Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 650/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 650/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 650/2012
Ședința publică de la 14 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător M. F. F.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 80/27.02.2012 pronunțată de J. A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat C. S., personal,aflat în stare de detenție la Penitenciarul B. D., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, d-na av. P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței inculpatul arată că nu a formulat recurs.
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul –intimat arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Instanța pune în discuție faptul că a fost omisă deducerea duratei arestului preventiv.
Reprezentantul Parchetului arată că susține recursul așa cum a fost formulat solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună contopirea celor trei pedepse aplicate inculpatului conform art. 39 C. penal. Totodată arată că în mod nelegal instanța de fond a anulat doar mandatul de executare a sentinței penale nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, emitând un nou mandat de executare a pedepsei, omitând să anuleze și mandatul de executare a sentinței penale nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară.
Reprezentantul Parchetului arată că deducerea perioadei arestului preventiv este o problemă implicită în cazul admiterii recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Cingan S., d-na av. P. E. solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea sentinței penale atacate și rejudecând anularea mandatului de executare, contopirea pedepselor aplicate inculpatului precum și deducerea duratei arestului preventiv.
Inculpatul C. S., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat de parchet.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 80/27.02.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului C. S. (CNP_), cetățean român, fiul lui M. și F., născut la data de 02.07.1963 în Aiud, jud. A., studii 11 clase, divorțat, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în A. I., ., ., ., deținut în Penitenciarul B. M. (arestat în altă cauză), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii prevăzute la art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/2009 a Curții de Apel București și prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare aplicate prin fiecare dintre aceste sentințe.
În baza art. 36 C.pen. s-a dispus contopirea pedeapsei stabilită prin hotărâre cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/2009 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 61 C.pen.a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 140/1994 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 181/1996 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit restul de 1646 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1646 zile închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen.s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia începând cu data de 25.11.2011 până în 27.02.2012.
A fost anulat mandatul de executare a sentinței penale nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen.
S-a acordat onorariul de 200 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. V. O..
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 114 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, la data rămânerii definitive, hotărârea s-a comunicat Inspectoratului de Poliție al Județului A. – Serviciul Poliției Rutiere în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 01.09._08 inculpatul s-a aflat „în probe” în vederea angajării la . A. I., efectuând 2 curse internaționale România - Italia, în prima fiind însoțit de martorul M. G., iar în a doua cursă fiind singur, cu toate că avea permisul de conducere reținut (retras) din data de 29.01.2008, fiind cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni la circulația pe drumurile publice.
În drept: Constituie infracțiunea prevăzută la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.
Potrivit art. 41 alin. 2 C.pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Având în vedere situația de fapt reținută și chestiunile de drept incidente în cauză, instanța de fond a constatat că faptele există, constituie fiecare în parte infracțiunea prevăzută la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și au fost săvârșite de inculpat în baza aceleiași rezoluții, astfel că l-a condamnat pe acesta la pedeapsa 1 an închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului.
Instanța a respins apărarea inculpatului bazată pe lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii materiale, deoarece inculpatul nu a fost depistat în trafic conducând un autovehicul, având în vedere că acest aspect reiese fără echivoc din probatoriul administrat în cauză iar depistarea în trafic în momentul conducerii nu este o condiție pentru existența infracțiunii.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/2009 a Curții de Apel București și prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare aplicate prin fiecare dintre aceste sentințe.
În baza art. 36 C.pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin hotărâre cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/2009 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 61 C.pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 140/1994 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 181/1996 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit restul de 1646 zile rămase de executat cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1646 zile închisoare.
În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen din pedeapsa aplicată inculpatului a fost scăzută durata executată din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia începând cu data de 25.11.2011 până în 27.02.2012.
S-a dispus anularea mandatului de executare a sentinței penale nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei.
A fost acordat onorariul de 200 lei apărătorului din oficiu al inculpatului, av. V. O..
