Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1074/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1074/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1074/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul H. A. împotriva sentinței penale nr. 175/2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpatul H. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Conradi F. în substituirea avocat desemnat din oficiu C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse prin serviciul de Registratură, din partea recurentului inculpat H. A., „Concluzii scrise” după care,
Întrebat fiind de instanță, recurentul inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și își menține recursul declarat deoarece prejudiciul este prea mare, suma reală fiind de 575 Euro și 800 lei și solicită instanței să țină cont de acesta la stabilirea pedepsei.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului, arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent H. A., avocat desemnat din oficiu, avocat Conradi F. în substituirea avocat desemnat din oficiu C. A., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și să țină cont în ce privește latura civilă de cele invocate de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, menținerea în tot a sentinței recurate ca temeinică și legală. Consideră că partea civilă a formulat pretenții justificate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul H. A. arată că regretă fapta și solicită o pedeapsă mai mică.
CURTEA DE APEL
I. Constată că prin sentința penală nr. 175/2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. c și art. 78 al. 1 C. pen. și art. 3201 al. 7 C. pr. pen. a fost condamnat pe inculpatul H. A., fiul lui A. și I., născut la 06.08.1994 în Mediaș jud. S., cetățean român, ziler, studii 6 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com. Hoghilag . jud. S., arestat în altă cauză, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din durata pedepsei aplicată, perioada reținerii din data de 07.05.2013.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 99 al. 3 și art. 109 al. 1 C. pen. și art. 3201 al. 7 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul minor la data săvârșirii faptei, A. M. D., fiul lui G. și O., născut la data de 11.06.1995 în Târnăveni jud. M., cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com. Hoghilag . jud. S., fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din durata pedepsei aplicată, perioada reținerii din data de 07.05.2013.
În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani, termen de încercare stabilit conform art. 110 C. pen. I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 1101 al. 2 rap. la art. 83 C. pen.
Pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 și 346 C. pr. pen. rap. la art. 1357, 1372 și art. 1382 C. civ. a obligat inculpații în solidar, minorul în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. O. și A. G. să plătească părții civile L. M. G. despăgubiri civile în sumă de 600 de euro și 1747 lei.
Au fost respinse alte pretenții ale părții civile.
În temeiul art. 191 al. 1-3 C. pr. pen. a obligat inculpații, minorul în solidar cu părinții, să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de câte 500 de lei fiecare.
Onorariul apărătorilor din oficiu C. S. și L. A. în sumă de câte 300 de lei pentru fiecare a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 04.05.2013, cunoscând că partea vătămată deține în locuință sume de bani obținute de soția care a muncit în străinătate, inculpații s-au deplasat la locuința acestora și au așteptat ca partea vătămată și soția să meargă la slujba de înviere. După plecarea acestora, inculpații au escaladat poarta și au intrat în locuință pe un geam deschis, începând să caute banii în cele două camere. Inculpatul H. a găsit un portmoneu cu suma de 700 euro și 2300 de lei, l-a anunțat pe celălalt inculpat și au părăsit locuința. Inculpatul A. a primit 400 de lei și 225 de euro. O parte din bani au fost cheltuiți la magazinul din . 425 de euro a fost schimbată la martora C. R. de la care au primit 1700 de lei.
În faza de urmărire penală a fost recuperată suma de 100 de euro și 553 de lei de la inculpatul H., banii fiind restituiți părții vătămate.
Inițial partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600 de euro și 1747 de lei ( f. 14 ), iar în cursul judecății a mai solicitat valoarea reparațiilor la ușă, depunând factură și chitanță ( f. 35-36 jud. ) și contravaloarea deplasărilor la instanță ( f. 37 jud. ).
Inculpații au recunoscut comiterea infracțiunii și au solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției. Au contestat în schimb cuantumul sumelor sustrase, A. menționând că a primit 400 de lei și 225 de euro ( 275 de euro conform lui H. ), iar H. susținând că a beneficiat de 300 de euro și 400 de lei ( f. 16-17 jud. ).
Latura penală a cauzei este dovedită cu probatoriul expus anterior, administrat în faza de urmărire penală, la care se adaugă declarațiile de recunoaștere a vinovăției inculpaților din faza de judecată.
Fapta inculpaților de a sustrage împreună sume de bani din locuința părții vătămate L. M. pe timp de noapte și prin escaladare în scopul însușirii beneficiului obținut constituie infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i C. pen., pentru care instanța va stabili pedeapsa de 2 ani închisoare majorului H. și 1 an închisoare minorului A..
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere următoarele criterii:
- limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 al. 7 C. pr. pen.;
- starea de minoritate și reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă în cazul minorului la data comiterii faptei;
- circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C. pen. în cazul majorului ;
- gradul ridicat de pericol social apreciat prin prisma pregătirii acțiunii, a pătrunderii în circumstanțe agravante în imobil și a consecințelor produse prin sustragerea unei sume semnificative de bani;
- persoana inculpaților ( majorul – tânăr, necăsătorit, fără ocupație, studii primare, fără antecedente penale, dar arestat în altă cauză; minorul – a devenit major, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale );
- concluziile referatului de evaluare în cazul inculpatului minor ( f. 29-31 jud.).
În baza art. 71 al. 2 C. pen. instanța a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
La alegerea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii și persoana inculpaților.
În temeiul art. 88 C. pen. instanța a dedus din durata pedepselor aplicate perioada reținerii din data de 07.05.2013.
Instanța a constatat că inculpatul major H. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 81 C. pen. instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată minorului la data comiterii faptei A. pe o durată de 2 ani, termen de încercare stabilit conform art. 110 C. pen. ( 1 an + 1an ).
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 1101 al. 2 rap. la art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate.
Pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, în temeiul art. 71 al. 5 C. pen.
Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600 de euro și 1747 de lei, reprezentând partea nerecuperată din prejudiciul total de 700 de euro și 2300 de lei, contravaloarea reparațiilor la ușă în sumă de 580 de lei și contravaloarea drumurilor la instanță, fără a fi cuantificată o sumă.
Inculpații au arătat că au sustras sume mai mici decât cele menționate de partea civilă, respectiv 400 de lei și 225 de euro A. și 300 de euro și 400 de lei H..
Martora G. E., soția părții vătămate a declarat că din portofel lipsea suma de 700 de euro și 2300 de lei ( f. 34-36 ).
Partea vătămată a relatat ( f. 18 jud. ) că soția sa a lucrat 2 luni în străinătate și a câștigat 1200 de euro pe lună, revenind în țară cu aproximativ 10 zile înainte de comiterea faptei. La data de 23.04.2013 soția sa a schimbat 300 de euro ( f. 19 jud. ), iar la data de 29.04.2013 a schimbat 500 de euro ( f. 20 jud.), explicând astfel prezența sumei mari de bani în lei în locuință. Până la comiterea sustragerii partea vătămată a declarat că a avut cheltuieli mărunte.
Punând în balanță susținerile persoanei păgubite, susținut de soție și de înscrisurile indicate, pe de o parte și susținerile inculpaților, pe de altă parte, instanța a acordat preferință variantei părții civile. Acest lucru are la bază, în afara probelor prezentate de partea civilă, atât o necorelare între variantele inculpaților (A. susține că a primit 225 de euro, iar H. spune că i-a dat 275 de euro), cât și o nesinceritate evidentă ( H. susține că a păstrat 400 de lei, însă polițiștii au ridicat de la el suma de 553 de lei ).
În consecință, în baza art. 14 și 346 C. pr. pen. rap. la art. 1357, 1372 și art. 1382 C. civ. instanța a obligat inculpații în solidar, minorul în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. O. și A. G. să plătească părții civile L. M. G. despăgubiri civile în sumă de 600 de euro și 1747 lei.
Instanța a respins alte pretenții ale părții civile. Este vorba de cheltuielile cu reparația ușii, prejudiciu nedovedit a fi produs de inculpați, în sarcina cărora s-a reținut că au pătruns în imobil prin escaladarea geamului, nu prin forțarea ușii, și de contravaloarea deplasărilor la instanță, nedovedite în nici un fel.
În temeiul art. 191 al. 1-3 C. pr. pen. instanța a obligat inculpații, minorul în solidar cu părinții, să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de câte 500 de lei fiecare.
Onorariul apărătorilor din oficiu C. S. și L. A. în sumă de câte 300 de lei pentru fiecare au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen inculpatul H. A. care solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei și arată că suma reală sustrasă este de 575 Euro și 800 lei.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată recursul nefundat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în soluționarea acestei cauze s-a aplicat procedura simplificată reglementată de art. 320 ind. 1 C. pr. pen. în contextul în care, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut în integralitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest context procesual, Curtea reține împrejurarea că judecătorul fondului a analizat probele administrate în faza de urmărire penală în raport de exigențele impuse de art. 63 alin. 2 C. pr. pen.
Din această perspectivă starea de fapt este corect reținută în hotărârea recurată, încadrarea juridică corespunzând probelor administrate în faza urmăririi penale.
Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, împrejurarea cre se reflectă în cuantumul pedepsei aplicate din perspectiva incidentei art. 320/1 alin. 7 C. pr.pen.
Raportat la critica formulată de inculpat pe latură civilă, ce reprezintă argument în reducerea pedepsei aplicate de judecătorul fondului instanța a analizat pe de o parte susținerile persoanei păgubire, declarația soției acestuia și dovezile ce atestă că anterior consumării faptei operase un schimb valutar substanțial dovedit cu înscrisurile aflate la filele 19 și 20 ce tind spre dovedirea pretențiilor formulate de partea civilă în cauză.
Chiar dacă și în fața instanței de fond a negat valorile pretinse de partea vătămată cu titlu de pretenții și și-a menținut această poziție în recurs, Curtea constată că nu există argumente probante în sensul susținerilor inculpatului.
În recurs nu s-au depus dovezi suplimentar celor avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei care să justifice reținerea unei circumstanțe suplimentare, cu efect asupra reducerii pedepsei.
Față de împrejurarea că pedeapsa corespunde criteriilor legale enumerate de art. 72 C. pen., ce sunt menționate distinct în considerentele hotărârii, Curtea reține că este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385/9 C. pr. pen.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. A. împotriva sentinței penale nr. 175/2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen va obliga recurentul să achite statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. A. împotriva sentinței penale nr. 175/2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar penal nr._
Obligă recurentul să achite statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. M. C. M. M. D. G.
Grefier,
I. M.
Încetat activitate
Semnează grefier șef secția penală
F. I. B.
Red CM/14.11.2013
Tehn LB/14.11.2013/ 2 exp.
Jud. fond G. O.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1104/2013. Curtea... → |
|---|
