Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 842/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 842/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ Nr. 842/A/2015

Ședința publică de la 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător E. B.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de inculpații apelanți D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. împotriva sentinței penale nr. 21/2015 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 09.09.2015 când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 23.09.2015, precum și în încheierea pronunțată în ședința publică din 23.09.2015 când s-a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizi.

C. DE A.

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 21/2015 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ s-a dispus:

1.În temeiul art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal condamnarea inculpatului R. C., fiul lui natural și Vichița, născut la data de 03.08.1990, în T., jud. Cluj, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 04/05.03.2013 în dauna părții vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL).

2. În temeiul art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului D. T. D., fiul lui T. și A., născut la data de 07.08.1985, în T., jud. Cluj, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 04/05.03.2013 în dauna părții vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL).

3.În temeiul art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă inculpatul V. O. V., fiul lui Ș. și M., născut la data de 26.02.1990, în Câmpia Turzii, jud.Cluj, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 04/05.03.2013 în dauna părții vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL).

4. În temeiul art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului DONDOȚI F., fiul lui A. și O., născut la data de 21.04.1983, în T., jud.Cluj, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 04/05.03.2013 în dauna părții vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL).

5. În temeiul art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 26 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului S. G. A., fiul lui G. și M., născut la data de 31.03.1975, în Răcari, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (fapta din data de 04/05.03.2013 în dauna părții vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL).

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 20 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. ,,P. M.’’ SRL, și, au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 4.106,34 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art.274 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, în total suma de 2.500 lei, cu avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 2.000 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.271/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. B. au fost trimiși în judecată, inculpații R. C., Dondoți F., V. O. V., D. T. D. și S. G. A., cercetați în stare de deținere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a, c, g și i Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, ca în noaptea de 04/05.03.2013 învinuiții R. C., Dondoți F., V. O. V. și D. T. D., având fețele acoperite cu fulare au pătruns prin efracție în magazinul S.C. ,,P. M.’’ SRL din .. A., sustrăgând mai multe bunuri.

În temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, prin Încheierea nr.46/06.05.2015 instanța a constatat legalitatea rechizitoriului nr.271/P/2013 emis de P. de pe lângă J. B. și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații R. C., Dondoți F., V. O. V., D. T. D. și S. G. A., cercetați în stare de deținere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a, c, g și i Cod penal.

În faza cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații care nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, precizând că în cursul urmării penale au adoptat acea poziție de recunoaștere datorită agresiunilor la care au fost supuși de către organele de urmărire penală.

Au fost reaudiați martorii C. A. C., Haneț L. și M. I. care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța reține, în fapt, în esență, că în noaptea de 04/05.03.2013 învinuiții R. C., Dondoți F., V. O. V. și D. T. D., având fețele acoperite cu fulare și purtând mănuși, au pătruns prin efracție, după ce au smuls și distrus sistemul de alarmă, în magazinul S.C. ,,P. M.’’ SRL din . mai multe bunuri, respectiv cartușe de țigări, sticle cu băuturi alcoolice, cutii de șampon și sertarul casei de marcat în care se afla suma de 30 lei, prejudiciul cauzat societății fiind de 4106,34 lei. Cei patru numiți inculpați s-au deplasat spre și de la locul faptei cu autoturismul marca Volkswagen Polo cu nr. de înmatriculare CJ048049 de culoare verde, condus de către inculpatul S. G. A., care a rămas în autovehicul în timpul în care ceilalți au sustras bunuri.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că învinuiții au comis mai multe furturi pe raza localităților Ocna M., B., Teiuș, Râmeț și Aiud, modul de operare fiind similar cu cel din prezentul dosar.

Inculpații nu au recunoscut în fața instanței fapta, însă vinovăția acestora rezultă din mijloacele de probă administrate cauzei .

In drept, se reține că faptele inculpaților R. C., D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit. a,c,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal.

Din fișa de antecedente penale ale inculpaților (f.149-152, 168-174) rezultă faptul că aceștia au săvârșit de-a lungul timpului mai multe infracțiuni pentru care au suferit numeroase condamnări la pedeapsa închisorii.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce instanța o va aplica inculpaților vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen.

În cauză partea vătămată S.C.,,PROSTEAN M.’’ S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.106,34 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciile certe atât sub aspectul întinderii lor cât și a existenței lor, vinovăția inculpaților sub forma intenției și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicii) astfel încât instanța va admite acțiunea civilă așa cum a fost formulată.

Cât privește cheltuielile judiciare se va face aplicarea art.274 Cod procedură penală .

II. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală, nemotivat în scris inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A..

În susținerea orală a motivelor de apel inculpații, personal și prin apărătorii legali, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și în principal, în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. c) C.pr.pen. achitarea inculpaților, iar pe latura civilă se solicită respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă ca nedovedită, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor materiale acordate de prima instanță.

Sistematizând motivele de apel ale inculpaților apelanți, susținute prin apărătorii legali, acestea se subsumează următoarelor aspecte: în cauză se impune aducerea unei soluții de achitare deoarece nu există probe certe din care să rezulte că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiuni de furt calificat; se mai susține că declarațiile de recunoaștere ale inculpaților au fost date sub presiune și violență din partea organelor de cercetare penală și că la dosar există fișele medicale din care rezultă că a doua zi inculpații prezentau echimoze pe corp care dovedesc cu aceștia au fost supuși unor violențe din partea organelor de poliție; cât privește declarația martorului C. a fost luată la o lună și jumătate de la săvârșirea faptei. În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei sub minimul special, apreciind că legea nouă este mai favorabilă.

Concluziile inculpaților și ale reprezentantului Ministerului Public sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În apel inculpații au uzat de dreptul prevăzută de art.83 alin. 1 lit. a) C.pr.pen. privind dreptul de a nu da declarație.

III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel de către inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C.pr.pen., dar în limitele prevăzute de art. 418 alin. 1 C.pr.pen., C. de A. constată că apelurile formulate în cauză sunt fondate în limiterle și pentru motivele ce se vor expune în continuare:

În ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, C. nu a identificat nici un aspect esențial stabilit de instanța de fond care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate criticile inculpaților apelanți în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor și că ar fi fost, așadar, comisă o gravă eroare de fapt.

Prin ,,eroare de fapt’’ se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când - în realitate, aceasta nu există sau atunci când o anumită probă ar demonstra existența unei împrejurări când - în realitate, din acest mijloc de probă reiese contrariul. Pentru a fi incident acest caz de casare trebuie să se constate existența unor erori care au influențat soluția procesului .

Potrivit art. 63 alin. 2 C.pr.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor, în scopul aflării adevărului. Prima instanță a motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de ,,prezumția de nevinovăție’’, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția ( art. 99 alin. 2 C.pr.pen. ), revenind organelor judiciare ( acuzării) obligația să administreze probe pentru dovedirea vinovăției acestuia ( art. 5, art. 99 alin. 1, art. 100 și art. 285 C.pr.pen. ). Este însă deopotrivă adevărat că inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie . În înțelesul legii ,, a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare’’, este un drept, și o obligație procesuală, care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la contestarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acestuia este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.

Spre deosebire de situația pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea, instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.

Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.

În cauza dedusă judecații, C. de A. reține că instanța de judecată anterioară a realizat o analiză corectă, temeinică a probelor administrate.

Stabilirea situației de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanța dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv, nerecunoașterea faptelor de către inculpați.

Deși inculpații apelanți, în fața instanței de fond și de apel au negat constant săvârșirea infracțiuni de furt calificat, solicitând fiecare achitarea în temeiul art. 17 alin. 2 raportat la art.16 pct.1 lit. c) Cod pr.p., din ansamblul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reținute în actul de inculpare și în considerentele instanței de fond, au existat în materialitatea lor, fiind săvârșite cu vinovăția cerută de lege de către inculpații .

