Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 99/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 99/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 99/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 99/A/2012

Ședința publică de la 12 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M.

Judecător L. A.

Grefier I.-M. M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

M. C. – procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H., partea civilă S. R. prin A. – D.G.F.P. H. și de către inculpații I. G. și I. L. împotriva sentinței penale nr. 238/15.12.2011 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 septembrie 2012, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 12 septembrie 2012.

CURTEA DE APEL

Constată că prin sentința penală 238/15.12.2011 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art.334 Cod proc.pen. schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal (una reținută în sarcina inculpatului I. G. și una reținută în sarcina inculpatei I. L.) în două infracțiuni în formă tentată de înșelăciune prev.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal (una reținută în sarcina inculpatului I. G. și una reținută în sarcina inculpatei I. I.).

Au fost condamnați inculpații :

1.I. G., fiul lui M. și M., născut la 08.12.1959 în Ștefănești, jud.Argeș, cetățean român, studii medii, căsătorit, domiciliat în H., . nr.1 bis, jud.H., CNP_, fără antecedente penale la:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă tentată prev.și ped.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal (punctul B.1-2 din rechizitoriu);

- 5.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prev.și ped.de art.147 din Legea nr.85/2006 (punctul D din rechizitoriu).

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.d Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal în condițiile și pe durata prev.art.71 Cod penal.

În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.

2. I. L., fiica lui G. și L., născută la 19.12.1958 în Merina, jud.Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii superioare, căsătorită, domiciliată în H., . nr.1 bis, jud.H., CNP_, fără antecedente penale la:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă tentată prev.și ped.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal (punctul B.1-2 din rechizitoriu);

- două pedepse a câte 5.000 lei amendă penală pentru două infracțiuni de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prev.și ped.de art.147 din Legea nr.85/2006 (punctele D și E din rechizitoriu)

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.d Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A privat pe inculpată de exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal în condițiile și pe durata prev.art.71 Cod penal.

În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a pus în vedere inculpatei disp.art.83 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod proc.pen. a achitat pe inculpatul I. G. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.și ped.de art.215 al.1 și 3 Cod penal (punctul C din rechizitoriu).

S-a respins cererea de daune materiale formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H., cu sediul în D., ..H 3 parter.

A lăsat nesoluționată latura civilă raportat la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal (punctul C din rechizitoriu).

A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului H. plata sumei de 600 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu.

A obligat inculpații la plata a câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanța a reținut următoarele:

1. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 C.p., reținută în sarcina fiecărui inculpat, și descrisă la pct. B 1-2 din rechizitoriu.

La data de 25.10.2001 a fost deschisă procedura falimentului față de . H., cu consecința ridicării debitoarei dreptului de ași administra bunurile și de a-și conduce activitatea (filele 80-81 vol.III dosar u.p.).

Procedura s-a derulat până în anul 2004 când, prin sentința nr.540/CA/2004 din 27.02.2004 a Tribunalului H., s-a dispus închiderea procedurii lichidării judiciare față de . H. (fila 154 vol.I dosar u.p.)

La data de 21.11.2003, deși era în procedura de insolvență și avea ridicat dreptul de administrare și conducere a ., inculpatul I. G., în calitate de reprezentant legal (asociat unic) al acestei societăți, a vândut cumpărătoarei . Mob SRL imobilul situat în H., ., nr.1 bis, jud. H.. S. cumpărătoare . Mob SRL avea ca asociați și administratori pe inculpatul I. G. și pe soția sa, inculpata I. L.. Prețul de vânzare al imobilului a fost de 50.000 lei, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la Biroul Notarului Public F. Ladislau sub nr.2351 din 21.11.2003 (fila 52 vol.II dosar u.p.). Vânzarea imobilului nu a fost înregistrată în evidența contabilă a . în luna noiembrie 2003 odată cu transferul dreptului de proprietate, ci doar în luna ianuarie 2004, iar factura fiscală a fost emisă cu data de 21.06.2004, cu o valoare de 59.500 lei, din care 9.500 lei TVA. În evidența contabilă a . Mob SRL operațiunea s-a efectuat în luna iunie, în baza facturii din 21.06.2004, la care s-a făcut referire anterior.

Înregistrarea cu întârziere a operațiunii a fost făcută de către cei doi inculpați cu scopul de a obține rambursarea de TVA în sumă de 9.500 lei. Această manoperă frauduloasă s-a realizat în contextul în care . Mob SRL a devenit plătitoare de TVA începând cu data de 01.04.2004, cu precizarea că deducerea de TVA pentru bunuri mijloace fixe este posibilă dacă acestea au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de TVA. Dacă operațiunea s-ar fi înregistrat la data transferului de proprietate (noiembrie 2003), rambursarea de TVA nu putea fi cerută întrucât . Mob SRL nu era plătitor de TVA.

Cu același scop, în lunile mai și iunie 2004, . Mob SRL a achiziționat de la ., printr-un număr de 14 facturi cu plaja de numere cuprinse între_ și_, respectiv între_ și_, materiale de construcții și alte bunuri (ciment, cărămidă, var, gips, adeziv, gled, plăci rigips carton, cabluri electrice, scară curbată mansardă, tâmplărie). Aceste materiale, care au fost refacturate către . Mob SRLpentru suma de 73.666,63 lei, cu un TVA în sumă de 13.996,66 lei, au fost achiziționate de către . în perioada 01.10._03 și înregistrate în contul 231 „Investiții în curs”. Trebuie precizat că materialele înregistrate în contul de investiții în curs privesc imobilul situat în H., ..1 bis, județul H. care a fost vândut de . la data de 21.11.2003 către . Mob SRL.

Și după data de 21.11.2003 . a achiziționat și înregistrat în contul 231 „Investiții în curs” atât materiale de construcții (ciment, var, rigips, adeziv, etc.), cât și diverse alte bunuri (executat și montat ferestre termopan, executat și montat confecții inox, etc) care au fost refacturate către . Mob SRL printr-un număr de opt facturi (nr._-_ și nr._-_). Taxa pe valoare adăugată înscrisă în aceste facturi este de 9.619,75 lei.

A fost evident că refacturarea bunurilor către . Mob SRL a fost strict formală, pentru a se obține deducere de TVA, în contextul în care imobilul căruia îi erau destinate materialele a fost înstrăinat în 21.11.2003, înainte ca această societate să devină plătitor de TVA.

Inculpații I. G. și I. L., în calitate de asociați și administratori ai . Mob SRL, au solicitat rambursarea TVA fără a avea acest drept, după ce, în prealabil, au efectuat manoperele frauduloase descrise anterior. Suma totală pentru care organul de control fiscal Direcția Generală a Finanțelor Publice H. nu a acordat dreptul de deducere este de 33.116,41 lei (9.500 lei + 13.996,66 lei + 9.619,75 lei), astfel că nu s-a produs nici un prejudiciu.

Faptele inculpaților de a încerca să obțină fără drept suma de 33.116,41 lei cu titlu de rambursare TVA, după efectuarea în evidența contabilă a . Mob SRL de operațiuni frauduloase constituie infracțiune.

În ceea ce privește încadrarea juridică instanța apreciază că acțiunea antisocială a inculpaților îmbracă forma infracțiunii de înșelăciune în formă tentată prev.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal.

A fost evident că faptele reținute în sarcina inculpaților nu se încadrează în dispozițiile art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) care incriminează fapta de omisiune în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.

Nici dispozițiile art.8 al.1 din Legea nr.241/2005 nu sunt incidente în speța de față chiar dacă acest text de lege incriminează tocmai genul de faptă care face obiectul cauzei de față. Această concluzie este consecința constatării că la momentul săvârșirii faptei (anul 2004) legea nu incrimina ca infracțiune de evaziune fiscală fapta contribuabilului care cu rea credință stabilește taxele cu scopul de a obține fără drept sume de bani cu titlu de rambursare.

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare și nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.

Faptele din prezentul dosar nu erau incriminate ca infracțiuni în Legea nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, astfel că art.8 din Legea nr.241/2005 nu poate retroactiva.

Cu toate acestea, așa cum am arătat, faptele inculpaților constituie tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal, motiv pentru care se va proceda, în baza art.334 Cod proc.pen., la schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal (una reținută în sarcina inculpatului I. G. și una reținută în sarcina inculpatei I. L.) în două infracțiuni de înșelăciune în formă tentată.

2.Cu privire la infracțiunile de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prev.de art.147 din Legea nr.85/2006, descrise la punctele D și E din rechizitoriu).

La data de 25.01.2008, la Registrul Comerțului de pe lângă T. H. s-a înregistrat sentința nr.2285/CA/04.12.2007 a Tribunalului H. prin care s-a dispus dizolvarea . Mob SRL, ca urmare a nedepunerii bilanțului pe anul 2006 și expirării termenului pentru sediu social.

La data de 13.05.2008, prin sentința nr.554/F/2008, T. H. a admis cererea creditoarei . și a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a . Mob SRL, numind lichidator judiciar pe H. Consult I. Orăștie.

Lichidatorul judiciar a solicitat inculpaților I. G. și I. L. (asociați și administratori ai societății debitoare) să predea documentația contabilă, însă aceștia nu au dat curs solicitării. Inculpații au declarat că nu au cunoscut această obligație, însă la dosar există confirmări de primire a notificărilor pe adresa societății. De altfel, inculpații nu au predat documentația nici după ce au fost invitați la organele de cercetare penală.

Situația este asemănătoare și în cazul . SRL, unde administratori au fost inculpata I. L. și numitul I. A. G. (față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative de 1000 lei amendă).

Începând cu data de 30.06.2005, pentru această societate, nu au mai fost depuse bilanțurile contabile la administrația financiară, astfel că . SRL figura cu obligații neachitate la bugetul de stat de 14.154 lei. În acest context s-a intrat în procedura de lichidare judiciară, sub incidența Legii nr.31/1990, fiind numit lichidator judiciar H. Consult I. Orăștie.

Lichidatorul judiciar a notificat administratorii să prezinte documentația contabilă cerută de art.28 al.1 din Legea nr.85/2006, însă aceștia nu s-au conformat. Și în acest caz notificarea are confirmare de primire.

Faptele inculpaților descrise anterior întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni prev.de art147 din Legea nr.85/2006 în cazul inculpatei I. L., iar în cazul inculpatului I. G. a unei infracțiuni prev.de art.147 din același act normativ.

Reținând vinovăția inculpaților pentru infracțiunile descrise la pct.1 și 2 din prezentele considerente, instanța îi va condamna.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere disp.art.72 Cod penal și anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost comise și persoana inculpaților.

În dezvoltarea celor expuse, s-au aplicat inculpaților următoarele pedepse:

1.I. G.:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă tentată prev.și ped.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal (punctul B.1-2 din rechizitoriu);

2.I. L.:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă tentată prev.și ped.de art.20 Cod penal rap.la art.215 al.1 Cod penal (punctul B.1-2 din rechizitoriu);

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.d Cod penal s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În condițiile și pe durata prev.de art.71 Cod penal, inculpații au fost privați de exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

Având în vedere că inculpații se află la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără executare, și în consecință, în baza art.81, 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata unor termene de încercare de 3 ani.

3.Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului I. G. și descrisă la pct.C din rechizitoriu.

La data de 25.07.2003, inculpatul I. G., în calitate de asociat al . Mob SRL a încheiat cu partea vătămată . D., administrată de H. E., contractele de antrepriză 366 și 367, având ca obiect achiziționarea de materiale de construcții și prestări servicii.

Pe parcursul derulării lucrărilor, inculpatul a plătit părții vătămate în numerar suma de 15.417,20 lei, fiind eliberate 10 chitanțe pe societatea contractoare . Mob SRL.

La terminarea lucrărilor, în luna octombrie 2003, H. E. a solicitat inculpatului diferența de preț, context în care I. G. a comunicat administratorului ., că firma sa . Mob SRL are dificultăți financiare și a cerut celui dintâi să factureze toată lucrarea pe o altă societate . (care se afla în procedură de lichidare). Consecutiv discuției cu H. E., inculpatul a plătit acestuia suma de 2.500 lei, iar primul a emis facturile HDACB nr._ și HDACB nr._ din 28.10.2003. La solicitarea inculpatului de a fi emise alte chitanțe și pe sumele deja încasate, tot pe ., H. E. nu a fost de acord, însă după ce s-a consultat cu contabilul societății, au menționat pe chitanțele anterioare „pentru investiția .”.

I. G. nu a mai plătit diferența de preț, motiv pentru care . a solicitat Judecătoriei D., ca prin ordonanță, să oblige debitoarea . Mob SRL să-i plătească creanța de 6.106 lei.

P. ordonanța nr.642/14.02.2007 a Judecătoriei D., rămasă irevocabilă prin sentința civilă nr.2746/2007 a aceleiași instanțe, . Mob SRL a fost obligată să plătească societății creditoare suma datorată. Inculpatul a motivat refuzul de plată pe calitatea necorespunzătoare a lucrărilor.

Raportat la această stare de fapt instanța a apreciat că litigiul dintre părți este unul de natură comercială și că solicitarea inculpatului de a se factura lucrarea pe o altă societate aflată în procedura de lichidare judiciară nu îmbracă forma ilicitului penal.

De altfel, partea vătămată a uzat de acțiune în justiție pentru recuperarea banilor, a obținut un titlu în acest sens, însă nu a putut executa debitorul. Executarea silită se putea face în patrimoniul . Mob SRL, iar imposibilitatea de executare nu se datorează facturării lucrării pe ..

Față de cele expuse, soluția adusă a fost una de achitare a inculpatului I. G. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3 Cod penal. Temeiul juridic al soluției l-a reprezintat disp.art.11 pct.2 lit.a C.p.p. rap.la art.10 lit.b C.p.p., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

II.Latura civilă.

1.În cazul infracțiunilor descrise la pct.1 din prezentele considerente, Direcția Generală a Finanțelor Publice H. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.116,41 lei, reprezentând daune materiale.

Această cerere a fost nefondată întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu, inculpații I. G. și I. L. solicitând rambursarea cu titlu de TVA a sumei arătate anterior, însă cererea a fost respinsă de partea civilă.

În consecință, s-a respins constituirea de parte civilă a D.G.F.P.H..

2.Nu a existat acțiune civilă.

3.în cazul infracțiunii de înșelăciune descrisă la pct.C din rechizitoriu, . s-a constituit parte civilă cu suma de 16.945,69 lei reprezentând daune materiale.

În acest caz, în baza art.346 al.4 Cod proc.pen., acțiunea civilă a rămas nesoluționată, cu precizarea că pentru o parte din suma solicitată (6.106 lei) partea civilă a obținut hotărâre judecătorească definitivă.

S-a stabilit în sarcina M.J. și în favoarea Baroului H. plata sumei de 600 lei, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prev. de art. 363 C. pr. pen. P. de pe lângă T. H., partea civilă S. R. prin A. – D.G.F.P. H. și inculpații I. G. și I. L..

I. P. de pe lângă T. H. a critica inițial hotărârea instanței de fond din următoarele perspective:

- greșita schimbare a încadrării juridice din două infracțiuni de evaziune fiscală în două tentative la infracțiunile de înșelăciune;

- tentativa la infracțiunea de înșelăciune trebuie sancționată în concurs cu infracțiunea de evaziune fiscală în considerarea faptului că evaziunea a fost săvârșită în scopul deducerii TVA iar manoperele inculpaților nu și-au atins scopul deoarece autoritatea fiscală a refuzat rambursarea TVA;

- greșita achitare a inculpatului I. G. pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții deoarece acesta l-a indus în eroare pe Hamoș E., administrator al ., prezentându-i situații nereale în scopul de a nu-și achita obligațiile contractuale, respectiv plata lucrărilor efectuate și recepționate.

În dezbaterea apelurilor, reprezentantul parchetului a declarat că susține doar ultimul motiv de apel, anterior menționat.

II. Inculpații I. G. și I. L. au formulat critici în ceea ce privește:

- greșita schimbare a încadrării juridice din tentativă la înșelăciune în tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală omițându-se calitatea specială de contribuabil al inculpaților care impunea aplicabilitatea legislației speciale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală. În susținerea acestui punct de vedere invocă conținutul concluziilor procurorului de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă T. H..

- solicită achitarea inculpaților pentru tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală raportat la art. 10 lit. b C. pr. pen. deoarece fapta nu era prevăzută de legea penală. acest argument rezidă, în opinia inculpaților apelanți din însăși motivarea sentinței și suplimentar precizează că reglementarea faptelor săvârșite de inculpați a intervenit în anul 2005 prin legea 241 – art. 8 alin. 1, neaplicabile speței pentru considerentul că legea nu retroactivează. În acest context solicită respingerea acțiunii părții civile deoarece nu a fost cauzat niciun prejudiciu;

- solicită achitarea inculpatului I. G. pentru infracțiunea de înșelăciune menționată la punctul C din Rechizitoriu pentru considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Invocă aplicabilitatea dispozițiilor speciale în materia raporturilor contractuale reglementate la momentul încheierii contractelor de antrepriză nr. 366 și 367 cu . D. reglementat de art. 1470- 1490 din Codul Civil în vigoare la acea dată;

- achitarea inculpaților pentru infracțiunile de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prevăzută în sarcina inculpatului I. G. la punctul D din rechizitoriu și în sarcina inculpatei I. L. la punctele D Și E din rechizitoriu pentru considerentul că faptelor le lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Se arată că singurul scop urmărit a fost asigurarea dreptului la apărare iar faptele lor au adus o atingere minimă relațiilor sociale în contextul în care dosarul de insolvență a fost amânat în repetate rânduri pentru soluționarea cauzei penale și ulterior suspendat în temeiul art. 244 C. pr. civ.

III. S. R. prin A., reprezentată de DGFP H., solicită admiterea în totalitate a despăgubirilor civile formulate în cauză în cuantum de_ lei (ROL).

Analizând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de exigențele impuse de art. 370-373 C. pr. pen., Curtea constată fondat apelul declarat de P. de pe lângă T. H. astfel cum a fost susținut în ședința din 4.09.2012 și nefondate apelurile declarate de celelalte părți pentru următoarele considerente:

Inculpații au fost trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii următoarelor

infracțiuni:

I. G. - evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic.art. 41 al.2 și art.13 Cod penal (pct. B 1-2 din rechizitoriu), înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3 Cod penal (pct. C din rechizitoriu) și refuzul administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prev.de art.147 din Legea nr.85/2006 (pct. D din rechizitoriu)

2. I. L. - evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic.art.41 al.2 și art.13 Cod penal (pct. B 1-2 din rechizitoriu) și două infracțiuni de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar prev.de art.147 din Legea nr.85/2006 (pct. D și E din rechizitoriu).

Cu respectarea exigențelor impuse de art. 334 C. pr. pen. Curtea a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.11 lit. c din Legea nr.87/1994 (al cărei conținut se regăsește în art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005) cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal (una reținută în sarcina inculpatului I. G. și una reținută în sarcina inculpatei I. L.) în două infracțiuni în formă tentată de înșelăciune prev. de art.20 Cod penal rap. la art.215 al.1 Cod penal (una reținută în sarcina inculpatului I. G. și una reținută în sarcina inculpatei I. I.).

Jurisdicția inferioară a analizat ansamblul probator administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești cu respectarea exigențelor impuse e de art. 63 alin. 2 C. pr. pen.

Mijloacele de probă administrate pentru lămurirea cauzei au fost:

- plângerile penale ale DFGFP H. - D., f. 8 - 10, voi. I și 9-11 voi. II

- plângerea penală a lichidatorului judiciar, f. 5 - 7 voi. V

- plângerea penală a E. C. SRL, f. 3 - 5 voi. IV

- declarații martori, f. 84 - 87 voi. IV

- rapoarte de inspecție fiscală a DGFP H. - D., f. 37 - 60, 67 - 87, voi. I și 18 - 31, 74 - 98, 164-180 voi. II

- notificările lichidatorului judiciar, f. 11 - 15 voi. V, 231 - 235 voi. III

- comunicări ale Registrului Comerțului, DGFP H. - D., Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară, cereri de lichidare judiciară și hotărâri ale instanțelor de judecată, voi. III

- citări ale învinuiților, f. 197 - 207 voi. III

- declarații învinuiți, f. 169-179 voi. I, 249 - 251 voi. II, 195 - 196; 207 voi. III

- constituiri de parte civilă, f. 7 - 9 voi. III, coroborat cu constituirea de parte civilă a MFP (f.12), decizia 42/20.07.2005 a MFP și documentele anexă acestui înscris, hotărâri pronunțate de Tribunul H. în procedura insolvenței judiciare (f. 50-51) coroborat cu fila 53, 55, înscrisurile depuse de către inculpați în apărare (f. 73-106), declarațiile date de inculpați în faza instanței la termenul din 01.07.2010 (f. 107-108), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. H. (f. 112-116), declarația martorilor Sauter Oltița (f. 123), Hamoș E. (f. 137), O. L. (f. 143), P. S. A. (f. 144), planșe foto (f. 124-128), raport de expertiză contabilă-judiciară întocmit de expert contabil, economist P. G. (f. 247-255), raport de expertiză tehnică întocmit de expert inginer B. T. (f. 267-279), decizia nr. 121/30.07.2010 a MFP, decizia nr. 95/22.12.2006 (f. 282-305).

Coroborând ansamblul probator administrat în cele două etape ale procesului în primă instanță, cu mențiunea că înscrisurile depuse de către inculpații apelanți după încheierea dezbaterilor nu pot fi avute în vedere la stabilirea stării de fapt în raport de faza procesuală în care au fost depuse și exigențele impuse de art. 289 și 290 C. pr. pen., Curtea reține că starea de fapt relativ la faptele pentru care inculpații au fost condamnați a fost corect reținută și menționată în considerentele hotărârii atacate.

1. Referitor la infracțiunea de înșelăciune în forma tentativei, pentru care au fost condamnați cei doi inculpați urmare schimbării încadrării juridice, legiuitorul stabilește în conținutul art. 215 alin. 1 C.pen.: „- Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.”

Din perspective stării de fapt incidente situației juridice analizate, Curtea reține faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței cu privire la .. H. și în timpul derulării acesteia în fața judecătorului sindic, în circumstanțele în care debitoare avea ridicat dreptul de a-și administra bunurile și conduce activitate ( filele 80-83 din vol. III de u.p. coroborat cu fila 154 din vol. I de u.p.), inculpatul apelant I. G. a vândut prin act autentic ( contractul nr. 2351/21.11.2003 – fila 52 din vol.II de u.p.), neînregistrat în evidențele contabile ale firmei vânzătoare, firmei S.C. A&G A. Mob S.R.L. imobilul situat în H., .. S. cumpărătoare avea ca asociați și administratori de inculpați.

Operația impunea emiterea unei facturi fiscale, pe care au încheiat-o cu data de 21.06.2004, alta decât data tranzacției când operațiunea a fost evidențiată în actele cumpărătoare.

Factura are menționată valoarea de 29.500 lei, din care 9500 lei reprezintă TVA, solicitat la rambursare în raport de data emiterii facturii și înregistrării acesteia în evidențele contabile ale cumpărătoarei.

Aceeași manoperă a fost folosită și la emiterea celor 14 facturi fiscale ce atestă achiziționarea de către S.C. A&G A. Mob S.R.L. de la .. H., achiziționate de vânzătoare în perioada 1.10._03, înregistrat în contul 231 "Investiție în curs" și care au fost refacturate către cumpărătoare pentru suma de 73.666,63 lei, din care TVA este 13.996,66 lei. Aceste materiale privesc imobilul vândut de . prin act autentic, anterior precizat.

Documentele contabile evidențiază faptul că ulterior încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare menționat inițial, . a achiziționat și înregistrat în contul 231 "Investiție în curs" și alte bunuri, ulterior refacturate către firma S.C. A&G A. Mob S.R.L., fiind vorba de 8 facturi a căror taxă pe valoarea adăugată este în sumă totală de 9.619,75 lei.

Sumele anterior menționate ca reprezentând TVA au fost solicitate pentru rambursarea de inculpații – asociați și administratori ai S.C. A&G A. Mob S.R.L., DGFP, iar cererea a fost respinsă. Suma totală este de 33.116,41 lei.

În mod corespunzător judecătorul fondului a stabilit că statul nu a suferit niciun prejudiciu în contextul în care TVA nu a fost rambursat prin respingerea cererilor formulate și nu a obligat inculpații la această sumă.

Fapta astfel reținută întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune în formă simplă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 Cod penal.

La stabilirea încadrării juridice s-au avut în vedere elementele materiale ale infracțiunii, legea penală aplicabilă actelor și faptelor comise de cei doi inculpați din perspectiva operațiunilor desfășurate de aceștia în vederea inducerii în eroare a statului reprezentat prin MFP prin prezentarea ca adevărată a unor operațiuni comerciale încheiate în vederea rambursării TVA.

Împrejurarea că nu s-a pricinuit statului român o pagubă prin refuzul autorităților de a acorda rambursarea justifică reținerea acestei infracțiuni sub formă de tentativă în contextul în care actul de executare nu și-a produs efectul scontat de către inculpați.

Motivarea inculpaților apelanți în sensul greșitei încadrări juridice nu este sustenabilă în contextul operațiunilor efectuate de către acești inculpați pentru recuperarea TVA-ului, pe de o parte iar pe de altă parte critica menționată la punctul 2 din motivele de apel în sensul ă inculpații ar fi trebuit judecați exclusiv pentru infracțiunea de evaziune fiscală pentru care au fost trimiși în judecată și achitați deoarece faptele nu erau prevăzute de legea penală la data consumării lor reprezintă o simplă aserțiune juridică înfrântă de situația juridică specifică momentului consumării faptelor, de dispozițiile imperative ale art. 334 C. pr. pen. grefate pe obligația impusă de art. 4 C. pr. pen. judecătorului fondului.

Corect a fost reținut de către judecătorul fondului că la data consumării actelor materiale dispozițiile în materia evaziunii fiscale nu existau.

Pentru considerentele anterior menționate criticile formulate de inculpații apelanți la punctele 1 și 2 din motivele de apel au fost respinse ca nefondate.

Inculpatul I. G. a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune în raport de aspectele reținute în sarcina sa la pct. C din actul de sesizare al instanței.

Legiuitorul prevede în conținutul art. 215 alin. 1 și 3 C. pen.:

” (1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Probele administrate în cauză raportat la acuzațiile aduse prin rechizitoriu dovedesc faptul că, deși . era în procedura insolvenței cu toate consecințele juridice relativ la actul de administrare a bunurilor și managementul firmei, inculpatul a determinat pe H. E., administratorul S.C.E. Comexim S.R.L. să factureze o parte dintre lucrările obiect al contractelor de antrepriză 366 și 367 ( încheiate de inculpat în numele S.C. A&G A. Mob S.R.L. cu firma administrată de H. E. ) pe numele firmei în insolvență judiciară, i-a creat premise necesare convingerii acestuia cu privire la solvabilitate și bună-credință plătind suma de 2500 lei și l-a determinat să factureze lucrarea pe numele societății aflate în lichidare judiciară, precum și să încheie alte chitanțe pe sumele deja încasate, pe numele aceleiași firme.

Ulterior a refuzat plata obligând firma beneficiară a contractelor de antrepriză să uzeze de proceduri judiciare pentru recuperarea datoriei de la S.C. A&G A. Mob S.R.L.

Susținerile fondului și ale inculpatului apelant sunt în sensul că aceste manopere sunt de natură comercială și exced dispozițiilor relativ la art. 17 C.pen.

Susținerile acestea nu sunt împărtășite de instanța de apel pentru următoarele considerente:

- Inculpatul I. a determinat pe administratorul S.C. E. Comexim S.R.L. să acționeze în felul arătat anterior creând premise false la momentul încheierii unei tranzacții comerciale, pe care dacă acesta le-ar fi cunoscut nu ar fi încheiat raportul contractual;

- A obținut un folos material injust constând în valoarea chitanțelor;

- Fapta a fost săvârșită cu intenție directă.

Fapta inculpatului astfel cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, care impun desființarea hotărârii atacate și rejudecarea în limita reținerii în sarcina inculpatului I. G. a infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și a modului de soluționare a laturii civile cu privire la această faptă.

Curtea a procedat la individualizarea judiciară a pedepsiei aplicată inculpatului I. G. în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, ținând cont de limitele de pedeapsă prev. de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, constatând că prezintă un grad mediu de pericol social raportat la contextul factual în care acesta a acționat și luând în considerare datele furnizate de Serviciu de Probațiune de le lângă T. H. în caracterizarea conduitei inculpatului. Considerăm că nu sunt incidente cauzei circumstanțe atenuante.

Curtea va aplica inculpatului I. G. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.

Va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului și va repune pedepsele aplicate aceluiași inculpat în individualitatea lor.

Constată că faptele pentru care este judecat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs real de infracțiuni și în temeiul art. 33 lit a și art 34 lit. d C.pen. va contopi pedepsele de: 1 an închisoare pentru infr. prev de art. 20 C.pen. rap la art. 215 alin.1 C.pen și 5.000 lei amendă penală pentru infr. prev. de art. 147 din L. nr. 85/2006 și 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Constată că sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 81-82 C.pen. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare.

Raportat la exigențele art. 359 C. pr. pen. va atrage atenție inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C.pen.

Va interzice inculpatului I. G. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. în condițiile prev. de art. 71 C.pen. și raportat la art. 71 alin. 5 C.pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.

Constată că nu există constituire de parte civilă în raport de infr. prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.( pct. C din rechizitoriu ).

3. În ceea ce privește critica inculpaților în sensul lipsei gradului de pericol social al unei infracțiuni din perspectiva reținerii în sarcina inculpaților a infracțiunii de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar, Curtea apreciază susținerile inculpaților ca nefondate în considerarea stării de fapt reținute în sarcina acestora, a comportamentului manifestat ulterior solicitării de către administratorul judiciar a documentației contabile raportat la procedura insolvenței inițiată prin:

- sentința nr. 2225/CA/04.12.2007 a Tribunalului H.

- sentința civilă nr. 554/FF/2008 a Tribunalului H.

coroborat cu principiul de drept potrivit căruia "necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură caracterul penal al faptei".

Susținerea inculpaților că fapta nu prezintă gardul de pericol social al unei infracțiuni este nefondată în contextul condițiilor impus de art. 18 ind. 1 Cod penal:

I. legiuitorul impune ca fapta prevăzută de legea penală să adusă o atingere minimă uneia dintre valorile apărate de lege.

Această condiție nu este realizată în speța dată deoarece, solicitarea lichidatorului judiciar desemnat de către instanță de predare a documentației contabile a firmei . Mob SRL este precedată de notificarea adresată inculpaților în calitatea de administratori ai societății debitoare cu dovada de primire a acesteia.

Potrivit legii nr. 85/2006:" Art. 147 - Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziție judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credință, de a întocmi documentația respectivă se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă."

În considerarea interesului legiuitorului de a proteja administrarea eficientă a societăților comerciale de abuzul terților și de a salva patrimoniul creditorilor în circumstanțele reglementate de Legea 85/2006, împrejurarea de a legifera drept infracțiune o astfel de acțiune sau inacțiune generează de jure premisele săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată potrivit dispozițiilor art. 17 Cod penal.

În acest context nu se poate vorbi de o atingere minimă adusă unei valori apărate de legea penală.

II. Legiuitorul impune ca, în conținutul ei concret fapta să fie lipsită în mod vădit de importanță.

Nepredarea documentelor solicitate lichidatorului judiciar poate genera blocarea procedurii și, implicit, ineficiența dispozițiilor în materia procedurii insolvenței judiciare.

Apărarea inculpaților potrivit căreia nepredarea s-ar datora intenției de a-și asigura dreptul al apărare este superfluă.

Raportat la consecințele actelor inculpaților nu se poate vorbi de faptul că, actele de nepredare a documentelor contabile a unei firme sunt lipsite în mod vădit de importanță față de împrejurarea că dizolvarea . Mob SRL a fost generată de nedepunerea bilanțului pe anul 2006 și expirarea termenului pentru sediul social.

Această acțiune trebuie raportată la contextul factual în care inculpații s-au manifestat și care este expus la punctul I în considerarea analizei obiective impuse de art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal.

Nu se poate susține că faptele inculpaților sunt lipsite în mod evident de importanță din perspectiva condițiilor cumulative impus de art. 18 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod penal pentru a putea fi încadrată drept faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din această perspectivă, Curtea reține că în mod corespunzător jurisdicția inferioară a reținut că inculpata I. L. a săvârșit două iar coinculpatul I. G. a săvârși două fapte cu intenție directă și rea-credință, care prezintă pericol social, faptele fiind încadrate juridic în sensul disp. art. 147 din Legea nr.85/2006.

În raport de exigențele art. 72 Cod penal, temeinic analizate în considerentele hotărârii penale s-au stabilit în sarcina inculpaților pedepse ce reflectă gradul de pericol social al infracțiunii de refuz al administratorului de a preda documentația contabilă lichidatorului judiciar.

4. Critica părții civile MFP – A. prin DGFP H. în sensul că, sumele menționat cu titlu de prejudiciu în plângerea penală formulată în data de 30.05.2005 trebuiau să-i adăugate și accesoriile calculate până la data efectuării plății este nefondată deoarece astfel cum apare precizat în considerentele hotărârii atacate și în expunerea stării de fapt, partea civilă nu a suportat nici un prejudiciu deoarece a respins solicitările de rambursare a TVA echivalentei sumei de 33.116,41 lei cu care s-au constituit parte civilă. Această sumă este echivalentul faptelor reținute în sarcina inculpaților de tentativă la infracțiunea de înșelăciune menționate la pct. 1 din hotărârea atacată.

Judecătorul fondului a motivat pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpaților aspectele referitoare la latura civilă iar în apel partea civilă apelantă nu a adus argumente suplimentare sau probe care să înlăture susținerile jurisdicției inferioare în raport și de acuzațiile cu privire la care inculpații au fost condamnați (tentativă la infracțiunea de înșelăciune).

În considerarea elementelor anterior menționate și rap. la exigențele impuse de art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen., Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. H. astfel cum a fost susținut, declarat împotriva sentinței penale nr. 238/15.12.2011 pronunțată de T. H. în dosar penal nr._ și în consecință:

Va desființa sentința penală apelată numai în ceea ce privește pe inc. I. G. și cu privire la soluția de achitare a acestuia pentru infr. prev de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen (pct.C din rechizitoriu ) și la modul de soluționare a laturii civile în raport de această faptă și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Va aplica inculpatului I. G. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.

Va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului și repune pedepsele aplicate aceluiași inculpat în individualitatea lor.

În temeiul art. 33 lit a și art 34 lit. d C.pen. va contopi pedepsele de: 1 an închisoare pentru infr. prev de art. 20 C.pen. rap la art. 215 alin.1 C.pen și 5.000 leri amendă penală pentru infr. prev. de art. 147 din L. nr. 85/2006 și 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.

în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81-82 C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare.

Atrage atenție inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C.pen.

Constată că nu există constituire de parte civilă în raport de infr. prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.( pct. C din rechizitoriu ).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru aceleași considerente rap. la art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat apelurile declarate de partea civilă S. român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. H. și de inculpații I. G. și I. L. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

Va obliga pe inculpații apelanți să achite câte 375 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Suma totală de 150 de lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În numele legii

Decide:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. H. astfel cum a fost susținut, declarat împotriva sentinței penale nr. 238/15.12.2011 pronunțată de T. H. în dosar penal nr._ și în consecință:

Desfințează sentința penală apelată numai în ceea ce privește pe inc. I. G. și cu privire la soluția de achitare a acestuia pentru infr. prev de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen (pct.C din rechizitoriu ) și la modul de soluționare a laturii civile în raport de această faptă și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Aplică inc. I. G. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.

Descontopește pedeapsa aplicată inculpatului și repune pedepsele aplicate aceluiași inculpat în individualitatea lor.

În temeiul art. 33 lit a și art 34 lit. d C.pen. contopește pedepsele de: 1 an închisoare pentru infr. prev de art. 20 C.pen. rap la art. 215 alin.1 C.pen și 5.000 leri amendă penală pentru infr. prev. de art. 147 din L. nr. 85/2006 și 1 an închisoare pentru infr. de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.

în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81-82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare.

Atrage atenție inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C.pen.

Interzice inc. I. G. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. în condițiile prev. de art. 71 C.pen. și raportat la art. 71 alin. 5 C.pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.

Constată că nu există constituire de parte civilă în raport de infr. prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 C.pen.( pct. C din rechizitoriu ).

Menține celelate dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat apelurile declarate de partea civilă S. român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. H. și de inculpații I. G. și I. L. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

Obligă pe inculpații apelanți să achite câte 375 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Suma totală de 150 de lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații apelanți și de la comunicare cu partea civilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2012.

Președinte, Judecător,

C. M. L. A.

Grefier

I.-M. M.

Red. CM/27.09.2012

Tehn. IM/27.09.2012/2 ex

Jud. fond - C. A. D.

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 700/2012. Curtea...		Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 99/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 99/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA