Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 905/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 905/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul O. C. M. împotriva încheierii penale din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent O. C. M., avocat Târnovan L. și apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, avocat D. H., lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, adresa emisă de IPJ Hunedoara, prin care se comunică că inculpatul S. M. a fost depus în C. D., având în vedere mandatul de arestare preventivă nr. 14/18.07.2013 emis de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. 3604/_.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat D. H., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului, solicită să se ia act de încetarea mandatului său.
Instanța, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului recurent O. C. M., ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, avocat D. H..
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent O. C. M., avocat Târnovan L., solicită, în temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii nr. 136/26.06.2013 și în rejudecare, ridicarea sechestrului asigurător și restituirea sumelor de bani, în temeiul art. 169 Cod procedură penală.
Precizează că a atacat încheierea din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că actele depuse la momentul formulării cererii de restituire nu sunt suficiente, dar precizează că în cererea adresată Tribunalului Hunedoara au precizat că sumele aparțin unei persoane juridice și unei persoane fizice. Mai arată că în procesul verbal de ridicare a sumelor de bani din imobilul inculpatului s-a precizat că portmoneul fiicei inculpatului era în camera acesteia. Cu privire la celelalte sume învederează că soția inculpatului deține un magazin sătesc, iar sumele respective proveneau din încasările acestui magazin. Precizează că evidențele contabile au venit în dovedirea cererii lor, iar în ce privește cererea formulată în numele fiicei inculpatului, învederează că suma de bani găsită în portmoneu e dovedită prin contractul de muncă.
Arată că, în temeiul art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii nu pot fi luate decât cu privire la bunurile inculpatului sau părții responsabile civilmente, iar bunurile în speță aparțin unei persoane juridice și fiicei inculpatului.
Apreciază că se impune ridicarea sechestrului asigurător aplicat sumelor respective.
Precizează că au formulat pentru sumele respective o cerere adresată DIICOT Hunedoara, dar aceasta a fost respinsă prin ordonanță.
Învederează că dacă instanța avea nevoie de probe suplimentare putea să dispună repunerea pe rol și să solicite depunerea de probe.
La solicitarea instanței, apărătorul ales al inculpatului precizează că inculpatul a formulat cererea de ridicare a sechestrului deși banii aparțineau soției și fiicei sale, deoarece a apreciat că sunt probleme de familie, locuiesc în aceeași casă. Consideră că este o atitudine normală și firească a inculpatului.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
P. încheierea penală din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția penală în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de inculpatul O. C. M. pentru ridicarea măsurii sechestrului asigurător luată la data de 11.01.2012 cu privire la sumele de 12.600 lei și 870 euro.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. plângerea depusă la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2013, inculpatul O. C. M. a solicitat ca, în temeiul art. 168 C.pr.pen. și art.163 C.pr.pen., să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit la data de 11.01.2012 cu privire la sumele de 12.600 lei și 870 euro.
În motivarea plângerii s-a arătat că suma de 9.955 lei ridicată cu ocazia percheziției domiciliare din data de 19.12.2011 aparține ., unde soția inculpatului, numita O. D., este asociat unic, banii respectivi provenind din încasările din perioada 14.12.2001 – 18.12.2011. În aceeași motivare s-a arătat că sumele de 2.645 lei și 870 euro au fost ridicate din camera fiicei inculpatului, numita O. A. L., iar aceste sume reprezintă economiile realizate din salariu.
Examinând această cerere, prin raportare la motivele invocate și ținând seama de înscrisurile depuse în susținere, aflate la filele 150 – 218 din vol. 31 al dosarului de urmărire penală, instanța apreciază că plângerea de față nu este fondată, înscrisurile depuse și anume: contractul individual de muncă al numitei O. A. L. și actul adițional la acest contract, centralizator cumpărări luna decembrie 2011 a S.C. ,,A. Marnir’’ SRL, facturi fiscale pe S.C. ,,Caminico Imex’’ SRL, monetare, registrul de casă, contract de vânzare – cumpărare între S.C. ,,Caminico Imex’’ SRL și S.C. ,,A. Marnir’’ SRL, chitanțe, contract servicii distribuție și colectare plăți, nefăcând dovada certă că banii ridicați cu ocazia percheziției și indisponibilizați nu ar fi ai inculpatului, ci a persoanelor indicate în plângere. În lipsa altor probe care să fie coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că nu se poate proceda la ridicarea sechestrului asigurător, în contextul în care acesta a fost instituit pentru repararea eventualului prejudiciu reținut în sarcina inculpatului O. C. M., până la concurența sumei de 17.942,10 lei.
Față de cele expuse, soluția adusă va fi una de respingere ca nefondată a plângerii formulată de inculpatul O. C. M. pentru ridicarea măsurii sechestrului asigurător luată la data de 11.01.2012.
Împotriva acestei încheieri penale a promovat recurs în termenul prevăzut de legea procesual penală petentul inculpat O. C..
În expunerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, prin apărătorul ales a solicitat în temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii nr. 136/26.06.2013 și în rejudecare, ridicarea sechestrului asigurător și restituirea sumelor de bani, în temeiul art. 169 Cod procedură penală. Arată, în esență, că sumele de bani indisponibilizate aparțin fiicei inculpatului, fiind ridicate din portmoneul acesteia, iar celelalte sume proveneau din încasările magazinului deținut de soția sa. Arată că, în temeiul art. 163 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii nu pot fi luate decât cu privire la bunurile inculpatului sau părții responsabile civilmente, iar bunurile în speță aparțin unei persoane juridice și fiicei inculpatului. Mai precizează că a formulat pentru sumele respective o cerere adresată D.I.I.C.O.T. Hunedoara, dar aceasta a fost respinsă prin ordonanță.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, Curtea constată că recursul formulat în cauză nu este fondat.
Astfel, inculpatul petent a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006, în condițiile art. 274 din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., respectiv prev. de art. 296/1 al. 1 lit. l din Legea nr. 571/200, constând în aceea că inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat, constituit de inculpații U. O., C. T., A. R. și G. A., iar în data de 22.09.2011, împreună cu alți inculpați și învinuiți, a deținut în afara unui antrepozit fiscal și vândut peste 10.000 țigarete nemarcate sau cu marcaje necorespunzătoare.
Sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor unui inculpat reprezintă o măsură de constrângere reală ce constă în indisponibilizarea bunurilor, până la soluționarea definitivă a cauzei, în vederea asigurării reperării pagubelor cauzate prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepselor pecuniare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că sechestrul asigurător, dispus asupra bunurilor inculpatului, respectiv, sumele de 12.600 lei și 870 euro, a fost corect dispus și materializat, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să justifice admiterea plângerii.
Deși măsura asigurătorie durează până la soluționarea definitivă a cauzei, ea poate fi revocată și înainte de această dată, dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, ceea ce, în cauză, nu se poate constata.
În mod corect instanța de fond a apreciat că plângerea petentului inculpat nu este fondată, înscrisurile depuse și anume: contractul individual de muncă al numitei O. A. L. și actul adițional la acest contract, centralizator cumpărări luna decembrie 2011 a S.C.,,A. Marnir’’ SRL, facturi fiscale pe S.C.,,Caminico Imex’’ SRL, monetare, registrul de casă, contract de vânzare – cumpărare între S.C.,,Caminico Imex’’ SRL și S.C.,,A. Marnir’’ SRL, chitanțe, contract servicii distribuție și colectare plăți, nefăcând dovada certă că banii ridicați cu ocazia percheziției și indisponibilizați nu ar fi ai inculpatului, ci a persoanelor indicate în plângere.
În lipsa altor probe care să fie coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că nu se poate proceda la ridicarea sechestrului asigurător, în contextul în care acesta a fost instituit pentru repararea eventualului prejudiciu reținut în sarcina inculpatului O. C. M., până la concurența sumei de 17.942,10 lei.
Față de cele reținute, încheierea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât, Curtea, în baza art. 385/ 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului și îl va obliga pe acesta la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod pr.p.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 25 lei, onorariul parțial, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul O. C. M. împotriva încheierii penale din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția penală în dosar nr._ .
Obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 25 lei, onorariul parțial, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
G. L. O. A. I. P. S. T.
Grefier,
C. M. N.
Red./tehnored. S.T.
2 ex./04.10.2013
Jud. fond C. A. D.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
