Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 784/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 784/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 784/2012
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător A. B.
Judecător E. B.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. M..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 155/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ /2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent R. I., asistat de avocat B. V., apărător ales și partea vătămată intimată C. E. L., asistată de apărătorul desemnat din oficiu, d-na av. B. N., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de prezența apărătorului ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, d-na av. Mancaș E..
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată C. E. L., d-na av. B. N. depune la dosarul cauzei înscrisuri medicale.
Avocat B. V., apărătorul ales al inculpatului recurent R. I. solicită în probațiune audierea părții vătămate C. E. L. și reaudierea a 3 martori M. M. L., B. N. și V. Ș. având ca teză probatorie cine a lovit partea vătămată și împrejurările desfășurării incidentului. Se arată că la instanța de fond apărătorul părții vătămate a solicitat extinderea cercetării penale și față de alte persoane care se presupune că au lovit partea vătămată. Totodată arată că și din urma discuțiilor avute cu partea vătămată a reieșit faptul că acesta a fost lovit de mai multe persoane. Arată că solicită reaudierea martorei M. M. L. datorită contradicțiilor existente între declarații iar audierea celorlalți doi martori în urma discuției avute cu partea vătămată.
Curtea pune în discuție cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. privind audierea părții vătămate și reaudierea martorilor M. M. L., B. N. și V. Ș..
Reprezentanta Parchetului arată că se opune încuviințării probelor solicitate de apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V.. Se arată că partea vătămată a declarat pe parcursul cercetării penale ce și-a amintit. Cu privire la declarația martorei M. arată că există diferențe dar acestea nu sunt de natură să influențeze asupra încadrării faptei inculpatului. Se arată că toți martori au declarat faptul că în urma loviturii aplicate de inculpat în zona feței, partea vătămată a căzut lovindu-se cu capul de betonul din curtea căminului, apoi a intrat în stare de inconștiență.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată C. E. L., d-na av. B. N. arată că se opune încuviințării probei privind audierea părții vătămate având în vedere starea precară de sănătate a acestuia și faptul că suferă de epilepsie. Arată că partea vătămată nu poate face alte precizări deoarece după lovitura aplicată de către inculpat s-a aflat în stare de inconștiență.
La întrebarea instanței partea vătămată C. E. L. arată că nu are aspecte noi de învederat instanței și nu dorește să dea alte declarații.
Curtea, în deliberare, față de poziția părții vătămate și având în vedere actele și înscrisurile depuse la dosar, respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Totodată, apreciind că nu este utilă soluționării, având în vedere că martorii M. M. L., B. N. și V. Ș. au fost audiați la instanța de fond, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. privind reaudierea martorilor M. M. L., B. N. și V. Ș..
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul – recurent arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. arată că pe hol partea vătămată i-a spus că a fost bătut ca un câine spunându-i și de către cine. Se arată că inculpatul nu avea legătură cu partea vătămată, erau din sate diferite și nu se cunoșteau. Învederează faptul că incidentul a pornit de la numitul V. pe fondul consumului de alcool. Se arată că în principal partea vătămată a fost lovită de către numitul V., care a fost martor în cauză, dar inculpatul a luat totul asupra sa. Se arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei dar există și alte persoane care au lovit partea vătămată. Menționează faptul că instanța de fond a pus în discuție extinderea procesului penal și față de alte persoane dar reprezentanta parchetului a arătat că starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită, astfel că nu se impune extinderea procesului penal.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect, în speță trebuia sesizat parchetul pentru extinderea procesului penal.
Precizează faptul că în urma analizării declaraților date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești la instanța de fond se desprind două concluzii: prima că inculpatul a lovit partea vătămată și aceasta a căzut inconștientă și a doua concluzie din care rezultă că nu din lovitura inculpatului a căzut partea vătămată ci din lovitura aplicată de către altă persoană. Mai arată că instanța de fond nu a analizat ambele variante iar această chestiune trebuie interpretată în favoarea inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. arată că pedeapsa aplicată de către instanța de fond a fost minimă dar apreciază că instanța putea dispune aplicarea dispoz. art. 74 și 76 CP.
Apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. învederează faptul că despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul sunt enorme având în vedere și faptul că vina a purtat-o partea vătămată care a venit la grupul din care făcea parte inculpatul. Se arată că inculpatul a fost obligat și la plata unei sume mici lunare reprezentând despăgubiri civile dar care au fost raportate la veniturile realizate de partea civilă ca și cântăreț în biserică.
Apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. arată că s-a dispus plata unor despăgubiri civile care nu erau în totalitate dovedite și care sunt enorme raportat la posibilitățile inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent R. I., d-l av. B. V. având în vedere concluziile depuse solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și modificarea cuantumului despăgubirilor civile, respectiv reducerea acestora.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată C. E. L., d-na av. B. N. solicită instanței respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale atacate. Se arată că instanța de fond în mod temeinic și legal a dispus condamnarea inculpatului. Solicită să se aibă în vedere suferințele fizice și psihice produse părții vătămate care în urma incidentului a rămas cu o infirmitate permanentă fiind încadrat în gradul Ii de handicap, necesitând toată viața îngrijire permanentă. Se arată că a fost justificat cuantumul daunelor morale dar suma de 122 lei lunar reprezentând despăgubiri civile este modică.
Reprezentanta Parchetului solicită instanței respingerea recursului formulat de inculpat atât pe latură civilă cât și pe latură penală ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale atacate. Se arată că atât inculpatul cât și fratele acestuia sunt cunoscuți ca persoane violente. Totodată se arată că reținerea unor circumstanțe raportat la împrejurările săvârșirii faptei nu sunt elocvente în cauză. Precizează faptul că din probele existente la dosar rezultă faptul că în urma aplicării loviturii de către inculpat partea vătămată a căzut.
Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău și că nu a fost numai el de vină.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 155 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a dispus, condamnarea inculpatului R. I. - fiul lui A. și F., născut la data de 07.01.1989 în B., jud. A., cetățean român, studii 10 clase, șomer, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. Valea L., ., jud. A., CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.1 și 2 Cod penal, în dauna părții vătămate C. E. L., domiciliat în B., ., jud. A..
În baza art.861 și 862 Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art.863 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și art.64 lit.b Cod penal, până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată pe durata suspendării executării pedepsei închisorii executarea pedepselor accesorii.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.
În baza art.5 din Legea nr.76/2008 a informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
În baza art.346 și art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. E. L. și, în consecință, obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 100.000 lei daune morale, suma de 3376 lei reprezentând venitul net nerealizat în perioada 01.12.2008 – 30.09.2011, suma de 122 lei lunar reprezentând despăgubiri civile eșalonate începând cu data de 01.10.2011 și până la data de 17.05.2012, precum și suma de 3592 lei c/val medicamente, analize medicale și transport, reprezentând daune materiale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. Județean de Urgență S., cu sediul în S., ..2-4, jud. S., S. M. B., cu sediul în B., ..16, jud. A., și S. C. de R. C.-N., cu sediul în C.-N., .-50, jud. C., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență S. suma de 3458,84 lei c/valoarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate, precum și dobânda legală aferentă calculată din 20.06.2008 până la achitarea integrală a debitului, părții civile S. M. B. suma de 4546,27 lei c/valoarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate precum și dobânda legală aferentă calculată din 15.07.2008 până la achitarea integrală a debitului, și părții civile S. C. de R. C.-N. suma de 1806,56 lei c/valoarea serviciilor medico-sanitare acordate părții vătămate precum și dobânda legală aferentă calculată din 02.08.2008 până la achitarea integrală a debitului.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2500 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 3540 lei + contravaloarea a 7,5 litri de motorină Tempo Diesel calculați la 100 km, pe distanța A. I. – B. și retur, pentru 12 deplasări, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, următoarele:
Din ansamblul probelor administrate rezultă fără echivoc că inculpatul R. I. a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței și că partea vătămată a căzut, lovindu-se puternic cu capul de betonul din curtea Căminului Cultural Valea L., leziunile suferite necesitând pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, că au pus părții vătămate viața în primejdie și i-au provocat o infirmitate fizică permanentă.
Prezumția de nevinovăție a inculpatului este înlăturată prin probele administrate.
Astfel, audiat în calitate de martor numitul V. Ș. a arătat că l-a văzut pe partea vătămată ieșind din cămin și îndreptându-se către inculpat, că era la 2 metri distanță, inculpatul i-a aplicat un pumn părții vătămate în zona feței, partea vătămată s-a tras în spate, s-a dezechilibrat și a căzut. A precizat expres că nu l-a lovit pe partea vătămată, dar că l-a văzut pe fratele inculpatului cum l-a lovit cu piciorul în zona șoldului, înainte să cadă, în timp ce se deplasa cu spatele, și că după lovitura fratelui inculpatului, partea vătămată s-a mai deplasat câțiva pași (filele 245-246).
Martorul P. V., primarul . 243-244) a declarat că nu cunoaște amănunte despre incident, dar a dat detalii despre starea de ebrietate în care se aflau cei implicați în incident și ceilalți participanți la petrecere; a arătat că a fost transportat acasă împreună cu familia de martorul V. Ș., care însă a declarat că martorul P. V. plecase de la cămin cu un sfert de oră înaintea incidentului, precizând că nu știa cu cine.
Martorul P. S. I. a declarat că nu a văzut ce s-a întâmplat, deși era la 5-6 metri de locul incidentului, și că a doua zi a aflat că R. I. i-a dat părții vătămate un pumn pentru că acesta a dansat cu prietena lui V. Ș. (fila 256).
Din declarația martorului B. N. (fila 277) se reține că acesta l-a văzut pe inculpat că l-a lovit pe partea vătămată și în timp ce partea vătămată era în cădere, după lovitura aplicată de inculpat, fratele inculpatului l-a lovit ușor cu piciorul în șold.
Martora M. M. L. a declarat că mai mulți dintre cei prezenți în curtea căminului cultural l-au lovit cu picioarele pe partea vătămată când era în picioare, iar inculpatul i-a dat un pumn și atunci a căzut; a precizat expres că pe V. Ș. nu l-a văzut să-l lovească pe partea vătămată, iar martorul C. N. (fila 348) a declarat că de la fratele inculpatului a auzit că și V. Ș. l-ar fi lovit pe partea vătămată.
Martorul B. E. (fila 279) a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală și a arătat că era împreună cu R. A. O., că V. l-a lovit pe partea vătămată primul cu piciorul și apoi inculpatul i-a dat o palmă sau două, că R. A. O. nu l-a lovit și că incidentul a început fiindcă partea vătămată a dansat cu fiica primarului, prietena lui V. Ș.. A precizat că declarația anterioară are un conținut nereal, pentru că R. I. și V. Ș. îi erau prieteni, iar V. i-a cerut să nu spună ceea ce a văzut.
Martorul M. V. C. (fila 401), soțul martorei M. M. L., a declarat că din discuțiile cu soția sa a înțeles că pe lângă inculpat încă o persoană l-a lovit pe partea vătămată și că într-o discuție cu martorul B. E. acesta i-a spus că l-a văzut pe V. Ș. lovindu-l pe partea vătămată.
Martorul a indicat persoanele aflate în curtea căminului cultural în momentul incidentului ca fiind inculpatul, partea vătămată, B. E., V. Ș., B. N. și R. A. O..
Din raportul de constatare medico-legală nr.433/II/a/45/2008 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Județean S. se reține că partea vătămată a prezentat la data de 02.06.2008 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, fiind pusă în primejdie viața acestuia.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.2871/II/A/65/11.08.2008 efectuat de S. Județean A. - Serviciul de Medicină Legală se reține că partea vătămată a prezentat la data examinării leziuni traumatice la nivelul capului și la nivelul cotului stâng, cu fractură craniană și hematom extradural masiv, pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.1147/II/a/32 din 30.04.2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală C.-N. se reține că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice cranio - cerebrale care s-a putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau hetero - propulsii, leziuni care au pus în primejdie viața acestuia și care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
În faza de judecată s-a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală (filele 489-494), relevant atât sub aspectul concluziilor privind starea de sănătate a părții vătămate, cât și sub aspectul istoricului medical.
Astfel, se reține că în data de 02.06.2008 la S. mun. B. s-a stabilit pentru partea vătămată diagnosticul hematom intracranian posttraumatic și s-a consemnat comă gradul III/IV; a fost examinat în UPU A. I. în aceeași dată, stabilindu-se diagnosticul TCC prin agresiune, sindrom HIC, pe radiografiile de craniu și coloană cervicală efectuate fiind descrise linie oblică de fractură temporală dreaptă; s-a decis transferul la Clinica Neurochirurgie a Spitalului Județean S. cu diagnosticul suspiciune hematom intraparenchimatos posttraumatic, comă traumatică gradul III, fractură temporală dreaptă; a fost internat în perioada 02 - 20.06.2008, în data de 02.06.2008 intervenindu-se chirurgical – practicându-se craniectomie temporo – parietală stângă; în data de 04.06.2008 se reintervine chirurgical; în data de 05.06.2008 pacientul începe să respire eficient și spontan pe sondă, iar în data de 10.06.2008 pacientul este detubat, respirând spontan cu mască de oxigen; în data de 16.06.2008 pacientul devine conștient.
În data de 20.06.2008 (data externării de la S. C. Județean S.) este internat în Secția Neurologie a Spitalului municipal B. până în data de 11.07.2008 cu diagnosticul hemiplegie dreaptă, afazie motorie, TCC cu hematom extradural operat.
În perioada 14.07._08 este internat la S. C. de R. C.-N., Secția Clinică R. Neurologie I, cu diagnosticul hemipareză dreaptă predominant brahială și afazie expresivă severă posttraumatism cranio-cerebral. Din scrisoarea medicală se impun menționate consemnările referitoare la pareza facială dreaptă de tip central, ortostatism posibil cu sprijin, mers posibil cu sprijin, hemipareză dreaptă predominant brahială, afazie motorie severă, precum și recomandările privind exerciții de reeducare a limbajului, regim alimentar, continuarea la domiciliu a gimnasticii medicale.
De asemenea partea vătămată a fost internat în intervalul 23.01-03.02.2010 la S. municipal B., Secția Neurologie cu diagnosticul epilepsie secundară post traumatică, hemipareză dreaptă sechelară, afazie expresivă, iar în perioada 27.10._10 a fost internat la Clinica Neurologie C. N., Secția Neurologie II, mențiunile din biletul de ieșire din spital FO nr._/2010 fiind consemnate în raportul de nouă expertiză medico-legală, disfuncție cognitivă ușoară cu deficiență mintală ușoară, fluență verbală redusă 50%, tulburări de comportament specifice disfuncției cognitive ușoare, cu elemente de afazie, alexie, agrafie (nu poate citi, scrie, dar redă cu desen simplu). Sub aspectul discuției cazului s-a reținut că partea vătămată a fost posesor al unui permis de conducere anterior producerii incidentului, ceea e presupune că a fost subiectul unui examen neuro-psihiatric în urma căruia s-a constatat că era sănătos; s-a concluzionat că afecțiunile de care suferă partea vătămată constituie o infirmitate, vindecarea pe care acesta o prezintă actualmente reprezentând forma finală a acesteia.
Instanța a mai arătat că în ședința publică din data de 02.05.2011 (fila 501) și din data de 30.05.2011 (filele 530-531), avocat I. R. pentru partea vătămată a solicitat extinderea procesului cu privire la alte persoane față de împrejurarea că din probe rezultă că la săvârșirea faptei au participat și alte persoane, reprezentanta parchetului opunându-se cererii formulate și reiterate, arătând că lucrările au fost lămurite, că în urma loviturii dată de inculpat partea vătămată a căzut și s-a lovit la cap.
În ședința publică din data de 26.09.2011 (fila 618), instanța din oficiu a repus în discuție solicitarea formulată de avocat I. R. pentru partea vătămată, de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, reprezentanta parchetului arătând că starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită, astfel că nu se impune extinderea procesului penal.
S-a solicitat, de asemenea, reaudierea inculpatului și confruntarea martorilor, dar față de prevederile art.337 Cod procedură penală, potrivit cărora posibilitatea extinderii procesului penal este atributul exclusiv al procurorului, dată fiind poziția procesuală a reprezentantului parchetului, instanța a respins cererea cu motivarea că probele administrate sunt suficiente soluționării cauzei, că drepturile procesuale ale părților au fost respectate în instanță, că cererile în probațiune au fost încuviințate, astfel că, în condițiile în care procesul penal nu se extinde cu privire la alte persoane, orice lămuriri suplimentare asupra stării de fapt, cu referire strictă la inculpatul R. I., sunt lipsite de consecințe juridice.
În condițiile în care procesul penal nu a fost extins cu privire la alte persoane, instanța nu a reținut ca relevante declarațiile martorilor referitoare la susținerile numitului V. Ș. privind protecția pe care o poate oferi acestuia numitul O. I. din cadrul Poliției mun. B..
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R. I. de a aplica lovituri părții vătămate C. E. L., provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.1 și 2 Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepsei în raport cu persoana inculpatului s-a reținut că acesta are 20 de ani, nu are ocupație, nu posedă antecedente penale, însă atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de judecată a avut o atitudine nesinceră, cel puțin în ceea ce privește persoanele implicate în incident (dacă inițial V. Ș. era la distanță mai mare și nu l-a văzut lovindu-l pe partea vătămată, nici nu a avut vreo discuție cu acesta în prezența mamei inculpatului, ulterior, prin probațiunea administrată a încercat să dovedească faptul că și V. Ș. l-a lovit pe partea vătămată, și că numitul R. A. O. – fratele inculpatului nu l-a lovit, deși există probe în acest sens referitoare la amândoi).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a arătat că acțiunea civilă formulată de partea civilă C. E. L. este întemeiată cu privire la daunele materiale solicitate, dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 3376 lei reprezentând venitul net nerealizat în perioada 01.12._11, respectiv diferența dintre câștigul net ce ar fi fost realizat dacă partea vătămată ar fi lucrat și suma încasată cu titlu de pensie (astfel: suma de 70 lei pentru perioada 01.12.2008 – 31.12.2008, suma de 2208 lei pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011 și a sumei de 1098 lei pentru perioada 01.01.2011 – 30.09.2011); a sumei de 122 lei lunar reprezentând despăgubiri civile eșalonate începând cu data de 01.10.2011 și până la data de 17.05.2012, dată la care partea vătămată va fi supus unei noi revizuiri medicale, suma reprezentând diferența dintre câștigul net nerealizat și pensia lunar de care partea vătămată beneficiază, precum și a sumei de 3592 lei contravaloare medicamente, analize medicale, transport, reprezentând daune materiale, dovedite cu actele existente la dosar (filele 310 – 336, 500, 528, 529, 567, 576-610).
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere suma precizată de partea civilă în concluziile scrise, apreciind mai mult decât rezonabilă suma solicitată, în condițiile în care partea vătămată a rămas cu o infirmitate în urma incidentului, iar vindecarea pe care o prezintă este forma finală a vindecării. Dacă raportul de nouă expertiză medico-legală se rezumă, cum este și firesc, la enumerarea unor constatări medico-legale, la stabilirea unor diagnostice și la interpretarea științifică a acestora, relevante sub aspectul necesității acordării daunelor morale sunt, chiar abstracție făcând de declarația tatălui părții vătămate (filele 377-378), declarația martorei G. A. (fila 389), asistentă medicală, care a arătat că partea vătămată a fost adus la S. B. de la S. cu o ambulanță, că l-a întrebat dacă o recunoaște, dar nu a recunoscut-o, deși sunt vecini de 26 de ani, că pe parcursul celor două săptămâni cât partea vătămată a fost în spital martora l-a întrebat de mai multe ori dacă o cunoaște, dar partea vătămată nu îi răspundea, o privea doar, că partea vătămată nu reușea să își miște nici mâinile și nici picioarele și doar către sfârșitul celor două săptămâni de internare reușea să țină o banană în mâna dreaptă, iar dacă era ajutat reușea și-și ducă banana la gură; declarația martorului I. V. C. (fila 402), care arată că după incident partea vătămată era ca un nou născut, trebuia supravegheat, ajutat, nu mai poate citi, nu mai știe scrie, că a avut o prietenă care l-a părăsit și s-a căsătorit; declarația martorului O. N. (fila 412) care a arătat că îl cunoaște pe partea vătămată de când s-a născut, dar după incident, pe parcursul a doi ani și jumătate, nu a schimbat cu acesta mai mult de 20 de cuvinte pentru că și-a dat seama că nu mai poate conversa normal; declarația medicului pediatru C. M. (fila 422), care îl cunoștea pe partea vătămată de când s-a născut și care a arătat că în august sau septembrie 2010, când l-a întâlnit prima dată după incident, a fost chiar șocată fiindcă partea vătămată nu a recunoscut-o, că a încercat să poarte o discuție cu acesta dar nu a reușit; declarația preotului A. L. din satul Glogoveț (fila 497), care a arătat că partea vătămată absolvise o școală de cantori la A. I. și că se baza pe acesta în oficierea slujbelor religioase, ceea ce nu a mai fost posibil după incident deoarece partea vătămată este incapabil să mai citească.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul R. I., recurs care nu a fost motivat în scris, însă prezent în fața instanței, personal și prin apărător ales, acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 CP și modificarea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, respectiv reducerea acestora.
În susținerea recursului s-a arătat că inculpatul nu avea legătură cu partea vătămată, erau din sate diferite și nu se cunoșteau, iar incidentul a pornit de la numitul V. pe fondul consumului de alcool. În principal, partea vătămată a fost lovită de către numitul V., care a fost martor în cauză, dar inculpatul a luat totul asupra sa. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar există și alte persoane care au lovit partea vătămată.
Instanța de fond a pus în discuție extinderea procesului penal și față de alte persoane dar reprezentanta parchetului a arătat că starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită, astfel că nu se impune extinderea procesului penal.
S-a mai arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect, în speță trebuia sesizat parchetul pentru extinderea procesului penal.
În urma analizării declaraților date în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești la instanța de fond se desprind două concluzii: prima că inculpatul a lovit partea vătămată și aceasta a căzut inconștientă și a doua concluzie din care rezultă că nu din lovitura inculpatului a căzut partea vătămată ci din lovitura aplicată de către altă persoană. Or, instanța de fond nu a analizat ambele variante, iar această chestiune trebuie interpretată în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul, s-a arătat că acestea sunt enorme având în vedere și faptul că vina a purtat-o partea vătămată care a venit la grupul din care făcea parte inculpatul. Inculpatul a fost obligat și la plata unei sume mici lunare reprezentând despăgubiri civile dar care au fost raportate la veniturile realizate de partea civilă ca și cântăreț în biserică.
Totodată, s-a dispus plata unor despăgubiri civile care nu erau în totalitate dovedite și care sunt enorme raportat la posibilitățile inculpatului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 din Codul de procedură penală, Curtea de apel reține următoarele:
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă, în esență, că în data de 02.06.2008 în jurul orelor 05:30, aflându-se împreună cu fratele său R. A. O. în curtea Căminului Cultural Valea L., inculpatul R. I., fără un motiv aparent, a aplicat părții vătămate C. E. L. o lovitură cu pumnul în zona feței, care a căzut la pământ, lovindu-se puternic cu capul de betonul din curtea Căminului, leziunile suferite necesitând pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, că au pus părții vătămate viața în primejdie și i-au provocat o infirmitate fizică permanentă.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În acest sens sunt esențiale declarațiile martorilor oculari V. Ș., B. N. și M. M. L.. Chiar dacă aceasta din urmă a declarat că partea vătămată a fost lovit și de alte persoane, declarațiile date de martori în cauză atestă că partea vătămată C. E. L. a căzut în urma loviturii aplicate de inculpatul R. I..
Sub acest aspect și, date fiind leziunile descrise în actele medico-legale, nu are relevanță faptul că reprezentanta parchetului nu a fost de acord cu extinderea procesului penal, întrucât din declarațiile date de martori în cauză rezultă fără dubiu că, deși partea vătămată ar fi fost lovită și de alte persoane (printre care și fratele inculpatului care l-ar fi lovit cu piciorul în zona șoldului) lovitura puternică aplicată acesteia cu pumnul de către inculpat a determinat căderea părții vătămate și cauzarea astfel a leziunilor în număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie.
Chiar inculpatul R. I. a fost cel care a declarat că la un moment dat, cineva l-a împins din spate, s-a întors, l-a văzut pe partea vătămată venind cu capul spre el cu intenția de a-l lovi și atunci s-a tras în spate, dar partea vătămată s-a îndreptat iar spre el și atunci l-a lovit. A menționat că nu l-a lovit tare pentru că nu avea pumnul strâns, că partea vătămată a făcut vreo 3 pași în spate și apoi a căzut; că și-a dat seama că e inconștient, l-a ridicat și l-a sprijinit de perete, iar R. A. O. a venit cu o sticlă de bere și l-a stropit pe față.
Raportat la starea de fapt reținută, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului conform art.345 al.2 C.proc.pen. pentru infracțiunea de prev.de art.182 alin.1 și 2 Cod penal și a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și sub aspectul modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.
Astfel, în cauză s-a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, în cauză neexistând temeiuri pentru a se da eficiență circumstanțelor atenuante judiciare sau pentru a se stabili o pedeapsă într-un cuantum mai redus, în speță fiind realizate cerințele art.52 Cod penal de reeducare și prevenție generală, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită – lovirea părții vătămate, fără motiv, cu pumnul în zona feței și urmarea produsă acesteia – leziuni ce au necesitat un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, care au pus părții vătămate viața în primejdie și i-au provocat o infirmitate fizică permanentă.
Curtea de Apel, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea acesteia, raportat la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită( închisoarea de la 2 la 10 ani), la gradul de pericol social al acesteia, în raport atât cu natura infracțiunii săvârșite (infracțiune contra integrității corporale a persoanei), cu urmarea produsă cât și în raport cu împrejurările de comitere a acesteia și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, care a determinat de altfel imposibilitatea identificării și tragerii la răspundere penală a celorlalte persoane implicate în incidentul din 02.06.2008 .
În raport de toate aceste împrejurări, instanța de fond a dat dovadă de clemență și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă constând în minimul special prevăzut de lege, iar stabilirea unei pedepse în cuantum mai redus nu ar fi aptă să asigure reeducarea sa, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că recursul inculpatului este, de asemenea, nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că se justifică acordarea de despăgubiri civile părții vătămate, iar cuantumul daunelor materiale și morale stabilit este justificat, raportat la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză.
Astfel, din probele existente la dosar, constând din numeroase acte medicale și medico-legale și declarații de martori, rezultă că, în urma incidentului din 02.06.2008, părții vătămate constituită parte civilă i-au fost cauzate prejudicii materiale constând în venitul net nerealizat în urma incidentului din 2.06.2008, respectiv diferența dintre câștigul net ce ar fi fost realizat dacă partea vătămată ar fi lucrat și suma încasată cu titlu de pensie, precum și suma de 3592 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor, analizelor medicale, transportului.
Curtea de apel constată că în mod corect instanța de fond a acordat către partea civilă C. E. L. suma de 122 lei lunar reprezentând despăgubiri civile eșalonate începând cu data de 01.10.2011 și până la data de 17.05.2012, dată la care partea vătămată va fi supus unei noi revizuiri medicale, suma reprezentând diferența dintre câștigul net nerealizat și pensia lunar de care partea vătămată beneficiază, având în vedere înscrisurile depuse la dosar care atestă existența unei infirmități permanente.
Referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale, Curtea reține că, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale nu se probează, ci se stabilește pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Instanța de recurs apreciază că stabilirea în favoarea părții civile a cuantumului daunelor morale la suma de_ lei este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu trauma produsă, raportat la suferințele încercate, la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate, la perioadele lungi de spitalizare și la deteriorarea stării de sănătate cu consecința modificării fundamentale a condițiilor de viață, în condițiile în care partea civilă a rămas, în urma incidentului din 2.06.2008, cu o infirmitate permanentă constând în o întârziere ușoară în dezvoltarea mintală, hemipareză dreaptă predominant brahială, afazie.
Constatând așadar că sunt nefondate criticile recurentului și față de toate considerentele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind temeinic argumentată în fapt și în drept și că nu există nici un motiv de nelegalitate care să poată fi luat în discuție din oficiu de către instanță, văzând și disp.art. art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul inculpatului R. I. și va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 155/10.10.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. Mancaș E., în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. A. B. -CO E. B.
Semnează Președintele
Completului,
A. I. P.
Grefier,
L. A.
Red. P.I.A./tehnored. L.A
2 ex. /06.07.2012
J.F.C. F.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 786/2012. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 700/2012. Curtea... → |
|---|
