Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-09-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 910/2013

Ședința publică de la 25 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător A. I. P.

Judecător S. T.

Grefier C. M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de

Procuror A. P.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul H. M. împotriva sentinței penale nr. 20/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Hațeg.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent H. M. asistat de apărător ales, avocat R. M., lipsă fiind intimații.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat J. R., prin care acesta solicită să se dispună acordarea onorariului apărătorului din oficiu, având în vedere că în cauză se prezintă apărător ales.

Apărătorul ales al inculpatului recurent H. M., avocat R. M., depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.

Instanța, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului recurent, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, avocat J. R..

Întrebat fiind de instanță, inculpatul recurent H. M., arată că nu dorește să dea altă declarație.

Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului recurent H. M., avocat R. M., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria Hațeg și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală cu trimitere la art. 90 Cod penal privind înlocuirea răspunderii penale, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minim cu aplicarea prevederilor art. 320¹ Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul și-a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea să se facă în baza probelor administrate, cu trimitere la art. 90 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative prev. de art. 91 Cod penal, având în vedere că sunt incidente condițiile prevăzute de acest articol. Învederează că fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar prejudiciul a fost recuperat integral. Solicită să se aibă în vedere persoana inculpatului și comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii. Învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că procedura simplificată prev. de art. 320¹ Cod procedură penală nu exclude posibilitatea achitării în temeiul art. 11 rap. la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală. Consideră că se putea aprecia de către instanța de fond că raportat la persoana inculpatului se putea dispune înlocuirea răspunderii penale.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 20/2013 a Judecătoriei Hațeg și încetarea procesului penal în temeiul art. 11 raportat la art. 10 lit. i Cod procedură penală și aplicarea prevederilor art. 74¹Cod penal și art. 13 Cod penal. Precizează că la momentul la care inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată prevederile art. 74¹ Cod penal au fost în vigoare, iar ulterior au fost declarate neconstituționale, sens în care solicită aplicarea lor având în vedere că sunt mai favorabile. Precizează că faptele inculpatului au fost săvârșite în perioada 30 iulie – 17 octombrie 2010, iar până la momentul judecării inculpatul a achitat integral prejudiciul, astfel că se poate aplica sancțiunea administrativă a amenzii, cu menținerea celorlalte dispoziții.

La solicitarea instanței, apărătorul ales al inculpatului, precizează că inculpatul a achitat integral prejudiciul, și anume suma de 10.800 lei.

Inculpatul recurent H. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Precizează că prejudiciul a fost recuperat și că nu a contestat valoarea stabilită inițial. Arată că dorește să beneficieze de prevederile art. 320¹ Cod procedură penală.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 20 din data de 12.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Hațeg a condamnat pe inculpatul H. M., fiul lui I. și V., născut la data de 22.09.1964 în loc. Nucșoara, județul H., cu domiciliul în oraș Hațeg, .. 20, ., și fără forme legale în oraș Hațeg, .. 13, ., cetățean român, căsătorit, are un copil minor, administrator societate comercială, studii superioare, C.N.P. -_, posesor al C.I. . nr._, fără antecedente penale, la:

- 2 (două) luni închisoare pentru deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. și ped. de art. 296¹ indice 1, lit.l din Legea nr. 571/2003 – modif. prin OUG nr.54/2010, în formă continuată, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod proc. pen., și art. 74, art. 76 lit.e și art. 41 alin. 2 Cod penal;

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări – colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prev. și ped. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 – modif. prin OUG nr.54/2010, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod proc. pen., și art. 74, art. 76 lit. d și art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b din Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

A constatat prejudiciul recuperat integral.

În baza art. 118 pct.1 lit. f Cod penal a dispus confiscarea țigaretelor ridicate de la inculpat cu ocazia perchezițiilor și depuse în camera corpurilor delicte din cadrul Poliției oraș Hațeg, după cum urmează: 10 pachete marca MARLBORO, 150 pachete marca CODE, 74 pachete marca RESPECT, 225 pachete marca VEVE, 50 pachete marca MARBLE GOLD, 65 pachete marca MARBLE, conținând fiecare câte 20 țigarete.