Astfel, coroborând probele administrate în cursul anchetei penale cu probele administrate nemijlocit de judecătorul de primă instanță, C. constată că în noaptea de 04/05.03.2013 inculpații R. C., Dondoți F., V. O. V. și D. T. D., având fețele acoperite cu fulare și purtând mănuși, au pătruns prin efracție, după ce au smuls și distrus sistemul de alarmă, în magazinul S.C. ,,P. M.’’ SRL din .. A., sustrăgând mai multe bunuri, respectiv cartușe de țigări, sticle cu băuturi alcoolice, cutii de șampon și sertarul casei de marcat în care se afla suma de 30 lei, prejudiciul cauzat societății fiind de 4.106,34 lei. Cei patru numiți inculpați s-au deplasat spre și de la locul faptei cu autoturismul marca Volkswagen Polo cu nr.de înmatriculare CJ048049 de culoare verde, condus de către inculpatul S. G. A., care a rămas în autovehicul în timpul în care ceilalți au sustras bunuri.

În stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților relevante sunt declarațiile olograf date de inculpații R. C. și Dondoți F. ( f.28-30, f.37 ds.u.p. ), fiecare dintre aceștia indicându-i și pe ceilalți inculpați ca participanți.

Este adevărat că ulterior în declarațiile date cei doi inculpați nu au mai recunoscut fapta. Susținerea acestora că au recunoscut inițial fapta urmare a presiunilor și agresiunilor la care au fost supuși din partea organelor de anchetă penală nu poate fi primită, în contextul în care inculpații au dat aceste declarații în prezența apărătorilor legali.

Tot astfel, relevant sub aspectul comiterii faptei de către inculpați este procesul verbal de efectuare a reconstituirii, ocazie cu care în prezența martorilor asistenți H. L. și M. I. și a apărătorilor legali, inculpații R. C., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., au prezentat în mod detailat modul în care au comis fapta din noaptea de 4/5 martie 2013 în dauna părții civile (fila 57).De precizat că audiați, atât în cursul anchetei penale, cât și nemijlocit de instanța de judecată, martorii asistenți H. L. și M. I. (f. 68, 65-67 ds. u.p., f. 347, 360 jud. ) au relatat că la data de 26.04.2013, cu ocazia reconstituirii, inculpații R. C., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., în prezența apărătorilor legali, au prezentat, fără nicio constrângere, modul de comitere a faptei.

Apărările inculpaților apelanți că nu au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză sunt înlăturate chiar de propriile declarații pe care inculpații V. O. V., D. T. D., Dondoți F. și S. G. A., le-au dat în dosarul nr. 719/P/2013, ocazie cu care inculpații au recunoscut, printre altele, comiterea de sustrageri de bunuri pe raza loc.Valea L., prezentând modul de acționare, care este similar cu cel care rezultă din probele administrate cauzei de față.

C. reține că, în stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților, relevantă este și declarația martorului C. A. C. ( f. 62 ds. u.p., f. 346 ds. jud. ), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie încheiat la 23.04.2013 (f. 71-72 ds. u.p. ) și planșa fotografică conținând aspectele fixate la 23.04.2013 cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după fotografie (f. 73-76 ds. u.p. ).

Astfel, martorul a arătat că în ziua de 05.05.2013 orele 1.00 în timp ce se deplasa din localitatea Glogoveț înspre . autoturismul Toyota a observat în fața sa un autoturism marca Volkswagen Polo de culoare verde parcat în . un segment de drum ce aparține de . înspre . aproximativ 25 m de S.C. ,,P. M.’’ SRL.

Declarația martorului se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului R. C., care a arătat că anterior pătrunderii în magazin, în timp ce se aflau în autoturismul marca Volkswagen Polo cu nr. de înmatriculare CJ048049 de culoare verde, parcat în apropierea S.C. ,,P. M.’’ SRL din . observat trecând pe lângă ei un alt autoturism.

Împrejurarea că audierea martorului C. A. C. s-a efectuat de către organele de anchetă penală la circa o lună după comiterea faptei de către inculpați nu poate duce la concluzia că cele relatate nu corespund adevărului. Aceasta deoarece, pe de o parte depoziția martorului este confirmată de unul din participații la comiterea faptei, așa cum s-a arătat anterior, iar, pe de altă parte audiat nemijlocit de către instanța de fond martorul și-a menținut declarația dată în cursul anchetei penale, context în care nu poate fi primită solicitarea inculpaților de a fi înlăturată această probă ca nefiind veridică.

Relativ la participarea inculpatului D. T. D. la comiterea faptei din noaptea de 4/5 martie 2013, în contra poziției constante a acestuia de nerecunoaștere, C., în baza propriului examen asupra cauzei, consideră că în mod corect prima instanță, într-un proces de analiză și sinteză asupra materialului probator administrat, a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în raport de situația de fapt reținută.

Inculpatul apelant D. T. D. nu a dorit să dea nicio declarație în legătură cu fapta reținută în sarcina sa, după cum nu a dat nicio explicație la declarațiile inculpaților R. C. și Dondoți F. prin care îl indică ca participant la comiterea faptei .

Este adevărat că art.6 paragraf 2 din Convenția europeană a drepturilor omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, însă C. europeană a drepturilor omului s-a pronunțat în sensul ca acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil. C. Europeana a admis însă, că "dreptul la tăcere nu este un drept absolut însă, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție".

Transpunând aceste considerații teoretice cauzei de față, se reține că refuzul inculpatului D. T. D. de a nu da nicio declarație coroborat cu declarațiile inculpaților R. C. și Dondoți F. prin care au recunoscut fapta și au arătat că la săvârșirea faptei a participat și inculpatul D. T. D. și cu procesul verbal de efectuare a reconstituirii, se constată acuzațiile formulate împotriva inculpatului sunt întemeiate, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată.

Este cert că inculpatul D. T. D. a încercat să se sustragă răspunderii penale, încercând să acrediteze ideea că fapta a fost comisă de numitul Bara C., însă s-a dovedit fără niciun dubiu că acesta nu a participat la comiterea faptei din noaptea de 4/5 martie 2013.

Inculpații apelanți au depus la dosar în apărare rezoluția nr. 37/P/2013 al procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă J. B., prin care s-a dispus față de inculpații o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de furt calificat în dauna a 2 părți vătămate, soluția fiind întemeiată pe principiul ,,in dubio pro reo’’. Însă împrejurarea că inculpații apelanți au primit o atare soluție într-un alt dosar instrumentat de organele judiciare nu duce la automat la concluzia că inculpații nu au comis fapta dedusă prezentei judecății . Aceasta deoarece în cauză există probe certe de vinovăție care fundamentează concluzia că inculpații apelanți au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, în raport de situația de fapt reținută.

Relativ la susținerile inculpaților că au fost agresați de către organele judiciare pentru a-i determina să recunoască faptele ce au format obiectul dosarului nr. 719/P/2013, fapt atestat de actele medicale depuse la dosar, C. reține, pe de o parte, că toți inculpați au dat declarațiile în prezența apărătorilor legali, nu au făcut obiecțiuni cu privire la modul în care au fost luate declarațiile, iar pe de altă parte inculpații apelanți nu au formulat nicio plângere penală împotriva vreunui organ judiciar, deși aveau acest drept .

Este adevărat că inculpatul R. C. ( intimat în prezența cauză), a formulat plângere, înregistrată sub dosar nr. 339/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., împotriva făptuitorilor D. Adrain, N. V. și R. S. M. pentru comiterea infracțiunilor de purtare abuzivă și cercetare abuzivă, art. 250 alin. 3 și art. 266 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 15/16.04.2013 a fost încătușat și lovit de către agenții de poliție în timp ce se afla în curs de cercetare într-un dosar având ca obiect o infracțiune de furt calificat. Însă, este de observat că plângerea penală vizează alt dosar și nu dosarul de față. Mai mult decât atât, procurorul anchetator a dispus în dosar o soluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor, reținându-se, în esență, că din actele premergătoare administrate cauzei rezultă că agenții de poliție nu au folosit expresii jignitoare și nici violențe în timpul anchetării participanților.

Tot astfel, prin Rezoluția nr. 281/P/2013 din 05.08.2013 al procurorului șef secție urmărire penală al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. s-a dispus neînceperea urmăririi penal în cauza privind pe numiții M. F. A., comisar de poliție, și agenții de poliție C. A. P. și C. L. din cadrul Poliției Aiud pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 250 alin. 3 și art. 266 alin. 2 Cod penal .

În motivarea soluției procurorul anchetator a reținut, în esență, că din actele premergătoare administrate cauzei, ca urmare a sesizării din oficiu, față de numiții M. F. A., comisar de poliție, și agenții de poliție C. A. P. și C. L. din cadrul Poliției Aiud s-au efectuat acte de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 250 alin. 3 și art. 266 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că agenții de poliție au folosit expresii jignitoare și violențe în timpul cercetărilor efectuate în cauză privind furtul comis la data de 16.04.2013 dintr-un magazin din . R. C., D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. pentru a-i determina să recunoască infracțiunile ce formează obiectul dosarelor 515/P/2013, 660P/2013, 694/P/2013, 719/P/2013 . Însă, actele premergătoare efectuate în cauză, în contra susținerilor inculpaților R. C., Dondoți F. și V. O. V., că au fost agresați și le-au fost adresate cuvinte jignitoare, nu confirmă susținerile acestora, astfel că în sarcina agenților de poliție nu poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni.

Este deosebit de relevant a se reține că inculpații S. G. A. și D. T. D. au refuzat să dea declarații în cauza ce îi privea pe numiții agenți de poliție, astfel cum se reține în Rezoluția nr. 281/P/2013 din 05.08.2013 al procurorului șef secție urmărire penală al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. . Pe de altă parte, este de observat că inculpații nu au atacat actele procurorului deși aveau acest drept, potrivit art. 275- 278 ind. 1 Cod procedură penală din 1968.

Așa fiind, C. reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că inculpații apelanți D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. au comis fapta de furt calificat din noaptea de 04/05.2013 în dauna persoanei vătămate S.C. ,,P. M.’’ SRL din .. A., context în cauză nu se impune aducerea unei soluții de achitare așa cum au solicitat neîntemeiat inculpații apelanți.

Relativ la încadrarea juridică a faptei, C. urmează a face următoarele precizări:

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Având în vedere că de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv N.C.P. ce a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, Curte are în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 C.pen., determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a inculpatei, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a acesteia și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.

Condițiile de incriminare, urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede, cu excluderea absolută a celeilalte legi, neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive.

Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.

În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, C. are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispozițiilor celor mai favorabile din cele două coduri penale - cel vechi și cel nou - întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribut care nu îi revine și anume acela de legiuitor.

În opinia instanței de apel această interdicție își are temeiul chiar în redactarea art. 5 C. pen. conform cu care se aplică legea care conține prevederi mai favorabile și nicidecum dispozițiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia și mai favorabilă inculpatului.

De altfel, ulterior în acest sens s-a pronunțat și C. Constituțională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizie definitivă și general obligatorie.

Pentru ca, din mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârșirii unei infracțiuni să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, și anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condițiilor de incriminare a faptei (al conținutului infracțiunii), al condițiilor de tragere la răspundere penală, al sancțiunilor și al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripție al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancțiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancțiuni penale care dacă este mai blândă mai ușoară va imprima același caracter legii care o prevede.

Dintre infracțiunile de drept penal aplicabile pedepsele principale și pedepsele complementare dau conținut evaluării situației mai favorabile.

