Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.. Decizia nr. 799/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 799/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Judecător S. T.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror - A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul H. I. F. împotriva sentinței penale nr. 54/17.04.2013 pronunțată de T. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatul B. E. cu delegație de reprezentare pentru recurentul condamnat H. I. F., lipsă fiind acesta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că s-a depus la dosar adresa nr. 3000/C/05 august 2013 emisă de S. de probațiune de pe lângă T. S..
Avocatul condamnatului a depus la doar adeverință de confirmare a angajării condamnatului atât în limba germană cât și traducerea acesteia în limba română și a precizat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri .
Avocatul ales al condamnatului a susținut recursul formulat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se respinge cererea și a se menține suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
A învederat faptul că îl surprinde opinia Serviciului de probațiune de pe lângă T. S. exprimată prin adresa depusă la dosar la acest termen de judecată întrucât inițial S. a făcut o cerere pe care a adresat-o instanței de fond solicitând să se ia măsurile ce se impun, pasând responsabilitatea judecătorului delegat. Nici judecătorul delegat nu a dispus convins cum că această chestiune nu era de natură să ducă la revocarea suspendării.
Perioada de încercare este de 8 ani și curge din 19 octombrie 2009 și în tot acest timp condamnatul a fost convocat de 20 de ori de către consilierul de probațiune și s-a prezentat cu punctualitate de fiecare dată.
La începutul anului 2013, condamnatul și-a căutat loc de muncă în Germania, s-a angajat, numai că angajarea sa a presupus și o perioadă de probă fără a încheia un contract de muncă, astfel că a lipsit la convocările din 04 ianuarie 2013 și 17 ianuarie 2013, iar în luna februarie consilierul de probațiune a sesizat T. S. că numitul H. I. F. nu s-a prezentat la 2 convocări, iar ulterior a afirmat că a fost contactat telefonic și a primit copia contractului de muncă.
La doar există situația condamnatului și că nu a intrat în legătură cu nicio persoană, iar la fila 38 dosar fond există motivarea pentru care angajatorul actual nu a încheiat contractul de muncă pe durată nedeterminată, iar din adresa depusă la acest termen de judecată rezultă că după data de 01 ianuarie 2013 angajatorul este liber să încheie contractul.
A susținut că recurentul nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală iar T. S. nu i-a interzis să plece în Germania, recurentul deși a solicitat schimbarea reședinței nu a făcut dovada locului de muncă.
A solicitat a se constata că nu sunt îndeplinite cerințele art. 86/4 alin.2 cod penal pentru revocarea suspendării sub supraveghere deoarece nu există reaua credință a condamnatului ci a fost o disfuncționalitate de comunicare între condamnat și consilierul de probațiune.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se respinge sesizarea formulată de S. de probațiune de pe lângă T. S. de revocare a beneficiului suspendării pedepsei aplicate de T. S.. A susținut că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune la cererea Serviciului de probațiune doar în condițiile în care cu rea credință se încalcă obligațiile impuse, or, din probele dosarului rezultă că timp de 3 ani de zile condamnatul s-a supus constant și în conformitate cu graficul stabilit și doar datorită locului de muncă (s-a desființat societatea la care muncea) nu s-a făcut dovada relei credințe.
A susținut că supravegherea se poate face în continuare de S. de probațiune de pe lângă T. S., instituție care, dacă apreciază, are posibilitatea ca ulterior să formuleze o nouă cerere, însă la acest moment nu s-a făcut dovada relei credințe.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 54/17.04.2013 pronunțată de T. S. în dosarul penal nr._, în baza art. 864 alin.2 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului H. I. F. prin sentința penală nr. 67/10.04.2009 a Tribunalului S. în dosar nr._, compusă din:
- pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c C.p., 76 lit. a C.p., art. 16 din Legea nr. 143/2000,,
- pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a și c C.p., 76 lit. d C.p., art. 16 din Legea nr. 143/2000,
- pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev.de art. art. 279 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 74 lit. a și c C.p., 76 lit. d C.p
Pentru a pronunța această hotărâte, T. S. a reținut următoarele aspecte:
Prin sesizarea Serviciului Executări Penale din cadrul Tribunalului ca urmare a sesizării primite din partea Serviciului Probațiune din cadrul Tribunalului S. înregistrat sub nr._, s-a solicitat revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului H. I. F., prin sentința penală nr. 67/2009 a Tribunalului S. în dosar nr._, rămasă definitivă ca urmare a deciziei penale nr. 82/A/08.09.2009 a Curții de Apel A. I..
