Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 256/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIAPENALĂ Nr. 256/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: I. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 661/2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- inculpatul recurent C. I., asistat de apărătorul ales, avocatul R. P.;
- pentru intimatul parte civilă T. I., apărătorul ales, avocatul I. D.;
- intimatul parte civilă T. G., asistat de apărătorul ales, avocatul I. D.,
lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a primit, la dosar, prin serviciul de registratură al instanței din partea avocatului R. P., apărător ales al inculpatului recurent C. I., cerere de strigare a cauzei la ora 12:00, întrucât este necesar să participe la audierea unui martor la Judecătoria Avrig în dosarul nr._, cerere însoțită de extras de pe portalul instanțelor judecătorești, împuternicire avocațială și motive de recurs.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul R. P., apărător ales al inculpatului recurent C. I., solicită admiterea recursului declarat de inculpat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în soluționarea laturii civile a cauzei nu a dat eficiență dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, respectiv scuzei provocării reținute în favoarea inculpatului, în sensul ca aceasta să se reflecte într-o manieră mai adecvată în cuantumul daunelor acordate părților civile.
Apărătorul învederează instanței faptul că părțile civile au urmărit să obțină bani de la inculpat.
Apărătorul arată că părțile civile T. I. și T. G., prin apărătorul lor ales, au susținut pe tot parcursul procesului în vederea justificării daunelor morale faptul că au suferit rușinea de a fi agresați într-un loc public, cu atât de multă lume, agresiune pe care o resimt și astăzi, iar de teama provocată de o astfel de faptă nu au scăpat nici în prezent, precizând încă că acestea nu au avut rușinea ca de Sărbătorile P. să intre în magazin sub influența băuturilor alcoolice, să ceară bani sub amenințare pentru un teren pe care nu îl au în proprietate și pe care inculpatul nu-l folosește, să ceară bani de la inculpat lovindu-l, dând cu pumnul în vitrina magazinului, făcând scandal și provocând ieșirea clienților din magazin.
Apărătorul învederează instanței faptul că părțile civile îl hărțuiesc pe inculpat de cel puțin 4 ani de zile, adresând reclamații întemeiate la Garda Financiară, Protecția Consumatorului, Direcția Sanitar Veterinară S..
Apărătorul arată că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că la începutul incidentului inculpatul C. I. a fost supus amenințărilor și lovit de către părțile civile, fapte care l-au determinat pe inculpat să reacționeze.
Cu privire la prejudiciul estetic invocat de partea civilă T. G., apărătorul arată că acesta nu poate fi reținut, pierderea protezei sau a 2-3 dinți nu echivalează cu un prejudiciu estetic.
Apărătorul subliniază încă o dată scopul urmărit de părțile civile, și anume acela de a obține bani de la inculpat, arătând că s-a solicitat o expertiză la IML Cluj, din dorința de a obține despăgubiri mai mari.
Apărătorul arată că partea vătămată nu a putut urma un tratament fizical și electroterapie pentru vindecare, nu datorită agresiunii din partea inculpatului C. I., ci datorită faptului că suferea de epilepsie.
Apărătorul arată că părțile vătămate au dat declarații necorespunzătoare adevărului.
Concluzionând, apărătorul arată că inculpatul este fermier și muncește toată ziua.
Avocatul I. D., apărător ales al părților civile intimate T. I. și T. G., solicită respingerea recursului inculpatului, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și menținerea hotărârii penale atacate ca temeinică și legală.
Apărătorul arată că apărătorul inculpatului încearcă să îl facă pe inculpat dintr-o persoană agresivă o persoană cumsecade, încercând chiar să inverseze rolurile.
Apărătorul arată că în urma unei cereri legitime de eliberare a terenului unchiului său realizată de către T. G., unic moștenitor, inculpatul C. l-a lovit pe acesta tare, într-un loc public, respectiv în Piața din S., lovitură soldată că căderea părții civile care și-a pierdut dinții, iar inculpatul C. a fugit.
Apărătorul arată că în cauză s-a reținut scuza provocării în favoarea inculpatului, dar în sarcina acestuia putea fi reținută tentativă la infracțiunea de omor, având în vedere forța loviturii, zona vizată – zona capului, motive pentru care apărătorul arată că partea civilă s-a adresat la IML.
Apărătorul arată că intimații de rușine nu au ieșit din casă de sărbători.
Apărătorul arată că daunele materiale au fost dovedite cu acte, iar în privința daunelor morale, instanța le-a apreciat în mod corect.
Apărătorul susține că nu poate fi reținută răzbunarea.
Concluzionând, apărătorul solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul R. P., apărător ales al inculpatului recurent C. I., arată că de peste 4 ani intimații îl hărțuiesc pe inculpat, mergând în magazin și cerându-i bani.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, întrucât nu s-a dat eficiență scuzei provocării reținute în favoarea inculpatului pe latură civilă.
Reprezentanta Parchetului arată că inculpatul C. I. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 2 și 180 alin. 2 Cod penal, reținându-se că a fost provocat de atitudinea celor 2 părți vătămate, motiv pentru care trebuie ca scuza provocării să se reflecte și pe latură civilă.
Cu privire la daunele materiale, reprezentanta Parchetului arată că intimatului T. G. i s-a acordat o sumă mai mare decât cea cerută de acesta, iar instanța nu a redus cuantumul sumei solicitate de intimat proporțional cu gradul de culpă al acestuia, exact la fel procedându-se și în cazul intimatului S. Clinic Județean S..
Cu privire la daunele morale, reprezentanta Parchetului arată că se impune a fi acordate daune morale raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale.
Avocatul I. D. învederează instanței faptul că inculpatul C. I. a atacat părțile civile din spate, venind după acestea după părăsirea incidentului.
Inculpatul recurent C. I., având ultimul cuvânt, arată că a fost hărțuit de părțile civile timp de 4 ani și precizează că nici părțile civile și nici el nu au avut teren.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 661/2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ s-a dispus în baza art.14 și 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență S. și inculpatul C. I., CNP_, fiul lui I. și M., născut la data de 10.06.1958, în S., domiciliat în S., ., posesor al C.I. ., nr._, fără antecedente penale, a fost obligat la plata sumei de 2256,64 lei reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea părții civile T. G. si 137 lei reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea părții civile T. I., la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective.
În baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I., domiciliat în S., ., județul S. și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.000 lei daune morale.
În baza art.14 și art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. G., domiciliat în S., ., județul S. și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3977 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.282/26.04.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1164/30.10.2012 a Curții de Apel A. –I. a fost condamnat inculpatul C. I., CNP_, fiul lui I. și M., născut la data de 10.06.1958, în S., domiciliat în S., ., posesor al C.I. ., nr._, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii de 300 lei (faptă săvârșită asupra părții civile T. I.) în baza art.180 alin.2 Cp.
În baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art.73 lit.b Cp, art.76 alin.1 lit.d Cp art.3201 alin.7 Cpp, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.pen., art. 34 alin.1 lit. d C.pen. i s-a aplicat inculpatului C. I. pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b C.pen.
În baza art. 81 alin. 2 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, pentru o justă soluționare a cauzei, s-a dispus disjungerea cauzei.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză medico-legală (f-99-104). Au fost încuviințați și audiați martorii L. R. I. Camelai (f.113), felegean C. (f.114), S. D. (f.115).
În sentința penală menționată, s-a reținut ca stare de fapt, că în data de 17.04.2011, în jurul orei 1030 părțile vătămate T. I. și T. G. s-au deplasat la Piața Cibin din municipiul S. pentru a discuta cu inculpatul C. I., care deține un magazin în incinta pieței, despre un teren asupra căruia se considerau proprietari.
Ajunși la magazinul pe care-l deține inculpatul în incinta Pieții, cei doi au intrat înăuntru unde l-au găsit pe acesta și pe martora S. D., vânzătoare în magazinul respectiv. Instanța a reținut că nu era prima vizită a părților civile pe care o făceau acolo, ci între părți au mai existat și alte discuții cu alte ocazii, fapt confirmat de martora oculară S. D. (f.47-48).
Între cei trei s-a declanșat o discuție contradictorie cu privire un teren pe care l-ar folosi inculpatul fără drept, iar în momentul în care cele două părți vătămate i-au solicitat lui C. I. o sumă de bani pentru folosința terenului aflat în dispută, acesta s-a enervat și le-a cerut să părăsească magazinul. Întrucât T. I. și T. G. au refuzat să plece, T. I. începând să lovească chiar într-o vitrină din interiorul boxei aparținând inculpatului, inculpatul s-a apropiat de ei și cerându-le să iasă afară din magazin, au început să se îmbrâncească reciproc și să se lovească. În acest context, unul din frații T. l-a împins spre perete pe inculpat, iar acesta, la rândul său, enervându-se, i-a lovit pe cei doi și a reușit să-i împingă afară din magazin. În urma loviturilor aplicate părții vătămate T. I., acesta a suferit o fractură de arc costal și alte leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată T. G. a fost și ea lovită de inculpat, atât în incinta magazinului, dar și după ce acesta a ieșit afară, unde în urma unei noi lovituri aplicate cu pumnul în zona capului, aceasta a căzut la pământ în stare de inconștiență, fiind transportată la spital.
În urma loviturilor primite partea vătămată T. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, care ulterior au fost prelungite la un total de 56-58 zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și le-a regretat, arătând că a fost provocat și șicanat de cele două părți vătămate.
Starea de fapt astfel cum mai sus a fost expusă a fost susținută de probele administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate T. I. și T. G. (f. 16, 20), certificatul medico-legal depus de partea vătămată T. I. (f.17 ), certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală referitor la leziunile suferite de partea vătămată T. G. (f.21), copia fișei de intervenție la eveniment polițiștii care –au deplasat la locul incidentului urmare a apelului la nr.de urgență 112 (f.41), declarațiile părților vătămate (f.34, 36, 61, 64), declarații martori oculari: S. D., L. D., J. M., C. M., Telejan C. (f.44,47,49, 51,53,55), declarații martori: B. N. (f.42), T. M. (f.56,58), raport de expertiză medico-legală (f.30-33). În fine, inculpatul audiat fiind atât în faza de urmărire penală (f.22-23,67-68,70), cât și în faza de judecată (f.42) a recunoscut cu sinceritate că a aplicat părților vătămate loviturile, însă justifică săvârșirea faptelor prin aceea că a fost bruscat de către părțile civile, iar el a reacționat lovindu-le.
În drept, fapta inculpatului C. I. care în data de 17.04.2011 i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate T. I. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 Cp.
Fapta aceluiași inculpat, care în data de 17.04.2011 l-a lovit de mai multe ori pe partea vătămată T. G. cauzându-i un prejudiciu estetic prin pierderea a patru dinți din față și o . alte leziuni ce au necesitat pentru vindecare 56-58 de zile de îngrijiri medicale și care au avut ca și consecință sluțirea, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 C.p, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a C.p.
Însă, la individualizarea pedepsei, instanța a reținut, pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, și împrejurarea de natură a atenua răspunderea penală, aceea prevăzută de art.73 lit.b Cp- starea de provocare..
Raportat la reținerea acestei circumstanțe atenuante, instanța a reținut din întreaga stare de fapt, că actul de provocare venit din partea părților civile prin violență psihică și chiar fizică- venirea deliberată în magazinul proprietatea inculpatului pentru a solicita bani pentru folosința unui teren asupra cărora părțile civile se considerau proprietari, însoțită de amenințări și lovituri în vitrină, precum și refuzul de a părăsi locația la cererea inculpatului în mod civilizat- îndreptat împotriva inculpatului, a fost în măsură să îi determine o puternică tulburare acestuia din urmă, stare în care a ripostat imediat prin violențe asupra părților civile, cauzându-le acestora leziunile confirmate prin actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Instanța a reținut în cauză și existența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Cpp.
Părțile vătămate T. G., T. I. și S. Clinic Județean de Urgență S. s-au constituit parte civilă în cauză. Astfel, S. Clinic Județean de Urgență S. a solicitat pentru cheltuielile ocazionate cu îngrijirea părților civile suma de 2256,64 lei. Partea civilă T. I. a solicitat daune morale în sumă de 10.000 lei, iar partea civilă T. G. a solicitat daune materiale în cuantum de 3863 lei și 85.000 lei daune morale.
S-a reținut că pentru a putea fi admisă acțiunea formulată de părțile civile este necesar ca în cauză să fie întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil, respectiv să existe o faptă ilicită săvârșită de inculpat, să fie săvârșită cu vinovăție, să existe un prejudiciu (material sau moral) și nereparat, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de părțile civile.
Având în vedere sentința penală nr.282/26.04.2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1164/30.10.2012 a Curții de Apel A. –I., instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte în privința celor două infracțiuni, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.1 lit.b Cod penal, reținându-se scuza provocării, care a dus la reducerea pedepsei. Instanța a apreciat că atenuarea răspunderii și a pedepsei intervine datorită faptului că, pe de o parte, factorul intelectiv și volitiv al provocatului în momentul luării hotărârii infracționale a fost influențat de starea de tulburare sau emoție (slăbirea autocontrolului), iar pe de altă parte, luarea hotărârii a fost determinată de conduita intenționat provocatoare a victimei.
Vinovăția inculpatului în modalitatea reținută a rezultat din probele administrate, iar instanța, prin sentința penală amintită, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.2 Cp, și art.182 alin.2 Cp, aflate în concurs real. Pe cale de consecință, inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăție, a cauzat un prejudiciu părților civile, există legătură de cauzalitate între faptele sale și producerea prejudiciului.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență S., instanța a reținut că potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a agresat părțile vătămate, iar în urma acestei agresiuni acestea au fost consultate la S. Clinic Județean S., cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acestora fiind de 2256,64 lei, conform înscrisului de la fila 54, instanța, în baza art.14 și 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art. 998 – 999 C.civ. și art. 313 din Legea nr.95/2006 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență S. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2256,64 lei reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea părții civile T. G. si 137 lei reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea părții civile T. I., la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea vătămată T. G., instanța a verificat îndeplinirea condițiilor art.998-999 cod civil și a constatat că acestea au fost dovedite în întregime, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (f.19-33), iar cuantumul solicitat de 3977 lei, reprezentând contravaloarea consultației și tratamentului de specialitate dentară urmare a loviturilor, precum și diferența dintre câștigurile realizate pe perioada concediului medial acordat pentru și veniturile pe care le-ar fi realizat, sunt întemeiate.
În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat de către părțile civile T. G. și T. I., instanța a arătat că acesta constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care le resimte victima în urma săvârșirii unei fapte ilicite, ori durerea și suferința psihică datorată leziunilor suferite. Cauzarea unor prejudicii morale justifică aplicarea răspunderii civile deoarece, acestea, alături de prejudiciile materiale reprezintă componentele prejudiciului civil potrivit art.14 alin.5 Cpp.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că părțile civile au suferit și moral, pe lângă suferința fizică resimțită ca urmare a leziunilor traumatice suferite urmare a loviturilor primite, și evidențiate în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare și de concediu medical, dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării.
Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
În ceea ce o privește pe partea civilă T. G., instanța, din analiza probatoriului administrat în cauză, a reținut că partea civilă T. G. a suferit leziuni care au necesitat 56-58 de zile de îngrijiri medicale și care au avut ca și consecință crearea unui prejudiciu estetic prin pierderea a patru dinți din față, din cauza loviturilor. Din această vătămare fizică, partea civilă a suferit prejudiciu care constă în durere fizică și suferință psihică. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare a daunelor morale, care are efect reparatoriu, compensatoriu. Având în vedere suferința psihică puternică resimțită ca urmare a loviturilor și sluțirii, dovedită și prin proba testimonială administrată în cauză, instanța a apreciat că suma solicitată de 85.000 lei este o sumă prea mare raportat la aceste consecințe. De aceea, instanța a apreciat că suma de 30.000 lei este suficientă și considerată ca fiind rezonabilă pentru contravaloarea prejudiciului moral suferit, astfel că se admite în parte acțiunea civilă cu privire la aceste daune morale.
În ceea ce o privește pe partea civilă T. I., instanța, din analiza probatoriului administrat în cauză, a reținut că aceasta a suferit 16-18 zile de îngrijiri medicale, suma solicitată de 10.000 lei fiind prea mare raportat la rezultatul produs. Instanța a apreciat că suma de 9.000 lei este suficientă și considerată ca fiind rezonabilă pentru contravaloarea prejudiciului moral suferit, astfel că acțiunea civilă a fost admisă în parte.
În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea recursului inculpatului a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii civile, susținând că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență disp. art. 73 alin.1 lit.b cod penal, nereducând despăgubirile civile luând în considerare și culpa concurentă a victimei.
Recursul inculpatului este fondat din următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 282/2012 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1164/2012 a Curții de Apel A. I. a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa amenzii de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 cod penal și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 cod penal cu apl. art. 73 alin.1 lit.b cod penal, art. 76 alin.1 lit.b cod penal și art. 320/1 alin.7 C.pr.penală, iar în urma contopirii s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, care a fost suspendată pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În condițiile în care din starea de fapt rezultă că părțile vătămate prin violență psihică și fizică l-au provocat pe inculpat, prima instanță trebuia să rețină, sub aspectul laturii civile, și culpa concurentă a victimelor.
Instanța, ținând seama de disp. art. 73 alin.1 lit.b cod penal, apreciază că sub aspectul laturii civile, reținerea unei culpe concurente în cuantum de 50% este justificată.
Ca urmare a acestei culpe concurente instanța va reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță părților civile la jumătate.
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d C.pr.penală instanța va admite recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 661/2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ și în consecință:
Va casa sentința penală numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va reduce la 1128,32 lei, respectiv 68,5 lei cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență S..
Va reduce la 4500 lei cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile T. I..
Va reduce la 1931 lei cuantumul daunelor materiale și la_ lei cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile T. G..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Conform art. 192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PEENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 661/2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ și în consecință:
Casează sentința penală numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul și procedând la rejudecare în aceste limite:
Reduce la 1128,32 lei, respectiv 68,5 lei cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență S..
Reduce la 4500 lei cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile T. I..
Reduce la 1931 lei cuantumul daunelor materiale și la_ lei cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile T. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. M. E. C. L. C.
Grefier,
I. P.
Red. LC
Tehnored.IP 2 ex/05.03.2013
j.f. B. H.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 339/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