În situația în care în legea veche și în legea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleași limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va fi mai favorabilă legea nouă, conform, acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanța de judecată va examina minimul și maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum și circumstanțele atenuante sau agravante.

Sub aspectul dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale și a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripție mai mic.

Din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare se constată că fapta pentru care au fost condamnați inculpații au corespondent în noul Cod penal, nefiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 privind dezincriminarea când fapta comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăție cerută de lege.

Analiza situației inculpatului în cazul aplicării legii noi, presupune respectarea principiului proporționalizării sancțiunilor.

În concret, Curte va adapta pedepsele prin luarea în considerare a noilor limite prevăzute de legea nouă, în sensul proporționalizării acestora în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raționamentului pe care instanța de fond l-a avut în vedere în procesul de individualizare a sancțiunilor.

Analizând incidența legii penale mai favorabile în raport și de considerentele sus-menționate, comparând dispozițiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), c), g) și i) Cod penal din 1969 și cele prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal, C. constată că legea penală mai favorabilă inculpaților apelanți este legea nouă.

Astfel, limitele de pedeapsă sunt mult reduse – pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, față de pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, prevăzută de vechiul cod penal, iar circumstanța agravantă prevăzută la litera i) din vechiul cod penal nu se mai regăsește în noile dispoziții penale. Trebuie precizat că și în situația inculpatului apelant Dondoți F., prin aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 42 alin. 5 Cod penal, legea penală mai favorabilă este noul cod penal. Chiar dacă minimul special prevăzut de noile reglementări este tot 3 ani închisoare, maximul special al pedepsei este mult redus, respectiv 10 ani și 6 luni, față de 15 ani potrivit vechiul cod penal.

Relativ la starea de recidivă reținută în privința inculpatului V. O. V., este de observat că în mod nelegal instanța de fond a reținut disp. art. 37 alin.1 lit.a ) Cod penal din 1969, atâta timp cât sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969, respectiv condamnările anterioare privesc infracțiuni comise în timpul minorității. C. nu va reține față de acest inculpat starea de recidivă postexecutorie, întrucât raportat la noile reglementări inculpaților minori nu li se pot aplica decât măsuri educative, iar în contextul în care pedeapsa aplicată anterior este considerată ca executată potrivit art. 106 Cod penal prin reținerea art. 41 alin. 1 comb. cu art. 42 alin. 5 Cod penal s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil .

Așa fiind, C. va admite apelurile inculpaților inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, a individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestor inculpați și a reținerii stării de recidivă în privința inculpatului V. O. V..

În baza art.386 din Codul de procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a), c), g) și i) Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal pentru inculpatul V. O. V. ;

- din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a), c), g) și i) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal pentru inculpatul Dondoți F.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a), c), g) și i) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal pentru inculpatul D. T. D. ;

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a), c), g) și i) Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal pentru inculpatul S. G. A..

Respectând principiul proporționalității instanța urmează să aplice inculpaților apelanți D. T. D. și V. O. V., câte o pedeapsă orientată minimul special prevăzut de legea nouă, respectiv pedeapsa de câte 3 ani închisoare, iar inculpaților apelanți Dondoți F. și S. G. A. o pedeapsă reprezentând minimul special prevăzut de legea nouă, de 3 și respectiv, 2 ani închisoare.

Relativ la situația juridică a inculpaților apelanți, astfel cum rezultă din caziere judiciare existente la dosar, C. apreciază că în acest moment procesual, nu se poate proceda la o contopire a pedepselor, chiar în ipoteza în care inculpații au condamnări pentru fapte concurente cu fapta dedusă prezentei judecăți, atâta timp cât inculpații nu a formulat o solicitare în acest sens, iar pe de altă parte este de reținut că ne aflăm în prezența apelurilor declarate doar de către inculpați, astfel că s-ar ajunge la înrăutățirea situației acestora în propria cale de atac.

Tot astfel, este de observat că aplicarea în situația inculpatului apelant D. T. D. a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 Cod penal din 1969 ar însemna înrăutățirea situației inculpatului în propria cale de atac, în lipsa apelului procurorului și în contextul în care prima instanță a omis a face aplicarea acestor dispoziții legale .

Analizând situația inculpatului intimat R. C. prin extindere potrivit art. 419 Cod procedură penală, C. apreciază că pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l privește.

În primul rând este de observat că instanța de fond nu a față de inculpatul R. C. cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1969, context în care, în lipsa apelului procurorului, instanța de apel nu poate devolua cauza sub acest aspect în sensul revocării liberării condiționate .

Astfel, analizând fișa de cazier al inculpatului este de reținut că fapta dedusă prezentei judecăți a fost comisă de inculpat în perioada liberării condiționate privind restul de pedeapsă 629 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/10.02.2010 definitivă prin decizia penală nr. 137/19.04.2010 a Tribunalului Cluj.

Raportat la cuantumul acestei pedepse definitive aplicată inculpatului, acesta are calitatea de recidivist atât prin prisma vechilor reglementări penale – art. 37 alin. 1 lit. a), cât și potrivit noului cod penal – art. 41 alin. 1 .

Regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii prevăzut de art. 43 alin.1 rap. 104 alin. 2 Cod penal este mai sever decât tratamentul sancționator reglementat de Cod penal anterior, întrucât la pedeapsa aplicată se adaugă restul rămas neexecutat.

În concret, în ipoteza aplicării inculpatului R. C., urmare a respectării principiul proporționalității și a egalității de tratament, a unei pedepse de 3 ani închisoare orientată spre minimul special prevăzut de noul cod penal, obligatoriu s-ar adăuga restul de pedeapsă neexecutat de 629 zile închisoare.

Prin aplicarea pentru acest inculpat a acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanța de fond pe baza legii vechi.

Prin urmare, pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l privește și nu se impune extinderea efectelor apelurilor inculpaților apelanți.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelurile formulate de inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., se va desființa în parte sentința penală atacată în ceea ce privește legea penală mai favorabilă în privința inculpaților D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., a individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestor inculpați și a reținerii stării de recidivă în privința inculpatului V. O. V. .

În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile se va constata că legea penală mai favorabilă în privința inculpaților apelanți D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. este noul Cod penal.

Se va înlătură reținerea dispozițiilor art. 37 alin.1 lit.a ) Cod penal din 1969 în privința inculpatului V. O. V..

În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul V. O. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul S. G. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul Dondoți F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal va fi condamnat inculpatul D. T. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Se vor menține dispozițiile sentinței penale atacate în privința inculpatului R. C., precum și dispozițiile privind soluționarea laturii civile și a cheltuielilor judiciare .

În baza dispozițiilor art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., în sumă de câte 400 lei se vor avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelurile formulate de inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. împotriva sentinței penale nr. 21/2015 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală atacată în ceea ce privește legea penală mai favorabilă în privința inculpaților D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., a individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestor inculpați și a reținerii stării de recidivă în privința inculpatului V. O. V. și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

I. Constată că legea penală mai favorabilă în privința inculpaților apelanți D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A. este noul Cod penal.

II. Înlătură reținerea dispozițiilor art. 37 alin.1 lit.a ) Cod penal din 1969 în privința inculpatului V. O. V..

III. În baza art.386 din Codul de procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată inculpații D. T. D., V. O. V., Dondoți F. și S. G. A., astfel:

IV. În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul V. O. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul S. G. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41, art. 43 alin. 5 Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul Dondoți F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. b), c), d) și alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul D. T. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Menține dispozițiile sentinței penale atacate în privința inculpatului R. C., precum și dispozițiile privind soluționarea laturii civile și a cheltuielilor judiciare .

În baza dispozițiilor art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 24 septembrie 2015.

Președinte,Judecător,

S. TrifElena B.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. S.T.

2 ex./09.10.2015

Jud. fond A.B. Brădosu

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 402/2014....		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 842/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 842/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA