Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-10-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 171/A/2013

Ședința publică de la 09 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. T.

Judecător G. L. O.

Grefier C. M. N.

D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I. reprezentat de

Procuror A. Rasovan

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D., S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 103/15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:

- inculpatul intimat M. F. S. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat T. C. în substituirea domnului avocat T. C.;

- inculpatul intimat M. I. M. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. V. în substituirea domnului avocat T. B.;

- inculpatul intimat M. D. I. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. V. în substituirea domnului avocat T. P..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, adresa emisă de D. – S. T. A. I. prin care se comunică instanței împrejurarea că inculpatul M. I. M. a formulat un denunț în care au fost identificate și trase la răspundere alte persoane pentru trafic de droguri, prin urmare acest inculpat poate beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Întrebați fiind pe rând de instanță, inculpații intimați M. F. S., M. I. M. și M. D. I. arată că își mențin declarațiile date în cauză și că nu doresc să dea alte declarații, precum și faptul că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.

Inculpatul intimat M. I. M. depune la dosar contractul de muncă.

Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. solicită admiterea recursului declarat de D. împotriva sentinței penale nr. 103/2013 a Tribunalului A. și desființarea în parte a acesteia. Cu privire la nelegalitatea sentinței atacate arată că s-a omis aplicarea prevederilor art. 86³ alin. 4 Cod penal în raport cu situația inculpaților M. față de care instanța dispus executarea pedepsei conform prevederilor art. 86¹ și urm. Cod penal dar a omis încredințarea supravegherii acestora Serviciului de Probațiune și apreciază că trebuie remediată această omisiune. Cu privire la netemeinicia sentinței atacate apreciază că tratamentul sancționator aplicat inculpaților nu răspunde exigențelor art. 52 Cod penal, apreciind, în ce-i privește pe inculpații M., că trebuie fie agravat termenul de încercare, fie schimbată modalitatea de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere în executare efectivă, iar în ce-l privește pe inculpatul M., schimbarea modalității de executare a pedepsei, din suspendare condiționată în suspendare sub supraveghere. Apreciază că trebuie să se aibă în vedere gravitatea faptelor, modalitatea și contextul săvârșirii acestora.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. F. S., avocat T. C., solicită respingerea apelului declarat de D.. Cu privire la primul motiv de apel solicită respingerea lui întrucât la pagina 9 din sentință, litera a, este indicat ca organ de supraveghere S. de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului A.. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apreciază că instanța de fond a făcut o legală și temeinică individualizare a pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, precum și faptul că inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 320¹ Cod penal. Apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă și fără majorarea termenului de încercare.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. I. M., avocat N. V., solicită respingerea apelului declarat de D. și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală. Apreciază că în cauză ar trebui aplicat art. 16 din Legea nr. 43/2000 având în vedere și adresa emisă de D. și aflată la dosar la fila 32. Consideră că instanța de fond a aplicat un tratament sancționator corect, atât prin prisma cuantumului, cât și al modalității de executare a pedepsei. Apreciază că nu se impune majorarea termenului de încercare și nici aplicarea unui regim sancționator cu detenție efectivă. Învederează că inculpatul este tânăr. Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul a avut o atitudine de deplină colaborare cu organele judiciare, că acesta s-a pus la dispoziția organelor de cercetare.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. D. I., avocat N. V., consideră că pedeapsa de 3 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este corect aplicată și că nu se impune suspendarea sub supraveghere, raportat la acțiunea de recunoaștere. Precizează că inculpații nu au antecedente penale.

Inculpatul intimat M. F. S., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul intimat M. I. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul intimat M. D. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față:

Prin sentinței penale nr. 103/15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală s-a dispus:

1. În baza art. 3 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal rap. la art. 320/1 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, condamnarea inculpatului M. I. M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal rap. la art. 320/1 Cod procedură penală, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 rap. la art. 320/1 Cod procedură penală și art. 74 lit.a și art. 76 Cod penal condamnă același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 33, 34 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În temeiul art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare astfel stabilit inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, conf. art. 86/3 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 18.02.2013 și până la zi, conf. art. 88 Cod penal.

În temeiul art. 350 al. 3 lit.b C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori deținut în altă cauză de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/2013 emis în dosar nr._ al Tribunalului A..

2. În baza art.26 Cod penal rap. la 3 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal rap. la art. 320/1 Cod procedură penală, cu aplic. crt. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. F. S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 14 lit. c din Legea 143/2000 rap. la art. 320/1 Cod procedură penală, cu aplic. crt. 74 lit. a, art. 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 rap. la art. 320/1 Cod procedură penală și art. 74 lit.a și art. 76 Cod penal a fost condamn același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare astfel stabilit inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, conf. art. 86/3 Cod penal .

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 13.02.2013 și până la zi, conf. art. 88 Cod penal.

3. În baza art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, rap. la art. 320/1 Cod procedură penală și art. 74 lit.a și art. 76 Cod penal condamnarea inculpatului M. D. I. la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.

4. Conform art. 17 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea după cum urmează:

- suma de 600 lei ridicată de la inculpatul M. F. S.;

- cantitatea de 34,2 gr. hașiș aflată în custodia IPJ A. ce urmează a fi distrusă conform legii.

5. În baza art. 5, 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații M. I. M. și M. F. S., în condițiile legii.

6.În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 136D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. au fost trimiși în judecată, alături de alții, inculpații M. I. M., M. F. S. și M. D. I., astfel:

- M. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: introducere în țară a drogurilor de risc fără drept, faptă prev. de art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; complicitate la deținere și vânzarea de droguri de risc fără drept, fapte prev. de art. 26 C.p. rap. la art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din legea 143/2000; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

- M. F. S. pentru săvârșirea infracțiunii de: complicitate la introducere de droguri de risc în țară fără drept, faptă prev. de art.26 C.p. rap. la 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; deținere și vânzare de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și art. 14 lit. c din Legea 143/2000; deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.

- M. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de: deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În fața judecătorului cauzei, inculpații M. I. M., M. F. S. și M. D. I. au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.p.p, recunoscând comiterea faptelor, încadrarea juridică, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc; inculpatul M. I. M. a solicitat să i să permită depunerea de înscrisuri în circumstanțiere.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul constată că este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpații nu sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpații au declarat, personal, înainte de citirea actului de sesizare că recunosc săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța mai reține că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpați, iar înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar de apărare în cadrul procedurii simplificate sunt de natură să completeze ansamblul probator, ajutând astfel instanța la individualizarea pedepselor.

Din materialul probator enumerat anterior rezultă următoarele:

1. Faptele inculpatului M. I. M., care în mod repetat, din vara anului 2012 și până în luna februarie 2013 a adus personal și a expediat din Spania în România diferite cantități de hașiș fratelui său inculpatul M. F. S., cu scopul ca acesta să le vândă, să le consume și să ofere spre consum, dar a și deținut hașiș pentru consum propriu, constituie infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., complicitate la deținere și vânzarea de droguri de risc fără drept prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din legea 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

2. Faptele inculpatului M. F. S., care începând cu vara anului 2012 și până în luna februarie 2013 a primit în mod repetat hașiș expediat din Spania de fratele său inculpatul M. I. M., a vândut în schimbul unor sume de bani și a oferit spre consum hașiș la mai mulți consumatori printre care și minori, a deținut și consumat hașiș, constituie infracțiunile de complicitate la introducere în țară a drogurilor de risc fără drept prev. de art.26 C.p. rap. la 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., deținere și vânzare de droguri de risc fără drept prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

3. Faptele inculpatului M. D. I., care din vara anului 2012 și până în luna februarie 2013 a cumpărat, deținut, confecționat țigări și consumat hașiș fără drept și în mod repetat, constituie infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.

În consecință, reținând vinovăția inculpaților în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și procedând la individualizarea pedepselor, în limitele de pedepse reduse conform textului de lege mai sus menționat, instanța a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților M. I. M. și M. F. S., trimiși în judecată în stare de arest preventiv, instanța a avut în vedere pe lângă recunoașterea faptelor și optarea pentru procedura simplificată și lipsa antecedentelor penale ale acestora, atitudinea de recunoaștere contribuind la aflarea cu celeritate a adevărului în cauză, apoi elementele de circumstanțiere personală ce rezultă din înscrisurile depuse de inculpatul M. I. M.. Cu toate acestea instanța a luat în considerare și faptul că infracțiunile comise de cei doi sunt mai grave și pedepsite ca atare, decât cele comise de celălalt inculpat, motiv pentru care a apreciat că prin aplicarea fiecăruia a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere va fi de natură să contribuie la reeducarea acestora și să prevină săvârșirea pe viitor a altor infracțiuni, nefiind necesară o pedeapsă cu executarea în detenție, timpul de arestare deja parcurs de ambii inculpați fiind suficient pentru a conștientiza gravitatea faptelor, în raport și de vârsta lor tânără, cu reale posibilități de reeducare.

În privința inculpatului M. D. I., instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpatului care a regretat faptele, a căror gravitate a conștientizat-o, apreciind că o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată va aduce atingerea scopului pedepsei penale, neimpunându-se plasarea acestuia în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală, motivat în scris Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., S. T. A. I., criticând-o sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiile art. 86/3 alin. 4 Cod penal și sub aspectul de netemeinicie, motivând, în esență, că instanța de fond în mod greșit nu a indicat organul însărcinat cu supraveghere măsurilor aplicate inculpaților și că pedepsele aplicate sunt prea mici în raport de activitatea infracțională, de numărul actelor materiale și scopul urmărit prin comiterea faptelor. Astfel, se susține că în cauză se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, majorarea cuantumului pedepselor, și schimbarea modalității de executare din suspendarea sub supraveghere pentru inculpații M. I. M. și M. F. S. în executare efectivă, sau majorarea termenului de încercare, iar pentru inculpatul M. D. I. a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În apel inculpații M. I. M. și M. F. S. au depus la dosar în circumstanțiere înscrisuri.

Analizând sentința penală atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în apel, precum și din oficiu, potrivit art. 378 Cod pr.p., dar în limitele prevăzută de art. 371 și 372 Cod pr.p., Curtea constată că recursul formulat în cauză de Ministerul Public, P. de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.OT., S. T. A. I. nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către tribunal - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit aceasta, prin aplicarea procedurii reglementate de art. 320/1 Cod pr.p., respectiv condamnarea inculpaților: M. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: introducere în țară a drogurilor de risc fără drept, faptă prev. de art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; complicitate la deținere și vânzarea de droguri de risc fără drept, fapte prev. de art. 26 C.p. rap. la art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din legea 143/2000; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. ; M. F. S. pentru săvârșirea infracțiunii de: complicitate la introducere de droguri de risc în țară fără drept, faptă prev. de art.26 C.p. rap. la 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.; deținere și vânzare de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și art. 14 lit. c din Legea 143/2000; deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000; totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. și M. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de: deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

1.Hotărârea este criticată în apelul procurorului sub aspectul omisiunii indicării organului însărcinat cu supravegherea executării obligaților instituite în sarcina inculpaților M. I. M. și M. F. S..

În adevăr, prin sentința atacată cei doi inculpați au fost condamnați la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare sub supraveghere, potrivit art. 86/1 și urm. Cod penal.

Contrar susținerii Ministerului Public judecătorul de fond a indicat în hotărâre cărui serviciul de probațiune îi este încredințată supravegherea. Împrejurarea că a menționat S. de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor din cadrul Tribunalului A. în loc de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. cu supravegherea respectării obligațiilor impuse inculpaților nu este un aspect de nelegalitate, ci este doar o eroare materială ce poate fi remediată prin procedura reglementată de art. 195 Cod pr.p.

Așa fiind, se va respinge ca nefondată această critică de nelegalitate invocată de procuror.

2. Nefondate se apreciază și criticile de netemeinicie invocate de Ministerul Public.

Din interpretarea dispozițiilor art.72 Cod penal care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Contrar susținerilor parchetului instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat al pedepsei pentru fiecare inculpat este apt să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 Cod penal.

Este adevărat că la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 Cod penal, nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, și care în cauză au o încărcătură de periculozitate socială destul de mare, însă această împrejurarea a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin privare de libertate în cazul inculpaților M. I. M. și M. F. S. și prin suspendarea sub supraveghere în cazul inculpatului M. D. I. ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art.72 și art.52 Cod penal, ignorându-se din acest complex proces al individualizări pedepsei persoana fiecărui inculpat și datele care caracterizează existența acestora.

Astfel, în speță, nu se poate face abstracție de împrejurarea că inculpații sunt tineri, nu are antecedente penale, au recunoscut comiterea faptelor încă din primele acte de cercetare penală, împrejurări ce justifică pe deplin aplicarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal .

Inculpații M. I. M. și M. F. S. au un loc de muncă stabil, își câștigă existența prin muncă, împrejurări ce semnifică faptul că inculpații au realizat consecințele faptelor și au înțeles să adopte o atitudine prosocială.

Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere la aplicarea sancțiunii penale, atât dispozițiile art.72 Cod penal, cât și art. 320/1 alin. 7 Cod pr. penală, pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru infracțiunile comise nu pot fi considerate ca inadecvate, fiind corect individualizate, pedeapsa aplicată inculpatului M. D. I. de 3 luni închisoare și, respectiv, pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților M. I. M. și M. F. S. de câte 3 ani închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii, astfel cum cer exigențele art. 52 Cod penal.

Criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal deși distincte ele trebuie luate în considerare împreună fără a se acorda preemțiune unuia față de celălalt.

Curtea raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaților, la comportamentul acestora după comiterea faptelor, la perioada în care inculpații M. I. M. și M. F. S. au fost arestați preventiv, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei inculpații nu vor mai comite infracțiuni.

Astfel, se apreciază că în cazul inculpaților M. I. M. și M. F. S. aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86/1 și urm. Cod penal, este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Față de aceste elemente și fără a minimaliza gravitatea faptei, Curtea apreciază că raportat la vârsta inculpaților, interesul imediat și de perspectivă, în spiritul articolului 52 din Codul penal, este recuperarea și reintegrarea socială a acestora și nicidecum îndepărtarea și izolarea lor din rândul comunității pe o perioadă de timp care nu se justifică raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaților.

În contextul acestor elemente, Curtea apreciază, că aplicarea unei pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare, cu reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal și menținerea modalității de executare prin acordarea beneficiului art. 86/1 și urm. Cod penal corespunde exigențelor art. 72 Cod penal, precum și scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Tot astfel, Curtea raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului M. D. I., la comportamentul acestuia după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta și, chiar fără executarea sub supraveghere a pedepsei inculpatul nu va mai comite infracțiuni.

Astfel, se apreciază că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Față de aceste elemente și fără a minimaliza gravitatea faptei, Curtea apreciază că raportat la vârsta inculpatului, interesul imediat și de perspectivă, în spiritul articolului 52 din Codul penal, este recuperarea și reintegrarea socială a acesteia și nicidecum obligarea acestuia la respectarea unor obligații pe o perioadă de timp care nu se justifică raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În contextul acestor elemente, Curtea apreciază, că aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acesteia a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal și păstrarea modalității de executare prin acordarea beneficiului art. 81 și urm. Cod penal corespunde exigențelor art. 72 Cod penal, precum și scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiile art. 379 pct. 1, lit. b Cod pr.p., va respinge ca nefondat apelul formulat de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T, S. T. A. I. .

În baza dispozițiilor art. 382 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. I. M. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18.02.2013 până la data de 15.04.2013 iar din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. S. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.02.2013 până la data de 15.04.2013.

Ca o consecință a acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 103/15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală.

În baza dispozițiilor art. 382 alin. 2 Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. I. M. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18.02.2013 până la data de 15.04.2013 iar din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. S. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.02.2013 până la data de 15.04.2013.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți în sumă de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2013.

Președinte,Judecător,

S. T. G. L. O.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. S.T.

2 ex./18.10.2013

Jud. fond D. M. S.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 929/2013....		Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 955/2013. Curtea de Apel... →

Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA