Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 225/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 225/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. B.
Judecător A. I. P.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul M. O. G. împotriva sentinței penale nr.97/2012 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. O. G., asistat de apărătorul ales, d-l av. R. M., lipsă fiind intimata parte civilă M. G. L..
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, d-na av. P. E., în substituirea d-nei av. G. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de prezența apărătorului ales al inculpatului recurent, văzând și prevederile art. 171 alin. 5 din Codul de procedură penală, constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, d-na av. G. I..
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul – recurent arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent M. O. G., d-l av. R. M. arată că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Arată că o să discute despre două chestiuni, respectiv motivarea instanței și probațiunea administrată în cauză. Învederează faptul că instanța de fond trebuia să se aplece și să motiveze temeinic motivele pentru care a înlăturat probele administrate în apărare, respectiv declarațiile testimoniale. Solicită a se avea în vedere faptul că inițial s-a dat în cauză o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat iar prin plângerea formulată împotriva acestei rezoluții s-a dispus redeschiderea cercetărilor și trimitere în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal. Totodată arată că solicită să se observe faptul că din probele administrate rezultă clar faptul că inculpatul nu se afla la locul săvârșirii faptei iar martorii propuși de inculpat și audiați de către instanță și-au menținut poziția procesuală, respectiv au declarat că inculpatul nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei.
Învederează faptul că împotriva părții vătămate s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În continuare, arată că partea vătămată, transformată în martor a dat două declarații în cauză, în a doua declarația a revenit asupra declarației inițiale și a arătat că nu inculpatul a lovit-o. Arată că declarațiile părții vătămate trebuiau înlăturate aceasta nefiind un martor credibil.
Apărătorul ales al inculpatului recurent M. O. G., d-l av. R. M. arată că inculpatul nu se afla în ziua respectivă la locul săvârșirii faptei. Învederează faptul că martorul N. C. a declarat faptul că mașina inculpatului era stricată iar inculpatul se afla la service pentru repararea acesteia. De asemenea artă că în speță nu sunt probe care să dovedească vinovăția inculpatului, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se bazează doar pe declarația părții vătămate, declarație contrazisă de declarația fiica acesteia M. A. I., audiată în calitate de martor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent M. O. G., d-l av. R. M. arată că învederează faptul că fapta a fost săvârșită de o terță persoană, persoană indicată ulterior în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului recurent M. O. G., d-l av. R. M. arată că solicită achitarea inculpatului cu consecința lăsării nesoluționate a laturii civile.
Reprezentantul parchetului arată că solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale atacate. Arată că instanța de fond având în vedere natura relațiilor dintre inculpat și martorii care îi susțineau apărarea inculpatului a înlăturat declarațiile acestora din ansamblul probator ca fiind nesincere sau neconcludente.
Inculpatul M. O. G., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus, susține concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 97/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săliște, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 182 alin.1 c. pen., a fost condamnat inculpatul M. O. G. la o pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 36 c. pen., s-a constatat că fapta care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu cele care au făcut obiectul judecății în dosar penal. nr._ al Judecătoriei Mediaș și, în consecință, au fost descontopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 al.2 c. pen. rap. la art. 32 al. 1,3,4 lit. a din OUG nr. 96/1998 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 al.2 c. pen. rap. la art. 97 al. 1,3,4 lit. din Legea nr. 26/1996.
În baza art. 865 al.1 c. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere dispusă prin sent. pen. nr. 302/2010 a Judecătoriei Mediaș, dec. pen. nr. 124/2011 a Tribunalului S., definitivă prin dec. pen. nr. 308/2010 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 33 lit. a, 34 c. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 c. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a, teza a doua și lit. b c. pen.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 c. pen.
În baza art. 863 c. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.
b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informații de natură să permită controlarea mijloacelor sale de existență.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 359 c. p. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 864 c. pen.
În baza art.71 alin.5 c. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.4 și 7 din legea nr.76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art.5 alin.5 din aceeași lege, a fost informat inculpatul cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 14 și 346 c. p. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin OUG 72/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S., și în consecință, a fost obligat inculpatul M. O. G. la plata în favoarea părții civile a sumei de 1505,64 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act de faptul că numita P. (fostă M.) G. L. a renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză.
În baza art. 191 c. p. pen, a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 75 lei în faza de urmărire penală și 200 lei în faza de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săliște din data de 07.11.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. O. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală faptă prev. de art. 182 al.1 CP.
În fapt s-a reținut că, în data de 29 spre 30 august 2011, inculpatul se afla la domiciliul conjugal împreună cu soția sa, partea vătămată M. G. L., și cu martorii M. A. I. și M. G.. Pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, acutizate de împrejurarea că partea vătămată a vândut fierul vechi ce era depozitat în curte fără acordul său, inculpatul a lovit-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, aceasta reușind să scape din locuință și să fugă la martora R. M. de unde a preluat-o un echipaj Smurd ce a transportat-o la Spitalul C. Județean S.. Partea vătămată a suferit leziuni corporale, descrise în certificatul medico legal care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungite la 70-75 de zile.
Rechizitoriul este susținut de următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate M. G. L., certificatul medico legal, declarațiile martorilor M. G., P. A. C., R. M., P. S., D. I. S., constituirea de parte civilă a S. C. Județean de Urgență S.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, motivând că nu se afla în localitate, iar prin martorii solicitați a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată a fost lovită de niște cetățeni din S. cărora le vânduse fierul vechi (f.23), variantă susținută de martorii propuși de inculpat, dar chiar și de partea vătămată, care, la un moment dat, pe parcursul procesului își
modifică poziția inițială și își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului (f.49, 50, 64, 65, 67, 97, 115, 116).
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cea de judecată instanța reține următoarea stare de fapt: inculpatul M. O. G., în data de 29.08.2011 a exercitat acte de violență asupra părții vătămate M. G. L., provocându-i leziuni corporale ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, prelungite la 70-75 de zile. Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorilor și plângerea inițial formulată de partea vătămată (f. 79, 81, 90, 99, 101, 102). Ca urmare, având în vedere natura relațiilor dintre inculpat și martorii care îi susțin apărarea, dintre inculpat și cei care susțin afirmațiile părții vătămate din plângerea inițială, modul în care se coroborează declarațiile martorilor care susțin varianta vinovăției inculpatului, faptul că declarațiile martorilor care susțin apărarea inculpatului se bazează mai mult de relatările inculpatului sau pe supoziții și deducții ale martorilor, nu de la fapte efectiv petrecute, instanța a înlăturat din ansamblul probelor pe cele care susțin nevinovăția inculpatului ca nefiind sincere (f.49,50,64) sau concludente (f. 65,67) și a avut în vedere celelalte probe.
În drept, fapta inculpatului de a exercita acte de violență asupra părții vătămate M. G. L. provocându-i leziuni corporale ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale prelungite la 70-75 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. art. 182 al. 1 C. P pentru care instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere scopul și funcțiile pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal gradului de pericol social crescut al faptei, având în vedere că sunt periclitate relațiile sociale referitoare la integritatea fizică și psihică a persoanelor, mai mult, ale membrilor de familie, persoana infractorului – care are studii 10 clase, este divorțat, lucrează ca administrator la S.C. Forest Import Export SRL, are stagiul militar satisfăcut, este fără antecedente penale.
Prima instanță a făcut, apoi, aplicarea art. 36, art. 865, art. 33, art. 34 Codul penal, cum mai sus s-a arătat.
În temeiul art. 71 al.3 CP, coroborat cu art. 34 al. 2 din Constituția României, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a-teza a doua și lit. b C.pen, pentru a-l îndepărta astfel, pe timp limitat, după executarea pedepsei închisorii, din viața politică, sub forma posibilității de a participa la alegeri pentru autoritățile publice la toate nivelurile și de a fi ales în structurile acestora, cât și funcții elective de stat sau în alte funcții elective.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modului de executare al pedepsei, instanța a avut în vedere natura și cuantumul pedepsei rezultante aplicate infracțiunilor săvârșite în stare de concurs real, antecedența penală a inculpatului care nu are antecedente penale și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei, în temeiul art. 861 C.p., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 c. pen. prima instanță a făcut și aplicarea art. 863 c. pen., cum amai sus s-a arătat.
În baza art. 359 c. p. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 864 c. pen.
În baza art.71 alin.5 c. pen., prima instanță a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.4 și 7 din legea nr.76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, iar în temeiul art.5 alin.5 din aceeași lege, va informa inculpatul cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Asupra laturii civile, având în vedere că se consideră ca fiind dovedit în cauză că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, în baza art. 14 și 346 c. p. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin OUG 72/2006, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S. (f.15 și urm.), și în consecință va obliga pe inculpatul M. O. G. la plata în favoarea părții civile a sumei de 1505,64 lei cu titlu de despăgubiri civile și a luat act de faptul că numita P. (fostă M.) G. L. a renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză (f.49,50).
În baza art. 191 C.P.P, prima instanță a obligat inculpatul aflat în culpă procesuală la plata în favoarea statului a sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 75 lei în faza de urmărire penală și 200 lei în faza de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea și, în rejudecare, achitarea în temeiul art. 10 lit. c din Codul de procedură penală.
În motivarea recursului, inculpatul a reiterat apărările din fața primei instanțe. Aceleași motive arătate în scris au fost susținute și oral, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul pe baza motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, dând o justă interpretare materialului probatoriu al dosarului. Realizând o proprie analiză a materialului probatoriu, Curtea reține următoarele:
Partea vătămată are, într-adevăr, o poziție oscilantă de-a lungul procesului, astfel:
- în declarația de la filele 9 și 10 ale dosarului de urmărire penală, dată la doar două zile după data faptei, partea vătămată arată cum a fost lovită de către inculpat, în seara zilei de 29.08.2010, descriind modul în care acesta a lovit-o și contextul în care a făcut-o, fiind în proces de divorț cu partea vătămată și sub pretextul că aceasta ar fi vândut niște fier vechi fără știrea lui; în aceeași declarație partea vătămată arată și persoanele care au fost de față la săvârșirea faptei (fiica sa și a inculpatului, numita M. A. și un nepot, M. G.) dar și persoana care a fost alungată de inculpat în momentul izbucnirii scandalului, din cauză că ar fi încercat să aplaneze conflictul (numitul B. I.); această declarație este susținută și de declarațiile pe care partea vătămată le dă în datele de 01.09.2010 (f. 8 d.u.p.), 26.01.2011 (f. 10 verso și 11 din d.u.p), 18.02.2011 (f. 11 d.u.p.) și 15.04.2011 (f. 12-14 d.u.p.);
- în declarația notarială, datată 26.03.2012, depusă la fila 49 din dosarul de prima instanță, partea vătămată arată că nu este adevărat că a fost lovită de inculpat în seara zilei de 29.08.2010, fără a da alte detalii;
- în declarația de la fila 102 din dosarul de prima instanță, la data de 30.05.2012, partea vătămată revine și arată cum a fost bătută de inculpat;
- prin înscrisurile primite la dosarul de prima instanță la data de 06.06.2012 și 07.06.2012 (f. 106 și 107) și prin declarația din data de 11.07.2012 (f. 128), partea vătămată revine din nou și arată că nu inculpatul a lovit-o.
Această poziție oscilantă a părții vătămate nu poate duce, însă, la concluzia că adevărul ar fi exprimat de acele declarații în care partea vătămată arată că nu a fost lovită de inculpat deoarece aceste din urmă declarații nu se coroborează cu declarațiile date de celelalte persoane, nu sunt în mod logic justificate și au fost date la distanță mare în timp față de data faptei, din ele reieșind puternica influență exercitată de inculpat asupra părții vătămate
În plus, declarațiile părții vătămate prin care aceasta arată că a fost lovită, modul și contextul în care a fost lovită de inculpat, sunt confirmate de declarațiile martorilor P. A.-C. (f. 25-27 u.p. și f. 90-95 din dosarul de prima instanță) și R. M. (f. 28 și 29 u.p. și 81 din dosarul de prima instanță), la care partea vătămată s-a refugiat când a scăpat din mâinile inculpatului și cărora le-a solicitat să sune la numărul de urgență 112.
Martora D. I.-S. (f. 32 u.p și 99 d.p.i.) a arătat că a văzut mașina inculpatului în seara faptei la poarta părții vătămate, cauză din care a renunțat, știind că inculpatul provoacă scandal, să o mai viziteze pe aceasta, anunțând-o telefonic despre decizia luată; aceeași martoră declară că partea vătămată i-a spus că a fost bătură de inculpat dar și că, arată în declarația de la fila 32 d.u.p., a auzit-o pe numita B. Evelyne-L. când aceasta a declarat că a văzut, aflându-se în curtea părții vătămate, cum inculpatul o lovea pe partea vătămată, deși numita B. nu recunoaște că s-ar fi exprimat în acest fel și că ar fi asistat la faptă.
Martora I. S. (f. 33 u.p. și f. 79 din dosarul de prima instanță), sora părții vătămate, declară că a fost sunată de inculpat pentru a o convinge pe partea vătămată să renunțe la anumite bunuri la partaj și că, în momentul în care martora a arătat că nu este normal ca partea vătămată să o ia de la zero, inculpatul s-a exprimat în sensul că ce i-a făcut părții vătămate este nimic pe lângă ce-i va face și chiar că o va omorî.
Faptul că martorii M. G. și B. I. (f. 35 u.p.) nu confirmă că au fost în seara zilei de 29.08.2010 în casa părții vătămate nu sunt de natură a susține apărarea inculpatului, prima instanță înlăturându-le în mod justificat, declarați martorului M. fiind influențată de legătura de afinitate cu inculpatul (părinții martorului sunt nașii inculpatului) iar cea a martorului B. fiind neconcludentă (cu privire la acesta, partea vătămată a arătat că a fost prezent doar în faza de început a scandalului, fiind alungat de inculpat din casă).
Apărarea inculpatului în sensul că în la data faptei, 29.08.2010, nu s-a aflat la locuința părții vătămate, este infirmată de declarația martorei D. I.-S. (f. 31 u.p. și 99 d.p.i.), care arată că, în acea seară, a trecut pe la poarta părții vătămate și, văzând mașina inculpatului, a renunțat să o mai viziteze pe aceasta, sunând-o și spunându-i părți vătămate că nu o va mai vizita; aceeași apărare este infirmată și de martorul M. G. (f. 22 u.p.), care arată că a văzut mașina inculpatului în fața porții părții vătămate și chiar că a călătorit, în acea seară, cu mașina condusă de inculpat.
Nici apărarea pe care inculpatul a încercat să și-o construiască, cu ajutorul martorilor Drumar D. (f. 42 u.p), L. O. C. (f. 65 din dosarul de prima instanță), S. P. (f. 67 din dosarul de prima instanță), N. E. (f. 97 din dosarul de prima instanță) și M. A. I. (f. 64 din dosarul de prima instanță) în sensul că alți bărbați ar fi bătut-o pe partea vătămată nu poate fi reținută, pentru următoarele considerente: martora M. A. I. este fiica inculpatului și, după ce a uzat, imediat după data faptei, de dreptul de a nu da declarați, cf. art. 80 din Codul de procedură penală (f. 24 u.p.), la prima instanță declară în sensul afirmațiilor inculpatului, dar această declarație este infirmată de celelalte declarații contrare (ale părții vătămate, ale martorilor P. A.-C., R. M., D. I.-S. și M. G.), este puțin credibilă, dată fiind legătura strânsă de rudenie cu inculpatul și dat fiind faptul că este dată la mai bine de 1 an și jumătate de la data infracțiunii; martorii Drumar, S., N. și L. nu sunt credibili din cauza lipsei amănuntelor și a faptului că au fost propuși de inculpat abia după un an și jumătate de la data fapte1, fiind infirmate ca și cele ale martorei M. A. I..
Starea de fapt, constând în aceea că, în seara zilei de 29.08.2010, inculpatul, pe fondul unor neînțelegeri legate de divorțul de partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale (conform certificatelor medico-legale de la filele 17 și 18 din dosarul de urmărire penală), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 din Codul penal, cum corect a reținut și prima instanță.
Prima instanță a realizat și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, dând o corectă aplicare criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal și ținând cont în mod pertinent de scopirile prev. de art. 52 din Codul penal.
Și aplicarea dispozițiilor art. 863 din Codul penal este corectă cu privire la anularea suspendării sub supraveghere aplicată prin sent. pen. nr. 302/2010 a Judecătoriei Mediaș, dec. pen. nr. 124/2011 a Tribunalului S., definitivă prin dec. pen. nr. 308/2010 a Curții de Apel A. I., astfel cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului.
Deși cu privire la individualizarea judiciară a regimului de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare prima instanță a dat dovadă de clemență față de inculpat, Curtea se vede în imposibilitate de a înlătura această clemență, ceea ce ar echivala cu o agravare a situației inculpatului în propria cale de atac, nepermisă de dispozițiile art. 3858 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Prima instanță a dat o corectă dezlegare și laturii civile a cauzei, obligând în mod just, cu observarea condițiilor prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S. a sumei de 1505,64 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. O. G. împotriva sentinței penale nr. 97/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săliște.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea va obliga inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În temeiul art. 5 lit. a cu raportare la art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, Curtea va acorda onorariul parțial apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 50 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. O. G. împotriva sentinței penale nr. 97/24.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săliște.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Acordă onorariul parțial apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 50 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. B. A. B. A. I. P.
Grefier,
L. A.
Red. B.A.
tehnored. L.A
2 ex. /15.03.2013
J.F.A. D.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
