Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 37/A/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier A. B.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-S. T. A.- I. reprezentat prin procuror: A. Rasovan
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu, persoana vătămată U. E., inculpatul G. P. T. și de avocatul B. D. M. împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de 12.02.2014 și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor declarate constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 135 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ în baza art.334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.b rap. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 C.pen. și în baza acestui text a fost condamnat inculpatul G. P. T., în prezent deținut în P. A., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a,b și e C.pen. pentru infracțiunea de proxenetism.
În baza art.71 alin.2 C.pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e C.pen pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 C.pen. a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 6 decembrie 2012, la zi.
În baza art.350 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost respinsă cererea Ministerului Public privind confiscarea sumei de 18.500 lei de la inculpat.
A fost ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța procurorului din 13 decembrie 2012.
S-a constatat că partea vătămată U. E.-C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 3.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Partea vătămată U. E. C. figurează în evidențele Spitalului de Psihiatrie „Dr.G. P.” Sibiu cu un număr de 37 de internări în perioada 1996-2013. Ultimele internări stabilesc diagnosticul de schizofrenie. Mai reiese și că în anul 1996 a avut două tentative de suicid (fila 180 dosar instanță).
În luna octombrie 2011 a fost internată la acest spital, unde s-a întâlnit cu martora G. M.-L., tot pacientă, și căreia i-a spus că la externare nu are unde să locuiască. Martora i-a permis să locuiască la ea câteva zile și prin intermediul numitei A. M. i-a prezentat-o inculpatului pentru a trăi cu el și a-i face menajul (fila 99 dosar u.p. și fila 115 dosar instanță).
În aceste condiții a ajuns în locuința inculpatului din Sibiu . nr.13 unde a stat împreună cu acesta, după propria-i relatare, aproximativ 1 an. O perioadă de timp, apreciată de partea vătămată ca fiind de 6 luni, a practicat prostituția, împrejurare care reiese din spusele ei care se coroborează cu declarațiile martorilor M. M., Țiviș I.- C., M. C. D. și cu anunțurile publicate în ziarul local „De toate pentru toți”.
Din declarațiile date în faza cercetării judecătorești, atât inculpatul (f.53-54) cât și partea vătămată (f.55-57) confirmă că au întreținut pe întreaga perioadă de un an, relații de concubinaj, ceea ce se coroborează și cu declarațiile martorilor M. C. (f.78-79), G. M. L. (f.115) și D. F. (f.117) care atestă aceeași împrejurare.
Substraturile conviețuirii celor doi referitoare la prostituarea părții vătămate, fie în folosul inculpatului, fie în interesul ei personal sunt imposibil de stabilit la nivel de certitudine pe baza probatoriului existent, care este cel puțin contradictoriu.
Ministerul Public și-a fundamentat acuzarea pe spusele părții vătămate, ele însăși contradictorii pe aspecte esențiale și pe care a încercat să le coroboreze cu o . supoziții desprinse dintr-un probatoriu irelevant în mare parte.
Într-o primă declarație dată la urmărire penală, partea vătămată susține că inculpatul împreună cu concubina lui V. E. C. (de care ulterior s-a despărțit) au forțat-o să se prostitueze (f.34-35 dosar u.p.). Într-o a doua declarație, dată după două luni tot la urmărire, arată că de fapt numai inculpatul a forțat-o la prostituție. Tot acum arată că a recurs la tentativa de suicid datorită depresiei (f.31-32 dosar u.p.). În declarația de la instanță nu mai susține și implicarea numitei V. în obligarea la a se prostitua. Mai arată că nu a vrut să se sinucidă și, oricum, nu inculpatul a determinat-o să sară de la fereastră și că neștiind cum să sară așa s-a accidentat. Afirmă că nu avea chei dar ulterior a spus că de fapt avea trei rânduri de chei de la locuință pe care însă nu le găsea (f.55-57 dosar instanță).
Nu s-ar putea susține că partea vătămată, față de aceste relatări contradictorii, ar dori să-l ajute pe inculpat pentru că în mod constant susține că a bătut-o și a forțat-o să se prostitueze.
Or, este important de reținut că din nici o probă nu reiese că inculpatul ar fi exercitat violențe și că ar fi forțat-o pentru prostituție, astfel încât afirmațiile acesteia, contrazise și de inculpat, nu pot fi reținute ca atare.
Tot aici este momentul de semnalat și un alt aspect al afirmațiilor contradictorii ale părții vătămate. Astfel, martorii S. V. D. și I. M. declară că partea vătămată fiind căzută al pământ după ce sărise de pe fereastră spunea că este sechestrată de inculpat care o obliga să se prostitueze, ceea ce vine în contradicție, după cum s-a arătat, chiar cu declarațiile acesteia. Cei doi martori, ca și martorul cu identitate protejată sunt vecini de . nu au sesizat nimic din cele reclamate de partea vătămată.
Pe de altă parte, în ceea ce privește libertatea de mișcare a părții vătămate, sunt semnificative declarațiile martorilor G. M. – L. (f.115 dosar instanță) și M. C. (f.78 dosar instanță) cu care părțile se vizitau. Acesta din urmă relatează că cei doi i-au propus să le fie naș iar cât timp inculpatul a fost plecat în Italia la mamă și soră, a găzduit-o pe partea vătămată la cererea acestuia. Partea vătămată ieșise din spital și inculpatul i-a cerut să aibă grijă de ea și să urmeze tratamentul. Legat de acest episod partea vătămată, însăși, în declarația de la instanță, mai arată că a sunat-o pe sora inculpatului când el era în Italia și i-a cerut să-l trimită acasă.
La toate acestea mai trebuie arătat că partea vătămată avea telefon mobil, putând comunica cu oricine, fără restricții. Sunt de observat convorbirile cu inculpatul, redate în dosarul de urmărire, ca și cele cu beneficiarii serviciilor sexuale contra cost.
Nu este dovedită nici împrejurarea că inculpatul ar fi fost cel care i-a cerut să dea anunțuri la ziar și că el a fost cel care i-a furnizat și numerele de telefon_ și_. Este încă una din afirmațiile din rechizitoriu nesusținută în plan probator ca și cea în care se spune în mod ritos că inculpatul i–a adus el personal clienți.
De altfel, pentru a susține încadrarea juridică dată prin rechizitoriu se fac multe alte afirmații fără forța probantă, de genul: „Toți banii pe care îi câștiga partea vătămată în cursul unei zile, îi erau predați inculpatului. Din acești bani, inculpatul nu îi lăsa pății vătămate nici un leu, cumpărând doar de mâncare și luându-i ocazional țigări și câteva obiecte vestimentare” sau „Sumele de bani astfel obținute erau folosite de către inculpat pentru a juca la jocurile de noroc, acesta fiind un împătimit al jocurilor mecanice, al ruletei și a altor jocuri” sau „Agresiunile exercitate asupra părții vătămate au fost de altfel constante ținând doar de dispoziția de moment a inculpatului. Astfel, de cele mai multe ori când se întorcea de la sălile de joc, acesta venea foarte nervos pentru că pierdea bani, el reproșându-i de fiecare dată părții vătămate că era vina ei că nu făcea suficienți bani. De fiecare dată acesta trecea și la violențe fizice, de la câteva palme până la aplicarea unor lovituri foarte puternice”, etc.
Față de gravitatea conținutului unor asemenea susțineri se pune în mod firesc întrebarea pe ce se întemeiază. Răspunsul nu este greu de dat, singura sursă pentru acuzare constituind-o afirmațiile părții vătămate. Este adevărat că se încearcă coroborarea acestora cu o . împrejurări lipsite însă de relevanță, cum ar fi aceea că la un moment dat partea vătămată a folosit un număr de telefon pe care l-ar fi utilizat și inculpatul sau făcându-se referire la discuțiile telefonice ale părților. Acestea din urmă când mai încordate (fără a se cunoaște cauza!), când normale, relevă doar o relație mai sinuoasă a părților și nimic altceva.
La toate acestea, la care se adaugă și discutabila tentativă de suicid (după cum chiar partea vătămată o prezintă), fac acuzarea să formuleze concluzia că exista o „stare de teroare în care trăia victima ca urmare a exploatării sale de către inculpat”.
În lipsa unui probatoriu relevant toate acestea rămân însă simple afirmații care nu pot conduce la ideea existenței infracțiunii de trafic de persoane.
Două sunt însă aspectele care se desprind cu certitudine din probele dosarului:
- primul, din care reiese că partea vătămată a practicat prostituția o perioadă de timp în locuința inculpatului, apreciată chiar de ea ca fiind de aproximativ 6 luni.;
- al doilea, că inculpatul a știut de acest fapt și că i-a înlesnit părții vătămate posibilitatea de a se prostitua.
Inculpatul neagă că ar fi cunoscut această împrejurare, dar atitudinea lui este nesinceră. Cel puțin din două declarații se poate ajunge la concluzia că știa cu ce se ocupă partea vătămată. Din declarațiile martorului Țiviș I. C. reiese că după ce a avut relații sexuale contra cost cu partea vătămată în bucătăria locuinței inculpatului, la plecare stând în fața blocului, i-a văzut pe cei doi trecând pe lângă el. Din declarația martorului M. M. rezultă că întreținând același gen de relații cu partea vătămată și în același loc, a auzit mișcări în camera învecinată, ceea ce se coroborează și cu afirmațiile părții vătămate.