În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Hațeg că prin rechizitoriul întocmit de prim-procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, în dosarul de urmărire penală nr. 643/P/2010, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul H. și înregistrat la Judecătoria Hațeg, împreună cu dosarul de urmărire penală, sub nr._ din 11.11.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296¹ lit. l din Legea nr. 571/2003 – modificată prin O.U.G. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006 – modificată prin O.U.G. 54/2010 – cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut, în fapt, că inculpatul H. M. este administratorul a două societăți comerciale, respectiv S.C. Hemarom Prodcom S.R.L., cu punct de lucru în incinta Spitalului Orășenesc Hațeg unde se comercializează diverse produse alimentare, nealimentare și tutun.

Inculpatul este cunoscut pe raza orașului Hațeg și în împrejurimi ca fiind o persoană care comercializează țigări netimbrate sau cu marcaj fiscal dintr-o altă țară, sub prețul pieții. În acest sens, inculpatul își formase o clientelă care apela la serviciile sale.

Fiind de notorietate, lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la acest aspect și au întreprins diferite activități de cercetare.

La data de 28.08.2010, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare AW-462-DY pe . orașul Hațeg, inculpatul a fost oprit de un echipaj al poliției, iar în portbagajul autoturismului au fost găsite un număr de 574 pachete a câte 20 țigarete fiecare – mărcile Code, Marble Gold, Respect, Marble Filter de Luxe, Veve și Marlboro.

Inculpatul a fost condus la sediul Poliției orașului Hațeg, fiind numărate pachetele de țigări, constatându-se că numărul total de țigarete găsit asupra inculpatului a fost de 11.480. De asemenea, s-a mai constatat că pachetele cu țigarete mărcile Code și respect aveau aplicate banderole fiscale de Serbia și Croația, fiind fabricare în Bosnia-Herțegovina și Croația. Celelalte pachete de țigări nu erau prevăzute cu banderole fiscale, doar aveau inscripționate mesaje într-o limbă străină.

S-a mai reținut că, pe parcursul cercetărilor, în perioada iulie – octombrie 2010, în baza autorizațiilor de percheziții emise de Judecătoria Hațeg, au fost efectuate un număr de 4 percheziții la domiciliul inculpatului și în alte trei locații, printre care și domiciliul mamei inculpatului din satul Ohaba de Sub Piatră, unde au fost găsite mai multe cutii de carton folosite la ambalarea cartușelor de țigări și inscripționate în acest sens, pachete cu țigări marca „Respect” marcate cu timbru străin și pachete de diferite mărci care nu aveau nici un marcaj fiscal.

În perioada 30.07.2010 – 17.10.2010, în baza încheierilor penale emise de Judecătoria Hațeg s-a efectuat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice precum și înregistrarea în mediu ambiental și de imagini a postului telefonic deținut de inculpat.

În perioada în care inculpatul a fost cercetat cu privire la activitățile infracționale desfășurate, s-a constatat că acesta a comercializat 34.220 țigarete, fără a avea aplicate marcaje fiscale. Direcția Județeană pentru A. și Operațiuni V. H. a calculat prejudiciul adus bugetului consolidat al statului prin neplata accizelor de către inculpat la suma de 10.810 lei, calculul fiind efectuat la cota de acciză aferentă anului 2010 și s-a constituit parte civilă în cauză cu aceeași sumă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului H. M., care în perioada 30.07.2010 – 17.10.2010 a deținut și comercializat 34.220 țigarete nemarcate corespunzător cu timbru fiscal de România, fără a fi autorizat ca antrepozit fiscal, iar în data de 20.08.2010 a fost depistat în trafic având în autoturismul pe care îl conducea un număr de 11.480 țigarete, de diferite mărci, fără ca acestea să aibă timbru fiscal de România, constituie infracțiunea de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. și ped. de art. 296¹, lit.l din Legea nr. 571/2003 – modif. prin OUG nr.54/2010, fapte săvârșite în formă continuată, conform art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului H. M., care în aceeași perioadă de timp a deținut și vândut țigarete fabricate în afara granițelor României și cu marcaj fiscal al altui stat, constituie infracțiunea de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prev. și ped. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 – modif. prin OUG nr.54/2010, fapte săvârșite în formă continuată, conform art. 41 alin. 2 Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de constare a infracțiunii, planșe foto, procese-verbale de percheziție, procese-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice, adrese DJAOV H., procese-verbale de constatare a contravențiilor, declarațiile inculpatului, fișa de cazier a inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În perioada 30.07.2010 – 17.10.2010 inculpatul H. M. a deținut și comercializat un număr de 34.220 țigarete nemarcate corespunzător cu timbru fiscal de România, fără a fi autorizat ca antrepozit fiscal iar în data de 20.08.2010 a fost depistat în trafic având în autoturismul pe care îl conducea un număr de 11.480 țigarete de diferite mărci fără avea timbru fiscal de România, săvârșind astfel infracțiunea de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. și ped. de art. 296¹ indice 1, lit.l din Legea nr. 571/2003 – modif. prin OUG nr.54/2010, în formă continuată.

De asemenea, în aceeași perioadă inculpatul a deținut și vândut țigarete fabricate în afara granițelor României și cu marcaj fiscal al altui stat, săvârșind astfel infracțiunea de contrabandă cu țigări – colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prev. și ped. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 – modif. prin OUG nr.54/2010.

Având în vedere că judecarea cauzei s-a făcut după procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, prevăzută de art. 320¹ Cod procedură penală, Judecătoria Hațeg a reținut starea de fapt expusă mai sus pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

În drept,a apreciat prima instanță, faptele săvârșite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296¹ lit. l din Legea nr. 571/2003 – modificată prin O.U.G. 54/2010, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006 – modificată prin O.U.G. 54/2010 – cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a aplicat-o inculpatului instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, persoana făptuitorului, consecințele faptei, limitele pedepsei precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că inculpatul s-a prevalat de procedura prevăzută art. 320¹ C.pr. pen., astfel că sunt incidente prevederile art. 320¹ alin.7, potrivit cărora inculpatul va beneficia de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Relevând împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, instanța a reținut împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut și a regretat faptele comise și a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului, circumstanțe care determină aplicațiunea prev. art. 74 și art. 76 Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului în contextul stării de fapt sus-menționate și procedând la individualizarea pedepsei în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la:

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare.

Instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în baza art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru condamnat, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, cu privire la ce s-ar întâmpla dacă ar săvârși o nouă infracțiune înlăuntrul termenului de încercare, la faptul că ar executa alături de noua pedeapsă și pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, neoperând contopirea acestora.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 teza a II-a lit. a și b din Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A constatat că prejudiciul s-a recuperat integral.

Întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile cu privire la care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, acesta a fost obligat, în temeiul art.191 din Codul de procedură penală, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat inculpatul solicitând casarea sentinței și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cpp . În subsidiar a solicitat inculpatul aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de legiuitor.

În dezvoltarea motivelor scrise a arătat inculpatul că faptele sale, în conținutul lor concret și în împrejurările în care au fost săvârșite, prezintă un grad de pericol social redus și nu au produs urmări grave. Prejudiciul a fost integral recuperat, susține inculpatul recurent, și a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Mai susține inculpatul că prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 320¹ Cpp.

În fine, o ultimă critică vizează nereținerea de către prima instanță a dispozițiilor art. 74-76 Cpen. referitoare la circumstanțe atenuante. În susținerea acestei ultime critici inculpatul arată că a avut n mod constant o conduită sinceră, a recunoscut și regretat faptele și, mai ales, a achitat integral prejudiciul.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Curtea de Apel Alba Iulia constată că recursul exercitat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul H. M. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Astfel în perioada 30.07.2010 – 17.10.2010 inculpatul H. M. a deținut și comercializat un număr de 34.220 țigarete nemarcate corespunzător cu timbru fiscal de România, fără a fi autorizat ca antrepozit fiscal iar în data de 20.08.2010 a fost depistat în trafic având în autoturismul pe care îl conducea un număr de 11.480 țigarete de diferite mărci fără avea timbru fiscal de România, săvârșind astfel infracțiunea de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. și ped. de art. 296¹ indice 1, lit.l din Legea nr. 571/2003 – modif. prin OUG nr.54/2010, în formă continuată.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală.

Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat, Curtea de Apel Alba Iulia constată că în mod corect judecătoria a dispus sancționarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod concis a motivat prima instanță atât motivele ce au determinat-o să rețină vinovăția inculpatului cât și motivele ce au determinat-o să aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de recurs are o opinie diferită de cea a primei instanțe, opinie pe care o va expune la momentul analizării motivelor de recurs formulate de inculpat.

Critica inculpatului cu privire la condamnarea sa și solicitarea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cpp. este neîntemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia constată că în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu se impune achitarea acestuia.

Una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 17 Cpen., este pericolul social pe care îl prezintă fapta. Conținutul acestei trăsături esențiale a infracțiunii constă în însușirea pe care o are fapta de a fi periculoasă pentru societate. Dispozițiile art. 18 Cpen. precizează juridic în ce constă pericolul social pe care îl prezintă fapta, determinând astfel, normativ, substanța trăsăturii esențiale dată de natura socialmente periculoasă a faptei.

Potrivit textului art. 18 Cpen. fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 Cpen. și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Deși in abstracto orice faptă incriminată prezintă un pericol social, in concreto ar fi posibil ca fapta comisă de o persoană să nu atingă gradul minim de pericol social necesar calificării faptei ca infracțiune.

Într-adevăr conform art. 18¹ Cpen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru aprecierea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Raportat la aceste criterii se impune a fi evidențiat faptul că aprecierea gradului de pericol social al faptei se face global, prin raportare la toate criteriile menționate, fără a se putea stabili preeminența unuia din ele. În fine, pentru a aprecia existența gradului de pericol social al infracțiunii este recomandabilă și compararea situației din speța analizată cu alte situații susceptibile de aceeași încadrare juridică, pentru a vedea pe ce poziție se situează fapta comisă în raport de alte posibile fapte.

Modul și mijloacele de săvârșire a faptei pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, atunci când, de exemplu, au fost folosite mijloace de săvârșire periculoase ori prin numărul mare de acte comise.

După scopul urmărit de făptuitor, pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuințe dar poate fi și ridicat atunci când fapta a fost săvârșită pentru înlesnirea sau acoperirea unei alte infracțiuni.

Împrejurările în care fapta a fost săvârșită sunt relevante pentru cunoașterea pericolului social al acesteia și al făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante(noaptea, de exemplu) pericolul social este ridicat iar fapta poate fi infracțiune.

Dacă prin faptă s-a produs sau se putea produce un prejudiciu foarte mic, aceasta putea să nu aibă pericolul social suficient al unei infracțiuni dar dacă prin faptă s-au produs sau se puteau produce prejudicii foarte mari, ea are pericolul social al unei infracțiuni.

Analizând persoana și conduita făptuitorului se ține seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanțe personale ale acestuia.

Revenind la cauza dedusă judecății, constată Curtea de Apel Alba Iulia că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni. Actele materiale ce compun infracțiunile s-au derulat pe parcursul a mai multor luni de zile(din luna iulie și până în luna octombrie). Inculpatul nu intenționa a stopa activitatea sa infracțională ci, dimpotrivă, dat fiind numărul de țigări descoperit asupra sa cu ocazia controlului comparativ cu numărul de țigări comercializat în perioada anterioară, se poate afirma că intenționa să-și extindă activitatea infracțională.

Inculpatul săvârșea infracțiunile deduse judecății sub paravanul celor două societăți comerciale prin intermediul cărora desfășura și activități licite. Acesta, conștient fiind de valențele penale ale faptelor sale, depozita o parte din țigări la domiciliul mamei sale.

În derularea activității infracționale și pentru creșterea constantă a profitului, inculpatul și formase o clientelă fidelă și constantă care știa că poate să se aprovizioneze de la inculpat cu țigări sub prețul pieței. Motivat la rândul său, inculpatul intenționa să sporească constant stocurile de țigări comercializate în afara prevederilor legale.

Inculpatul H. M. este căsătorit, are doi copii minori, este absolvent de studii superioare și administrator a două societăți comerciale. Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul derulării procesului penal. Acesta nici un moment nu intenționa să stopeze activitatea infracțională ci, dimpotrivă, să o sporească. Intervenția organelor de urmărire penală a condus la descoperirea infracțiunilor și stoparea activității infracționale.

Inculpatul a deținut și comercializat sau a încercat să comercializeze cantitatea de aproximativ 45.000 țigarete pe parcursul a 3 luni.

Or raportat la toate aceste criterii nu se pateu ajunge la concluzia că faptele inculpatului ar fi în mod vădit lipsite de pericol social ci, dimpotrivă, că ele prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Critica inculpatului legată de faptul că prima instanță ar fi făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 3201 Cpp. este de asemenea neîntemeiată.

Este adevărat faptul că inculpatul H. M. la termenul de judecată din data de 29.05.2012, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, a învederat primei instanțe, Judecătoriei Hațeg, că înțelege să uzeze de procedura prev. de art. 320¹ Cpp., judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Instanța a luat act de această manifestare de voință, a consemnat declarația inculpatului după care a acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitatea inculpatului să achite integral prejudiciul produs. În final, la momentul pronunțării sentinței de condamnare, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cpp. și a aplicat inculpatului pedepse situate între limitele de pedeapsă pentru fiecare infracțiune, reduse cu o treime.

Infracțiunea prev. de art. 296¹ lit. l din Legea nr. 571/2003 se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 4 ani iar infracțiunea prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Limitele de pedeapsă reduse cu o treime(potrivit art. 320¹ alin. 7 Cpp.) pentru cele două infracțiuni sunt de la 8 luni la 2 ani și 8 luni și respectiv de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni. Or, în mod evident, pedepsele stabilite de instanță, de 2 luni și respectiv 4 luni, sunt situate sub minimul special prevăzut de legiuitor(aceasta ca urmare a reținerii și a circumstanțelor atenuante).

3. Critica inculpatului legată de faptul că prima instanță nu a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cpen. este de asemenea nefondată.

După cum arătam mai sus și după cum lesne se poate observa din dispozitivul și motivarea sentinței de condamnare, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 lit. d și respectiv e Cpen. și a stabilit pedepse situate sub minimul special prevăzut de legiuitor(minim special redus la rândul său cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cpp.). Tocmai reținerea acestor circumstanțe atenuante a creat instanței posibilitatea să ajungă să stabilească pedepse de 2 luni și respectiv 4 luni închisoare.

Pe de altă parte Curtea de Apel Alba Iulia observă că prima instanță, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cpen.(atât cele de la alin. 1 lit. a, b și c cât și cele de la alin. 2 al textului de lege citat, concluzie ce pare a rezulta atâta vreme cât instanța nu a precizat exact circumstanțele reținute) nu a oferit o motivare concludentă pentru alegerea sa.

Conduita anterioară bună a inculpatului nu pare a fi una meritorie, în lipsa unor probe ce să susțină contrariul, iar lipsa antecedentelor penale reprezintă normalitatea într-o societate modernă și nu un titlu de glorie.

Atitudinea inculpatului ce ar fi recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor este, de asemenea, una normală atâta vreme cât acesta a fost prins în flagrant și atâta timp cât ansamblul probelor nu lăsau nicio urmă de îndoială cu privire la vinovăția sa. Orice negare a faptelor ar fi însemnat ca inculpatul să contrazică evidența. Pe de altă parte această atitudine sinceră a fost fructificată de prima instanță prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cpp.

Se mai reține că inculpatul a depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului. Mai mult, prima instanță a reținut și că inculpatul a achitat integral prejudiciul creat.

Este foarte adevărat că inculpatul a depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului. Nu mai puțin de 6 termene de judecată, termene întinse pe parcursul a aproape un an de zile, a acordat prima instanță pentru a-i da posibilitatea inculpatului să achite prejudiciul. Cu toate acestea inculpatul a achitat aproape integral(lipsind o sumă de 10 lei) prejudiciul reținut de procuror în actul de trimitere de judecată dar, prima instanță, a omis faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză(în faza de judecată) cu o sumă mult mai mare decât cea achitată de inculpat(nu 10.810 lei cât se reținea în rechizitoriu, ci cu suma de 17.824 lei, detaliată în cuprinsul constituirii de parte civilă). Or această din urmă sumă inculpatul nici pe departe nu a achitat-o integral. Din acest considerent instanța de recurs nu poate primi nici solicitarea Ministerului Public de admitere a recursului inculpatului și de încetare a procesului penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i¹ Cpp.(există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, în concret cea prevăzută de art. 74¹ Cpen., în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).

Curtea de Apel Alba Iulia observă că în prezenta cauză este investită cu recursul declarat exclusiv de inculpat și nu poate a-l obliga pe inculpat să achite restul prejudiciului pentru că, prin această obligare, ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac și nici nu poate a înlătura una sau alta dintre circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, pentru același considerent .

Concluzionând, reține Curtea de Apel Alba Iulia că prima instanță a dat relevanță deplină circumstanțelor atenuante pe care le-a reținut în favoarea inculpatului și nu se impune reducerea pedepselor sub cele stabilite.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, văzând dispozițiile art. 385¹⁵ alin. 1 pct. 1 lit. b Cpp., va respinge ca nefundat recursul inculpatului și, în baza art. 192 alin. 2 Cpp., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul H. M. împotriva sentinței penale nr. 20/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Hațeg.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.

Președinte, Judecător,Judecător,

G. L. O. A. I. P. S. T.

Grefier,

C. M. N.

Red./tehnored. G.L.O.

2 ex./24.10.2013

Jud. fond O. M. S.

← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere....		Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA