Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-04-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 154/2014
Ședința publică din 7 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I.
reprezentat prin: I. N. – procuror
Pe rol se află contestația formulată de inculpatul D. I. împotriva încheierii penale din 1.04.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns contestatorul D. I., personal și asistat de avocat S. S., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul D. I. precizează că dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru pregătirea apărării.
Instanța solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al contestatorului și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat S. S., apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul D. I., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și, rejudecând, a se dispune în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, aplicarea unor alte măsuri preventive neprivative de libertate.
În susținerea contestației, învederează că inculpatul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și a aplicat cele două lovituri de cuțit pentru a se apăra.
Precizează că inculpatul a recunoscut fapta și a regretat cele întâmplate, iar dosarul se află în fază de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică încheierea penala atacată.
Contestatorul D. I., având ultimul cuvânt, arată că nu spune nimic.
C. DE A.
Asupra contestației de față:
În deliberare, constată:
Prin încheierea penală din 1.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul:
D. I., fiul lui B. și A., născut la data de 05.02.1985, în B., jud. A., fiul lui B. și A., cetățenia română, CNP_
În temeiul art. 208 alin. 2 rap. la art. 207 alin. 4 NCPP, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. I. prin încheierea camerei de consiliu nr. 4 din data de 07.02.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul A..
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 58/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal rap. la art. 199 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în motivarea actului de sesizare că inculpatul, în data de 06.02.2014, în timp ce se aflau în curtea locuinței persoanei vătămate R. D., pe fondul unor discuții contradictorii, le-a aplicat persoanelor vătămate R. D. și R. M., mai multe lovituri cu două cuțite în zona capului, a mâinilor, a toracelui și, respectiv, în zona abdominală, cauzându-le leziuni care au pus în primejdie viața acestora.
În data de 06.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul D. I., iar în temeiul art. 207 alin. 4 NCPP, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. I..
După finalizarea procedurii de cameră preliminară, dosarul a fost înaintat instanței de judecată, în temeiul art. 208 alin. 1 N.C.P.P.în vederea începerii judecății.
Conform art. 208 alin. 2 N.C.P.P., în faza de judecată instanța trebuie să verifice dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
2. Conform art. 207 alin. 4 NCPP, care se aplică și în faza de judecată (art. 208 alin. 3 N.C.P.P ), când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii față de inculpat.
3. Instanța a considerat că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au încetat și că subzistă în continuare motivele care au determinat privarea inculpatului de pedeapsă.
4. Infracțiunea de tentativă de omor asupra a două persoane, pentru care inculpatul este judecat, este o infracțiune contra vieții, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, s-a constatat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, s-a apreciat că cerințele art. 223 alin. 2 NCPP sunt întrunite, fiind fără relevanță la acest moment procesual faptul că inculpatul recunoaște doar una dintre fapte (adică doar o tentativă de omor), întrucât s-a reținut că dosarul de urmărire penală conține elemente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele, iar această suspiciune este suficientă, prin coroborarea cu celelalte elemente ce țin de faptă și persoană, pentru a constata că măsura arestării preventive este necesară pentru ocrotirea ordinii publice.
5. Măsura arestării nu a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care au trecut mai puțin de 2 luni de la momentul arestării inculpatului, procedurile judiciare fiind efectuate cu celeritate.
6. De asemenea, măsura este proporțională cu scopul urmărit, prev. de art. 202 alin. 1 NCPP și anume ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”, fiind necesară ocrotirea ordinii publice de săvârșirea acestui tip de infracțiuni asupra vieții persoanei.
7. S-a apreciat că altă măsură preventivă mai ușoară nu este la acest moment procesual suficientă pentru a se asigura scopul prev. de art. 202 alin. 2 NCPP, atât datorită elementelor de gravitate expuse, cât și datorită faptului că una dintre victime este chiar membru de familie a inculpatului.
8. În consecință, apreciindu-se că măsura este conformă și cu exigențele CEDO grefate pe noile norme procesual penale ale statului român, în baza art. 348 rap. la art. 207 alin. 4 NCPP, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. I., fiul lui B. și A., născut la data de 05.02.1985, în B., jud. A., cetățenia română, aflat în Arestul IPJ A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din data de 07.02.2014, emis de Tribunalul A. și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, a declarat contestație în termenul legal inculpatul D. I., solicitând prin apărător din oficiu revocarea măsurii arestării preventive și eventual, aplicarea unor alte măsuri preventive neprivative de libertate, cu motivația că a recunoscut comiterea faptei și a regretata-o. Inculpatul personal a cerut lăsarea sa în libertate, pentru a-și pregăti apărarea.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de contestator, precum și din oficiu, C. constată că prezenta contestație formulată de inculpatul D. I. este nefondată, pentru următoarele considerente:
1. Inculpatul contestator este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal rap. la art. 199 alin. 1 Cod penal, faptă constând în aceea că în data de 06.02.2014, în timp ce se aflau în curtea locuinței persoanei vătămate R. D., pe fondul unor discuții contradictorii, le-a aplicat persoanelor vătămate R. D. și R. M., mai multe lovituri cu două cuțite în zona capului, a mâinilor, a toracelui și, respectiv, în zona abdominală, cauzându-le leziuni care au pus în primejdie viața acestora.
În prezent, dosarul se află în procedura judecății la instanța de fond, măsura preventivă contestată fiind pronunțată de instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei, subsecvent procedurii de cameră preliminară.
Inculpatul a fost reținut cu începere din 7.02.2014 și arestat preventiv în cursul urmăririi penale, cu începere din 8.02.2014, măsură care a fost menținută în temeiul art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, în procedură de cameră preliminară.
2. Conform practicii instanțelor naționale și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c. Germania s.a.). În jurisprudența sa, C. Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei); riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968,), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței și Hendriks împotriva Țărilor de Jos -dec. nr._/04, 5 iulie 2007).
Arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 223 alin. 2 noul CPP, în sensul că legea prevede pentru fapta săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Raportat la situația dedusă judecății, C. apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și în prezent.
Astfel, ținând seama de împrejurările comiterii faptei, de modalitatea se săvârșire (mai multe acte de violență, asupra a două persoane), de urmările produse (cauzarea de leziuni corporale victimelor, cu consecința punerii în primejdie a vieții acestora), C. apreciază că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Această apreciere nu este contrară respectării principiului impus de dispozițiile art. 5 din CEDO care proclamă dreptul la libertate și la siguranță, instituind garanția că nici o persoană nu poate fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar, ci numai în cazurile prevăzute expres în acest text al Convenției.
3. În interpretarea art. 5 § 3 din Convenția Europeană și ținând seama de solicitarea expresă a inculpatului contestator, C. a analizat și posibilitatea instituirii față de inculpat a unor măsuri alternative, respectiv a unor măsuri preventive mai puțin restrictive și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal. (Jabłoński împotriva Poloniei, nr._/96, pct. 83, 21 decembrie 2000 și Patsouria, citată anterior, pct. 75‑76, 6 noiembrie 2007).
În raport cu datele cauzei anterior expuse, la acest moment C. consideră că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpat este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, apreciindu-se că lăsarea sa în libertate în această fază a procedurilor nu ar fi compatibilă cu imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
4. Aspectele invocate de apărare (în sensul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, că dorește să-și facă apărarea în libertate) nu sunt de natură să infirme temeiurile care au justificat arestarea.
În considerarea celor de mai sus, privarea în continuare de libertate a inculpatului apare ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 206 noul CPP,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de inculpatul D. I. împotriva încheierii penale din 1.04.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14.
Obligă pe inculpatul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în procedura soluționării contestației, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
S. I. M. D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/9.04.2014
J. Fond M. M.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 256/2014. Curtea de Apel ALBA... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
