Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-04-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 160/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Instanța constituită compus din:
Judecător de drepturi și libertăți: A. D. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D.- S. T. A. reprezentat prin: I. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul M. N. împotriva încheierii penale nr. 35/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns contestatorul M. N., aflat în stare de arest în Centru de Reținere și Arestare Preventivă A., personal și asistat de avocat M. I., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel l-a întrebat pe inculpat dacă vorbește limba română, acesta răspunzând în sens afirmativ și arătând că nu solicită interpret.
Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al contestatorului și reprezentata Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat M. I., apărător ales al contestatorului M. N., solicită admiterea contestației în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 Cod procedură penală, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Arată că înainte cu o zi de propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, a existat o solicitare a inculpatului M. N. de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Precizează că a solicitat reaudierea inculpatului M. N. precum și a celorlalți inculpați și martori pentru clarificarea situației juridice în prezenta cauză.
În susținerea contestației, învederează că nu mai subzistă motivele pentru menținerea arestării preventive, nu mai sunt alte probe de administrat în prezenta cauză iar expertiza pentru determinarea cantității de Au s-a efectuat.
Mai arată că la controalele efectuate la societățile comerciale în legătură cu inculpatul M. N. s-au administrat amenzi, însă nu s-a constatat existența unor cantități de aur în plus pe stoc.
Arată că între momentul depistării inculpatului M. N. în trafic până la lămurirea situației juridice a acestuia, a fost o prezumție.
Precizează că societatea SPINVOLTA RICOM IFN SRL a depus la dosar, în curul lunii martie prin reprezentant legal toate documentele justificative care au fost solicitate de către P..
Mai arată că există o neconcordanță în ceea ce privește legătura inculpatului M. N. cu un alt inculpat căruia i se atribuie numele de „C.”, acesta din urmă nefiind în țară la momentul efectuării unora dintre interceptări.
Menționează că deși a solicitat, nu s-au pus la dispoziție autorizațiile de interceptare, pentru a putea verifica legalitatea administrării unor probe.
Arată că inculpatul M. N. a vândut din aurul său pentru că nu mai avea un loc de muncă și arată că inculpatul nu poate fi legat de activitatea presupus infracțională condusă de inculpatul Sedat Balkan.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Precizează că este justificată dispunerea măsurii arestării preventive în raport de stadiul procedurilor, actele procesuale care urmează a fi administrate în cauză.
Contestatorul M. N. având cuvântul, arată că a făcut comerț cu aur, însă nu are nici o legătură cu ceilalți inculpați și vrea să fie judecat pentru ceea ce a făcut, nu pentru ce nu a făcut.
Precizează că a avut o firmă care a dat faliment.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERĂȚI
Asupra prezentelor contestații, constată:
Prin încheierea penală nr. 35/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 242 alin. 1 NCPP a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul M. N. iar în baza art. 242 alin.2 NCPP a fost respinsă cererea aceluiași inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2014 sub dosar nr._, inculpatul N. M., prin apărător, a solicitat, în baza art. 242 alin. 1, 2, 5 Cpp:
- revocarea măsurii de arest preventiv,
- înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, în principal, cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar cu arestul la domiciliu,
susținând că nu mai sunt întrunite condițiile menținerii stării de arest preventiv, în sensul că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
În susținerea cererii, în esență se arată că nu există indicii cu privire la eventuala sa folosire a unor acte justificative false, în acest sens fiind depuse la dosar documente justificative ale respectivei cantități de aur, care este rezultatul unor investiții personale, desfășurate de-a lungul timpului prin activități comerciale licite. În plus, la momentul efectuării interceptărilor nu mai era angajat al societății Nerobianco Gold SRL, deoarece avea probleme grave familiale, fiul său fiind suspect de cancer.
În ce privește gruparea infracțională organizată, arată că nu există nici o declarație și nici un alt act material, care să confirme ipoteza că ar fi făcut parte dintr-o asemenea grupare.
A mai arătat că prin curgerea unui interval mare de timp, peste 100 zile de arest preventiv, în condițiile în care a insistat pe administrarea de probe prin care să infirme acuzațiile Parchetului, nu se justifică măsura arestului preventiv.
S-a mai solicitat a se avea în vedere și profilul său în societate, respectiv faptul că nu are antecedente penale, dar și situația familială deosebită legată de probleme de sănătate ale fiului său.
Analizând cererea de față conform art. 242 NCPP prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a reținut următoarele:
1.Inculpatul N. M. este cercetat alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003; complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza 2 (două sau mai multe persoane împreună) din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.; contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească); comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile suspuse marcării, fără a fi marcate prev. de art. 296/1 lit. l teza 2 din Legea 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p., referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut în esență că în cursul anului 2013, până în prezent, dar cu data constituirii în anii anteriori, în jud. C., la inițiativa inculpatului Balkan Sedat, cetățean turc, s-a constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă cu bijuterii din aur aduse din Turcia, prin intermediul firmei de transport internațional de persoane cu autocare VARDAR TURIZM.
Inculpatul N. M., în calitate de client a început să distribuie bijuterii de contrabandă, către alți clienți care nu aveau o legătură directă, sau pe baza unor relații de colaborare, rudenie ori amiciție, operațiune dezvoltată pentru profit și pe același concept, respectiv, distribuția de bijuterii noi și colectarea de bijuterii declasate.
Astfel, gruparea organizată satisfăcea necesitatea marilor societăți comerciale din Europa care comercializau cantități foarte mari de bijuterii din aur „la negru” – nefiscalizat, crescându-le profitul astfel și ilegal obținut, precum și vânzările realizate, prin posibilitatea vânzării gramului de aur la un preț mai mic și cu profit mai mare, dar, satisfăcea și necesitățile bijutierilor turci care aveau nevoie de piață de desfacere nefiscalizată și aur declasat, pentru topire și reutilizare în procesul de fabricație a noilor modele de bijuterii. În acest ultim sens, prin casele de amanet și/sau magazinele de comercializare a bijuteriilor noi, se desfășura ilegal și o intensă activitate de achiziție a unor cantități de aur declasat (rupturi, bijuterii vechi – uzate sau demodate, etc.) care erau date la schimb pentru achiziția de bijuterii noi sau chiar vândute de către persoane fizice către aceste magazine, la un preț cuprins între 78 și 85 lei/gram și care erau ulterior revândute și colectate centralizat, topite eventual și remise către bijutierii turci prin folosirea aceleiași rețele de contrabandiști. Această activitate, era derulată nu numai pe teritoriul României, ci și pe teritoriul altor state europene (Serbia, Polonia, Ucraina, Austria, Italia, Ungaria, Germania, ș.a.) și presupunea și aducerea altor bunuri de contrabandă ca: parfumuri, detergenți și chiar migranți – care erau numiți „musafiri”.
Mărfurile de contrabandă erau transportate cu autovehicule modificate în Turcia, cărora li s-au creat spații speciale disimulate și cu acces electronic codat, atât pentru autocarele firmei VARDAR TURIZM, cât și pentru autovehiculele folosite în România și celelalte țări din Europa pentru distribuția mărfii.
Inculpatul a fost arestat, alături de alții, prin Încheierea nr. 36 din data de 11 decembrie 2013, măsură prelungită ulterior în condițiile legii, ultima prelungire fiind dispusă prin Încheierea nr. 25 din data de 06.03.2014 a Tribunalului A., menținută de Curtea de Apel prin Încheierea penală nr. 69/11.03.2014.
2. Conform art. 242 alin. 1 NCPP, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin. 2 NCPP, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului scontat.
Evaluând împrejurările concrete ale cauzei, Tribunalul reține că de la data ultimei prelungiri nu au intervenit elemente noi care să conducă la încetarea sau modificarea temeiurile care au determinat luarea și prelungirea arestării preventive a inculpatului, fiind întrunite dispozițiile art. 223 alin. 2 teza a II-a referitoare la condiția de pedeapsă de 5 ani sau mai mare precum și referitoare la necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere ale acesteia, anturaj, mediu, antecedentele penale și celelalte împrejurări reținute cu ocazia arestării preventive.
3. Astfel, faptele pentru care este cercetat inculpatul N. M., presupus a fi comise împreună cu ceilalți inculpați și pentru care există indicii, așa cum s-a arătat, prin modul lor de comitere, forma continuată și aspectul transfrontalier prezintă o gravitate ridicată, concretizată și în limitele de pedeapsă, respectiv constituire de grup organizat, contrabandă, comercializarea pe teritoriul României de produce accizabile supuse marcării, cauzându-se prejudicii foarte mari, fiind fără relevanță la acest moment al cercetărilor faptul că nu s-a stabilit cu certitudine valoarea globală a acestuia întrucât cercetările vizează și acest aspect care mai este de probat, dar la acest moment există indicii că acest prejudiciu cauzat bugetului de stat este ridicat și, probabil, urmează să crească exponențial ca urmare a extinderii cercetărilor și față de alte persoane.
De asemenea, chiar dacă răspunderea penală este personală și măsurile preventive vizează în concret fiecare persoană cercetată în cadrul unui dosar, săvârșirea faptelor în grup organizat nu poate fi exclusă de la analizarea gravității faptelor și a pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
Ca atare, această împrejurare comună de grup se răsfrânge asupra fiecărei persoane pentru că, evident, e diferită situația juridică a unei persoane, față de care se analizează situația de luare sau nu a unei măsuri preventive, care a comis o faptă penală singură și a alta e situația unei alte persoane care a comis fapta în grup organizat, când, evident, pericolul social al faptei și cel al lăsării în libertate a unei asemenea persoane este mult mai mare, circumstanța specială a faptei transformându-se într-o circumstanță personală.
Evident că infracțiunile comise în grup sunt mult mai grave prin ele însele, prin ecoul produs în opina publică și prin curajul infracțional pe care-l presupun. În consecință, acest aspect al comiterii în grup organizat nu poate să nu fie analizat în cadrul soluționării unei cereri de arestare.
Se mai reține, totodată, modul de organizare a faptelor, respectiv coordonat prin codificarea limbajului și a persoanelor implicate, prin ingeniozitatea cu care au creat compartimente speciale greu de identificat în autovehiculele folosite pentru transportul bijuteriilor, aspect care potențează gravitatea faptelor și descoperirea lor de către organele abilitate.
Se mai remarcă în plus prejudiciile foarte mari, extinderea națională, modul de organizare, modul și a circumstanțele de comitere a faptelor (spații disimulate, crearea unei rețele, continuitate în timp și expansiune internațională, etc.), anturajul și mediul din care acesta provine (posibilitatea transportării de droguri, migranți și alte bunuri de contrabandă în locurile disimulate în autocare).
4.Pericolul pentru ordinea publică ce se impune a fi protejată prin privarea de libertate a inculpatului este actual, nefiind elemente noi care să conducă la concluzia că acesta s-ar fi diminuat și că ar fi necesară o reevaluare a măsurii preventive în sensul înlocuirii ei cu alta mai ușoară.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o stare de fapt și care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe.
Aceasta presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. În speță, din probele administrate, rezultă că s-a produs un astfel de impact în rândul opiniei publice, astfel că se poate vorbi de existența unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanțele referitoare la fapte, dar și la persoana inculpatului.
Pentru a se susține că inculpatul prezintă un pericol public prin lăsarea lui în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este afectată dacă acesta est6e liber, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei. Dispozițiile art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrale ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile în administrarea probelor. De asemenea, interesul individual al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu poate prima față de interesul general al colectivității civile care trebuie protejată de persoane care sunt cercetate pentru infracțiuni grave, cel puțin pentru o perioadă determinată.
Evident că opinia publică în fața lăsării în libertate a unui inculpat cercetat pentru infracțiuni foarte grave cum sunt cele de față constând în desfășurarea pe o perioadă mare de timp a unor acte de comercializare ilicită de bijuterii din aur, presupus a fi comise în grup organizat, cu acte materiale desfășurate pe teritoriul țării și pe teritoriul altor state, ar fi real tulburată cel puțin în contextul în care urmărirea penală este în faza incipientă, iar actele efectuate până la acest moment procesual nu au încetat sau schimbat temeiurile inițiale ale arestării, ba mai mult le-au augmentat prin indiciile împrejurării că mai sunt și alte persoane suspecte de a fi comis aceste fapte împreună cu inculpatul de față.
Ca atare, Tribunalul apreciază că în rândul colectivității s-ar crea și un sentiment de insecuritate în ce privește buna desfășurare a activităților de comercializare a produselor din aur, fiind afectată grav această activitate la care opinia publică, evident, că are un interes de a avea încredere în legalitatea tranzacțiilor.
5. Necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică este evidențiată și de următoarele aspecte:
- reacția publică la lăsarea în libertate și reacția autorităților față de stoparea fenomenului infracțional comis în grup organizat
- posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpaților să încurajeze și alte persoane să comită astfel de fapte;
- crearea în rândul colectivității a unui sentiment de insecuritate prin urmările produse: prejudicii aduse bugetului de stat și activităților de comercializare în condiții de legalitate a produselor accizabile din aur;
- acreditarea ideii că justiția nu ar acționa suficient de ferm în asemenea cazuri, existând riscul unei neîncrederi în capacitatea organelor judiciare de a stopa infracțiuni de o mare amploare, cu implicații transfrontaliere;
- frecvența comiterii acestor fapte în contextul general al creșterii infracțiunilor economice cu prejudicii mari în dauna bugetului de stat;
- nu se poate face abstracție de pericolul social al faptei ca element constitutiv al infracțiunii, alături bineînțeles și de celelalte criterii arătate anterior, pentru că este evident că o infracțiune cu un pericol social ridicat produce o rezonanță socială negativă mai amplă.
6. Potrivit art. 202 alin. 1 și 3 NCPP: (1)„măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”; (3),,orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
La acest moment procesual, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că măsura arestării preventive, în raport de motivele arătate, este oportună și justificată și reflectă cerința de proporționalitate cu scopul acesteia, bunei desfășurări a procesului penal și ocrotirea ordinii publice.
Evaluarea circumstanțelor cauzei și a conduitei inculpatului nu conduce la concluzia că o măsură preventivă mai ușoară ar corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 NCPP, câtă vreme nu sunt elemente noi care să atenueze pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului ori gravitatea faptelor.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ca alt criteriu enumerat la art. 223 alin. 2 NCPP, nu poate fi avut în vedere exclusiv și singular pentru a putea fi revocată arestarea preventivă sau să fie luată o altă măsură neprivativă de libertate față de incidența celorlalte criterii care se conturează mult mai puternic, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, precum și scopul măsurii preventive.
Celelalte situații personale legate de starea sănătate a fiului său nu pot conduce la lăsarea în libertate a acestuia, ele nefiind de natură să primeze gravității deosebite a faptelor și a pericolului concret al lăsării lui în libertate, în raport de tot ce s-a expus anterior legat de fapte, mod de comitere, întinderea activității infracționale, mod de operare, reacția publică la lăsarea lor în libertate și necesitatea ocrotirii interesului public față de interesul particular al fiecărui inculpat.
Așadar situația sa particulară nu înlătură necesitatea privării de libertate pentru realizarea scopului măsurii preventive, măsură care, ca oricare altă restrângere de drepturi în cadrul procedurilor judiciare implică un anumit grad de suferință, în caz contrar ar fi lipsite de eficiență.
În ceea ce privește poziția inculpatului care a arătat că nu se face vinovat de acuzațiile aduse, judecătorul de drepturi și libertăți reține că acest aspect este unul de fond ce urmează a fi lămurit pe parcursul urmăririi penale, iar în cazul trimiterii în judecată, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, vor fi verificate de către judecătorul de cameră preliminară. Așadar, la acest moment procesual se reține existența unor indicii temeinice de vinovăție cu privire la faptele menționate de acuzare, care justifică privarea de libertate, la nivel de suspiciune rezonabilă.
S-a solicitat luarea controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, măsuri care însă, cel puțin la acest moment procesual nu corespund scopului măsurilor prev. de art. 202 alin. 1 NCPP, nefiind indicii că temeiurile arestării s-ar fi diminuat.
De altfel, aceste măsuri preventive, oricât de restrictive ar fi, la acest moment procesual, nu pot asigura, precum arestarea preventivă, garanția că inculpatul nu va comunica cu ceilalți spre a realiza înțelegeri frauduloase sau că nu va încerca postconstituirea unor înscrisuri justificative, activități deosebit de dăunătoare unei anchete încă în plină desfășurare.
Judecătorul de drepturi și libertăți nu desprinde, la acest moment procesual, concluzii favorabile inculpatului nici în ceea ce privește termenul nerezonabil al duratei arestului preventiv, o perioadă de arest de 3 luni de zile neputând fi apreciată ca nerezonabilă într-o cauză atât de complexă, precum cea prezentă și în care organelor de anchetă nu li se poate reproșa vreo lentoare în conducerea procedurii, elemente considerate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului criterii care justifică aprecierea ca rezonabilă a unei durate însemnate a arestării preventive (Conrad contra Italiei, Pantano contra Italiei, Celejewski contra Poloniei).
Așadar, termenul rezonabil al detenției nu este depășit în raport de complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de acte și probe ce se administrează, activitățile de urmărire penală asupra unor persoane ce domiciliază pe întreg teritoriul țării.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Inculpatul nu și-a motivat în scris contestația dar, prin apărător ales, a expus oral motivele care au stat la baza contestației și care se regăsesc consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentanta D. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea ce se găsește, de asemenea, în partea introductivă a prezentei.
Analizând încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului prin prisma și în limitele motivelor invocate în contestație, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel reține următoarele:
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a realizat o temeinică analiză cererii de înlocuire a arestării preventive și a dat o legală și temeinică aplicare dispozițiilor legale pertinente din noul Cod de procedură penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel observă că, potrivit dispozițiilor 242 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, pentru a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin drastică este necesar să intervină unele schimbări deduse din evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului și care să ducă la aprecierea că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
Aceste împrejurări ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului au fost analizate în mod judicios de judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță și în urma acestei analize s-a concluzionat în mod corect că ele nu pot, la acest moment procesual, să justifice aprecierea că măsura arestării preventive a inculpaților nu mai este suficientă pentru realizarea scopului acestei măsuri preventive.
Faptul că inculpatul a depus, după trei luni de la arestarea sa, acte considerate de el justificative ale cantității de aur găsite asupra lui, nu este în măsură să primească valența prevăzută de art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel de documente urmează a trece printr-un proces de verificare încrucișată și doar după un astfel de demers de cercetare a valabilității lor se poate concluziona în sensul dorit de inculpat.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și că are o anumită situație familială dar aceste elemente, analizate și cu ocazia ultimei prelungiri, nu sunt în măsură, nici la acest moment procesual, să ducă la aprecierea că arestarea preventivă nu mai este necesară pentru asigurarea scopului de bună desfășurare a urmăririi penale, dacă se are în vedere și faptul că, deși inculpatul are legături destul de strânse cu România, oroginea turcă a acestuia face să fie ridicată și posibilitatea unei sustrageri a inculpatului, în eventualitatea lăsării lui în libertate sub control judiciar, ceea ce ar îngreuna foarte mult desfășurarea anchetei. Cu alte cuvinte, măsura controlului judiciar nu este suficientă, astfel cum expres exige art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, la acest moment procesual, să asigure scopul de bună desfășurare a anchetei și scopul de împiedicare a sustragerii inculpatului, scopuri prev. de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
În acord cu judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de apel apreciază și el că nici la acest moment procesual nu se desprind concluzii favorabile inculpatului în ceea ce privește termenul nerezonabil al duratei arestului preventiv, o perioadă de arest de aproximativ patru luni de zile neputând fi apreciată ca nerezonabilă într-o cauză atât de complexă precum cea prezentă și în care organelor de anchetă nu li se poate reproșa vreo lentoare în conducerea procedurii, elemente considerate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului criterii care justifică aprecierea ca rezonabilă a unei durate însemnate a arestării preventive (Conrad contra Italiei, Pantano contra Italiei, Celejewski contra Poloniei).
Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. N. împotriva încheierii penale nr. 35/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. N. împotriva încheierii penale nr. 35/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel,
A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red.A.B./Tehnored. D.M.H.
09.04.2014, 2 ex.
J. Fond D. M. S.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
