Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 80/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 80/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 80/2012
Ședința publică de la 08 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. F.
Judecător M. A. M.
Judecător S. T.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror -A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale numărul 104/14.02.2012 pronunțate de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. S. cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent M. G., și partea vătămată intimată B. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbateri .
Avocata inculpatului a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia în temeiul art. 385/15 C.pr.penală, casarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal a se pronunța o hotărâre de achitarea inculpatului întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul este autorul faptelor imputate și a se avea în vedere și atitudinea permanentă a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor.
În subsidiar a solicitat a se face aplicarea art. 74, 76 cod penal și față de împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, a se dispune reducerea pedepsei sub minimul special.
Partea vătămată B. G. având ultimul cuvânt a solicita instanței ca inculpatul să-și primească pedeapsa pentru faptele comise.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate susținând că atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptelor nu se coroborează cu actele administrate în cauză mai ales că de la început partea vătămată B. G. l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei. Pedeapsa de 3 ani și 6 luni a fost corect individualizată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 104/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._ au fost condamnați inculpații:
1. M. G., fiul lui Zorciță și P., născ. la 2.07.1968 în V., jud. H., cu antecedente penale la 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1,al.2 lit.b, al.2/1lit.a C.pen., cu aplic. art.75 lit.c C.pen., cu interzicerea drepturile civile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen. în condițiile și pe durata prev. de art.71 c.pen.;
2. M. F. A., zis”M.”, fiul lui natural și L., născ. la 9.12.1994 în V., jud. H., arestat în altă cauză și deținut în Penitenciarul Tg.M. la:
- 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1,al.2 lit.b, al.21lit.a C.pen. cu aplic. art.109 al.1 C.pen. și art.320/1C.pr.pen.
- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art.41 al.2,42 c.pen., art.109 al.1 c.pen. și art.320/1C.pr.pen.
S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința pen.nr.235/2.09.2011 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2011, astfel că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. F. Adalbert prin această sentință în elementele ei componente, cu repunerea pedepselor în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin.1 rap. la art. 33 lit.a,34 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele mai sus menționate aplicate acestuia prin sent.pen.nr.235/2011 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 36 alin.3 c.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de inculpat în baza sent.pen.nr.235/2011 a Judecătoriei Petroșani, începând cu data de 27.05.2011 și până la data de 14.02.2012, data pronunțării prezentei sentințe.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Petroșani în baza sent.pen.nr.235/2011 și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
3. F. G., zis”I.”, fiul lui natural și E., născ. la 30.12.1993 în V., jud. H. la 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art.41 al.2,42 C.pen., art.109 al.1 C.pen. și art.320/1C.pr.pen.
S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare prin sentința pen.nr.235/2.09.2011 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.05.2011.
În baza art. 36 al.1 C.pen s-au contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului F. G. prin sent.pen. nr. 235/2011 a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa de mai sus în perioada 27.05.2011 – 13.01.2012, când a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 124 zile închisoare.
În baza art.346 C.pr.pen. s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate N. L. A. a fost recuperat prin restituire, iar părțile vătămate B. G. și S.C. ,,A.’’ SRL V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.191 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul M. G. la 600 lei, inculpatul M. F. Adalbert la 800 lei, iar inculpatul F. G. la 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre inculpați, se va plăti anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele :
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 20.09.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: M. G. pentru tentativă la tâlhărie prev. și ped. de art.20 rap. la art.211 al.1,al.2 lit.b,alin.21 lit.a C.pen., constând în aceea că, în noaptea de 10/11.07.2010, a încercat să sustragă bunuri, împreună cu un minor, din cotețul părții vătămate B. G. și fiind surprins de acesta l-a lovit pentru a-și asigura scăparea; s-a cerut și aplic. disp. art. 75 lit.c C.pen; a inculpatului minor M. F. A. pentru tentativă la tâlhărie prev. și ped. de art.20 rap. la art.211 al.1,al.2 lit.b,alin.21 lit.a C.pen. și furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art. 41,42 C.pen., constând în aceea că în noaptea de 10/11.07.2010, a încercat să sustragă bunuri, împreună cu un major, din cotețul părții vătămate B. G. și fiind surprins de acesta l-a lovit pentru a-și asigura scăparea și că în perioada martie-mai 2011, a sustras noaptea, prin escaladare, împreună cu alte persoane, bunuri de la două părți vătămate; s-a cerut și aplic. disp. art.99 și urm. și art.33 lit.a C.pen; și a inculpatului minor F. G. pentru furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art. 41,42 C.pen., constând în aceea că perioada martie-mai 2011, a sustras noaptea, prin escaladare, împreună cu alte persoane, bunuri de la două părți vătămate.
Din analiza actelor dosarului și probele administrate în cauză, coroborat cu declarațiile date de inculpați în cauză, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt că starea de fapt reținută în actul de inculpare se confirmă.
Astfel, s-a reținut că în noaptea de 10/11.07.2010, inculpații M. G. și M. F. A. s-au deplasat la cotețul părții vătămate B. G., unde au sărit gardul și au forțat ușa cotețului pătrunzând în interior, pentru ca în momentul în care au fost surprinși de către partea vătămată, inculpatul M. G. l-a zgâriat pe gât pe partea vătămată și a tras de tricoul acestuia rupându-l, iar inculpatul M. F. A. l-a lovit cu piciorul în spate; partea vătămată s-a dat la o parte, iar cei doi inculpați au fugit, fără a sustrage vreun bun. Deși inculpatul M. G. nu a recunoscut participarea sa la comiterea faptei, vinovăția sa este dovedită cu certitudine în cauză cu declarația coinculpatului M. F. A., nepotul său, care a declarat în mod expres, că împreună l-au agresat pe partea vătămată B. G.( declarația dată în instanță la f.172), precum și cu declarația părții vătămate și a martorului M. B. P.(f.64 și 208).
S-a mai reținut că în data de 17.03.2011, inculpații minori M. F. A. și F. G., au sărit gardul casei părții vătămate N. L. A., situată pe . și din curte au sustras mai multe obiecte din fier – calorifere, bucăți de sârmă) pe care le-au pus într-o roabă și le-au dus la un centru de colectare aparținând S.C. ,,M. Internet’’ SRL, de unde ulterior au fost ridicate de organele de poliție și predate părții vătămate care nu se constituie parte civilă în cauză (f.21).
Tot astfel, s-a reținut că în seara zilei de 5.05.2011, cei doi inculpați minori, împreună și cu făptuitorii F. A. N. și Drăgache D. E., au escaladat zidul S.C. ,,A.’’ SRL V. cu intenția de a sustrage bunuri, dar au fost surprinși pe terasa societății de organele de poliție. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză (f.22).
În drept s-a reținut că fapta inculpatului M. G. constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.20 rap. la art.211 al.1,al.2 lit.b,alin.21 lit.a C.pen.
Faptele inculpatului M. F. A. constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.20 rap. la art.211 al.1,al.2 lit.b, alin.2/1 lit.a C.pen. și furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art. 41, 42 C.pen., comise în concurs real.
Fapta inculpatului F. G. constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i C.pen. cu aplic. art. 41,42 C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate N. L. A. a fost recuperat prin restituire, iar părțile vătămate B. G. și . V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ce privește cheltuielile judiciare s-au avut în vedere baza dispozițiile art.191 C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal, inculpatul M. G., fără a arătat în scris motivele de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal a se pronunța o hotărâre de achitarea inculpatului întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul este autorul faptelor imputate și a se avea în vedere și atitudinea permanentă a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor.
În subsidiar, a solicitat a se face aplicarea art. 74, 76 Cod penal, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpatul M. G., care vizează cazurile de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod.pr.p., precum și din oficiu, conform dispozițiile art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p., Curtea constată că recursul declarat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea, din analiza probelor dispuse și administrate în cauză rezultă că instanța de judecată a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, atribuind faptei săvârșite de către acesta o încadrare juridică legală, nefiind întrunite cerințele cazurilor de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 18 din Codul de procedură penală.
Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.
Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Spre deosebire de situația pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea, instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să se înlăture orice îndoială.
Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină.
În cauza dedusă judecații, Curtea de Apel reține că instanța de fond a realizat o analiză corectă, temeinică a probelor administrate.
Deși inculpatul, în fața instanței de fond a negat constant săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod pr.p., din ansamblul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că fapta de tâlhărie a fost comisă de către inculpat în dauna persoanei vătămate B. G., astfel cum au fost reținut în actul de inculpare și în considerentele hotărârii instanței de fond, a existat în materialitatea lor, fiind săvârșite cu vinovăție de către acesta și întrunind elementele constitutive a infracțiunii prevăzută de art. 211 al.1,al.2 lit.b, al.2/1lit.a C.pen., cu aplic. art.75 lit.c C.pen., art. 208 al. l, 209 al. 1 lit. i) C.pen.
Astfel, din actele dosarului rezultă fără echivoc faptul că inculpatul recurent M. G. în noaptea de 10/11.07.2010, a încercat să sustragă bunuri, împreună cu un minor, coinculpatul M. F. A., din cotețul aparținând părții vătămate B. G. și fiind surprins de acesta l-a lovit pentru a-și asigura scăparea.
Stabilirea acestei situații de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanța dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv, nerecunoașterea faptei de către inculpat.
Curtea constată că probele în cauză au fost legal administrate și judicios analizate, rezultând din coroborarea acestora, dovezi certe de vinovăție a inculpatului M. G. .
Instanța de fond a analizat, individual, fiecare probă din care rezultă elemente de fapt care, apoi examinate în ansamblul lor, au condus la identificarea inculpatului ca autor al infracțiuni.
Astfel, inculpatul minor M. F. A., constant în tot cursul procesului penal a relatat referitor la fapta de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate B. G. că a săvârșit-o la inițiativa inculpatului M. G., care este unchiul său, relatând în amănunt modul de desfășurare a activității infracționale (f. 38- 43 ds. u.p., f. 172 ds. jud. ). Este deosebit de precizat că în fața judecătorului de fond inculpatul minor M. F. A. a solicitat a fi judecat potrivit dispozițiilor art. 320/1 Cod pr.pen., respectiv judecata în cazul recunoașterii de vinovăție.
Declarațiile acestuia coinculpat se coroborează pe deplin nu numai cu declarațiile părții vătămate B. G., care în declarațiile date organelor de anchetă penală l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana care a pătruns fără drept în cotețul ce-i aparține și care pentru a-și asigura scăparea l-a agresat( f. 17, 20 ds. u.p., f. 171 ds. jud.), precum și cu declarațiile martorului M. P., care a relatat că la scurt timp de la comiterea faptelor s-a întâlnit cu partea vătămată și care i-a spus că a fost agresat de către inculpații M. G. și M. F. A. în momentul în care i-a surprins în cotețul amenajat la circa 50 de metri de blocul unde locuiește ( f. 64, ds. u.p., f.208 ds. jud. ).
Nu mai puțin relevante sub aspectul participării inculpatului recurent la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către judecătorul de fond sunt declarațiile date de însuși inculpatul recurent cu ocazia cercetării judecătorești, declarații în care a recunoscut într-o oarecare măsură faptele. În concret, recurentul inculpat a recunoscut că împreună cu nepotul său minor, inculpatul M. F. A. a pătruns fără drept în cotețul aparținând părții vătămate, însă a susținut că nu l-a agresat pe partea vătămată (f. 221 ds. jud. ) .
Contrar susținerilor recurentului inculpat probele menționate anterior dovedesc fără nici un dubiu faptul că recurentul l-a lovit pe partea vătămată în momentul în care a fost surprins de aceasta, cu scopul de a nu fi prins, așa cum just a reținut și instanța e fond.
Față de toate probele de la dosar, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului, astfel încât critica privind eroarea gravă de fapt este neîntemeiată.
Neîntemeiată se privește critica recurentului inculpat și sub aspectul individualizării judiciare, raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Examinându-se actele și lucrările dosarului, în raport de această critică ce vizează cazul prevăzut de art.385/9 pct.14 cod pr. penală, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea comisă, respectiv, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, a fost individualizată corect, pedeapsa aplicată reflectând just gradul de pericol social al faptei și al inculpatului, care nu a recunoscut fapta integral și s-a sustras urmăririi penale. Pericolul social al faptei rezultă nu numai din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, respectiv, prin efracția, împreună cu un minor, dar și din scopul urmărit, obținerea facilă de mijloace materiale necesare traiului.
Curtea nu poate omite în procesul complex de individualizare a pedepsei împrejurarea că inculpatul deși în prezent reabilitat a mai avut condamnări definitive pentru comiterea de fapte penale, respectiv pentru furt calificat și viol., astfel cum rezultă din fișa de cazier al acestuia – f. 74 ds. u.p.
În baza propriului examen critic, Curtea apreciază că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea recurentului inculpat a circumstanțelor atenuante judiciare, raportat la persoana inculpatului, care nu a recunoscut faptele, s-a sustras urmăririi penale, și care denotă un grad ridicat de pericol social, raportat la persistența acestuia pe calea infracțională și la împrejurarea că el a avut inițiativa comiterii faptei și a atras în câmpul infracțional un minor .
Curtea apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i inculpatului recurent posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ( art. 52 Cod penal).
În raport de cele menționate, nu poate fi primită critica recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare – art. 74 și 76 Cod penal, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare, în stabilirea pedepsei aplicate, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod pr.p.
Așa fiind, Curtea, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. .
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 al. 2 C.p.p. va fi obligat numitul recurent inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 104/14 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
În baza disp. art. 192 al. 2 Cpp obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. F. F. M. A. M. S. T.
Grefier,
V. C. V.
Red/tehnored. S.T.
2 ex/24.05.2012
j.f. M.J.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 499/2012. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 602/2012. Curtea de... → |
|---|