Prin sentința penală, în baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 74 lit. a și c C.p., 76 lit. a C.p., art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă pe inculpatul H. I. F., fiul lui N. și E., născut la data de 01.07.1980 în Mediaș, județul S., domiciliat în Mediaș, ., ., etajul III, apartament 36, județul S., CNP_ la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Condamnatul a fost încredințat Serviciului de Probațiune de pe lângă T. S. cu supravegherea respectării măsurilor impuse de instanță și a executării obligațiilor stabilite.
Condamnatul urma să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă T. S., ceea ce s-a realizat la data de 20.11.2009 când i s-au adus la cunoștință măsurile și obligațiile impuse de instanță în sarcina sa (art. 863 alin. 1 lit. a-d și art. 863 alin. 3 lit. d și f Cod penal).
La data de 15.02.2010 condamnatului i s-a predat un exemplar al planului de supraveghere, iar la data de 17.08.2010 i s-a adus la cunoștință și de îndreptarea erorii materiale realizate prin încheiere de T. S. la 21.01.2010, prin care i se punea în vedere să nu își schimbe domiciliul sau reședința actuală și să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță.
Condamnatul s-a încadrat în muncă și a desfășurat activități lucrative pentru asigurarea celor necesare traiului (adeverința 2343/C/4.07.2011).
Prin Sentința penală nr. 74 din 13.06.2012, T. S. i-a respins solicitarea condamnatului de a pleca în Germania.
De asemenea, s-a constat faptul că de la data de 5.12.2012, condamnatul H. nu a mai luat legătura cu S. de Probațiune de pe lângă T. S. și a plecat din țară în Germania, fără a anunța în prealabil consilierul de probațiune despre intenția sa, încălcând astfel toate măsurile impuse de instanță. S-a reținut că la dosarul cauzei, condamnatul a depus un contract de muncă din care rezultă că lucrează cu forme legale în Germania, ca ospătar. S-a constat că adeverința de muncă a fost obținută în data de 23.02.2013 după promovarea cererii de revocare a pedepsei cu suspendarea sub supraveghere.
Consilierul de probațiune a constatat că H. I. F. nu s-a prezentat la S. Probațiunea la data de 04.01.2013 și 17.01.2013 așa cum rezulta din planul de supraveghere și de asemenea nu a anunțat în prealabil deplasarea sa pe o durată de timp mai mare de 8 zile, inclusiv plecare în Germania.
Din cele de mai sus instanța a concluzionat că, cu rea credință, condamnatul a încălcat și a ignorat dispozițiile art. 863 alin. 1 lit. a-d și art. 863 alin. 3 lit. d și f Cod penal și dispozițiile unei hotărâri penale definitive, care a intrat în puterea lucrului judecat și care se bucură de obligativitatea respectării ei.
S-a susținut că inculpatul a obținut un contract de muncă pe perioada anului 2013 dar acest contract a fost obținut ulterior părăsirii țării și este un contract pe durată determinată, și anume 01.03.2013 – 31.12.2013, neexistând elemente certe că acest contract se va prelungi în continuare.
Apărarea condamnatului că este nevoit să muncească în Germania pentru a obține venituri de maniera restituirii unui împrumut bancar, a fost înlăturată de instanță cu motivarea că acest contract de împrumut este contractat de numita H. E., care este în susținerea condamnatului mama acestuia, pentru cheltuielile ocazionate cu procesul în cadrul căruia a și fost condamnat. Restituirea împrumutului se realizează de către H. E. iar orice ajutor care i-l dă condamnatul mamei sale, trebuie să se realizeze în condițiile legii, cu respectarea obligațiilor pe care le are acesta vis-a-vis de situația specială cea a condamnării penale a acestuia.
Libertatea de mișcare este limitată ca urmare a acestei condamnări astfel încât condamnatul poate să își manifeste o libertate de voință decât și doar într-un cadru bine stabilit prin hotărârea de condamnare, și respectiv planul de supraveghere elaborat în concretizarea acestei hotărâri.
Așa fiind starea de fapt, nu se poate invoca o limitare a unui drept fundamental al condamnatului atâta timp cât acesta se află în situația de condamnat definitiv în executarea unei pedepse aplicate pentru o faptă săvârșită, care prezintă un pericol social ridicat, cu atât mai mult cu cât se constată că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni aflate în concurs, ceea ce conturează existența unei periculozități sociale ridicate.
Potrivit dispozițiilor art. 447 cod procedură penală, revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei se poate dispune din oficiu sau la sesizarea procurorului. Ne aflăm în prima ipoteză, deși cererea a fost susținută și însușită de reprezentantul Parchetului de pe lângă T. S.. Atitudinea de sfidare a instanței de judecată, prin aceea că deși i s-a respins cererea prin care solicita deplasarea la muncă în Germania, reflectă reaua-credință a acestuia astfel că intră sub incidența dispozițiilor art. 864 cod penal, care nu pot rămâne fără ecou în plan sancționator.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs condamnatul solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare respingerea sesizării formulate. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că nu se impune revocarea beneficului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei întrucât încălcarea obligațiilor impuse de instanță nu s-a făcut cu rea credință ci în vederea asigurării mijloacelor de subzistență în condițiile în care inculpatul nu a găsit un loc de muncă în țară. Totodată s-a arătat că buna credință a acestuia rezultă și din faptul că o perioadă îndelungată de timp, perioadă în care a avut loc de muncă în țară, a respectat în întregime obligațiile impuse de regimul de supraveghere.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin.3 din codul de procedură penală curtea reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Față de condamnatul H. I. F. s-a dispus prin sentința penală nr.67/2009 pronunțată de T. S. condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani. Acestuia i-au fost aduse la cunoștință măsurile de supraveghere dispuse la 18 11 2009.
Condamnatul a respectat măsurile impuse de instanță până la data de 28 12 2012 când a părăsit teritoriul țării ulterior acesta nu s-a prezentat la întrevederea fixată de serviciul de probațiune la data de 04 01 2013. Despre părăsirea țării inculpatul nu a încunoștințat serviciul de probațiune decât la data de 28 01 2013.
Potrivit dispozițiilor art.864 din Codul penal revocarea beneficiul suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se dispune în situația în care condamnatul nu îndeplinește, cu rea credință, obligațiile stabilite de instanță și măsurile de supraveghere impuse.
În speță este necontestat că nu a fost respectată obligația de a nu părăsi țara precum și măsura de supraveghere legată de întâlnirea fixată pentru data de 04 01 2013 și 17 01 2013.
În ceea ce privește reaua-credință a condamnatului Curtea reține că aceasta nu a fost probată. Condamnatul a respectat întocmai obligațiile impuse de instanță o perioadă îndelungată de timp ( 3ani) iar părăsirea țării a fost determinată de nevoia de a-și asigura mijloacele materiale de subzistență. Din cuprinsul adeverinței depuse în recurs rezultă că inculpatul are încheiat un contract de muncă în Germania astfel că justificarea acestuia referitoare la părăsirea țării în scopul desfășurării unei activități licite este pe deplin dovedită.
Reaua credință a condamnatului în raport de obligațiile impuse trebuie apreciată de către instanță în raport de conduita acestuia iar revocarea măsurii preventive trebuie să fie o consecință a concluziei că scopul pedepsei nu se mai poate realiza prin menținerea beneficiului suspendării sub supraveghere. În speță condamnatul a avut, în esență, o conduită morală și nu există nici un indiciu în sensul că s-ar impune plasarea în detenție a acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 2 lit.d din Codul de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de condamnatul H. I. F. împotriva sentinței penale nr. 54/2013 pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Va casa sentința penală atacată și în rejudecare, va respinge cererea de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere aplicată condamnatului H. I. F. prin sentința penală nr. 67/2009 pronunțată de T. S. în dosarul nr._, formulată de S. de probațiune de pe lângă T. S..
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu la instanța de fond, în cotă procentuală, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în recurs, în cotă procentuală, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul H. I. F. împotriva sentinței penale nr. 54/2013 pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată și în rejudecare,
Respinge cererea de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere aplicată condamnatului H. I. F. prin sentința penală nr. 67/2009 pronunțată de T. S. în dosarul nr._, formulată de S. de probațiune de pe lângă T. S..
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu la instanța de fond, în cotă procentuală, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în recurs, în cotă procentuală, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
L. C. A. L. M. E. C.
GREFIER,
V. C. V.
Red/tehnored. AL
2 ex/16.09.2013
j.f. MI R.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 836/2013.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