Tot în sprijinul aceste idei stă și recunoașterea inculpatului că avea cunoștință că partea vătămată a dat anunțurile la ziar și că știa de la ea că „face masaj”.
În acest fel inculpatul i-a înlesnit, găzduind-o, practicarea prostituției, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.1 C.pen.
Dată fiind această concluzie, în conformitate cu dispozițiile art.334 C.pr.pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.b rap. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 C.pen.
Inculpatul a fost condamnat pentru această din urmă infracțiune iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că a avut o atitudine procesuală nesinceră și că nu este la prima confruntare cu legea penală. Totodată s-a ținut cont de perioada de timp în care a facilitat părții vătămate practicarea prostituției și de ambiguitatea relației cu acesta.
Față de toate acestea inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e C.pen.
În baza art.71 alin.2 C.pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e C.pen pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 6 decembrie 2012, la zi, iar în baza art. art.350 C.pr.pen.a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Ministerul Public a solicitat confiscarea de la inculpat a sumei de 18.500 lei despre care s-a susținut să i-ar fi însușit din prostituarea părții vătămate. Această împrejurare nu este dovedită și de altfel Tribunalul a reținut proxenetismul doar sub forma înlesnirii practicării prostituției și nu în varianta tragerii de foloase.
Deși în timpul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând daune materiale și morale, în fața Tribunalului nu s-a menținut constituirea, ceea ce reiese din încheierea din 13 martie 2013 și din dezbateri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în cauză P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu, partea vătămată U. E. C., inculpatul G. P. T. și apărătorul din oficiu al părții vătămate, avocat B. D. M..
Prin apelul formulat, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu, a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de persoane . prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. b raportat la art. 2 pct. 2 lit. e din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin.l Cod penal, cu consecințe asupra pedepsei stabilite, asupra cererii de confiscare a sumelor de bani obținute de inculpat din obligarea părții vătămate la practicarea prostituției și asupra măsurii asigurătorii a sechestrului instituit în cauză.
S-a arătat că în realitate criteriul determinant de distincție dintre cele două infracțiuni îl constituie existența sau inexistența elementului de viciere a poziției subiective a persoanei care se prostituează. In acest sens, proxenetismul reprezintă o activitate infracțională neagresivă, neimplicând vicierea poziției subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activitățile ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv.
Ca atare, esențial pentru a încadra fapta în prevederile art. 329 Cod penal ori în prevederile art. 12 din Legea nr. 678/2001 este de a stabili dacă partea vătămată și-a dat acordul la practicarea prostituției ori dacă acest „ consimțământ"" a fost obținut prin constrângere, amenințare, fraudă etc.
Or, în cauză, se consideră că s-a dovedit, fără îndoială, împrejurarea că partea vătămată U. E. C. a fost obligată la practicarea prostituției, prin violențe și amenințări repetate, inculpatul profitând de situația ei socială precară, dar și de starea sa de sănătate, boala părții vătămate și lipsa oricăror posibilități reale de a se descurca singură accentuându-i vulnerabilitatea, situație de care inculpatul a profitat din plin.
S-a mai arătat că opinia instanței de fond în sensul că inculpatul doar a înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată prin cazarea acesteia în locuința sa apare in evidentă contradicție cu probele administrate, probe care au fost complet ignorate și înlăturate, dându-se, în schimb, eficiență maximă aspectelor declarate de inculpat, care, surprinzător, nu sunt susținute de nici o altă probă.
Partea vătămată U. E. C. a solicitat acordarea despăgubirilor civile în suma de 50.000 Euro și restituirea bunurilor confiscate,arătând că daunele suferite de persoana vătămată sunt enorme, și nu se pot concretiza în vreo sumă.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru partea vătămată U. E. C. la prima instanță, avocat B. D. M. a criticat hotărârea atacată sub aspectul omisiunii acordării onorariului cuvenit pentru asistența judiciară din oficiu.
Inculpatul G. P. T. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa în baza art.16 lit.a C.pp, arătând că faptele pentru săvârșirea cărora acesta este acuzat nu există, respectiv faptul că ar fi determinat persoana vătămată la practicarea prostituției. Inculpatul nu a înlesnit aceste activități și nici nu a avut vreun folos material de pe urma acestor activități.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, având în vedere probele aflate la dosarul cauzei și aplicarea art.81 din vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei sau a art.91 din NCP, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere raportat la scopul pedepsei și la împrejurările comiterii faptei, la lipsa antecedentelor penale.
Instanța de apel a procedat la audierea părții vătămate U. E. C. și a inculpatului G. P. T..
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum și din oficiu, conform art. 417 alin.2 din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul intervenirii unei legi penale noi, Curtea de apel constată următoarele :
Din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv declarațiile
părții vătămate U. E. C., ale martorilor S. V. D., I. M., Țiviș I. C., S. T. D., M. M., M. C. D., G. M.-L., M. C., P. C., D. F., M. M., ale martorului cu identitate atribuită Ș. C., procesele – verbale de verificare și de constatare întocmite de orgalele de urmărire penală, evidența internărilor părții vătămate în spitalul de psihiatrie, rapoartele de expertiză medico-legală, procese-verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, proces verbal de percheziție al locuinței inculpatului, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, anunțuri publicate în ziarul „De toate pentru toți”, alte înscrisuri și planșe fotografice rezultă că, în luna octombrie 2011, inculpatul G. P. T. a racolat-o pe partea vătămată U. E. C., pe care a cazat-o într-o garsoniera din Sibiu, ., nr.13A, iar în perioada octombrie 2011 – decembrie 2012, profitând de afecțiunile psihice de care aceasta suferea și de starea sa materială precară, a obligat-o prin constrângere să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani pe care le obținea.
Astfel, în analiza stării de fapt, Curtea de apel pornește de la următoarele aspecte stabilite cu caracter de certitudine:
- partea vătămată U. E. C. figurează în evidențele Spitalului de Psihiatrie „Dr.G. P.” Sibiu cu un număr de 37 de internări în perioada 1996-2013. Ultimele internări stabilesc diagnosticul de schizofrenie;în anul 1996 a avut două tentative de suicid
- în luna octombrie 2011, partea vătămată a fost internată la acest spital, unde s-a întâlnit cu martora G. M.-L., tot pacientă, și căreia i-a spus că la externare nu are unde să locuiască. Martora i-a permis să locuiască la ea câteva zile și prin intermediul numitei A. M. i-a prezentat-o inculpatului pentru a trăi cu el și a-i face menajul (fila 99 dosar u.p. și fila 115 dosar instanță).
- în aceste împrejurări, partea vătămată a ajuns în locuința inculpatului din Sibiu . nr.13 unde a stat împreună cu acesta, aproximativ 1 an, până la
- partea vătămată U. E. C., pe parcursul unei perioade de aproximativ 1 an de zile a întreținut relații sexuale contra cost cu diferite persoane, fie în garsoniera inculpatului, fie la domiciliul clienților, fiind de fiecare dată însoțită de inculpat, sumele de bani obținute fiindu-i predate acestuia
Referitor la aceste din urmă aspecte, Curtea consideră necesar să stabilească cu caracter de certitudine și faptul că partea vătămată U. E. C. a practicat prostituția în urma constrângerii de către inculpatul G. P. T., care a obligat-o, prin violențe și amenințări repetate și profitând de situația ei socială precară, dar și de starea sa de sănătate, de boala părții vătămate și de lipsa posibilităților reale de a se descurca singură.
În acest sens vor fi avute în vedere, pe lângă declarațiile detaliate date de partea vătămată și următoarele mijloace de probă:
- procesul verbal de verificare a aspectelor sesizate în care se consemnează faptul că ”inculpatul folosește garsoniera cu nr. 112 din singurul bloc situat pe . este cunoscut ca o persoană dubioasă, violentă și cu preocupări pe linia proxenetismului. Numita U. C. a fost observată în compania lui G. P., uneori aceasta prezentând urme de violență la nivelul feței. In garsonieră au loc numeroase petreceri (...) fiind văzuți intrând și ieșind diverși bărbați”;
- procesul verbal de constatare din 4 decembrie 2012 în care se consemnează faptul că la adresa menționată vin zilnic numeroși clienți și că, în anumite cazuri, victima se deplasează și la domiciliul clienților, fiind de fiecare dată însoțită de inculpat, care exercită o supraveghere severă asupra sa, sens în care nu o lasă niciodată să se deplaseze singură, iar după consumarea raporturilor sexuale, o însoțește înapoi la locuința de pe .. Victima îi raportează de fiecare dată despre cum au decurs întâlnirile și sumele de hani pe care le-a obținut, sume care sunt predate inculpatului”
- declarațiile martorului S. T. D. date în cursul urmăririi penale și al judecății ( filele 37-38, respectiv fila 76 instanță ) potrivit cărora, la scurt timp, partea vătămată a fost sechestrată în acea garsonieră, i-au fost reținute actele de identitate și a fost obligată să se prostitueze. Martorul arată că partea vătămată l-a rugat să facă o plângere la organele abilitate( plângere care se află la fila 39 din dosarul de urmărire penală) și că, după câteva zile a mers la spital să o viziteze pe U. E., aceast era împreună cu un bărbat cu care se certa puternic și care, după câteva momente s-a îndreptat către el și i-a cerut pe un ton imperativ să își vadă de treaba lui și să nu se mai intereseze de soarta ei ; martorul susține că ulterior, a început să primească diferite telefoane, fiind amenințat în mod repetat să nu mai insiste în sesizarea formulată pentru că oricând i se poate întâmpla ceva; martorul a mai declarat că un bărbat i-a spus la telefon că actele de identitate ale părții vătămate se aflau la el și a recunoscut că aceasta întreținuse relații sexuale cu câțiva bărbați.
