Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 149/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-04-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 149/2014
Ședința publică din 7 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I.
reprezentat de procuror_ I. N.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 159/25.02.2014, pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns contestatorul condamnatul P. N., din P. B. M., personal și asistat de doamna avocat Tescar D., apărător desemnat din oficiu pentru contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul condamnatul P. N. învederează că motivul contestației constă în reducerea pedepsei. Depune la dosar un memoriu.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al contestatorului și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat Tescar D., apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul P. N., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune reducerea pedepsei și aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul P. N. având cuvântul, solicită reducerea pedepsei.
Invocă art. 188 și art. 175 lit. c. Cod penal.
C. DE A.
Asupra contestației de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 159/25.02.2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată cererea condamnatului P. N., fiul lui C. și A., născut la data de 13.04.1963, CNP_, deținut în P. B. M. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art.275 al.2 CPP, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului H. sub nr._, persoana condamnată P. N. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 85/02.03.2005 pronunțată de T. H., definitivă la data de 21.06.2005 prin nerecurarea deciziei penală nr.171/A/2005 a Curții de A. A. I..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 85/02.03.2005 pronunțată de T. H. în dosarul nr. 890/2005, a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit.c Cod penal.
Condamnatul solicită a i se modifica sau micșora pedeapsa pe care o execută, respectiv reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de Comisia constituită la P. B. M., o copie a minutei sentinței penale nr. 85/2005 și o copie a mandatului de executare a pedepsei nr. 97/2005 emis în data de 23.06.2005.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Condamnatul P. N. se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit.c Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 85/02.03.2005 pronunțată de T. H., definitivă la data de 21.06.2005 prin nerecurarea deciziei penală nr.171/A/2005 a Curții de A. A. I..
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.85/2005 de către T. H., executarea pedepsei începând la data de 28.09.2004 .
Contestatorul este nemulțumit de pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c Cod penal.
S-a reținut că în prezent infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c Cod penal se regăsește în prevederile art. 188 rap. la art. 199 al. 1 CP, iar limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani de închisoare, majorate cu o pătrime. Prin urmare, pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor nu poate fi redusă pe calea contestației la executare, nefiind incidente dispozițiile art. 6 noul Cod Penal.
S-a reținut că pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal se regăsește în dispozițiile art. 66 al. 1 lit. a,b și d din noul Cod penal și nu depășește limita maximă prev. de art. 66 al. 1 noul Cod penal.
Potrivit art. 6 alin.1 din noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă.
Analizând situația juridică a condamnatului contestator, prin prisma dispozițiilor art. 6 din noul Cod Penal, instanța a constatat că dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile în privința pedepsei în a cărei executare se află condamnatul.
Astfel, fapta pentru care a fost condamnat petentul este în continuare prevăzută și pedepsită ca infracțiune în art.188 din noul Cod Penal, iar pedeapsa aplicată petentului pentru această infracțiune nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, împrejurare care înlătură aplicarea dispozițiile art.6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod Penal potrivit cărora, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Așa fiind, s-a apreciat că aplicarea art. 6 din noul Cod Penal ar trebui să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, iar pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din noua lege, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 noul Cod de procedură penală, instanța a respins ca nefondată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul P. N..
În baza art. 275 al. 2 noul Cod de procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat contestație în termenul legal condamnatul P. N., solicitând reducerea pedepsei aplicate, urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate în contestație, precum și din oficiu, C. constată că prezenta contestație declarată de condamnatul P. N. este nefondată, pentru următoarele considerente:
C. constată că persoana condamnatului P. N. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b CP din 1969, aplicată prin sentința penală nr.85/2.03.2004 a Tribunalului H., definitivă prin prin nerecurarea deciziei penale nr.171/A/2005 a Curții de A. A. I., aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art.174 CP din 1969, rap.la art.175 lit.c CP din 1969.
Infracțiunea comisă se încadrează în dispozițiile art. 188 CP rap. la art. 199 alin. 1 CP, ale cărei limite de pedeapsă principală sunt de la 10 la 20 ani închisoare, majorate cu o pătrime.
Ca atare, câtă vreme pedeapsa principală aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, iar pedeapsa complementară aplicată nu depășește maximul de 5 ani prev. de art. 66 CP și are corespondent în prevederile art. 66 CP, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 CP, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
În consecință, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b CPP, C. va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 159/25.02.2014, pronunțate de T. H. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în procedura soluționării contestației, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 159/25.02.2014, pronunțate de T. H. în dosarul nr._ .
Obligă pe condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în procedura soluționării contestației, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7.04.2014.
Președinte, Grefier,
S. I. M. D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/5.07.2014
J. Fond T. C. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 252/2014.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 256/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