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 114 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, la data rămânerii definitive, hotărârea a fost comunicată Inspectoratului de Poliție al Județului A. – Serviciul Poliției Rutiere în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă J. A. I., aducându-i critici de nelegalitate, sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor inculpatului C. S. și al omisiunii anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii aplicate acestuia prin sentința penală nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară.
În expunerea motivelor de recurs, s-a susținut faptul că în mod nelegal instanța de fond a revocat, în baza art. 61 C.pen., liberarea condiționată privind pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/1994 a Tribunalului Hunedoara, întrucât aceasta era deja revocată prin sentința penală nr. 317/30.05.2011 a Judecătoriei Alba Iulia, situație în care instanța trebuia doar să mențină revocarea acestei pedepse.
S-a mai arătat că instanța trebuia să contopească restul de 1646 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 140/1994 a Tribunalului Hunedoara, în baza art. 36 C.pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 176/2008 a Judecătoriei L. Gară și cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, iar pedepsele rezultante trebuiau apoi contopite în baza art. 39 C.pen. cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, eventual cu adăugarea unui spor.
Examinând sentința penală atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 6 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă J. A. I. este fondat.
Prima instanță a realizat o justă interpretare a probelor administrate, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile, realizând totodată o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C. S., aspecte necontestate de altfel în prezentul recurs.
În privința modalității de contopire a pedepselor aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, respectiv cu restul rămas neexecutat din condamnarea de 18 ani închisoare suferită de inculpat prin sentința penală nr. 140/1994 a Tribunalului Hunedoara, Curtea constată că sunt nefondate criticile expuse de P., iar modalitatea de contopire indicată în motivele de recurs nu este incidentă în cauză.
În mod corect instanța de fond a dispus mai întâi contopirea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 cu apl. art. 41 al. 2 C.pen. și a art. 37 lit. a C.pen. cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia și nr. 173/2009 a Judecătoriei L. Gară, pentru fapte concurente, în aplicarea dispozițiilor art. 36 C.pen.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 39 C.pen., cum a invocat recurentul, ci prevederile speciale ale art. 61 C.pen., având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile concurente în perioada liberării sale condiționate.
Curtea apreciază că nici motivul de recurs privind menținerea dispoziției de revocare a liberării condiționate, dispusă prin sentința penală nr. 317/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, nu poate fi primit, fiind pur formal, în speță fiind incidente prevederile art. 61 C.pen., astfel că dispoziția instanței de revocare a restului rămas neexecutat nu este greșită.
Criticile sunt fondate însă în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 215/06.10.2009 emis de J. L. Gară, precum și omisiunea deducerii perioadei executate de inculpat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 173/10.12.2008 a Judecătoriei L. Gară.
În contextul în care instanța de fond a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința atacată cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 173/10.12.2008 a Judecătoriei L. Gară, în temeiul art. 36 C.pen., era necesară anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în temeiul acestei sentințe, precum și deducerea perioadei executate de inculpat, între 23.01.2010 – 16.11.2010, conform dispozițiilor art. 36 al. 3 C.pen.
În consecință, sub aceste aspecte recursul Parchetului de pe lângă J. A. I. fiind fondat, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va dispune admiterea lui, va casa sentința penală atacată și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. S. durata executată între 23.01.2010 – 16.11.2010 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173/10.12.2008 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/06.10.2009 a Curții de Apel București.
Va anula și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 215/06.10.2009 emis de J. L. Gară și va dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 80/27.02.2012 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată doar sub aspectul omisiunii anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 215/06.10.2009 emis de J. L. Gară și sub aspectul omisiunii deducerii perioadei executate din sentința penală nr. 173/10.12.2008 a Judecătoriei L. Gară și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. S. durata executată între 23.01.2010 – 16.11.2010 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173/10.12.2008 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr. 1373/06.10.2009 a Curții de Apel București.
Anulează și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 215/06.10.2009 emis de J. L. Gară și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. M. F. F.
Grefier,
L. A.
Red. MF.F./tehnored. L.A
2 ex. /23.05.2012
J.F.T. O.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 602/2012. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 631/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