- evidența internărilor părții vătămate în spitalul de psihiatrie din care rezultă că la internarea din perioada 4.10.2011 -3.11.2011 s-a evidențiat la examenul clinic somatic, fractură membru superior drept în aparat gipsat:
- declarațiile martorului S. V. D. date în cursul urmăririi penale și al judecății ( fila 83, fila 111 instanță ) care a arătat că în data de 8 iunie 2012, orele 11-12, se afla în locuință cu sora mea și avea geamul deschis, am auzit o bufnitură și o persoană strigând după ajutor; A ieșit să vadă ce se întâmplă și a observat o femeie care se afla întinsă pe jos și gemea de durere; ea le-a explicat medicilor că se aruncase de la etaj întrucât nu mai suporta situația în care se află; că era sechestrată de concubinul ei, care îi luase actele de identitate și că de fiecare dată când pleca din locuință o încuia pentru a nu putea ieși: că o obliga să dea anunțuri în ziar și să se prostitueze "
- declarațiile martorei I. M. date în cursul urmăririi penale și al judecății ( filele 85-86, fila 116 instanță ) potrivit cărora femeia întinsă pe jos i-a strigat unui vecin să cheme mai repede salvarea fiindcă dacă se întoarce el nu îi mai dă drumul; medicii de pe ambulanță au întrebat ce s-a întâmplat și femeia le-a spus că se aruncase de la etaj întrucât bărbatul cu care locuia în apartament o sechestrase și nu o mai lasă să iasă din casă. iar atunci când pleacă din locuință o încuia înăuntru”.
- declarațiile martorului cu identitate atribuită Ș. C. ( filele 101, respectiv 159 instanță) potrivit cărora Tibi a adus cu circa 1 an în urmă o femeie care locuiește cu el în garsonieră; Tibi este o persoană destul de dubioasă, majoritatea vecinilor evită să vorbească cu acesta; de mai mult timp au bănuieli că Tibi o folosește pe femei în activități de prostituție: a văzut de mai multe ori diferiți bărbați care frecventau garsoniera; femeia ieșea foarte rar din apartament; prin luna iunie 2012 s-a aruncat de la etaj spunându-le celor care s-au adunat în jurul ei că nu mai suporta întrucât Tibi o sechestrase în casă, îi luase actele de identitate și o forța să se prostitueze.Martorul a mai arătat că Tibi este foarte precaut cu activitatea sa, fiind văzut destul de rar și ținând-o pe femeie în toată această perioadă departe de orice contact cu restul vecinilor ",
- raportul de expertiză medico legală nr.656/IV/R/2 potrivit căruia„ partea vătămată prezintă tulburare schizoafectivă de tip mixt, afecțiune ce poate genera o vulnerabilitate crescută, de natură a face persoana mai ușor manevrabilă și influențabilă. Pe fondul acestor afecțiuni, tratamentele la care a fost supusă ( exploatare în activități de prostituție ) se pot constitui în factor precipitant al tentativei de suicid din 8 iunie 2012“.
- raportul de expertiză medico-legală nr.655/II/a/64, din care rezultă că, urmare a căderii de la înălțime din ziua de 8 iunie 2012, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 -80 zile de îngrijiri medicale.
- procesele-verbale de redare a interceptărilor autorizate în cauză, din care rezultă că inculpatul se adresa părții vătămate cu un limbaj autoritar și agresiv, jignitor, precum și supravegherea strictă pe care inculpatul o exercita asupra părții vătămate:
Instanța va avea totodată în vedere faptul că partea vătămată a repetat în mod constant și similar cu ocazia declarațiilor date - fiind audiată și în fața instanței de apel – aceeași stare de fapt, în contextul în care, raportat la afecțiunile psihice existente, nu ar fi putut să conceapă o stare de fapt imaginară, pe care să o reitereze de fiecare dată, în amănunt, și fără a-și modifica relatările.
Raportat la toate aceste mijloace de probă, instanța de apel consideră că în mod nejustificat Tribunalul a apreciat că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu privire la aspecte esențiale în cauză.
Faptul că, partea vătămată, în declarațiile date, nu ar fi susținut de fiecare dată implicarea și a concubinei inculpatului V. E. C. în constrângerea sa de a se prostitua și motivarea diferită dată cu privire la tentativa sa suicid- în contextul în care aceasta a relatat în mod constant că a fost forțată de inculpat să accepte să întrețină relații sexuale contra cost cu diferite persoane-nu sunt de natură a înlătura susținerile acesteia în legătura cu acțiunile exercitate de inculpat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, care a plasat-o pe partea vătămată sub controlul său total în scopul de a o exploata, determinând-o prin constrângere, la practicarea prostituției.
Controlul exercitat de inculpat asupra părții vătămate rezultă din întregul material probatoriu existent la dosarul cauzei, din starea de sănătate deficitară din punct de vedere psihic a părții vătămate, faptul că aceasta ar fi putut avea la un moment dat acces la cheile locuinței sau la o altă modalitate de a părăsi garsoniera nefiind relevant sub aspectul posibilităților reale și efective ale acesteia de a ieși de sub controlul exercitat de inculpat, posibilități care nu au existat.
De asemenea, probele administrate dovedesc faptul că inculpatul exercita o supraveghere strictă a părții vătămate, limitându-i acesteia libertatea de mișcare și de a-și exprima voința, o însoțea la domiciliile clienților și își însușea sumele de bani obținute de aceasta din practicarea prostituției .
Faptul că din banii obținuți ar fi fost achziționate anumite bunuri de uz caznic, dintre care unele facturi au fost emise pe numele părții vătămate, nu echivalează cu dovedirea susținerilor inculpatului în sensul că aceasta avea acces la acele sume de bani, pe care le utilizau împreună.
În acest sens trebuie avute în vedere și declarațiile persoanelor audiate ca martori care au apelat la serviciile sexuale ale victimei, care confirmă că raporturile sexuale se desfășurau în bucătăria garsonierei și că inculpatul era prezent, stând însă ascuns în camera locuinței
Din probele cauzei rezulta neîndoielnic faptul că intenția inculpatului față de persoana vătămată, a fost ca, prin mijloacele care au presupus înfrângerea libertății de voință, mișcare și conștiință a acesteia, să vicieze poziția subiectului pasiv al infracțiunii.
Din modul în care a acționat inculpatul, relevat de probele administrate în cauză, rezultă că infracțiunea de trafic de persoane s-a realizat în modalitățile normative indicate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, găzduirea părții vătămate U. E. C., toate aceste activități fiind executate în scopul exploatării acestei persoane.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, se constată că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, fapta pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul fiind incriminată în dispozițiile art.210 alin.1 lit.a și b din Codul penal, potrivit cărora:
”Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primire unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
În conformitate cu art. 12 alin. 1 și alin.2 lit.b din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, în vigoare la data săvârșii faptelor „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apară sau de a-si exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății”.
În art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege se explica, intre altele, ca „prin exploatarea unei persoane se înțelege” si „obligarea la practicarea prostituției”.
Totodată, prin legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost modificat art.2 din Legea nr. 678/2001 reținându-se că prin exploatarea unei persoane se înțelege activitățile prevăzute la art.182 din Codul penal, la litera c a acestui din urmă articole fiind menționată ” obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală”.
De asemenea, infracțiunea de proxenetism pentru săvârșirea căreia a fost condamnat inculpatul prin hotărârea primei instanțe se regăsește, cu un conținut identic, în dispozițiile art. 213 alin.1 din Codul penal :”Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Curtea de apel reține că proxenetismul, în varianta prevăzută la alin.1, reprezintă o activitate infracțională neagresivă, neimplicând vicierea poziției subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activitățile ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv.
Activitatea de recrutare constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obținerii de foloase .
Găzduirea reprezintă activitatea prin care o persoană este adăpostită vremelnic într-o locuință sau alt loc având această destinație în scopul exploatării acesteia.
Semnificativă în distincția între cele două infracțiuni este însă condiția esențială ca recrutarea, găzduirea unei persoane să fie săvârșită în scopul exploatării acesteia.
În speță, s-a dovedit că, pe lângă faptul că inculpatul a preluat-o pe partea vătămată și a găzduit-o, aceasta o supraveghea și ii lua sumele de bani obținute din practicarea prostituției.Activitățile efectuate de inculpat s-au realizat prin amenințare, prin agresiune, prin luarea documentelor, fapt de natură să determine constrângerea părții vătămate la practicarea prostituției în folosul său
Urmarea imediată a constat în restrângerea până la anihilare a libertății de mișcare și de acțiune a părții vătămate care, în perioada desfășurării activității infracționale s-au aflat sub controlul total al inculpatului, iar între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă. Astfel consimțământul părților vătămate a fost captat prin, supunerea acesteia la efectuarea de activități de prostituție s-a realizat prin constrângerea sa, prin violență, control, în scopul exploatării acesteia, ceea ce se constituie în elemente de diferențiere între cele două infracțiuni supuse discuției.
În aceste condiții, pusă în situația de a nu dispune de bani pentru întreținere, fiind amenințată și lovită, totodată, dar și aservită scopului urmărit de inculpat, partea vătămată nu avea altă posibilitate decât să urmeze conduita ilegală și imorală impusă de acesta.
Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a acționat față de partea vătămată prin mijloace care au înfrânt libertatea de voință și conștiință a acesteia, atât prin ținerea sa sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mișcare cât și prin violențele exercitate asupra sa, pentru a le inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării lor sexuale.
O altă deosebire fundamentala intre proxenetism si traficul de persoane consta in finalitatea urmărita prin săvârșirea lor.
Astfel, daca prin comiterea infracțiunii de proxenetism inculpatul «trage foloase» de pe urma recrutării sau obligării la practicarea prostituției, victima însușindu-si o parte substanțiala din beneficii, in cazul traficului de persoane întreaga activitate are loc in scopul, exclusiv, al exploatării victimei. Prin urmare folosul, obținut astfel, este însușit in întregime (sau . semnifica exploatarea) de către traficanți.
Sau, altfel spus, în cazul infracțiunii de proxenetism cele două părți implicate în această activitate, respectiv proxenetul și prostituata, sunt „parteneri”, în sensul că se bucură de drepturi egale, proxenetul doar oferind „protecție” contra unui folos material, ceea ce nu este cazul în situația traficului de persoane, unde persoanele traficate sunt sub autoritatea fizică și morala, atât financiar, cât și organizatoric, a traficantului, în sensul că nu dispun de libertatea de opțiune cu privire la nici unul din aspectele pe care le implică o astfel de activitate( clienții, numărul acestora, locul de „acțiune”, sumele pe care le obțin, tarifele practicate, etc.).
În cauză s-a dovedit că acțiunile inculpatului au fost subsumate obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului victimei, profitându-se de dificultățile materiale în care se afla și de starea sa de sănătate psihică precară. Mai mult, victimei i-a fost limitată libertatea de acțiune și voință fiind obligată la practicarea prostituției, exercitându-se asupra sa amenințări și violențe, fapte ce au determinat-o pe aceasta să recurgă, în final la un gest extrem, respectiv să se arunce de la etaj, susținând că nu mai suporta situația în care se află. .
Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că fapta inculpatului de a racola, găzdui în locuința sa pe partea vătămată U. E. C., ținând-o sub strictă supraveghere și de a o exploata sexual folosind acte de violență sau amenințări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.210 alin.1 lit.a și b din Codul penal.
Pe cale de consecință, fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, Curtea de apel constată că apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu este fondat, urmând a fi admis.
Referitor la solicitarea inculpatului de achitare în baza art.16 lit.a din Codul de procedură penală, cu motivarea că faptele pentru săvârșirea cărora acesta este acuzat nu există, întrucât nu a înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată și nici nu a avut vreun folos material de pe urma acestor activități, instanța constată că este neîntemeiată, raportat la considerentele expuse și la ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, analizat anterior, din care rezultă fără dubiu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane.
În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată U. E. instanța constată că este nefondat, în condițiile în care deși în faza de urmărire penală aceasta a solicitat de la inculpat suma de 50.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, prezentă fiind în fața instanței, la termenul din 13 martie 2013 a precizat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză.
Nici solicitarea părții vătămate de a se dispune restituirea bunurilor menționate în facturile depuse la dosar nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, conform procesului-verbal din 14 decembrie 2012 televizorul marca Grunding a fost restituit părții vătămate, iar în ceea ce privește aragazul marca Zanussi, din actele dosarului nu rezultă că acest bun, găsit la domiciliul inculpatului, a fost ridicat de organele de urmărire penală. În condițiile în care bunul a rămas în garsoniera folosită de inculpat, instanța nu poate dispune obligarea acestuia la restituirea lui către partea vătămată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în contextul în care fapta inculpatului de trafic de persoane nu are legătură de cauzalitate cu rămânerea bunului în detenția inculpatului.
Referitor la apelul apărătorul din oficiu al părții vătămate, avocat B. D. M., cu privire la omisiunea primei instanțe de a acorda onorariului cuvenit pentru asistența judiciară din oficiu, Curtea consideră că este neîntemeiat, având în vedere faptul că plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu se face în baza Protocolului încheiat în acest sens de Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România și nu în temeiul unei hotărâri judecătorești, în art.9 din acest protocol fiind prevăzută procedura de acordare a onorariului, în baza unui referat întocmit de avocat și confirmat de organul judiciar care a dispus plata onorariului. În acest sens, apărătorul se poate adresa instanței care a pronunțat hotărârea.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 409 alin.1 lit.e din Codul de procedură penală prevăd că poate face apel avocatul, în ceea ce privește cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora și amenzile judiciare aplicate, onorariul din oficiu nefiind inclus în aceste dispoziții.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.421pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. _ , va desființa sentința penală atacată cu privire la aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, la încadrarea juridică dată faptei, la individualizarea judiciară a pedepsei și la confiscarea specială și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 386 din Codul procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G. P. T. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În baza art. 210 alin. 1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal va condamna inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, durata mare în timp a comportamentului infracțional, faptul că inculpatul nu a ezitat să recurgă la acte de intimidare și violență, la privare de libertate, starea de pericol creată, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - obținerea de venituri pe căi ilicite -de urmarea produsă și atitudinea nesinceră de care a dat dovadă inculpatul.
Instanța apreciază că scopul pedepsei, poate fi realizat numai în condițiile executării efective a pedepsei, în acest mod fiind respectată și cerința proporționalității între gravitatea faptelor săvârșite și datele personale ale inculpatului.
Pentru aceste motive, curtea constată că solicitarea inculpatului apelant de a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate, și aplicarea art.81 din vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei sau a art.91 din Codul penal este nefondată.
În baza art. 5 alin. 1 din Codul penal, a art.12 din Legea nr. 187/2012 și a art. 67 din Codul penal va interzice inculpatului, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ) din Codul penal.
Curtea apreciază că este justificată interzicerea exercitării acestor drepturi, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, la împrejurările cauzei și la persoana inculpatului, care duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității .
De asemenea, în baza art. 112 lit. e din Codul penal, se va dispune confiscarea de la inculpat a bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, respectiv achiziționate de inculpat din banii obținuți din exploatarea părții vătămate.
Se va menține măsura sechestrului asigurator instituit asupra acestor bunuri prin ordonanța procurorului din data de 13.12.2012 dată în dosarul nr. 36/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T., Biroul T. Sibiu.
În baza art.72 din Codul penal, se va scădea din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.12.2012 și până la zi, 14.02.2014.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată U. E., de inculpatul G. P. T. și de avocatul B. D. M..
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală vor fi obligați partea vătămată U. E. la plata a 100 lei, inculpatul G. P. T. la plata a 200 lei și avocatul B. D. M. la plata a 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansat de stat în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezentul apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul T. Sibiu împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. _ .
Desființează sentința penală atacată cu privire la aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, la încadrarea juridică dată faptei, la individualizarea judiciară a pedepsei și la confiscarea specială și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 386 din Codul procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G. P. T. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În baza art. 210 alin. 1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 5 alin. 1 din Codul penal, a art.12 din Legea nr. 187/2012 și a art. 67 din Codul penal interzice inculpatului, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ) din Codul penal.
În baza art. 5 alin. 1 din Codul penal, a art.12 din Legea nr.187/2012 și a art. 65 alin. 1 din Codul penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ) din Codul penal.
În baza art. 112 lit. e din Codul penal confiscă de la inculpat următoarele bunuri:
-TV tip LED, marca LG model 42PT351-ZJ, de culoare neagră, s.n. 201MABTDX421;
-sistem audio tip Home Theatre, marca Philips model HTS3540, culoare neagră, s.n. KX1A_ compus din unitate principală și subwoofer și 4 boxe și
-laptop marca Asus model X55V, culoare neagră,, s.n. C7N0BC_.
Menține măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 13.12.2012 dată în dosarul nr. 36/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T., Biroul T. Sibiu.
Scade din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.12.2012 și până la zi, 14.02.2014.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge apelurile declarate de partea vătămată U. E., de inculpatul G. P. T. și de avocatul B. D. M..
Obligă partea vătămată U. E. la plata a 100 lei, inculpatul G. P. T. la plata a 200 lei și avocatul B. D. M. la plata a 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansat de stat în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezentul apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariile acordate apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat respectiv pentru partea vătămată, în cuantum de 200 de lei și respectiv de 150 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2014.
Președinte Judecător
G. L. O. A. I. P.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.A.P.
2ex/18.03.2014
J.f.C-tin B.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 69/2014.... → |
|---|
