,., jud. Hunedoara și D. S.,cu domiciliul în D., 22 Decembrie,., ..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1568/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p. s-a respins plângerea formulată de petentul A. V. R. împotriva Rezoluțiilor nr. 3785/P/2010 și nr. 605/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria D. în contradictoriu cu intimații C. I. și D. S. și
s-a menținut soluția de netrimitere în judecată.
Sentința a rămas definitivă la data pronunțării.
Împotriva acestei sentințe, petentul din acel dosar, numitul A. V. R. a înaintat recurs, iar, prin decizia penală nr. 233/2013 s-a respins ca inadmisibil recursul declarat.
Prin sentința penală nr. 977/30.08.2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p. s-a respins plângerea formulată de petentul A. V. R., reprezentant al . D. împotriva Rezoluțiilor nr. 2263/P/2007 și nr. 841/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria D., în contradictoriu cu intimata D. S. și s-a menținut soluția de netrimitere în judecată.
Sentința penală nr. 977/2010 a Judecătoriei D. a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petentul A. V. R., reprezentant al . D., conform deciziei penale nr. 522/R/2010 la data de 07.12.2010.
Prin contestația în anulare de față contestatorul invocă prevederile art. 386 lit. d C.p.p., respectiv „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.”
Trebuie menționat faptul că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și, raportat la prevederile art. 386 C.p.p. pot fi contestate numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar, cazul prevăzut de lit. d al acestui articol se referă la situația în care una dintre hotărârile invocate privește, spre exemplu, condamnarea contestatorului, iar cea de-a doua, achitarea sa, pentru aceeași faptă. (a se vedea ÎCCJ, Completul de 9 judecători, decizia nr. 185 din 15 mai 2006, www.scj.ro).
Ori, în situația de față, contestatorul invocă două sentințe ce au avut ca obiect plângere contra rezoluției procurorului și, nicidecum soluționarea pe fond a două cauze care au avut drept urmare pronunțarea vreunei soluții de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
S-a mai arătat și faptul că, nemulțumirile contestatorului privind soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 /1. C.p.p. nu pot fi valorificate pe intermediul căilor extraordinare de atac. În același sens s-a pronunțat și ÎCCJ-SU prin decizia nr XVII/2007 ( MO nr. 542 din 17 iulie 2008) prin care se menționează: “cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a și b C.p.p. este inadmisibilă.”
În concluzie, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazul prev. de art. 386 lit. d C.p.p., fapt pentru care contestația în anulare înaintată este inadmisibilă .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul A. V. R., motivat în scris.
Examinând recursul formulat, Curtea de Apel constată că este inadmisibil pentru următoarele motive:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II Cod procedură penală admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 385 ind.1 Cod procedură penală sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Totodată, în cazul contestațiilor în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.d, legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării, prin sentință, a ultimei hotărâri, caz în care sentința este supusă apelului, iar decizia recursului ( art.392 alin.3 și 4 din Codul de procedură penală).per a contrario, sentința de respingere a contestației formulate împotriva unei hotărâri definitive, nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în condițiile în care, prima instanță a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva celor două sentințe penale.
Exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil, nu garantează în toate situațiile un dublu grad de jurisdicție, acesta fiind prevăzut doar în situația condamnării unei personae ( articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru toate aceste motive, constatând că petentul A. V. R. a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege și văzând și dispozițiile art.385 ind.15 alin.1 lit.a din Codul procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca inadmisibil recursul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 1343/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._,
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurentul petent A. V. R. împotriva sentinței penale nr. 1343/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria D..
În baza dispoz. art. 192 alin.2 cod procedură penală obligă pe numitul recurent petent la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător
A. I. P. S. T. L. G. O.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.A.P.
2ex/02.12.2013
J.F.N. D. P.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1129/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 192/2014. Curtea de... → |
|---|
